CONCEPTUL DE MANAGEMENT EDUCAȚIONAL

Prof. înv. primar Iliescu George-Lucian

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Corbeni-Structura Oeştii-Pământeni

„Managementul educațional este știința și arta de a pregăti resursele umane, de a

forma personalități potrivit unor finalități solicitate de societate și acceptate de individ. El
presupune o abordare interdisciplinară, care studiază evenimentele ce intervin în decizia
organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative.
Conducerea managerială implică și accente pe idei, pe abordare sistematică, pe schimbare,
pe strategie pe inovare.” (Nicolae Stan).

Managementul reprezintă un proces conștient de conducere și coordonare al acțiunilor

și activităților individuale și de grup, precum și de mobilizare și alocare a resurselor
organizației în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță cu misiunea,
finalitățile și resposabilitățile sale economice și sociale.

Managementul reprezintă utilizarea şi coordonarea funcţiilor şi persoanelor care

îndeplinesc aceste funcţii, astfel încât să se atingă un scop determinat. Cunoaşterea
instrumentelor, precum contabilitatea, tehnicile de producţie sau ştiinţele umane este utilizată
de fapt, pentru a ajunge la concluziile şi pentru a lua deciziile necesare de conducere.

Din punct de vedere istoric, managementul s-a individualizat ca o artă, dar pe măsura
acumulării experienţei şi a apariţiei unor noi concepte şi teorii, managementul a căpătat
caracteristicile unei ştiinţe.

Etimologic, termenul de management provine din latinescul „manum agere - a

conduce cu mâna”, fiind o substantivizare a verbului „maneggiare”, sinonim cu verbul „to
manage”, care se traduc prin: „a dirija”, „a conduce”, „a coordona” grupuri de oameni.

Complexitatea semantică a termenului i-a determinat pe specialişti să-i atribuie mai

multe sensuri, şi anume:
 managementul constituie o ştiinţă, un ansamblu organizat de concepte, principii,
metode şi tehnici prin care sunt analizate şi explicate, în mod sistematic, fenomenele
şi procesele care se produc în conducerea organizaţiilor;
 managementul este o activitate practică, componentă a diviziunii sociale a muncii, în
afara căreia este de neconceput dezvoltarea oricărei organizaţii;
 managementul reprezintă de asemenea o artă, care constă în măiestria managerului de
a aplica, la realităţile diferitelor situaţii, cu rezultate bune, în condiţii de eficienţă,
cunoştinţele ştiinţifice.

În evoluţia sa, conceptul de management şi-a îmbogăţit conţinutul de-a lungul unui
proces de durată. Se ştie că în vocabularul englez se utiliza termenul de management în sens
de conducere, de administrare a afacerilor, deşi managementul s-a născut în Statele Unite ale
Americii către finele secolului al XIX-lea, de unde apoi s-a extins în majoritatea ţărilor
dezvoltate, îmbrăcând forme de manifestare foarte variate. Paternitatea conceptului de
management este atribuită în mod curent lui Frederick Taylor cu lucrarea „Principiile
managementului ştiinţific”. O perioadă relativ îndelungată urmaşii acestuia, prin opiniile lor
au evoluat spre îmbunătăţiri organizatorice şi tehnice. De la începutul celui de-al doilea
deceniu al secolului al IX-lea, managementul a dobândit elemente noi, specifice, în funcţie de
condiţiile sociale concrete. Se reţine contribuţia lui Henry Fayol, care, prin lucrarea sa
„Administraţia industrială şi generală”, a definit atributele conducerii, a lămurit dependenţa
managementului de interesele capitalului şi alte părţi ale conducerii.

Managementul, ca știintă, s-a cristalizat relativ recent datorită eforturilor depuse de

numeroși specialiști din întrega lume și este privit ca o activitate practică, ca un proces de
raționalizare și eficientizare a muncii. Fiind o știintă, managementul este reprezentat de un
ansamblu de concepte, metode și mijloace de soluționare a problemelor de conducere.

Ca teorie și știintă a fost conceput în secolul al XX-lea și la ora actuală conține tot
ceea ce a acumulat omenirea în teoria și practica conducerii.

Managementul educațional constă în studierea proceselor și relațiilor ce se manifesă în

cadrul instituțiilor de învățământ, în timpul desfășurării procesului educațional, în vederea
descoperirii legilor care-l generează și a elaborării unor metode și tehnici de conducere
pe baza acestora, care să asigure creșterea eficienței acestui proces. Managementul educației
reprezintă teoria și practică, știinta și arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării,
reglarii elementelor activității educative (nu numai a resurselor), ca activitate de dezvoltare
liberă, integrală, armonioasă, a individualității umane, în mod permanent, pentru afirmarea
autonomă și creativă a personalității sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii
educaționale.

Managementul educațional are caracter multiplu determinat: social, după obiectul

activității sale; educativ, având în vedere rolul predominant educațional al școlii; sistemic, în
concordanță cu sistemul general de management; economic, urmărind continuu creșterea
eficienței muncii; multidisciplinar, datorită interferenței informațiilor din domenii diferite în
timpul actului educațional (Joita, E., 2000, p. 21).

I. Jinga considera că managementul educațional e definit ca “ştiinţa şi arta de a pregăti

resursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de
societate”.

Managementul educației/pedagogic, apare ca disciplină pedagogică interdisciplinară,

care studiază ,,evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activități pedagogice
determinate și în gestiunea programelor educative”.

S. Cristea (2003, p. 32) evidențiază că managementul educațional, ca activitate

psihologică, se bazează pe trei caracteristici:
 Conducere de sistem primar (abordare globală a tuturor elementelor educației și a
aplicațiilor specifice funcției conducerii, la diverse niveluri);
 Conducere de tip pilotaj (valorificarea optimă a resurselor pedagogice ale sistemului
educației, prin funcțiile manageriale: planificare – organizare, orientare metodologică,
de reglare - autoreglare).
 Conducere strategică (evoluție inovatoare de perspectiva a sistemului la diferite
niveluri de organizare).

Jinga consideră că managementul pedagogic e definit ca” știința și arta de a pregăti

resursele umane, de a forma personalități, potrivit unor finalități acceptate de individ și de
societate”. Ulterior îl definește ca ,,un ansamblu de principii și funcții, de norme și metode de
conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate și
eficiență cât mai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem educativ se afirmă note specifice”.
BIBLIOGRAFIE: