Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Contemporan, pedagogia moderna a dat mai multa rigoare procesului evaluativ, elaborand
definitii, care sa o situeze in aceasta perspectiva – procesuala – din perspective diferite si in
moduri diferite.
In acest sens:
Intr-o perspectiva istorica, teoriile evaluarii pot fi distribuite in tei perioade mai importante:
a. perioada testelor (pana in 1930) care viza masurarea randamentului individual prin teste
(probe scrise, orale, practice) standardizate;
b. perioada masuratorilor, in care se utilizau tot baterii de teste, dar se problematiza rezultatul
lor, avantajele si dezavantajele;
c. perioada evaluarii (din 1930) caracterizata prin incercarea de a cunoaste elevul ca totalitate,
legata de activitatea lui H. Pieron, parintele docimologiei.
In educatie, evaluarea suporta ierarhizari, structurari, orientari, etc. care configureaza nivele,
domenii, arii, aspecte specifice, adesea cu o mare doza de ambiguitate si relativism conceptual
in complexitatea fenomenului educational.
Domeniile evaluarii se situeaza la ambele nivele ale evaluarii, ea fiind sociala, economica,
politica, culturala, antropologica, etc. Insa evaluarea pedagogica constituie obiectul predilect
al evaluarii educationale, ea fiind focalizata pe procesul de invatamant si fiind expres
didactica.
Insa evaluarea poate viza si alte componente ale actului educational; asa de pilda:
Unii autori propun o evaluare prospectiva cand este vorba de realizarea unui asezamant
scolar, unei reforme scolare, unei legi.
Moduri de abordare
Trebuie precizat ca pentru fiecare caz de evaluare este necesar sa se identifice clar:
a) obiectul evaluarii
Se poate vorbi de o evaluare curriculara? Daca da, in ce consta ea? Se poate vorbi de o
evaluare curriculara pentru ca in fizionomia curriculumu-lui – obiective, continuturi, strategii
(metode, mijloace, moduri), – evaluarea este prezenta, pentru ca sunt prezentate si celelalte
elemente de fizionomie, necesar evaluabile.
Astfel, daca altor domenii ale activitatii umane le este specifica evaluarea „binomica”,
(obiective – rezultate), educatiei ii este specifica evaluarea „trinomica”, datorita prezentei in
structura ei, a unui al treilea element evaluabil, „continuturile invatarii”.
proiectarea didactica;
Exista o stransa legatura intre obiectivele operationale si rezultatele ca scolare. Nu este, insa,
vorba despre o operationalizare rigida, algoritmica, cu pasi marunti, ce de una rationala,
flexibila, care ofera spre evaluare competentele elevului, achizitionate prin invatare. Abia prin
operationalizare, obiectivele au rol in evaluare, iar prin rezultatele scolare (obiective realizate)
au functie evaluativa.
De asemenea, exista o stransa legatura intre obiective si continuturile invatarii. Anume, din
perspectiva macroeducationala, obiectivele au ascendenta asupra continuturilor, pe cand din
perspectiva microeducationala, continuturile sunt punct de plecare pentru operationalizarea
obiectivelor. Iar, continuturile invatarii, fie ele academice (teoretice), practice (priceperi,
deprinderi, abilitati), de competente (atitudini, comportamente) si actionale (cognitive,
factuale, normative) toate sunt complementar cuprinse in rezultatele scolare. Substanta
rezultatelor scolare, tot mai complexa azi se datoreaza tot obiectivelor si complexitatii
continuturilor invatarii orientate de obiective. Insa, transformarea lor in rezultate, depinde si
de interesul, motivatia cognitiva si apetenta elevilor pentru ele, precum si de continuturile
factual – procedurale utilizate (procedee, metode, reprezentari sociale etc.)
1. Masurarea releva, prin procedeele ei, o relatie intre un simbol (nota) si faptul observat.
Individuala prin caracter, nota reflecta si activitatea profesorilor si conditiile de desfasurare a
activitatilor educationale.
2. Aprecierea este o judecata de valoare asupra rezultatelor masurarii; ea este mai subiectiva si
acorda semnificatie rezultatelor masurarii prin rapoarte la scara de valori, la un criteriu.
- evaluarea faciliteaza invatarea in scoala prin faptul ca intareste, poate intari, motivatia
elevilor;
1. din perspectiva unor activitati de formare (secvente de invatare), se pot distinge trei functii
ale evaluarii:
2. din perspectiva clasei de elevi, se pot distinge alte trei functii ale evaluarii:
Se poate conchide ca fiind un act psihopedagogic, psihosocial, moral, uman, evaluarea are
functii:
- de selectie si clasificare, adica ea “aseaza in statut” (de premiant, repetent) elevii, asociindu-
li-se aprecieri verbale: harnic, punctual, constiincios, lenes etc.
Un asemenea model cuprinde mai multe etape ce trebuie parcurse pana la rezultatele
asteptate. Anume:
1. stabilirea scopului;
4.evaluarea rezultatelor.
Sunt de mai multe feluri si au valoare stimulatoare pentru elev. Ele constau din:
evaluarea scrisa se realizeaza prin teze, lucrari de control; anonimatul lucrarii diminueaza
subiectivitatea profesorului; raportarea rezultatelor se face la un criteriu unic de validare:
continutul lucrarii scrise; sunt avantajati elevii timizi care se exprima defectuos pe cale orala;
feed - back -ul este mai slab, pentru ca profesorul nu poate interveni operativ;
evaluarea prin probe practice. Daca verificarea prin probe scrise vizeaza mai ales capacitatea
de operare cu cunostintele, examinarea prin probe practice vizeaza identificarea capacitatilor
aplicative, competentelor, evaluarea rezultatelor activitatii scolare, focalizata pe produsul final
al unei secvente de instruire parcurse de elev;
Etimologic, examen provine din latinescul examen = proba, cantarire. Examenele sunt probe
de cunostinte, abilitati, de performante sau competente, probe anuntate din timp si insotite de
o tematica si o bibliografie aduse in prealabil la cunostinta elevilor. Traditional examenele au
fost organizate pentru aprecierea performantelor si prin aceasta, pentru a certifica aptitudinile
necesare urmarii studiilor. In timp examenele au dobandit si o functie de promovare
profesionala, scolara, institutionala, de orientare scolara
Proliferarea examenelor in diverse domenii ale activitatii umane a condus la teoretizarea lor in
contextul docimologiei = “stiinta examenelor”.
Examenele au implicatii psihosociale, sociale, psihologice. Psihologic, examenele produc
teama, risc, efort, confruntare, capacitatea de autoapreciere.
criteriala si
normativa - axate pe proces, progres etc. Ele se deosebesc, insa, prin modul de a proceda in
acelasi context instructiv – educativ, ce trebuie evaluat cu aceleasi resurse pentru optimizarea,
in continuare, a demersului in ansamblul sau.
elementele de competente;
standarde de performanta;
indicatorii de performanta;
competentele si subcapacitatile;
descriptorii de performanta;
probele;
baremul de corectare;
certificarile evaluative;
clasificarea evaluativa;
raportul de evaluare;
calificativele evaluative.
Evaluarea prin testele docimologice se deosebesc de cele psihologice (care sunt utilizate
pentru procese si activitati psihice) prin faptul ca ele sunt teste de cunostinte, de trasaturi
cultivate, de abilitati formate.
Nota si notarea Aprecierea scolara se face fie prin expresii verbale, fie prin
folosirea unor simboluri - note. Nota si notarea sunt un
simbol si o activitate de evaluare.
Nota este expresia numerica a notarii, avand o ordine (crescatoare, descrescatoare), scari de
notare diferita: 1 = cea mai mare, in Germania, 10 = cea mai mare, in Romania.
Modele de notare In teoria si practica notarii s-au impus doua modele de notare:
1. prin raportare la grup, aprecierea facandu-se prin a) comparatia elevilor intre ei sau prin b)
raportarea la un nivel de asteptari dinainte stabilit sau structurat conjunctural in clasa in
practica evaluativa. Notele indica masura realizarii obiectivelor, carora profesorul le-a fixat un
grad de acceptabilitate;
Cele mai multe imprejurari generatoare de erori de notare privesc activitatea profesorului.
Astfel se pot mentiona:
1. efectul “halo”, in conformitate cu care, social, aprecierea la o disciplina se realizeaza prin
raportare la rezultatele obtinute la alta disciplina, considerata cu un statut superior. Aceasta
este baza sociala a efectului “halo”.Baza psihologica o constituie iradierea impresiei partiale
asupra intregii personalitati a elevului. Cei mai supusi “efectului halo” sunt elevii de frunte si
cei slabi, pentru ca profesorii au judecati anticipative. Efectele negative pot fi diminuate prin
utilizarea unor strategii practice precum: atragerea unor profesori de la alte scoli, sau
extinderea lucrarilor secrete pentru a asigura anonimatul elevilor apreciati.
In evaluarea conduitei se pot identifica doua variante ale efectului “halo”, anume:
3. efectul pygmalion (sau efectul oedipian). Aprecierea rezultatelor unui elev se face in functie
de parerea (adesea fixa) despre el (ca si in mitologia greaca, opinia evoluatorului determina
aparitia fenomenului); predictia profesorului faciliteaza aparitia comportamentelor invocate.
Increderea in posibilitatile elevilor constituie o modalitate de diminuare a consecintelor
acestui efect;
5. efectul de ordine consta in aceea ca, din inertie profesorul mentine acelasi nivel de
apreciere pentru raspunsuri diferite cantitativ. Astfel el noteaza identic lucrari diferite, dar
consecutive;
7. erori facilitate de specificul unor discipline (“exacte” - profesorul este mai riguros;
umaniste - profesorul este mai subiectiv;
- pentru ca, in sistemul de notare pe o scara cu 10 trepte, nu s-au putut elabora criterii unitare,
relevante, pentru acordarea fiecarei note; notarea prin calificative pe baza descriptorilor de
performanta asigura coerenta si comparabilitatea in notare si o mai mare usurinta in utilizare;
- cadrul didactic va opta pentru unul din cele doua calificative obtinute in timpul celor trei
saptamani de evaluare sumativa.
Statutul tezelor. Ponderea tezei in calculul mediei semestriale este de 25%. Teza are caracter
de lucrare de control recapitulativa si se sustine in primele doua saptamani de evaluare
semestriala.
b). autonotarea controlata; elevul este solicitat sa-si acorde nota, negociata apoi cu profesorul
si cu colegii;
c). notarea reciproca, elevii isi noteaza colegii prin reciprocitate, fie la lucrari scrise, fie la
raspunsuri orale;
d). aprecierea obiectiva a personalitatii - colectivul clasei este antrenat pentru a evidentia
rezultatele obtinute de elevi, prin coroborarea a cat mai multe informatii si aprecieri, pentru a
forma reprezentari despre posibilitatea elevilor.
TIPOLOGIA EVALUARII
Exista o strategia a evaluarii? Daca da, cand si cum trebuie realizata evaluarea pentru a se
integra mai bine in procesul de invatamant? In acest, „tipologia evaluarii” releva rolul, functia
si scopul procesului evaluativ.
Raportata la diferite „referentiale”, evaluarea a fost tipologizata complex, accentul fiind pus,
fie pe profesor sau pe elev, produs sau proces. Astfel, in functie de:
initiala, inainte de program, realizata prin tehnici curente si teze, pentru cunoasterea
psihopedagogica a elevului, avand functie predictiva;
curenta, in timpul programului, continua, permanenta, pe tot parcursul activitatii de instruire,
pe etape din program, fiind formativa si corectiva pentru elevi si informativa pentru profesori;
Si daca unele tipuri de evaluare se centreaza pe criteriul care le-a produs, altele sunt legate de
mai multe criterii si sunt cuprinse in mai multe clasificari. Asa sunt: evaluarea normativa si
evaluarea sumativ, cumulativa.
EVALUAREA NORMATIVA
Evaluarea sumativ / cumulativa se practica la intervale mai mari de timp, pentru a se acumula
un numar de achizitii – constiinte, priceperi, deprinderi, modele de actiune, etc. evaluarea
sumativ / cumulativ are functie de orientare, selectare, admitere, in urma programului de
invatare, de reorientare, relativa, din mers, in timpul programului de invatare si de cerificare,
in urma programului (ciclu sau profil de scolarizare). Ca „valoare”, evaluarea sumativ /
cumulativa este slab diagnostica si imprecisa. „Psihic”, pentru elevi, ea este stresanta,
frustranta si constrangatoare. Totusi „timpul” in evaluarea sumativ / cumulativa contribuie la
acumularea integratoare formativa, fapt ce o diferentiaza de evaluarea normativa.
Caracteristici de retinut:
EVALUAREA CRITERIALA
EVALUAREA FORMATIVA
Esential, evaluarea formativa are in vedere operatiile cognitive (metode, mijloace, strategii) la
care recurge elevul in invatare.
Modelul care contine predarea educatiei si evaluarii formative in educatie este cel al
aisbergului, constituit pe trei stadii:
BIBLIOGRAFIE