Sunteți pe pagina 1din 8

CURS scolare, Managementul clasei de elevi. Clasa ca grup socioeducativ. Aspecte teoretice si implicatii practice. I. CONCEPTUL DE MANAGEMENT.

Etimologia termenului de management: - provenita din manus-agere (lat.) mna, manevrare, pilotare, conducere, strunirea cailor;

Delimitari conceptuale: Management general, Managementul organizatiei

- manege (fr.), maneggio (it.), to manege (engl.) a reusi, a conduce, a rezolva, a face fata, a dirija, a izbuti, a struni elemente pentru un tel, a administra, a manevra, a stapni, a se descurca, a gasi mijloace, a reusi, a se pricepe sa, a crmui, a duce la bun sfrsit,); - management (engl.) activitatea / arta de a conduce, abilitate, organizare, reusita in atingerea obiectivelor, adaptarea deciziilor optime n proiectarea si realizarea proceselor); - manager (engl.) conducator, administrator, director, coordonatorul unei echipe. n Dictionarul Explicativ al Limbii Romne: Management s. n. 1. Activitatea si arta de a conduce. 2. Ansamblul activitatilor de organizare, de conducere si de gestiune a ntreprinderilor.3. Stiinta si tehnica organizarii si conducerii unei ntreprinderi. (DEX) II. EVOLUTIA MANAGEMENTULUI Teorii clasice ale conducerii sau managementul F.W.Taylor, H.Fayol si Max Weber (nceputul secolului trecut). Frederick Winslow Taylor (1856-1915 Inginer american) a publicat lucrarea The Principles of Scientific Management (New York, 1911) n care sustine ca operatiile de productie trebuie sa se efectueze n conformitate cu anumite criterii riguroase, stiintifice, posibil de identificat si de evaluat sau masurat. Henry Fayol (1841-1925) Administratia industriala si generala Prevedere, Organizare, Conducere, Coordonare, Control, Paris, 1916, formuleaza, pentru prima oara, cele sase functii sau atribute ale procesului de conducere. 1. Fayol si Taylor au formulat principiile noii stiinte (management) astfel: Principiul ierarhiei : potrivit caruia orice organizatie e determinata de la vrf catre baza de linii ierarhice de-a lungul carora se exercita autoritatea detinuta de nivelurile superioare.
1

- Principiul unitatii de comanda: orice lucrator trebuie sa primeasca ordine numai de la seful lui imediat , superior ierarhic Principiul specializarii: cu ct specializarea e mai ngusta cu att nivelurile productivitatii muncii sunt sunt mai nalte. Principiul mecanicist: indicatorul de baza n functie de care se apreciaza eficacitatea unei organizatii este productivitatea muncii. Principiul corespondentei autoritate responsabilitate: autoritatea conferita unui membru al organizatiei trebuie sa fie echilibrata de responsabilitatea pe care si-o asuma acesta cu privire la modul n care si realizeaza obiectivele organizationale Principiul supravegherii: orice angajat trebuie supravegheat permanent si n cel mai mic detaliu al activitatii sale. Principiul materialist: organizatia se poate astepta la un comportament al angajatului corespunzator cerintelor ei in masura n care acesta i asigura angajatului un salariu corespunzator postului ocupat si securitatea locului de munca. Sociologul si psihologul german Max Weber (1864-1920) Teoria organizatiilor economice si sociale descrie trei tipuri de autoritate: traditionala, bazata pe relatii de rudenie carismatica, bazata pe trasaturile exceptionale de personalitate, rational-legala, bazata pe legi si norme (Zlate, M., 2004).

Jacob Levy Moreno (1889-1974), nascut la Bucuresti, a studiat medicina la Viena si apoi a emigrat n America, unde a lucrat ca medic psihiatru, ca psiholog si sociolog. El a elaborat o conceptie unitara cu privire la relatiile afective socio-umane, pe care a prezentat-o n lucrarea Who Shall Survive? Cine va supravietui?, cartea care a lansat o noua stiinta, sociometria. Moreno continua orientarea nceputa de Mayo, nlocuind n conceptia sa omul mecanic, gestiunea administrativa si regula birocratica cu relatiile inter-umane afectiv-simpatetice. Moreno, constatnd ca relatiile inter-umane afective influenteaza nu numai formarea grupurilor de munca ci si productivitatea muncii, propune reconstructia colectivelor dupa criterii sociometrice. Kurt Lewin (1890-1947) O teorie dinamica a personalitatii Lewin considera ca esentiale n functionarea grupurilor sunt relatiile inter-umane. Lewin accentueaza relatiile conflictual-tensionale dintre acestia. Grupul este vazut ca un cmp de forte care se
2

confrunta, n functie de intensitatea si orientarea lor. Pentru Lewin esenta unui grup consta nu n similaritatea ci n interdependenta si dinamica fortelor sale. Teoria resurselor umane este reprezentata de J.G.March, H. A. Simon, R. T. Cybert, Douglas Mc Gregor(1906-1964), Rensis Likert (1903-1981), Cris Argyris. Acesti autori au pus n evidenta urmatoarele caracteristici: disponibilitatile psihice ale oamenilor sunt resursele cele mai importante ale unei organizatii deoarece sunt inepuizabile; oamenii asteapta nu doar sa li se satisfaca cerintele material-economice si sociale ci sa li se dea posibilitatea de a se afirma, de a-si pune n valoare capacitatile de care dispun. Orientari actuale in management Cele mai recente abordari ale psihologiei organizational-manageriale (Cf. Zlate, M., 2004), care aduc noi perspective si solutii sunt:
-

abordarea cognitiva; abordarea psihanalitica; abordarea evolutionista. Conceptul de management al clasei

Daca pna n decembrie 1989 la noi s-a vorbit despre conducerea nvatamntului conceptul de management educational este aparut recent, avnd o sfera mai larga dect cel de conducere a nvatamntului. I . Cristea (1996) se refera la dificultatile metodologice de definire a managementului educational. E. Paun (1999) face trimitere la moda managementului ca la un pericol n procesul de conceptualizare a managementului educational. E. Joita (2000) subliniaza necesitatea abordarii interdisciplinare a managementului educational din punct de vedere: psihologic, sociologic, ergonomic, filozofic, politologic, juridic, epistemologic, etc. E. Joita (2000) considera managementul educatiei ca fiind teoria si practica , stiinta si arta proiectarii, organizarii, coordonarii, evaluarii, reglarii, elementelor activitatii educative, ca activitate de dezvoltare libera, integrala, armonioasa a individualitatii umane, n mod permanent
3

pentru

afirmarea

autonoma

si

creativa

personalitatii

sale,

conform

idealului

stabilit la nivelul politicii educationale. Gilbert de Landsheere (1992) defineste managementul educatiei sau pedagogic ca o disciplina pedagogica, interdisciplinara care studiaza evenimentele ce intervin in decizia organizarii unei activitati pedagogice determinate si n gestiunea programelor educative. I. Jinga (1998) considera ca n esenta managementul pedagogic (educational) poate fi definit ca stiinta si arta de a pregati resursele umane, de a forma personalitati potrivit unor finalitati acceptate de individ si de societate. Managementul educational, ca disciplina pedagogica, studiaza tehnicile stiintifice prin care activitatea educationala se poate proiecta, organiza, coordona, regla, conduce cu scopul cresterii eficientei sale, pentru modelarea personalitatii umane complexe, autonome si creative. Managementul educational intruneste caracteristici de baza ale managementului organizatiilor, prin adaptare la specificul scolii si la procesul pedagogic:
-

dimensiunea moral-axiologica, prin sistemul de valori utilizat in educatie, ca obiective; esentiala este mobilizarea resurselor umane, ca gestiune a particularitatilor individuale specifice;

se centreaza pe utilizarea strategiilor de tip comunicativ, pe interactiuni, pe un ethos specific; valorizarea individului si a capacitatilor sale este obiectivul sau ; astfel domina, n crearea climatului organizational, logica responsabilitatii, afectiva, altruista a descentralizarii, automotivarii, stimulativa. descentralizarea organizarii se realizeaza progresiv si de durata, implicnd

schimbari n mentalitati si mecanisme. Un concept subordonat managementului educatiei este managementul clasei de elevi. Iucu (2000) defineste managementul clasei de elevi ca: domeniul de cercetare n stiintele educatiei care studiaza att perspectivele de abordare ale clasei de elevi (didactica si psihosociala) ct si structurile dimensionale ale acesteia (ergonomica, psihologica, psihosociala, normativa, relationala, operationala si creativa ) n scopul facilitarii interventiilor cadrelor didactice n situatii de criza microeducationala (indisciplina,
4

violenta, non-implicare ) si a evitarii consecintelor negative ale acestora, prin exercitiul microdeciziilor educationale. Analiznd comparativ cele doua concepte constatam : a. managementul educational se refera la ntreg sistemul educational, la toate nivelele institutionale, la relatia dintre institutiile educationale, la relatia dintre actorii implicati n contextul educational; b. managementul clasei de elevi se refera la clasa de elevi, la coordonarea tuturor resurselor umane, materiale si financiare ale acesteia cu scopul cresterii eficientei educationale; c. cele doua tipuri de management sunt intercorelate, managementul clasei de elevi fiind parte componenta a managementului educational; d. managementul educatiei si managementul clasei de elevi ca discipline pedagogice interdisciplinare sunt din punct de vedere epistemologic la intersectia dintre stiinta, tehnologie si arta; e. criteriul eficienta educationala constituie nucleul celor doua tipuri de management. Managementul actual valorifica ideile esentiale ale celorlalte scoli si orientari istorice fiind nsa un tip de management sistemic, dar si situational si contextual. Cele mai bune decizii manageriale se iau n functie de situatia concreta, raportata la contextul respectiv dar si la sistemul mai larg din care face parte. Deciziile educationale de la nivelul clasei de elevi depind de: - situatia concreta, descriptibila, - actorii implicati: profesori, elevi, parinti, - sistemul educational n ansamblul sau. Managerul clasei de elevi profesorul nu executa doar deciziile centrale de politica educationala, nu administreaza doar resursele clasei, nu gestioneaza doar spatiul si timpul educational. El are o viziune de ansamblu asupra nvatamntului si educatiei, initiaza proiecte educationale, organizeaza activitati didactice si educationale, coordoneaza resursele umane, materiale si financiare, ia decizii mpreuna cu cei implicati n procesul educational, rezolva situatiile conflictuale, consiliaza elevii cu probleme, dirijeaza procesul de nvatare creativa a elevilor, etc.

Managementul educational si cel subsumat, al clasei de elevi reprezinta o stiinta interdisciplinara aflata la interactiunea dintre psihologie, pedagogie, sociologie, filozofie, economie, stiintele comunicarii, stiintele rezolvarii conflictelor, etc. Managementul clasei de elevi are functii similare cu cele ale managementului educational: - proiectare; - organizare; - coordonare; - consiliere; - conducere; - evaluare a activitatii educationale si a factorilor educationali la nivelul clasei de elevi; - este o reflectare a managementului educational la specificitatea clasei de elevi. Managementul clasei de elevi reprezinta abilitatea profesorului/consilierului de a planifica si organiza activitatea clasei, de a invata sa asigure un climat favorabil instructiei si educatiei. In cadrul managementului clasei se urmareste prevenirea comportamentelor distructive, deviante si rezolvarea problemelor comportamentale. Managementul clasei de elevi reprezinta domeniul de cercetare n stiintele educatiei, care studiaza att perspectivele de abordare ale clasei de elevi (didactica si psihosociala), ct si structurile dimensionale ale acesteia (ergonomica, psihologica, sociala, normativa, operationala si inovatoare), n scopul facilitarii interventiilor cadrelor didactice n situatii de criza microeducationala (indisciplina, violenta, nonimplicare etc.) si a evitarii consecintelor negative ale acestora, prin exercitiul microdeciziilor educationale. Obiectivul functional al managementului clasei este formarea la elevi a abilitatii de autoreglare a comportamentelor. Controlul comportamentelor este att extern, realizat de catre parinti, profesori, colegi, ca apoi, prin interiorizare, sa devina autonom. n cadrul procesului de interiorizare intervin reguli si modele de urmat. Managementul educatiei este teoria si practica, stiinta si arta proiectarii, organizarii, coordonarii, evaluarii, reglarii elementelor activitatii educative, a resurselor ei, ca activitate de dezvoltare libera, integrala, armonioasa a individualitatii, conform idealului educational. Cadrele didactice pot exercita functii de conducere la urmatoarele niveluri: n conducerea unui colectiv de elevi (grup, clasa), n conducerea unui colectiv (diriginte, nvatator, educatoare), n conducerea procesului de asistenta psihopedagogica (profesor-logoped, profesor-consilier), in conducerea activitatii metodice (profesor-metodist n scoli, la nivel interscolar, n CCD-ISJ),
6

n conducerea unitatii de nvatamnt (director), n conducerea inspectiei scolare (inspector scolar), n conducerea activitatii de cercetare pedagogica (profesor-cercetator), n conducerea globala a sistemului de nvatamnt (profesor-demnitar). La nivelul scolii se pot aplica principiile abordarii ei ca organizatie: existenta unor scopuri clar formulate si delimitate, motivarea indivizilor pentru a desfasura n comun activitatea specifica, combinarea intre diferitele tipuri de resurse necesare realizarii obiectivelor, scopurile sunt transindividuale, interactionarea indivizilor pentru realizarea scopurilor comune, existenta diviziunii muncii, reglementarea sociala a rolurilor si statutelor indivizilor in structura creata, modalitati proprii de organizare si dirijare-coordonare a activitatilor si indivizilor. Orice organizatie se caracterizeaza prin: structura organizationala: marime, complexitate, formalizare, specializare, diferentiere a activitatii , pozitii si roluri,relatii si interactiuni; controlul organizational: structura ierarhica, niveluri de autoritate, birocratizare; comportamentul organizational: scopuri, cultura si climat organizational, etos, eficacitate; schimbare organizationala: flexibilitate, inertie/inovatie, dezvoltarea personalului. Scoala, ca organizatie, are ca specific: este o organizatie care nvata si produce nvatare, deci se supune logicii pedagogice; sunt prezente si se manifesta doua activitati de baza, distincte si interdependente: activitatea managerial-administrativa (reglementata formal, normativ) si activitatea pedagogica (reglementata de specificul normelor educatiei, instruirii); regulile de eficienta sunt de tip calitativ si vizeaza procesele, calitatile personalitatii ce se formeaza, educa; prezenta manifesta a aspectelor informale si a manifestarilor creative, expresive, mai mult dect a celor formale; prezenta a mai multor tipuri de membri n organisme de conducere, administrative, de realizare a procesului pedagogic; actioneaza reglementari de ordin institutional, dar si pedagogic (uneori contradictorii); profesorul este supus numeroaselor asteptari, presiuni n exercitarea rolurilor, de unde valoarea descentralizarii conducerii.
7

Dupa nivelul ierarhic la care se exercita, managementul educational se clasifica: strategic, la nivel national (MEC); tactic, la nivel teritorial (ISJ); operativ, specific institutiilor de nvatamnt de diferite tipuri. Toate acestea respecta anumite norme, regulamente, instructiuni, atributii ale organismelor specifice, metodologii, reglementari specifice. Functii ale managementului clasei: Managementul pedagogic reprezinta o modalitate de conducere superioara globala (vizeaza ansarnblul problemelor sistemului, vazute n interdependenta lor functionala, structurala), optima (prin valorificarea maxima a resurselor sale), strategica (vizeaza dezvoltarea sistemului pe termen mediu si lung, prin inovarea continua a structurilor, functionalitatii). Managementul clasei de elevi ca fiind: component a managementului educaiei, care uprinde ansamblul teoriilor i strategiilor efective utilizate de cadrul didactic n eficientizarea ctivitii sale cu clasa de elevi. n susinerea integrrii managementului clasei ca o component activ a pedagogiei contemporane, o abordare nou i modern a activitilor din clasa de elevi, R. B. Iucu (2000, p.18-36) aduce o solid argumentare. n esen, este vorba despre necesitatea pregtirii profesorului (i) ca manager al clasei. Am decis s ncadrm acest tip de argumente n categoria argumente didactice (pornind de la nelesul comenian al didacticii, ca art universal de a-i nva pe toi totul omnes omnia docendi artificium), adic idei referitoare la rolul pe care managementul clasei l are n eficientizarea activitii profesorului: n sens larg, dac privim activitatea desfurat de profesor la clas ca o activitate de conducere (aa cum pedagogia a susinut dintotdeauna), orice persoan (educator, nvtor, profesor, maistru, instructor) care conduce efectiv procesul instructiv-educativ, pe care l orienteaz, l organizeaz, l dirijeaz i l evalueaz, se preocup de climatul educativ al formaiei pe care o conduce, este un manager educaional. Condiiile pe care trebuie s le ndeplineasc ns un profesor pentru a fi manager este: s aib dubl specializare (i specializare n managementul clasei) i talentul necesar (adic abiliti de leader). Potrivit majoritii specialitilor, una dintre competenele de baz ale cadrului didactic este competena managerial. La clas, profesorul nu realizeaz numai predarea-nvarea-evaluarea, ci i relaioneaz cu elevii, influenndu-le comportamentul de nvare, intervine n direcionarea evoluiei lor generale. Fiind figura central pentru elevi, profesorul capt i roluri de influenare educativ.