Recezie carte

Masterand: Hancheș Otilia

PABD II

Joiţa, Elena, Management educaţional, Profesorul-manager: roluri şţi

metodologie, Polirom, Iaşi 2000.

„Managementul educațional este știința și arta de a pregăti resursele umane, de

a forma personalități potrivit unor finalități solicitate de societate și acceptate de
individ. El presupune o abordare interdisciplinară, care studiază evenimentele ce
intervin în decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea
programelor educative. Conducerea managerială implică și accente pe idei, pe
abordare sistematică, pe schimbare, pe strategie pe inovare.” (Nicolae Stan).
Managementul reprezintă un proces conștient de conducere și coordonare al
acțiunilor și activităților individuale și de grup, precum și de mobilizare și alocare a
resurselor organizației în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță cu
misiunea, finalitățile și resposabilitățile sale economice și sociale.
Managementul reprezintă utilizarea şi coordonarea funcţiilor şi persoanelor
care îndeplinesc aceste funcţii, astfel încât să se atingă un scop determinat.
Cunoaşterea instrumentelor, precum contabilitatea, tehnicile de producţie sau ştiinţele
umane este utilizată de fapt, pentru a ajunge la concluziile şi pentru a lua deciziile
necesare de conducere.
Din punct de vedere istoric, managementul s-a individualizat ca o artă, dar pe
măsura acumulării experienţei şi a apariţiei unor noi concepte şi teorii, managementul
a căpătat caracteristicile unei ştiinţe.
Etimologic, termenul de management provine din latinescul „manum agere - a
conduce cu mâna”, fiind o substantivizare a verbului „maneggiare”, sinonim cu verbul
„to manage”, care se traduc prin: „a dirija”, „a conduce”, „a coordona” grupuri de
oameni.
Complexitatea semantică a termenului i-a determinat pe specialişti să-i
atribuie mai multe sensuri, şi anume:
 managementul constituie o ştiinţă, un ansamblu organizat de concepte, principii,
metode şi tehnici prin care sunt analizate şi explicate, în mod sistematic,
fenomenele şi procesele care se produc în conducerea organizaţiilor;
 managementul este o activitate practică, componentă a diviziunii sociale a muncii,
în afara căreia este de neconceput dezvoltarea oricărei organizaţii;
Managementul reprezintă de asemenea o artă, care constă în măiestria
managerului de a aplica, la realităţile diferitelor situaţii, cu rezultate bune, în condiţii
de eficienţă, cunoştinţele ştiinţifice.
În evoluţia sa, conceptul de management şi-a îmbogăţit conţinutul de-a lungul
unui proces de durată. Se ştie că în vocabularul englez se utiliza termenul de
management în sens de conducere, de administrare a afacerilor, deşi managementul s-
a născut în Statele Unite ale Americii către finele secolului al XIX-lea, de unde apoi s-
a extins în majoritatea ţărilor dezvoltate, îmbrăcând forme de manifestare foarte
variate. Paternitatea conceptului de management este atribuită în mod curent lui
Frederick Taylor cu lucrarea „Principiile managementului ştiinţific”. O perioadă
relativ îndelungată urmaşii acestuia, prin opiniile lor au evoluat spre îmbunătăţiri
organizatorice şi tehnice. De la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului al IX-
lea, managementul a dobândit elemente noi, specifice, în funcţie de condiţiile sociale
concrete. Se reţine contribuţia lui Henry Fayol, care, prin lucrarea sa „Administraţia
industrială şi generală”, a definit atributele conducerii, a lămurit dependenţa
managementului de interesele capitalului şi alte părţi ale conducerii.
Managementul, ca știintă, s-a cristalizat relativ recent datorită eforturilor
depuse de numeroși specialiști din întrega lume și este privit ca o activitate practică,
ca un proces de raționalizare și eficientizare a muncii. Fiind o știintă, managementul
este reprezentat de un ansamblu de concepte, metode și mijloace de soluționare a
problemelor de conducere.
Ca teorie și știintă a fost conceput în secolul al XX-lea și la ora actuală conține
tot ceea ce a acumulat omenirea în teoria și practica conducerii.
Managementul educațional constă în studierea proceselor și relațiilor ce se
manifesă în cadrul instituțiilor de învățământ, în timpul desfășurării procesului
educațional, în vederea descoperirii legilor care-l generează și a elaborării unor
metode și tehnici de conducere pe baza acestora, care să asigure creșterea eficienței
acestui proces. Managementul educației reprezintă teoria și practică, știinta și arta
proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglarii elementelor activității educative
(nu numai a resurselor), ca activitate de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă, a
individualității umane, în mod permanent, pentru afirmarea autonomă și creativă a
personalității sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educaționale.
Managementul educațional are caracter multiplu determinat: social, după
obiectul activității sale; educativ, având în vedere rolul predominant educațional al
școlii; sistemic, în concordanță cu sistemul general de management; economic,
urmărind continuu creșterea eficienței muncii; multidisciplinar, datorită interferenței
informațiilor din domenii diferite în timpul actului educațional (Joita, E., 2000, p. 21).
I. Jinga considera că managementul educațional e definit ca “ştiinţa şi arta de a pregăti
resursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ
şi de societate”.
Managementul educației/pedagogic, apare ca disciplină pedagogică
interdisciplinară, care studiază ,,evenimentele ce intervin în decizia organizării unei
activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative”.
Jinga consideră că managementul pedagogic e definit ca” știința și arta de a
pregăti resursele umane, de a forma personalități, potrivit unor finalități acceptate de
individ și de societate”. Ulterior îl definește ca ,,un ansamblu de principii și funcții, de
norme și metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ,
la standarde de calitate și eficiență cât mai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem
educativ se afirmă note specifice”.