TEMA I - SISTEMUL DE INVATAMANT elevilor scolarizati pe o anumita treapta sa
S.I - ppalul subsistem al sist. de educatie, care
reuneste institutiile specializate implicate in procesul
de educatie, cercetare si cultura; are un caracter
deschis si include:
 institutii scolare / universitare cu caracter formal
 institutii specializate in instruire nonformala
(centre de pregatire profesionala, cluburi, tabere )
STRUCTURA SISTEMULUI DE INVATAMANT
a) nivelul inv. primar – prescolar si primar (cls I-IV)
b) nivelul inv. secundar: - inferior / gimnazial (cls V-
IX), superior –liceal (cls X-XII), profesional – scoli
profesionale de 1-2 ani (profesii simple) si scoli
profesionale de 2-3 ani ( profesii complexe)
c) nivelul inv. superior – de scurta durata (2-3 ani),
de lunga durata (4-6 ani), post-universitar ( master,
doct)
SPECIFICUL diverselor niveluri de organizare:
 niv. inv. primar -> axat pe dobandirea culturii
generale de factura instrumentala (dobandirea
deprinderilor de scriere, citire, de calcul, initierea in
limbaje specifice)
 niv. inv. secundar inferior -> dobandirea
culturii generale de baza (cunostinte fundamentale
din ppalele domenii ale cunoasterii)
 niv. inv. secundar superior/liceal -> orientarea
culturii generale spre anumite domenii de
cunoastere( stiinta, socio-uman, tehnologie,
economie) , cu deschidere spre cultura optionala de
specialitate
 niv. inv. profesional -> orientarea inspre
dobandirea culturii de specialitate necesare
practicarii unei anumite profesii)
 niv. inv. superior/universitar -> axat pe
aprofundarea teoretico-practica specializata a
unui anumit domeniu de cunoastere
 niv. inv. postuniversitar -> asigura
continuarea/adancirea specializarii dobandite in
cadrul invatamantului universitar
LEGISLATIE - inv. primar + inv. gimnazial =
INVATAMANT GENERAL OBLIGATORIU de regula
6-16 ani
- OBIECTIV dominant al inv. obligatoriu –
dobandirea unui cuantum de instruire necesar
integrarii in viata sociala
RETEAUA SCOLARA-S.I. cuprinde reteaua
organizatiilor scolare - se constituie in 3 planuri:
1. reteaua in profil teritorial-> determina cererea
de studii prin gradul de accesibilitate teritoriala a
inst. de inv. => reducerea costurilor de
scolarizare,
apropierea de domiciliu e factor determinant al
optiunii pt. o anumita inst. de invatamant.
2. reteaua pe trepte (niveluri) de invatamant
trebuie sa fie coerenta , reciproc compatibila: nr
corespunda capacitatii retelei scolare care
scolarizeaza pe treapta imediat superioara; studierea
retelei scolare e o conditie necesara pt prognoza
corecta a cererii de studii potentiale pt toate inst. de
inv. care scolarizeaza absolventi ai unor trepte de
inv. anterioare
3. reteaua scolara pe profile si specializari ->
determina cererea de studii in specializari; se
constituie la nivelul inv. postobligatoriu si mai putin in
inv. gimnazial
CLASIFICAREA inst. in raport cu tipul de educatie
practicat:
1. inst. specializate in educatia formala
(gradinite, sc. generale, sc. profesionale, licee,
facultati)
2. inst. specializate in educatia non-formala
(cercuri stiintifice, cluburi ale elevilor, tabere)
3. organisme institutionale ale comunitatii
educative locale (familia si comunitatea, agenti
economici, culturali)
RELATIA SCOALA – COMUNITATE
- e necesare unitatea de actiune si concordanta
SCOALA –colaboreze cu familia in vederea informarii
reciproce cu privire la dezvoltarea / comportamentul
copilului
PROFESORUL (in convorbire)
 se intereseaza de modul cum e respectat
regimul de zi al copilului ; va informa parintii –
aspecte pozitive/negative; posibilitati de dezvoltare
ale copilului
PARINTII: - sa tina legatura cu scoala; sa
informeze scoala in legatura cu eventuale
probleme
OBSTACOLE in relatia scoala-familie
 obst. de ordin comportamental
 obst. de ordin material
MASURI:
- informarea/formarea parintilor care trebuie sa
cunoasca obligatii legale privind educatia copilului,
drepturile avute pt. educatia copilului; import.
atitudinii lui pt reusita scolara; metode de colaborare
cu scoala
-participare democratica la gestiunea scolii
(instituirea prin lege a CA scolara in care parintii sunt
reprezentati corespunzator si au nu numai rol
informativ/consultativ dar si rol decizional si de
control)
- infiintarea de asociatii de parinti
1
 T 2 : CALITATEA IN EDUCATIE
CALITATEA - nivelul de satisfactie pe care-l ofera
eficacitatea ofertei educationale, nivel stabilit prin
atingerea unor standarde cerute.
CONTROLUL CALITATII - include activitatile
operationale desfasurate pt. indeplinirea cerintelor de
calitate prin reglementarea performantelor; e un
proces de mentinere a standardelor.
ASIGURAREA CALITATII - include procesele
planificate si sistematice necesare asigurarii unui
grad adecvat de incredere implicand de obicei
AUTOEVALUAREA organizatiei pe baza unor standarde
prestabilite
 e realizata printr-o serie de actiuni de dezvoltare
a capacitatii institutionale de elaborare / planificare /
implementare de programe de studiu
 exprima capacitatea unei org. furnizoare de a
oferi programe de educatie in conformitate cu
standardele cerute
 are 3 grupuri ppale: participanti, angajatori si
societatea
METODOLOGIA ASIGURARII CALITATII IN EDUC.
- se bazeaza pe relatiile ce se stabilesc intre
urmatoarele COMPONENTE:1. Criterii ; 2.standarde si
standarde de referinta ; 3.indicatori de performanta;
4. calificari
PROCESE prin care e asigurata calitatea in educati:
a. planificarea si realizarea efectiva a rezultatelor
asteptate ale invatarii;b.monitorizarea rezultatelor
b. evaluarea interna a rezultatelor; c.evaluarea
externa a rezultatelor;d.imbunatatirea continua a
rezultatelor in educatie
Componentele si procesele se diferentiaza in fct de:
1. nivelul de invatamant, si, dupa caz al calificarii
2. tipul organizatiei furnizoare de educatie
3. tipul de program de studii
MANAGEMENTUL CALITATII - asigura calitatea
programelor de invatare si promoveaza
imbunatatirea continua
Responsabilitatile managementului:1. eficacitate
2.sprijin activ 3. cunoasterea nevoilor 4.dezvoltarea
si mentine parteneriatelor
Managementul resurselor (fizice/umane)
1. org. ofera elevilor un mediu sigur/armonios;
2.spatii de invatare echipate adecvat;
3.resurse/metode de predare permisive
4.personal angajat dupa criterii de recrutare
selectate
5.programe de initiere/dezv./formare continua
MECANISME DE ASIGURARE A CALITATII LA
NIVELUL SCOLII
I. la nivelul fiecarei organizatii – CEAC: 3-9
membri , condusa de conducatorul org.;
componenta:nr relativ egal: a. repr. ai corpului
profesoral; b. repr. ai parintilor (presc,sc,gimn)
/elevilor (prof,lic,postlic)
c. repr. ai Consiliului Local
II. Cadrul National de Asigurare a Calitatii CNAC
III.ARACIP –in subordinea MECT realizeaza:
a. evaluarea externa a calitatii educatiei oferite de
inst. de inv. preuniversitar si de alte organizatii
furnizoare de educatie; b.autorizarea , acreditarea si
evaluarea periodica a unitatilor de inv. preuniversitar
ACTIVITATI ARACIP:
1. evaluare/acreditare a furnizorilor de educatie
1. efectueaza evaluarea calitatii educatiei
2. realizeaza activitati de monitorizare /control a
calitatii (cu ISJ-urile si directiile de resort din MECT)
3. efectueaza(cel putin 1 data la 3 ani) evaluarea
org. furnizoare de educatie acreditate
4. propune MECT infiintarea/acreditarea a inst. de
inv. preuniv. pt fiecare nivel de invatamant,program
de studii si calificare profesionala(dupa caz)
b. elaboreaza: standardele, standardele de
referinta si indicatorii de performanta; metodologia de
evaluare/acreditare; manuale de evaluare interna a
calitatii; ghiduri de bune practici
c. raport anual(propria activitate)
IV. Autoevaluarea – rol central in procesul de
asigurare a calitatii si are multiple beneficii pt elevi,
angajatori, autoritati publice cat si pt furnizorii EFP
Pt elevi:
 standarde ridicate pt invatarea individuala
 egalitatea sanselor
 implicare activa in procesul de invatare
Pt. angajatori:
 nr. mare de angajati cu competente solide
 aport la profitabilitatea organizatiei
 incredere in calitatea invatamantului
Pt. autoritati:
 abilitati sporite/cresterea sanselor de angajare
 competente de baza mai bune
 nivel ridicat al abilitatilor pt atragerea investitiilor
interne
 incredere in calitatea invatamantului
Pt. furnizorii EFP(educatie si formare profesionala)
 informatii privind bune practici
 incredere in propria oferta si capacitate
 contributie la dezvoltarea comunitatii locale si la
dezvoltarea regionala
 legitimitate si recunoastere sporita
2
T 3 : STATUTUL EPISTEMIOLOGIC AL
EDUCATIEI
EDUCATIA – Forme:ed. formala (oficiala); ed. non–
formala (extrascolara); ed. informala (spontana)
EDUCATIA FORMALA - cuprinde totalitatea
activitatilor si actiunilor pedagogice desfasurate si
proiectate institutional,in cadrul sistemului de
invatamant, in mod planificat si organizat pe niveluri
si ani de studii,avand finalitati educative bine
determinat
 Obiective:
1. asimilarea sistematica si organizata a
cunostintelor din diferite domenii
2. inzestrarea individului cu metode si tehnici
speciale de munca intelectuala
3. dezvoltarea inteligentei sociale si emotionale
 Trasaturi:
1. este institutionalizata
2. obiectivele si continutul ei sunt prevazute in
documente scolare; elaborate pe cicluri, niveluri si
ani
3. scopurile si obiectivele pedagogice sunt realizate
in cadrul procesului de invatamant sub indrumarea
unui corp profesoral specializat
4. este intotdeauna evaluata social
 Avantaje / Importanta
1. are rol decisiv in formarea personalitatii umane
2. este un instrument al integrarii sociale
 Limite / Critici:
1. centrarea pe performantele inscrise in programe
2. monotonie
3. orientarea predominanta spre informare si
evaluare cumulativa
4. lipsa initiativei elevilor si slaba participare a
parintilor in activitatile scolare
5. dotarea materiala/tehnica insuficienta a salilor
 Solutii:
1. decongestionarea materiei
2. sanse reale pt fiecare unit. de inv. de a-si
determina propriul curriculum (prin CDS)
3. integrarea rapida a noilor tehnologii
comunicationale in procesul de invatamant
EDUCATIA NON-FORMALA - cuprinde ansamblul
activitatilor si al actiunilor care se desfasoara intr-un
cadru institutionalizat, in mod organizat, dar in afara
sist. de inv. fiind o punte intre cunostintele asimilate
la lectii si informatiile acumulate informal
 Obiective:
1.sa largeasca si sa completeze orizontul de cultura
2. sa creeze conditii pt. desavarsirea
3. sa contribuie la recreerea si la destinderea
participantilor
 Trasaturi:
1. se desf. intr-un cadru institutionalizat , in afara
sist. scolar, cuprinzand *activitati extrascolare
(cercuri pe discipline, concursuri sc, olimpiade,
competitii); * activitati parascolare (activ. de
perfectionare si de reciclare);* activitati periscolare
(cluburi, teatru, muzee , biblioteci, excursii etc)
2. continuturile si obiectivele urmarite au o mare
flexibilitate
3. se desfasoara optional cu mijloace ce atrag,
metodologie atractiva
4. evaluarea – facultativa, fara note/calificative
 Importanta /Avantaje:
1. centrata pe cel ce invata, pe procesul de
invatare
2. curriculum la alegere , flexibil, variat
3. contribuie la largirea si imbogatirea cult.
generale
4. foloseste noi tehnologii comunicationale
 Critici/Limite
1. promovarea unui activism de suprafata,
2. dependent doar de mijloacele tehnice disponibile
EDUCATIA INFORMALA - include ansamblul
influentelor cotidiene, spontane, incidentale care nu-
si propun in mod deliberat atingerea unor teluri
pedagogice, dar au efecte educative, ocupand cea
mai mare pondere de timp din viata individului
 Obiective:
1. nu apar in mod explicit
2. ofera individului ocazia de a adopta anumite
atitudini , de a se comporta intr-un anume fel
 Trasaturi:
sunt determinate de multitudinea influentelor din
micro-mediul social de viata(familie, prieteni,
colectivul de munca, chiar cartierul/strada)
 Limite/Dezavantaje:
1. are functie formativa redusa (nu e organizata)
2. individul are acces la informatii in contradictie cu
scopurile educ. formale/non-formale
DOMENII EDUCATIONALE
1. Educ. intelectuala – dezvoltarea capacitatilor
cognitive - formarea si dezvoltarea priceperilor si
deprinderilor de munca intelectuala
2. Educ. morala – formarea si dezvoltarea
constiintei si a conduitei morale
Metode de educ. morala:a.exemplul; b.exercitiul;
c. supravegherea; d. sanctiunea; e. pedeapsa;
f. recompensa
3. Educ. estetica si artistica – formarea capacitatii
de a percepe, insusi si folosi adecvat valorile estetice
prin cultivarea aptitudinilor estetice creatoare
4. Educ. fizica si sportiva – intarirea sanatatii si
calirea organismului - formarea si dezvoltarea
deprinderilor motrice de baza si a calitatilor fizice ale
miscarilor - formarea si dezvoltarea principalelor
calitati morale de vointa si de caracter
5. Ed. tehnologica / profesionala = notiunile,
principiile, legile si teoriile stiintifice fundamentale
3
ordonate dpdv al aplicabilitatii lor / cuprinde initierea
in profesie
NOILE EDUCATII - Ed. relativa la mediu; Ed.
pentru pace; Ed. pt participare si democratie; Ed.
economica si casnica moderna
ALTERNATIVE EDUCATIONALE
Repr. variante de organizare scolara care propun
modificari ale anumitor aspecte legate de formele
oficiale de organizare a activitatii instructiv-educative
1. STEP-BY-STEP- promoveaza modele
educationale centrate pe elev, pe educatia
individuala
- accent pe colaborarea cu familia, pe implicarea
parintilor in conceperea si organizarea activ. din sc.
- activ. didactice bazate pe munca in grupuri
- activ. elevilor – bazate pe cercetare (invata prin
asociere –ce stiu/cele noi)
- elevii sunt evaluati prin modalitati specifice:
scaunul evaluarii, mapa de lucrari, caietul de
evaluare
- atmosfera pozitiva , de incredere
2. MONTESSORI - isi propune sa invete copilul sa
gandeasca/actioneze independent si responsabil
- exista automotivarea - copilul si invatarea sunt pe
1 loc, iar predarea si programa de educatie pe locul 2
- mediul de instruire e bazat pe obiecte mici, usor
de manipulat si detaliate dpdv vizual
- bazata pe observarea directa a copilului , pe
pregatirea mediului de instruire pe baza obs.
realizate si pe conceperea programei functie de
nevoile copilului
3. WALDORF - urmareste dezv. personalitatii
copilului ; - isi orienteaza oferta functie de
particularitatile diferitelor trepte de varsta si cerinte
- un loc important in curriculum: artele, lucrul
manual, artizanatul, limbajul, istorie, geografie, mate,
lb. straine
- clasa: elevi aceeasi varsta, nu-si modifica
componenta
- esenta: relatia elev-profesor
- prof. tine legatura cu parintii (intalniri cel putin 1
data/luna)
- prof. preda in cuvinte proprii fara carti, iar elevii
confectioneaza propriile carti
- evaluarea are in vedere toti factorii : scrisul,
dedicatia, fantezia, logica si flexibilitatea gandirii,
stilul, ortografia, cunostintele reale
- evaluarea - caracterizare calitativa (ceea ce e
pozitiv, critica negativul in leg. cu ceea ce ar putea
realiza)
T 4 : EDUCABILITATEA
CONCEPT: dpdv teoretic = o categorie
pedagogica fundamentala care exprima puterea sau
ponderea educatiei in dezv. personalitatii; dpdv
functional-educativ = capacitatea specifica a
psihicului uman de a se modela structural si
informational sub influenta agentilor educationali si
sociali ( sub influenta lor omul se transforma treptat
in fiinta umana, cu personalitate, care se
caracterizeaza prin limbaj articulat, gandire logica,
intentionalitate, afectivitate superioara, vointa)
FACTORI -rolul principal apartine interactiunii
dintre :
ereditate;mediu;educatie
 EREDITATEA = insusire biologica pe baza careia
se conserva si se transmit caracterele unei specii de
la ascendenti la descendenti; genereaza un anumit
tip de conduita; ereditatea isi face simtita prezenta in
formarea personalitatii in masura in care ceilalti 2
factori o permit:mediu de viata favorabil, actiune
educativa de calitate; premisa naturala in dezvoltarea
psihica constituind un echipament primar pt
dezvoltarea ulterioara a personalitatii
 MEDIUL = totalitatea elementelor si conditiilor de
viata cu care individul interactioneaza (direct/indirect)
pe parcursul dezvoltarii sale ; 2 componente
principale: m. geografic natural – influenteaza
dezvoltarea/sanatatea prin: campul geomagnetic,
clima, relief, radiatii, poluare; m. socio-cultural –
permite umanizarea si socializarea individului
 EDUCATIA = factorul determinant al dezvoltarii
psihoindividuale; copilul devine om social numai prin
educatie cu ajutorul careia * isi insuseste lbj. social,
cultura generala si comportamentul moral-cetatenesc
* isi formeaza conceptia despre lume * isi dezvolta
potentialul creator * se pregateste pt. integrarea
socio-profesionala
CONCLUZIE: Ereditatea ofera sau nu potentialul
de dezvoltare psiho-fiziologica, mediul ofera sau nu
anumite conditii, educatia dirijeaza, prin procesul
invatarii, formarea armonioasa/ integrala a
personalitatii, fiind factorul determinant al acesteia.
TEORII FUNDAMENTALE
1. T. EREDITARISTA – sustine rolul determinant al
ereditatii in evolutia fiintei umane
2. T. AMBIENTALISTA – rolul determinant al
mediului(indeosebi cel socio-cultural) in dezvoltarea
personalitatii
3. EPIGENETISMUL PIAGETIAN –un mecanism
de autoreglare a cresterii care asigura autoreglarea
functionala a organismului; o succesiune de stadii de
dezvoltare ce nu pot fi escaladate prin presiuni de
mediu sau educative
4
 T5 : STRUCTURA SI DINAMICA complexe (profesionale) - apt. literare, artistice,
PERSONALITATII tehnice, organizatorice, sportive, matematice,
PERSONALITATEA: organizarea dinamica in stiintifice ce au in componenta lor: factori de
cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care personalitate (motivatie, perseverenta, atit. creativa)
determina gandirea si comportamentul sau Apt. sunt rezultatul interactiunii unor factori
caracteristic externi/interni
STRUCTURA P. – temperamentul, aptitudinile, Factorii externi se refera la procesul insusirii
caracterul logice/creative a cunostintelor, priceperilor si
A. TEMPERAMENTUL- aliaj de insusiri innascute deprinderilor in cadrul caruia se dezvolta aptitudinile,
si dobandite - constituie latura dinamico-energetica a care, la randul lor, faciliteaza asimilarea informatiilor
P.; se exprima cel mai pregnant in conduita si Factorii interni – dispozitiile ereditare
comportament - interese, motivatii, aspiratii, ideal,
CLASIFICARE:coleric,sangvinic, flegmatic, atitudini, inteligenta
melancolic Inteligenta = aptitudine generala
 COLERICUL - neechilibrat, agitati, impulsivi, - tipuri: concreta, empirica, abstracta, descriptiva,
nestapaniti, iritabili, incapatanati, agresivi(tendinte de explicativa, teoretica, matematica, tehnica, literara,
dominare/opozitie), se plictisesc repede; vioiciune, artistica etc.
reactivitate crescuta, bogatie afectiva, placerea de a CARACTERUL - considerat “ nucleul “
invinge greutati etc. personalitatii
 parintii/profesorii -> grija pt. organizarea activitatii = ansamblu de atitudini si trasaturi ce determina
lor datorita instabilitatii emotiilor,sentimentelor si a modul de orientare si raportare a subiectului la cei
intensitatii cu care se desfasoara acestea din jur, la sine, la activitatea desfasurata, la societate
 SANGVINICUL - puternic, echilibrat, optimist, - exista 3 grupe fundamentale de atitudini:
curajos, deschis, impresionabil, sensibil, energic si 1. atit. fata de sine insusi ( modestie, orgoliu,
mobil, bine dispus, rezistent si stapanit, rapid in demnitate, egoism, sentim. de inferioritate,
miscari/vorbire; invata usor/uita la fel de repede ; culpabilitate etc)
trece repede de la o activitate la alta, se adapteaza 2. atit. fata de ceilalti ( altruism, umanism,
usor, superficiali, nu se pot concentra de fiecare data patriotism, atit. pozitiva etc)
cu randament 3. atit. fata de munca ( harnicie, punctualitate,
 FLEGMATICUL - echilibrat, calm, linistit, seriozitate, si opusul acestora)
calculat, ordonat, rabdator, meticulos, perseverent
INSA lipsit de initiativa, entuziasm, se adapteaza
greu la situatii noi, tip inchis, rece, putin sociabil
 MELANCOLICUL - tip slab, rezistent la eforturi,
interiorizat, trist, timid, anxios, nehotarat, retras,
nesigur, serios, constiincios, exigent cu sine, supus,
sarguincios, cu complexe de inferioritate, se
consuma datorita esecurilor
MIJLOACE de investigare a T: metoda biografica,
chestionare, teste de personalitate
APTITUDINILE - insusiri psihofiziologice ce
faciliteaza asimilarea de cunostinte si abilitati cu
ajutorul carora executam activitati cu mai multa
rapiditate si cu grad ridicat de eficienta
CLASIFICARE: simple si complexe
a. apt. senzoriale: acuitate vizuala / auditiva,
rapiditatea perceptiilor, simtul ritmului
b. apt. psihomotorii : rapiditatea / supletea
miscarilor, coordonarea si precizia acestora,
mobilitatea corpului dexteritatea manuala
c. fluenta verbala (intelegerea rapida afrazelor) si
expresiva (usurinta exprimarii)
d. fluenta ideilor si fluenta asociativa
e. apt. generale: inteligenta, imaginatia, memoria

5
 T 6 : FINALITATILE EDUCATIEI & CINE? (elevul, grupul de elevi, clasa)
Finalitatilie educatiei – orientarile asumate la & CE SA FACA? (va da exemple, va indica
nivel de politica a educatiei in vederea realizarii formele, va rezolva, va propune, va explica)
activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii & IN CE CONDITII? UNDE? CAND? (la sfarsitul
umane conform anumitor valori angajate in activitatii elevii vor putea sa...
proiectarea sistemului si a procesului de invatamant & CAT DE BINE? CE CANTITATE? (va rezolva
Finalitatile educatiei se structureaza pe 3 corect 3 exercitii din 4 , dupa cateva ore)
niveluri: AVANTAJE SI LIMITE ALE OPERATIONALIZARII
ideal educational, scopuri educationale, obiective avantaje pt profesor:
educationale # faciliteaza comunicarea pedagogica
Idealul educational #constituie garantia repetarii finalitatilor educatiei
 exprima cerintele si aspiratiile unei societati intr- # furnizeaza elaborarea instrumentelor de evaluare
o anumita etapa istorica sub forma unui model # sporesc responsabilitatile cadrului didactic prin
dezirabil de personalitate umana introducerea unor criterii mai ferme in evaluare
 are un nivel ridicat de generalitate si se atinge pe Greseli ce insotesc activitatea de operationalizare:
termen lung # confundarea ob. cu programa
Scopurile educationale # incuderea a mai mult de un ob. in formularea unei
 repr. finalitati educationale cu nivel mediu de etape de invatare
generalitate care se realizeaza in intervale medii de # exprimarea unui ob. printr-un comportament greu
timp de evaluat, in loc de o operatie singulara
 sunt anticipari mentale ale diverselor actiuni de Obiectivele trebuie ordonate pe axa simplitate-
formare a personalitatii umane complexitate.Trebuie sa observe reactiile spontane,
 detaliaza practic idealul educational la nivelul neasteptate ale elevilor(pot fi semnificative). In fct de
diverselor situatii instructiv-educative disciplina, va stabili ob. operationale cele mai
Obiectivele educationale semnificative dpdv didactic.
 finalitati educationale cu nivel redus de
generalitate ce se realizeaza in intervale scurte de
timp, referindu-se la lectii sau secvente de lectii
 sunt enunturi cu caracter anticipativ care descriu
in termeni exacti rezultatele asteptate a fi obtinute la
finele unei secvente de instruire
Clasificare:
1. In functie de domeniile vietii psihice:
a. ob. cognitive : vizeaza insusirea de cunostinte,
deprinderi si capacitati intelectuale
b. ob. afective : se refera la formarea de
sentimente, interese, atitudini
c. ob. psiho-motorii : vizeaza comportamente de
ordin fizic
2. In fct. de gradul de generalitate:
a. ob. generale : pot fi identificate la nivelul
intregului sist. de inv. in fct. de tipul si profilul scolii; la
nivelul unei lectii (ob. fundamental sau scopul lectiei)
b. ob. concrete expresia anticiparii de catre prof. a
unor comportamente ale elevului observabile si
masurabile
PROCEDURI DE OPERATIONALIZARE
Obiectivele sunt finalitati educationale care au un
nivel redus de generalitate si se realizeaza in
intervale scurte de timp, referindu-se la lectii sau
secvente de lectii
A operationaliza un obiectiv inseamna a-l
transpune in termeni de comportament concret,
direct observabil si masurabil. Concret, ob.
operationalizat trebuie sa raspunde la urm. intrebari:
6
T 7:TEORIA SI METODOLOGIA CURRICULUM-
ULUI
TRADITIONAL - C. reprezinta un set de documente
scolare care planifica continuturile instruirii, un
program de invatare oficial, organizat institutional
MODERN - C. vizeaza sistemul de experiente de
invatare , directe si indirecte, ale elevilor
Curriculum-ul National e alcatuit din 2 segmente:
-c. nucleu - trunchiul comun -nr. minim de ore de
la fiecare disciplina obligatorie prevazuta in planul de
invatamant.
- c. la decizia scolii (CDS) – acopera diferenta de
ore dintre c. si nr minim/maxim de ore pe saptamana,
pe disciplina, pe ani de studiu, prevazute in planurile
cadru de invatamant.
In completarea c. nucleu, se poate opta pt una din
variantele urmatoare:c. nucleu aprofundat; c. extins;
c. elaborat de scoala; c. formal; c. local; c. ascuns
TIPURI DE CURRICULUM - exista o tipologie a C.
din 2 perspective: a cercetarii fundamentale si a
cercetarii aplicative
I. Din persp. cercetarii fundamentale:
1. C. general - cuprinde pana la 80% din
disciplinelo
2. C. specializat sau de profil –seturi de discipline
care formeaza abilitati si competente pe domenii
3. C. subliminal sau ascuns - deriva ca
experienta de invataredin domeniul psihosocial si
cultural
4. C. informal –oportunitatile de invatare oferite de
inst. din afara sist. de invatamant(mass-media,
muzee)
II. Din pers. cercetarii aplicative:
1. C. formal – ansamblul documentelor scolare de
tip reglator , in cadrul carora se consemneaza datele
1. C. recomandat –pus la dispozitie de catre
experti si specialisti
2. C. scris –reprezinta produsele curriculare
(planuri de invatamant, programe scolare)
3. C. exclus – acele ipostaze ale C. care nu au fost
introduse in materia de predare din anumite ratiuni
4. C. predat – totalitatea cunostintelor, in predare
de catre toti actorii implicati in procesul
educati(prof/elevi)
5. C. suport – toate materialele curriculare
aditionale (culegeri,caiete did, ghiduri, mijl.
multimedia)
6. C. invatat – totalitatea achizitiilor active sau
interiorizate de catre elevi in proc. de predare-
invatare
7. C. testat –invatare prin teste, probe de
examinare si alte instrumente de apreciere a
progresului scolar
8. C. local sau zonal – oferta ed. dintr-un spatiu
geografic determinat
9. C. nucleu –cuprinde acel set de elemente
esentiale pt. orientarea invatarii la o anumita
disciplina
10. C. D. S. –experiente de invatare pe care
scoala le propune elevilor sai in cadrul ofertei
curricularproprii.
C. nucleu aprofundat –urmareste aprofundarea
obiectivelor de referinta ale C. nucleu
C. extins –urmareste extinderea obiectivelor si
continuturilor din C. nucleu; sugestii din programe
C. elaborat in scoala –se propune o disciplina
noua , cu programa, ob. si continuturi noi, diferite de
cele existente in planul cadru si trunchiul comun
DOCUMENTE CURRICULARE-documente scolare
prin care se organizeaza si planifica procesul
educativ.
1. Principale/primare – planul de invatamant;
programele scolare; manuale
2. auxiliare/secundare –metodicile speciale ;
softuri educationale ; seturi multimedia
3. prin proiectare/tertiare – orare ; planificari
calendaristice ; proiecte pedagogice
I. Planul cadru de invatamant = document oficial
in care se structureaza continutul invatamantului pe
niveluri si profiluri de scoli; in el se stabileste nr. de
ore (maxi/minim) pe diferite discipline/arii curriculare
II. Programa scolara –configureaza continutul
procesului instructiv educativ la o disciplina;
instrumentul de la care se porneste proiectarea
didactica; - elemente COMPONENTE :
Notă de prezentare = o prezentare a disciplinei care
oferă o imagine de ansamblu asupra programei,
Competenţele generale şi specifice - cu care se
operează în programele şcolare proprii
învăţământului obligatoriu
Valori şi atitudini - seturi de finalităţi de ordin gene
Sugestii metodologice - sprijin pentru realizarea
demersurilor didactice
Standardele curriculare de performanţă - criterii
de evaluare a calităţii procesului de învăţare
Exemple de activităţi de învăţare - modalităţi
concrete şi diverse de organizare a activităţii în
clasă.
Conţinuturile - pot fi valorificate pentru atingerea
competenţelor generale şi specifice solicitate
III. Manualul scolar – instr. de lucru cel mai
important (pt elevi/pt. profesor); concretizeaza
programele scolare in diferite unitati didactice;
continuturile invatarii sunt sistematizate pe capitole,
subcapitole,lectii,teme
- are urm. functii pedagogice: f. de informare
realizata prin mijloace didactice; f. de formare a
cunostintelor; f. de antrenare a capacitatilor
cognitive, afective, psiho-motrice sau a aptitudinilor;
f. de autoinstruire.
7
T 8 : PROCESUL DE INVATAMANT Actiunea realizata de cadrul didactic include urm. 4
Procesul de invatamant – ppalul subsistem al operatii:
sist. de invatamat in cadrul caruia se realizeaza a. definirea ob. operationale ale activ. didactice
instruirea si invatarea elevilor si studentilor prin b. stabilirea continutului activitatii didactice
intermediul activitatilor proiectate, organizate si c. aplicarea metodologiei necesare activitatii
dirijate de catre profesori, in conformitate cu anumite didact
norme si principii dicatice, intr-un context metodic d. asigurarea evaluarii rezultatelor activit.
adecvat, apeland la resurse materiale si didactice didactice
potrivite, in vederea atingerii dezideratelor educative; CONCLUZIE: Componentele de baza ale sist. de
este subordonat sist. de invatamant; se desfasoara invatamant:
etapizat  obiectivele invatamantului
Tipuri de activitati:de predare, invatare si evaluare;  agentii actiunii (profesori, elevi)
managerial; economico-financiare; administrativ-  campul relational (prof-elevi / elev-elev)
gospodaresti; in afara clasei si a scolii  principiile proc. de invatamant
a. act. de predare, invatare si evaluare – esenta  continutul invatamantului
proc. de invatamant, ei fiindu-i subordonate celelalte  metode de invatamant
tipuri de activitati
 mijloace de invatamant
b. act. manageriala – actiuni de planificare si
 forme de organizare si proiectare didactica
programare, de organizare si coordonare , control si
indrumare  evaluarea in proc. de invatamant
c. act. ec-financiara – gestionarea fondurilor
banesti alocate prin buget
d. act, adm – gospodareasca – are scop
mentinerea functionalitatii spatiilor de invatamant si a
mediului ambiental
e. act. din afara clasei/scolii – consultatii si
meditatii, act. cultural-artistica si sportiva
ABORDARI SISTEMICE, FUNCTIONALE SI
OPERATIONALE ALE PROC. DE INV.
O descriere sistemica a proc. de inv. se poate realiza
din 3 pdv:1. Functional; 2. Structural; 3. operational
1. FUNCTIONAL - trebuie sa stim care sunt
obiectivele sistemului, ce tinteste sa faca si ce
obtine.
2. STRUCTURAL - are la baza resurse (umane,
materiale si financiare), continuturi, forme de
oragizare a activitatilor, strategii didactice etc.
a. Resursele umane – profesorul si elevul
a. Resurse materiale –mijloacele de invatamant si
pe cele financiare
b. Continuturile invatamantului – valorile
stiintifice, tehnice si umaniste, structurate in
programele
c. Formele de organizare - asigura aplicarea si
realizarea obiectivelor prin lectii desfasurate in clase
d. Strategiile didactice – instrumentele de
realizare a obiectivelor pedagogice si a continuturilor
3. OPERATIONAL - activitatea concreta de
predare-invatare-evaluare realizata de cadrul
didactic cu elevii / studentii, metodele si strategiile
didactice folosite
Proc. de invatamant este o activitate la care participa
simultan cadrele didactice (predare) si elevii
(invatare)

8
 TEMA 9 : INVATAREA În fcţ de conţinutul învăţării: învăţarea senzorio-
Invatarea = munca intelectuala si fizica desfasurata motorie, învăţarea cognitivă, învăţarea afectivă,
in mod sistematic de catre elevi, in vederea insusirii învăţarea conduitei moral-civice.
continutului ideatic si formarii abilitatilor necesare Forme de invăţare
dezvoltarii continue a personalitatii 1.Învăţarea spontană
Aspecte ale invatarii: 2.Invatarea neorganizată:familie, profesie, strada
- procesual - cuprinde momente sau procesele care 3. Invăţarea scolară - caracter sistematic, organizat;
compun o secventa de invatare este dirijată de către profesor; se realizează cu
- motivational– se refera la gradul de implicare a metode şi tehnici eficiente de învăţare respectând
elevului in actul invatarii principiile didactice; este supusă feed-back-ului, pe
- motivatia invatarii - reprezinta ansamblul baza verificării şi evaluării permanente a rezultatelor.
mobilurilor care declanseaza , sustin energetic si 4.Învăţarea socială constă în insuşirea experienţei
directioneaza activitatea de invatare. social-istorice de către tânăra generaţie, în scopul
CONDITII ALE INVATARII: C. interne si C. externe formării comportamentului social.
Conditii interne: procesele cognitive, volitive, Există de fapt, două forme mari de învăţare în care
afective, atentia, limbajul, motivatiile, aptitudinile, se încadrează toate tipurile analizate mai sus:
interesele; factori biologici si psihologici spontană şi sistematică.
Conditii externe: factori socio-organizationali; In concluzie, nu se fac aprecieri daca un stil de
factori temporali;factori psihoergonomici invatare este mai bun decat altul. Principalul este ca
TIPURI (STILURI) DE INVATARE fiecare elev tinde sa-si formeze, cu timpul, un stil
Elevii preferă să înveţe în diferite moduri: singuri, propriu de invatare, si pe care, practicându-l
grup. Stilul de învăţare - preferinţă pentru metoda sistematic, se va gasi intr-o situatie confortabila.
prin care învăţăm şi ne amintim ce am învăţat.Elevi Profesorul trebuie sa evalueze corect diferite stiluri
diferiti invată în moduri diferite.Există mai multe de invatare si sa elaboreze lectii care sa se adreseze
stiluri: acestor stiluri; sa permita fiecarui copil sa invete
1.vizual - puncte tari: folosind stilul sau specific.
 Îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc
 Le plac prezentările şi proiectele vizuale
 Îşi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de hărţi
 Înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le
văd
2.auditiv: punctele tari:
 Îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune
 Le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici
 Îşi amintesc foarte bine instrucţiunile,
verbale/orale
 Înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud
3. tactil-kinestezic: punctele tari:
 Îşi amintesc ceea ce fac cu mâinile şi corpul
 Le place folosirea instrumentelor, lecţiile active
 Îşi amintesc lucrurile pe care le-au mai făcut
 Au o bună coordonare motorie
Alte tipuri de invatare:
După eficienţă:receptiv-reproductivă,inteligibilă,
creativă
După modul de organizare a materialului de
invăţat:învăţare programată, euristică, algoritmică,
prin modelare, rezolvare de probleme, prin
descoperire inductivă, deductivă analogică şi pe
secvenţe operaţionale
După operaţiile şi mecanismele gândirii
implicate în învăţare: învăţare prin observare,
imitare, prin condiţionare reflexă, condiţionare
operantă, prin descriminare, asociere verbală, prin
identificare
9
 TEMA 10 – PREDAREA
Predare - transmitere de cunostinte si formare de
tehnici de "munca”; o actiune complexa a cadrului
didactic, care presupune: prezentarea unui material ;
organizarea si conducerea unor activitati; acordarea
de sprijin elevilor; extragerea esentialului;
operationalizarea cunostintelor; organizare
activitatilor de munca independenta; activitate de
organizare si conducere a situatiilor de invatare, prin
precizarea: obiectivelor-cadru si de referinta, a
continuturilor, a strategiilor, a metodelor de invatare
STILURI DE PREDARE refera la :
- originalitatea in activitatea didactica
- alegerea si utilizarea strategiile de catre profesor
- imbogatirea practicii scolare
- utilizarea materialelor diverse
Stilul de predare este abilitatea profesorului de a se
comporta utilizând diferite stiluri educationale în
vederea atingerii obiectivelor.
Se disting un număr de 10 stiluri didactice :
1. Stilul de comandă sau directiv- bazat pe
autoritatea profesorului - comanda succesiunea
activitătilor; - activitătile sunt impuse, în totalitate, prin
intermediul programării (a programelor-nucleu)
2. Stilul practic - bazat pe o explicatie precisă,
apoi pe o executie prin imitatie din partea subiectului
3. Stilul de reciprocitate - bazat pe evaluarea
reciproca, după criterii pregătite de profesor (ca în
cazul activitătii în echipă, a invatării în perechi)
4. Stilul de autocontrol - cu accent pe autonomia
subiectului şi capacitătile sale de autoevaluare
5. Stilul de incluziune - de includere a elevului în
îndeplinirea unor sarcini de niveluri diferite, el fiind
acela care decide la ce nivel se poate implica
6. Stilul centrat pe descoperirea dirijată
7. Stilul centrat pe descoperirea convergentă -
menit să conduca la descoperirea solutiei unei
probleme, la formularea unei concluzii prin
rationament si gândire critică
8. Stilul centrat pe activitate divergentă - ce
conduce gândirea pe traiectorii necunoscute,
neobişnuite, spre solutii inedite, spre creativitate
9. Stilul bazat pe proiectarea programului
individual (personal)
10. Stilul initiat de cel care invată - acesta
având posibilitatea sa initieze experienţe proprii, sa
le proiecteze, să le exceute şi să le evalueze
10
TEMA 11 – STRATEGII DIDACTICE
Strategia didactica = sistem complex si coerent
de mijloace, metode,materiale si alte resurse
educational care vizeaza atingerea unor obiective.
Componente ale strategiei didactice:
 formelor de organizare a activitatii educationale,
 metode si procedee didactice,
 mijloace de învatamânt
 obiective operationale.
Caracteristici ale strategiei didactice:
 implica elevul în situatii specifice de învatare;
 rationalizeaza si aduce continutul instruirii la
nivelul elevului
 presupune combinarea contextuala, originala, a
elementelor procesului instructiv-educativ.
Tipuri de strategii didactice:
1. inductive, demersul didactic este de la particular
la general;
2. deductive( invers faţă de cele inductive)
demersul didactic este de la general la particular;
3. analogice - predarea şi învăţarea se desfăşoară
cu ajutorul modelelor;
4. transductive cum sunt explicaţiile prin metafore;
5. mixte: inductiv-deductive şi deductiv-inductive;
6.algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive,
expozitive, imitative, programate
7. euristice - de elaborare a cunoştinţelor prin efort
propriu de gândire, folosind problematizarea,
descoperirea, formularea de ipoteze, dialogul
euristic.
Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul
metodelor de predare şi învăţare
METODE DE INVATAMANT- cai prin care elevii
ajung la dobandirea de cunostinte, deprinderi, la
dezvoltarea capacitatilor intelectuale si la
valorificarea aptitudinilor specifice.
Metoda - un plan de actiune, o succesiune de
operatii; un instrument de lucru; o tehnica de care
profesorul si elevii se folosesc pentru efectuarea
actiunii de predare-invatare.
Functii ale metodelor de invatamant:
 cognitiva - de dirijare a cunoasterii in scopul
insusirii unor cunostinte;
 normativa - aspecte metodologice, modul cum
sa predea profesorul si cum sa invete elevul;
 motivationala - de stimulare a interesului
cognitiv, de sustinere a procesului de invatare;
 formativ-educativ-compensatorie- de
exersare, antrenare si dezvoltare a proceselor
psihice.
Caracteristici ale metodelor didactice:
1.asigura derularea si finalizarea eficienta a
procesului instructiv- educativ
2.contribuie la dezvoltarea teoriei si practicii
pedagogice
 3.se elaboreaza si se aplica în functie de
particularitatile de vârsta elevului
4. contribuie la realizarea obiectivelor didactice
5. dinamizeaza elementele pedagogice teoretice
6. contribuie la realizarea obiectivelor didactice
8. sunt eficiente daca sunt combinate si folosite
adecvat si creator.
Clasificari ale metodelor de invatamant:
a) met. clasice sau traditionale - expunerea
- conversatia - exercitiul - demonstratia
b) met. moderne – problematizarea - expunerea
insotita de mijloace tehnice - modelarea-
algoritmizarea - instruirea programata
c) met. verbale - bazate pe cuvantul scris sau
rostit;
d) met. intuitive - bazate pe observarea directa,
concret-senzoriala a obiectelor si fenomenelor
realitatii sau a substitutelor acestora; sau:
e) met. de comunicare orala:
- met expozitive-povestirea – expunerea -
prelegerea - explicatia - descrierea
- metode interogative - conversatia euristica;
- metode care presupun discutii si dezbateri–
problematizarea - brainstorming-ul;
b)met. bazate pe contactul cu realitatea-
demonstratia, modelarea, experimentul
Dupa gradul de angajare a elevilor la lectie:
a) met. expozitive sau pasive-pun accent pe
memoria reproductiva si ascultarea pasiva;
b) met. activ-participative - favorizeaza activitatea
de explorare personala si interactiunea cu ceilalti
colegi
Dupa forma de organizare a muncii:
a) met. individuale - adresate fiecarui elev in parte ;
b) met. de predare-invatare in grupuri de elevi
c) met. frontale
d) metode combinate
Dupa functia didactica principala:
a) metode de predare si comunicare;
b) metode de fixare si consolidare;
c) metode de verificare si apreciere a rezultatelor
activitatii scolare
Principalele metode de invatamant:
1.Expunerea didactica - prezentarea verbala
monologata a unui volum de informatie, de catre
educator catre educati, in concordanta cu prevederile
programei si cu cerintele didactice ale comunicarii.
variante: povestirea; explicatia; prelegerea scolara
2. Conversatia didactica - consta in valorificarea
didactica a intrebarilor si raspunsurilor (dar mai
activa decat expunerea)
A. Conversafia euristica - conceputa astfel incat
sa conduca la “descoperirea" a ceva nou pentru elev;
serii legate de intrebari si raspunsuri, la finele carora
11
sa rezulte, ca o concluzie, adevarul sau noutatea
pentru elevul antrenat in procesul invatarii.
B. Conversatia examinatoare (catehetica) - are
ca functie principala constatarea nivelului la care se
afla cunostintele elevului la un moment dat.
sa tina cont de calitatile intrebarilor si ale
raspunsurilor.
3. Metoda demonstratiei - metoda de predare -
invatare, in cadrul careia mesajul de transmis catre
elev se cuprinde intr-un obiect concret, o actiune
concrete sau substitutele lor.(demonstratia cu
obiecte; demonstratia cu actiuni; demonstratia cu
substitute; demonstratia combinata; demonstratia cu
mijloace tehnice)
4. Metoda observarii - urmarirea sistematica de
catre elev a obiectelor si fenomenelor ce constituie
continutul invatarii, in scopul surprinderii insusirilor
semnificative ale acestora.(metoda de invatare prin
cercetare si descoperire; functie formativa)
5. Lucrul cu manualul - bazata pe citirea din
manual si explicarea, in clasa, sub indrumarea stricta
a educatorului.(are o desfasurare specifica, pornind
de la lectura integrala, continuand cu analiza pe parti
sau aspecte si incheind cu incercarea de redare a
intregului si aplicatiile aferente).
6. Metoda exercitiului - executarea repetata si
constienta a unei actiuni in vederea insusirii practice
a unui model dat de actiune sau a imbunatatirii unei
performante(exercitii orale, scrise, practice, de
creatie)
7. Algoritmizarea - metoda de predare-invatare
constand din utilizarea si valorificarea algoritmilor;
gasirea de catre profesor a inlantuirii necesare a
operatiilor fiecarei activitati de invatat
8. Modelarea didactica - metoda de predare-
invatare in cadrul careia mesajul ce urmeaza sa fie
transmis este cuprins intr-un model(modelul
reprezinta o reproducere simplificata a unui original,
in asa fel incat sa fie pus in evidenta elementul care
intereseaza)
9. Problematizarea - consta din punerea in fata
elevului a unor dificultati create in mod deliberat in
depasirea carora, prin efort propriu elevul invata ceva
nou; favorizeaza aspectul formativ al invatamantului
(elevul participa efectiv si sustinut si isi dezvolta
interesele de cunoastere)
10. Instruirea programata - metoda
multifunctionala, cuprinzand o inlantuire de algoritmi,
dar si de probleme de rezolvat, prezentate
preponderent in forma verbala, dar si cu includerea
unor aspecte intuitive. Principiile instruirii
programate:
1.Principiul pasilor mici - materia se imparte in
fragmente, pana la nivelul de intelegere al copiilor.
 2. Principiul raspunsului efectiv - pentru a se putea FORME DE ORGANIZARE A PROC. DE INVAT.
merge mai departe, nu sunt ingaduite golurile de a. activitati frontale
raspuns b. activitati de grup
3. Principiul confirmarii imediate - dupa fiecare c. activitati individuale.
raspuns formulat, elevul sa-l confrunte cu lista sau a. Activitatile frontale cuprind: lectia, seminarul,
"cheia" raspunsurilor exacte. laboratorul, vizita, excursia, spectacolul etc.
4. Principiul ritmului individual - fiecarui elev i se - se bazeaza pe munca egala cu toti elevii din clasa.
poate pune la dispozitie programul de invatat, pe - profesorul are rolul principal, organizează, conduce
care il parcurge in functie de posibilitatile sale. şi dirijează activitatea elevilor, este denumit
11. Studiul de caz - consta din confruntarea magistral.
elevului cu o situatie reala de viata, prin a carei - elevii execută în acelaşi timp şi în acelaşi sistem,
observare, intelegere, interpretare, urmeaza sa aceleaşi sarcini, dar fiecare lucreaza strict individual,
realizeze un progres in cunoastere b. Activitatile de grup: consultatii, meditatii,
12. Metodele de simulare (jocul de rol) - metoda exercitii independente, vizita în grupuri mici, cercul
jocurilor este prezentata pe doua categorii: de o de elevi.
parte cea a jocurilor didactice sau educative,pe de - profesorul îndrumă şi conduce activitatea unor
alta parte categoria jocurilor simulative; o metoda subdiviziuni (grupe) alcătuite din elevii unei clase
activa de predare-invatare, bazata pe simularea unor - se urmaresc anumite obiective educaţionale,
functii, relatii, activitati, fenomene, sisteme identice sau diferite de la o grupă la alta.
13. Invatarea prin descoperire - o situatie in care c. Activitatile individuale cuprind studiul
materialul de invatat nu este prezentat intr-o forma individual, efectuarea temelor pentru acasa, lectura
finala celui ce invata (asa cum se petrece in suplimentara, întocmirea de proiecte, referate,
invatarea prin receptare), ci reclama o anumita desene, scheme.
activitate mentala anterioara rezultatului final in - pun accentul pe munca independentă, fară
structura cognitiva. supraveghere directă şi consultantă din partea
MIJLOACE DE INVATAMANT - ansamblul de profesorului
obiecte, instrumente, produse, aparate, echipamente - sarcini de instruire comune pentru toti elevii, cu
si sisteme tehnice care sustin si faciliteaza teme diferenţiate pe grupe de nivel, cu teme diferite
transmiterea unor cunostinte, formarea unor pentru fiecare elev.
deprinderi, evaluarea unor achizitii si realizarea unor - profesorul va organiza activitatile didactice astfel
aplicatii in cadrul procesului instructiv-educativ. încât sa sporeasca sansele de reusita a atingerii
Caracteristici ale mijloacelor tehnice de obiectivelor propuse.
instruire
flexibilitatea sau adaptabilitatea; generalitatea;
paralelismul - utilizare simultana a aceluiasi mijloc in
mai multe scopuri; accesibilitatea; Siguranta si
functionarea; fiabilitatea.
Functiile mijloacelor de invatamant: de instruire;
de motivare a invatarii; demonstrative; formativa si
estetica; de scolarizare si de evaluare a
randamentului
Categoriile Mijloacelor de invatamant :
a) mijloace care cuprind mesajul didactic:
- obiecte naturale-animale, ierbare, insectare,
- suporturi figurative si grafice - harti, planse,
- mijl. simbolic-rationale - tabele cu formule,
scheme;
- mijl.tehnice audiovizuale - filme, audio/video;
b) mijl. care faciliteaza transmiterea mesajelor
didact:
- instrumente, aparate si instalatii de laborator;
- echipamente tehnice pentru ateliere;
- instrumente muzicale si aparate sportive;
- calculatoare si echipamente computerizate;
- jocuri didactice, electrotehnice sau electronice;

12
 TEMA 12 : COMUNICAREA DIDACTICA - asigurarea unui climat adecvat comunicării
Comunicarea - o formă particulară a relaţiei de 2. Ale elevilor:
schimb între două sau mai multe persoane, două sau - capacitate de concentrare
mai multe grupuri. - să posede cunoştinţele anterioare;
Esenţiale pentru actul comunicării sunt: - să fie motivaţi pentru a învăţa
1) relaţia dintre indivizi sau dintre grupuri, - să cunoască limbajele utilizate
2)schimbul, transmiterea şi receptarea de BARIERE IN COMUNICAREA DIDACTICA
semnificaţii, Comunicarea poate fi OBSTRUCTIONATA sau
3) modificarea comportamentului celor angajati. doar perturbata de o serie de FACTORI
Elementele comunicării didactice sunt: BARIERE FIZICE – iluminatul necorespunzator,
• emiterea mesajului didactic de către profesor; zgomote parazite, temperaturi excesiv de
• canalul prin care se transmite mesajul; coborâte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia
• receptarea mesajului de către elevi; – telefon, cafea, ceai.
• stocarea şi prelucrarea mesajlui. BARIERE UMANE - fizice: deficiente verbale,
TIPURI DE COMUNICARE : acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din
Dupa nivelul interactiunii: intraindividuala, zi, durata intîlnirii; - semantice: vocabular, gramatica,
interpersonal,de grup, de masa, publica sau sintaxa, conotatii emotionale ale unor cuvinte;
mediatica. -emotii: implicare pozitiva si implicare negativa; -
Dupa tipul de cod utilizat: verbala(orala si frica; - diferentele de perceptie; - lipsa de cunoastere;
scrisa), paraverbala, nonverbala. - blocajul psihic; - tracul
Dupa canalul utilizat : directa (nemijlocita), mediate. Perfectionarea comunicării didactice, reguli
Comunicare verbala: transferul de informatii prin – vorbirea corectă, deschisă şi directă;
intermediul limbajului oral intre un emitator si un – încurajarea feedback-ului din partea elevilor;
receptor; exista com. Orala si scrisa; are ca scop – ascultarea atentă, răbdătoare şi încurajatoare a
instruirea elevilor; mesajul este conceput, mesajelor primite din partea elevilor;
selectionat, organizat si structurat; are o – folosirea mai multor forme de comunicare
dimensiunea demonstrativ-explicativa; se regleaza si didactică pentru acelaşi tip de mesaje (de regulă,
autoregleaza, inlaturand blocajele. orală şi vizuală, concomitent);
Comunicarea paraverbala: contine mesajul din – repetarea mesajelor mai complexe
spatele cuvintelor; tonul si volumul vocii; pauzele si
viteza vorbirii; accentuarea diferitelor aspect ale
mesajelor.
Comunicarea nonverbala: este limbajul trupului
(gestica, mimica); contine expresii faciale, gesture,
contact visual, atingeri, miscarea si postura corpului.
FUNCTIILE COMUNICARII
• informativa-transmitere a mesajului didactic
• formativă- stimulare a gândirii şi a imaginaţiei
• educativă- transmitere a influenţelor educaţionale;
• evaluare şi reglare a procesu de predare -
învăţare;
• rezolvare a problemelor educaţional şi a
conflictelor
REGULILE comunicarii didactice eficiente sunt:
- sa asculti-sa tii cont de parerea celorlalti;
- sa observi-sa te intereseze ceea ce se întâmpla
- sa analizezi si sa cunosti situatia receptorilor;
-sa te exprimi, sa-ti expui punctele de vedere
-sa controlezi-sa urmaresti calitatea si eficienta .
CARACTERISTICI:
1. Ale profesorului:
- claritatea si precizia mesajelor
- utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor
- structurarea logică a mesajelor transmise;
- prezentarea interesantă a conţinutului instruirii;

13
 TEMA 13 – EVALUAREA SCOLARA
Evaluarea scolara - actul prin care se formuleaza
o judecata prin prisma unor criterii. Evaluarea si
notarea scolara alcatuiesc o modalitate de codare
numerica - insotita de aprecieri calitative - a
rezultatelor obtinute de elevi, servindu-se de scara
de la 1 la 10. Prin evaluare se intelege masurarea si
aprecierea cantitativa a efectelor invatarii scolare.
Evaluarea este aplicabila in doua planuri: efectele
invatarii si procesul instructiv-educativ.
ETAPE
• definirea obiectivelor procesului de invatamant.
•crearea situatiilor de
• selectarea metodelor si instrumentelor de
evaluare.
•desfasurarea procesului de masurare
cunostintelor.
• evaluarea si interpretarea datelor obtinute.
• concluzii si aprecieri diagnostice si prognostice
Acţiunea de evaluare didactică include trei operaţii :
MASURAREA, APRECIEREA şi DECIZIA.
Măsurarea - aplicarea unor tehnici specifice; o
determinare obiectivă a unor achiziţii şi nu implică
emiterea unor judecăţi de valoare.
Aprecierea sau evaluarea propriu-zisă - procesul
de judecată de valoare a rezultatelor constatate, prin
compararea acestora cu scopurile urmărite .
Decizia-operaţia de evaluare care asigură
prelungirea aprecierii într-o notă şcolară,
caracterizare, hotărâre, recomandare; se realizează
în raport cu potenţialul elevului,creşterea calitativă a
activităţii didactice.
FUNCTII ALE EVALUARII
1.constatare si diagnosticare a performantelor
2.reglare si perfectionare continua
3.informare a parintilor elevilor si a societatii
4.motivationala , de stimulare a interesului
5.predictie (prognostica) si de decizie
6.selectionare si clasificare a elevilor
7.formativ –educativa, de ameliorare
8. perfectionare si inovare a sistemului scolar
FORME DE EVALUARE
1. Evaluarea initiala – probe initiale de evaluare,
orale sau practice se efectueaza la inceputul unei
perioade sau etape de lucru, prof. poate verifica
pct.slabe si forte ale elevilor
2. Evaluarea sumativa, se realizeaza la finele unei
etape de instruire, subiecte cuprinzatoare care sa
acopere intreaga arie tematica abordata; evidentiaza
finalul, efectul terminal (rezultat al invatarii).
3. Evaluarea continua (formativa), verificarea
permanenta a rezultatelor, pe tot parcursul
procesului de instruire, de obicei operandu-se pe
secvente mici; furnizeaza prof.si elevilor feedback.
METODE DE EVALUARE- cale prin care
profesorul oferă elevilor posibilitatea de a demonstra
nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a
diferitelor capacităţi testate prin utilizarea unei
diversităţi de instrumente adecvate obiectivului de
evaluare propus.
1.Metodele tradiţionale:probe orale, scrise,
practice
2. Metode complementare: observarea
sistematică a activităţii şi a comportamentului
elevilor; referatul; investigaţia; proiectul; portofoliul;
autoevaluarea.
Metodele tradiţionale
Verificarea orala = conversatie (individuala,
frontala sau combinata) prin care profesorul
a urmareste identificarea cantitatii si calitatii instructiei.
(+) - comunicare deplina intre profesor si clasa de
elevi; feed-back-ul este mult mai rapid; favorizeaza
dezvoltarea capacitatilor de exprimare ale elevilor
(-) - obiectivitatea ascultarii orale; nu toti elevii pot fi
verificati, ascultarea fiind realizata prin sondaj.
Verificarea scrisa - concretizate in lucrari sau
teze.
(+) - posibilitatea verificarii unui numar mare de
elevi intr-un interval de timp; avantajarea unor elevi
timizi sau care se exprima defectuos pe cale orala
(-) - implica feed-back mai slab, unele erori sau
neimpliniri nu pot fi eliminate operativ, prin interventia
profesorului
Probele practice - aplicarea cunostintelor teoretice
insusite precum si deprinderilor si priceperilor
anterior formate.
Metode complementare: observarea sistematică a
comportamentului elevilor în timpul activităţii
didactice in care profesorul foloseste: - fişa de
evaluare; scara de clasificare; lista de
control/verificare
Fişa de evaluare - date factuale despre
evenimentele cele mai importante pe care profesorul
le identifică în comportamentul elevilor săi
Scara de clasificare - un set de comportamente ce
trebuie supuse evaluării; elevului îi sunt prezentate
un număr de enunţuri în raport de care aceasta
trebuie să manifeste acordul sau dezacordul,
discriminând între 5 trepte: puternic accord; accord;
indecis; dezacord; puternic dezacord
Lista de control/ verificare - se constată prezenţa
sau absenţa unui, comportament fără a se emite o
judecată de valoare oricât de simplă.
Referatul - permite o apreciere nunanţată a
învăţării şi identificarea unor elemente de
performanţă individuală a elevului.
- două tipuri de referate: de investigaţie ştiinţifică si
referat bibliografica.
14
 Investigaţia oferă posibilitatea elevului de a aplica
în mod creativ cunoştinţele însuşite în situaţii noi şi
variate, pe parcursul unei ore sau a unei succesiuni
de ore de curs. Pune în valoare : creativitatea şi
iniţiativa; cooperarea şi participarea la lucru în
echipă; constanţa şi concentrarea atenţiei;
perseverenţa; flexibilitatea gândirii şi deschiderea
către noi idei; trebuie adaptată vârstei elevului şi
experienţei lor intelectuale
Proiectul - metodă complexă de evaluare
individuală sau de grup, recomandată pentru
evaluarea sumativă.
- evaluează: - capacitatea de a observa şi de a
alege metodele de lucru; de a masura şi de a
compara produsele (rezultatele); de a utiliza
corespunzător bibliografia; de a sintetiza şi de a
organiza materialul; capacitatea de a realiza un
produs.
criterii de evaluare: - validitate; elaborare şi
structurare; creativitate; calitatea materialului utilizat;
documentare; lucru în echipă; calitatea rezultatelor.
Portofoliul - o metodă de evaluare complexă,
longitudinală, proiectată într-o secvenţă mai lungă de
timp, care oferă posibilitatea de a se emite o
judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de
rezultate. Poate contine: lucrări scrise; teste;
chestionare; compuneri; fişe; proiecte; informaţii
despre activităţile extraşcolare
Autoevaluarea presupune: prezentarea sarcinii de
lucru, a obiectivelor curriculare şi de evaluare pe
care trebuie să le atingă elevii; completarea la
sfârşitul unei sarcini de lucru importante a unui
chestionar; are efect numai dacă este folosită în mod
constant  1. Eseul structurat este o compunere ce tratează
ELABORAREA PROBEI DE EVALUARE - o proba
complexa formulata dintr-un ansamblu de itemi;
Test docimologic -indeplineste o functie examinare
si notare si prezinta urmatoarele avantaje:
- are un grad mare de obiectivitate;
- prezinta regurozitate in masurarea didactica;
- permit obtinerea de rezultate multiple
- se pot construi relativ usor
- dezv capacitatea de autoevaluare la elevi
Se compune din: itemi obiectivi, semiobiectivi si
subiectivi
I Itemi obiectivi:
(+)obiectivitate în evaluare şi notare; fidelitate
ridicată; permit un feed-back rapid; capacitatea de a
testa un număr mare de elemente de conţinut
(-) lipsa creativitatii; lipsa analizei si sintezei; pot fi
rezolvati usor prin “ghicire”
1. Itemi cu alegere duală - alegerea răspunsului
corect din două variante posibile, de tipul : adevărat-
fals, corect-incorect, da-nu, fapt-opinie, cauză-efect
etc.
15
2. Itemi cu alegere multiplă - format dintr-un
enunţ (premisă) urmat de un număr de opţiuni din
care elevul trebuie să aleagă soluţia corectă .
3. Itemii de asociere - presupune stabilirea unor
corespondenţe, asocieri între elementele distribuite
pe două coloane : pe una, premisele, iar pe cealaltă
soluţiile.
II. Itemii semiobiectivi:
(+) validitate si aplicabilitate mare; acopera o arie
larga de continuturi; permit utilizarea unor materiale
auxiliare
(-) lipsa analizei si a sintezei; schema de notare
dificil de realizat; grad de notare dificil de apreciat.
1. Itemii cu răspuns scurt/de completare -
solicită elevul să formuleze un răspuns scurt , să
completeze o afirmaţie în aşa fel încât aceasta să
dobândească sens şi valoare de adevăr.
2. Itemii de completare - o variantă mai ,,
pretenţioasă,, a itemilor cu răspuns scurt. Ei solicită
producerea unui răspuns al cărui rol este să
întregească un enunţ lacunar sau incomplet.
3. Întrebări structurate - conţin mai multe sarcini
de lucru şi care fac trecerea de la itemii obiectivi la
itemii subiectivi. Este vorba de un anumit număr de
aplicaţii având ca punct de plecare acelaşi material-
suport (un text, o hartă, o ilustraţie).
III. Itemii subiectivi:
(+) permit evaluarea unor rezultate complexe ale
învăţării, abilităţi de tip analiză, argumentare, sinteză;
se proiecteaza in timp scurt; nu necesita auxiliare.
(-) corectarea şi notarea nu prezintă un grad mare de
obiectivitate; necesita timp mai mare ptr evaluare;
fidelitate scazuta.
o anumită temă, indicată în cerinţă, ce va fi
dezvoltata în cuprinsul eseului, vizând atât
cunoştinţele punctuale ale elevului, cât şi
creativitatea şi originalitatea.
2. Eseul liber este o compunere în care se indică
tema ce va fi tratată, elevul fiind cel ce decide asupra
parcursului, aspectelor pe care este necesar să
insiste
3. Rezolvarea de probleme se referă la o situaţie-
problemă, în care elevul se confruntă cu un caz
pentru care nu există o soluţie învăţată anterior el
fiind obligat sa formuleze o posibilă soluţie a
problemei.
FACTORI PERTURBATORI IN EVALUARE
SCOLARA
- notarea strategica –pentru a tine elevii sub
control, sub amenintarea notelor slabe sau a
nepromovarii;
- notarea sanctiune –are de-a face cu anumite
atitudini considerate neacceptabile;
- notarea eticheta –în concordanta cu celelalte note
ale elevului.
- Efectul „Halo” - prin prisma unei evaluari initiale si
prin generalizarea notarii la toate disciplinele;
eroarea de generozitate când nu se doreste patarea
onorii clasei, sau scolii
- Efectul de ancorare - supraevaluarea unor
rezultate
- Efectul Pygmalion - anticipatiile sau predictiile
profesorului asupra performantelor elevilor sfârsesc
prin a se produce/adeveri, datorita influentarii
constiente sau inconstiente a comportamentului
elevilor.
- Stilul personal al evaluatorului - fiecare profesor
are propria sa grila de apreciere, bazata pe
reproducere cantitativa, pe originalitate; consecinta
neplacuta a efectului atunci când elevii aflati în
competitie sunt evaluati cu grade de exigenta diferita.
- Efectul tendintei centrale -apare mai ales în cazul
profesorilor începatori care din dorinta de a nu gresi
sau subaprecia elevii acorda note în jurul valorilor
medii.
- Efectul de similaritate - când profesorul se ia
drept reper pe el însusi.
- Efectul de contrast - un elev primeste o nota mai
buna sau mai slaba datorita comparatiei cu rezultatul
anterior.
- Efectul de ordine - notarea concomitenta cu
aceeasi nota desi între raspunsuri exista diferente
calitative.
- Eroarea logica - înlocuirea parametrilor de
performanta urmariti cu alte consideratii (efortul
depus constiinciozitatea)
- stilurile de notare/apreciere a rezultatelor: stilul
sever, stilul generos si stilul moderat.
a) Stilul sever - mai mult de jumatate din note sub
nota de trecere sau la limita acesteia; demotiveaza
elevii
b) Stilul generos -. majoritatea notelor sunt
situate peste nota de trecere; functie preponderent
motivationala
c) Stilul moderat sau pedagogia „curbei lui
Gauss”, factorul motivational este asigurat prin
diferentierea notarii, iar reusita scolara obtinuta
printr-un cumul de factori.
Cauzele care generează distorsiuni în evaluare:
- alegerea defectuoasă a metodelor şi strategiilor
de evaluare
- particularităţi ale relaţiei dintre profesor şi elevi,
- influenţe datorate contextului pedagogic în care
se efectuează evaluarea
- starea de moment, oboseala şi factorii accidentali
- stilul didactic deficitar (din nepricepere,
necunoaştere, lipsă de experienţă, rea-voinţă)
16
Tema 14 - PROIECTAREA ACTIVITATII
DIDACTICE
Proiectarea didactica - o actiune continua,
permanenta, care precede demersurile instructiv-
educative, (presupune stabilirea sistemului de relatii
si dependente existente intre continutul stiintific
vehiculat, obiectivele operationale si strategiile de
predare, invatare si evaluare).
Etapele principale ale activitatii de proiectare:
1. incadrarea lectiei in sistemul de lectii/planul
tematic
2. stabilirea obiectivelor operationale
3. prelucrarea si structurarea continutului stiintific
4. elaborarea strategiei didactice
5. stabilirea structurii procesuale a lectiei
6. cunoasterea si evaluarea randamentului scolar:
stabilirea modalitatilor de control si evaluare folosite
de profesor si folosite de elevi
NIVELURI - In functie de timp - 2 tipuri
fundamentale de proiectare pedagogica:
1. proiectarea globala - are drept referinta o
perioada mai mare din timpul de instruire ; se
concretizeaza in elaborarea planurilor de invatamant
si a programelor scolare
2. proiectarea esalonata - are ca referinta
perioade mai mici de timp ; se concretizeaza in:
proiectarea activitatii anuale,semestriale si a unei
activitati/lectii.
I: Identificarea obiectivelor lectiei - ne arata “ce se
urmareste in fiecare secventa.
II: Analiza resurselor
• resurse umane: elevul; profesorul;
•resurse de continut didactic: (cunostinte, priceperi,
deprinderi, capacitati, atitudini);
• resurse de ordin material: materiale didactice si
mijloace tehnice;
• locul desfasurarii activitatii (clasa, laborator);
• timpul disponibil pentru o activitate didactica.
III: Elaborarea strategiilor didactice optime - etapa
corelarii celor trei “M" (Metode, Materiale, Mijloace).
Principalii factori care contribuie la selectarea si
imbinarea celor “trei M" intr-o strategie didactica sunt:
•specificul activitatii (comunicare,mixta, evaluare);
• obiectivele operationale identificate;
• contextul psihopedagogic al instruirii;
• contextul material al instruirii ;
• stilul si personalitatea profesorului.
IV: Elaborarea instrumentelor de evaluare –
trebuie sa fie adecvate obiectivelor propuse.
EXIGENTELE proiectului de lectie
a. Claritatea scopului urmarit - alegerea
metodelor si procedeelor, continutului lectiei; trebuie
sa se tina seama de 3 elemente: continutul temei,
nivelul de dezvoltare al elevilor si sarcinile elevilor.
 b. Alegerea judicioasa a continutului lectiei.
Orice lectie trebuie privita ca o veriga dintr-un lant :
ea continua si imbogateste pregatirea anterioara a
elevilor, dar totodata pregateste pe elevi spre a
intelege mai temeinic cunostintele care vor fi predate
in lectiile urmatoare.
c. Alegerea metodelor si procedeelor - ajuta la
reusita lectiei; se folosesc de obicei mai multe
metode potrivit sarcinilor didactice urmarite.
d. Organizarea metodica a lectiei. Fiecarei
activitati i se acorda o durata care contribuie la
obtinerea unui maximum de randament. O lectie este
metodic organizata cind toate activitatile desfasurate
constituie un tot unitar, servesc atingerea scopului
urmarit.
AVANTAJELE lectiei -
- Asigură un cadru organizatoric adecvat pentru
derularea procesului instructiv-educativ ;
- promovează un sistem de relaţii didactice
profesor-elevi şi activităţi didactice menite să
angajeze elevii, să îi activizeze şi sa îmbunătăţească
performanţele învăţării.
- Facilitează însuşirea sistematică valorilor
- Contribuie la formarea şi modelarea capacităţii de
aplicare in practică a cunoştinţelor
-sprijină insusirea noilor informaţii, formarea
noţiunilor, deducerea definiţiilor, a regulilor,
- dezvoltă spiritul critic, spiritul de observaţie,
atenţia voluntară, curiozitatea epistemică, operaţiile
gândirii, memoria logică
- oferă oportunitatea de a-şi exersa capacităţile
intelectuale, motrice şi afective, de a-şi forma şi
consolida sentimente, convingeri, atitudini, trăsături
pozitive de caracter, forme adecvate de
comportament.
LIMITELE lectiei:
- caracterul preponderent magistro-centrist al
predării (în defavoarea învăţării),
- reducerea activităţii la mesajul profesorului
(expunere, demonstrare, explicaţie)
- neglijarea activităţii individuale ale elevilor,
exerciţiile practice, aplicative.
- recurgerea excesivă la activităţi frontale,
- instruirea diferenţiată se realizează, de cele mai
multe ori, anevoios şi stângaci
- nu se promoveaza autoinstruirea si autoevaluarea
VARIANTE DE REDACTARE PROIECT
DIDACTIC:
- Lecţia mixtă ;
-Lecţia de comunicare/însuşire de noi
cunoştinţe;
- Lectia de formare de priceperi şi deprinderi ;
- Lectia de fixare şi sistematizare ;
-Lecţia de verificare şi apreciere ale rezultatelor
şcolare.
17
Tema 15 - SUCCESUL SI INSUCCESUL SCOLAR
Succesul - realitate scolara complexa ce cuprinde
cunostinte, capacitati intelectuale, abilitati de
progresare ; este o performanta ce are ca scop
atingerea obiectivelor propuse. Depinde de factori:
social-obiectivi si interni.
Factori social-obiectivi
1. Mediul social-cultural - creează oportunităţi ale
realizării umane prin şcoală
2. Mediul familial - pregăteşte şi intreţine spiritul
de respect pentru şcoală, pregateste şi întretine
efortul de invăţare.
3. Grupul extrafamilial, de prieteni, influenţează
aspiratiile şcolare şi profesionale.
Factori interni
1. Starea generală de sanatate - condiţionează
biologic reuşita în invăţare
2.Capacităţile intelectuale (perceptive, de
memorie, gândire şi imaginaţie) şi
abilitatile(deprinderi, aptitudini) - determină in cea
mai mare măsură înalta performanţă şcolară.
Insuccesul scolar - reprezintă ansamblul
pierderilor şcolare ale căror efecte se repercutează
negativ asupra integrării sociale şi profesionale
Factori social-obiectivi ce influenteaza insuccesul :
1. Mediul social-cultural deteriorat - organizarea
şcolară, programe încărcate, orare incorect intoc-
mite, lipsa de pregătire şi experienţă a profesorilor
2. Mediul familial - condiţiile precare de
viaţă;neinţelegeri şi conflicte; boală, divorţ, conflicte.
3. Grupul extrafamilial - mediul prietenilor ostili.
Factori interni
1. Starea generală de sanatate - bolile acute şi,
cronice, perioadele de convalescenţă.
2. Capacitati intelectuale - deficienţele
intelectuale, aptitudinale, retard, dezechilibru
emotional.
Se manifestă sub două aspecte:
Rămânerea in urmă la invăţătură sau retardul
scolar - se manifestă prin incapacitatea temporară
de a face faţă activitatilor şcolare ; incapacitatea sau
refuzul de a invăţa. Poate fi : de scurtă durată-
oboseală, stare de boală, după vacanţă, evenimente
stresante -> sunt şanse mari de redresare ; de lungă
durată, cu şanse reduse de redresare, cu eforturi
mari din partea elevului şi a celor ce vor să-l ajute (se
apropie de o forma a eşecului).
Eşecul şcolar - forma severă a insuccesului şcolar
- se manifestă prin abandon şi prin repetenţie.
a)esec scolar de tip cognitiv - rezultate slabe la
examene, respectiv corigente, repetentie - prin
intarzieri in dezvoltarea intelectuala, incompetenta de
limbaj, incapacitatea de a relationa.
b) esec scolar de tip necognitiv - se refera la
inadaptarea elevului la exigentele ambiantei scolare -
elevul inadaptat recurge - la abandonul scolar, la
parasirea precoce a scolii, in favoarea unui mediu
mai putin coercitiv ( de regula cel al strazii sau al
grupurilor de tineri necontrolati)
Interventii pentru prevenirea insuccesului
- programe de interventie personalizata ;
- interventie in familie ;
- meditatii si consultatii ;
- invatare diferentiata ;
- fise de munca independenta.
 epistemic (ce tine de cunoastere) - cadrul didactic
 etic - prezenta cadrului didactic in functie de
18
Tema 16 - Managementul institutiei scolare
Managementul educational (pedagogic) = activitate
psihosociala de conducere superioara a unui sistem
de invatamant. Aceasta activitate trebuie sa
abordeze eficient: problemele globale; problemele de
pilotaj; problemele strategice. Principii:
a. pr. eficientei activitatii manageriale;
b. pr conducerii participative si al unitatii de actiune;
c. pr. organizarii si programarii;
d. pr. conducerii dinamice;
e. pr. inovarii permanente.
Functiile managementului scolar sunt: prevederea,
decizia, organizarea, comanda (comunicarea
deciziei), coordonarea si controlul.
Metode manageriale
metode de informare si elaborare a deciziilor.
metode de activizare.
metode de stimulare a initiativei si a creativitatii
metode operative
Conducerea manageriala a sistemului invatamantului
solicita prezenta cadrului didactic, care este sustinuta
social, din punct de vedere epistemic si etic:
are calitatea de factor de decizie, implicat in
proiectarea si realizarea unui ciclu managerial
complet, bazat pe informare, evaluare si comunicare
a rezolvarii;
conducere este determinata de experienta acumulata
de acesta in cadrul programului de invatamant.
Conducerea stiintifica, superioara a sistemului de
invatamant se organizeaza pe 3 nivele:
nivel global→ MECT;
nivel teritorial→ ISJ;
nivel local→ unitati de invatamant de diferite
tipuri (gradinite, scoli primare, scoli generale, scoli
profesionale, scoli speciale, licee, grupuri scolare
etc.).
Tehnica elaborarii deciziei are urmatoarele etape:
 stabilirea problemei de rezolvat;
 culegerea informatiei;
 analiza informatiei;
 elaborarea deciziei;
 comunicarea deciziei;
 aplicarea deciziei;
 evaluarea eficientei acesteia.
Directorul ca manager scolar: Stilul managerial
este ecuatia personala pe care managerul o pune in
joc in aplicarea principiilor, in prezentarea
obiectivelor, in luarea deciziilor, in prevenirea si
rezolvarea conflictelor. Tipuri de stiluri:
stilul democrat;
stilul autoritar-excesiv;
stilul liberal-permisiv.
a. competente necesare in proiectarea activitatii de
conducere:
b. competente in elaborarea deciziilor:
c. competente necesare controlului si indrumarii:
d. competente profesionale
e. trasaturi de personalitate si calitati morale
contextul descentralizării: introducerea formulei de
finanţare pe elev, pe baza unor norme riguroase;
optimizarea reţelei şcolare care să reflecte nevoile
unei populaţii şcolare; formarea de manageri în
domeniul educaţiei pentru toate nivelele sistemului.
Creşterea calităţii educaţiei prin:
1. elaborarea unei strategii care să includă un
sistem de stimulare mai eficient corelând salariile
profesorilor cu performanţa acestora;
2. schimbări în modul de repartizare, angajare,
concediere, promovare şi titularizare a personalului
didactic;
3. stabilirea de standarde pentru formarea iniţială,
formarea continuă, dezvoltarea carierei de profesor,
evaluarea profesorilor;
4. mărirea normei didactice;
5. stabilirea de stimulente pentru inovaţia
pedagogică;
Stilul de conducere depinde de mai multi factori:
caracteristicile conducatorului, caracteristicile
subordonatilor, natura sarcinilor de munca, nivelul
organizational, mediul extern.
Exista 4 stiluri generale de conducere:
1. stilul autoritar-exploatator - puterea, controlul si
deciziile sunt concentrate in varful ierarhiei, iar
sistemul de comunicare pe verticala si orizontala
este slab structurat. Deciziile sunt luate la varful
ierarhiei, nu exiata interes pentru problemele
oamenilor si productivitatea este relativ scazuta.
2. stilul autoritar-binevoitor - creearea unor
oportunitati pentru audierea parerilor salariatilor.
Deciziile importante se iau la varful ierarhiei, iar cele
de mica importanta pot fi luate la nivelul esaloanelor
inferioare. Productivitatea este acceptabila, dar
influentata negativ de manifestari de absenteism si
fluctuatia personalului.
3. stilul consultativ - o considerare mai atenta a
opiniilor si ideilor subordonatilor in rezolvarea
sarcinilor de munca. Exista o interactiune
corespunzatoare intre conducere si subordonati
bazata pe incredere si respect. Deciziile strategice
sunt luate la varf, iar cele curente la nivelele de baza.
Sistemul de comunicare este mult imbunatatit, iar
motivarea oamenilor se bazeaza pe recompense si
participarea indivizilor la luarea deciziilor.
4. stilul participativ este cel mai democratic sistem
de conducere. El se bazeaza pe urmatoarele
principii:
19
 principiul relatiilor suportive conform caruia
conducatorul trebuie sa se raporteze cu interes si
respect la subordonati, trebuie sa fie sensibil la
necesitatile si sentimentele acestora.
 principiul considerarii grupului de munca ca stand
la baza organizatiei. Conform acestui principiu,
scopurile organizatiei sunt definite prin participarea
membrilor grupurilor de munca, iar deciziile sunt
luate le toate nivelurile organizatiei.
Informatiile circula liber in toate directiile, motivatia
este pozitiva si organizarea formala si informala se
identifica neexistand forte ostile scopurilor
organizationale. Acest model in ultima sa varianta nu
poate fi considerat perfect, ci doar mai bun decit
celelalte.
Descentralizarea invatamantului: presupune
redistribuirea responsabilităţilor, a autorităţii
decizionale şi a răspunderii publice pentru funcţii
educaţionale specifice, de la nivel central către
nivelul local. Descentralizarea presupune
participarea reprezentanţilor societăţii civile la
procesul de luare a deciziilor (părinţi, ONG, mediul
de afaceri, asociaţii profesionale, parteneri sociali).
Descentralizarea în educaţie reprezintă procesul de
transfer al competenţelor decizionale de la nivelurile
centrale către cele locale şi / sau organizaţionale,
pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciului
public de educaţie. Descentralizarea presupune si
participarea factorilor non-administrativi în procesul
de luare a deciziilor (părinţi, societate civilă, mediul
de afaceri, asociaţii profesionale etc.)
Descentralizarea învăţământului preuniversitar
reprezintă transferul de autoritate, responsabilitate şi
resurse în privinţa luării deciziilor şi a
managementului general şi financiar către unităţile
de învăţământ şi comunitatea locală.
Principiile procesuluiide descentralizare
1. Răspunderea publică. Toate instituţiile şi
organizaţiile care participă la realizarea serviciilor
educaţionale, indiferent de statutul lor juridic, vor fi
răspunzătoare, în mod public, pentru calitatea
serviciilor educaţionale oferite, în raport cu funcţiile şi
responsabilităţile care le revin.
2. Autonomia instituţională. Descentralizarea va
urmări dezvoltarea autonomiei instituţionale a şcolii,
a capacităţii acesteia de a lua responsabil decizii
pertinente.
3. Apropierea centrului de decizie de locul actului de
educaţie pentru a conferi consistenţă deciziei şi
pentru a responsabiliza actorii la nivel local.
4. Transparenţa actului decizional, bazat atât pe
accesul cetăţenilor la informaţia publică, cât şi pe
participarea acestora la luarea deciziei.
5. Valorizarea resursei umane. Resursa umană şi, în d. Încetarea relaţiilor de muncă
special, profesia didactică trebuie să fie recunoscută
ca factor esenţial al dezvoltării comunitare, fapt 2. Motivarea
pentru care se va acorda o atenţie deosebită formării a. Normarea şi salarizarea
iniţiale şi continue, precum şi dezvoltării profesionale b.Acordarea de stimulente financiare şi sancţionarea
a cadrelor didactice. Managementul educaţional la c. Îndrumarea, monitorizarea şi controlul intern
nivelul instituţiei şcolare trebuie profesionalizat d. Evaluarea internă a performanţelor profesionale
progresiv pentru a putea prelua şi exercita eficient 3. Formarea şi dezvoltarea resurselor umane
funcţiile care îi revin a. Formarea continuă
6. Subsidiaritatea. Presupune complementaritate în b. Dezvoltarea profesională
transferul şi asumarea responsabilităţii decizionale la c. Administrarea carierei. Promovarea
nivel local, pentru a apropia decizia de cei care sunt
direct influenţaţi / interesaţi de aceasta. 4. Menţinerea resurselor umane
7. Diversitatea culturală şi etnică. La nivelul a. Disciplina, securitatea şi sănătatea
instituţiilor de educaţie, va fi stimulată exprimarea b. Consilierea
elementelor identitare ale diverselor grupuri socio- Conducerea şi administrarea
culturale care fac parte din comunitatea respectivă; Administraţia publică locală va fi implicată în luarea
8. Abordarea etică a serviciului educaţional, prin deciziilor privind:
adoptarea şi aplicarea codurilor deontologice pentru  reţeaua şcolară: structurată pe filiere, profiluri,
personalul didactic, precum şi pentru cel din specializări şi calificări profesionale în funcţie de
sistemele de control, asigurarea calităţii şi nevoile educaţionale locale; constituire, reorganizare,
management. monitorizare.
Propuneri de descentralizare: domenii si functii  dezvoltarea patrimoniului şi dezvoltarea
1. Curriculum Principalul obiectiv vizat de organizaţională.
descentralizarea curriculară este acela de a Conducerea şcolii, respectiv consiliul de
accentua relevanţa şi adecvarea ofertei educaţionale administraţie şi directorul acesteia vor avea putere
în raport cu nevoile şi interesele locale şi ale elevilor. de decizie în ceea ce priveşte administrarea,
Un instrument important este creşterea, graduală şi protejarea şi dezvoltarea patrimoniului.
diferenţiată, a ponderii curriculumului la decizia şcolii Şcoala va fi condusă de un consiliu de administraţie,
(CDS) în cadrul curriculumului naţional, în funcţie de într-o componenţă tripartită: reprezentanţi ai
nivelul de învăţământ. Proporţia CDS, eventualele părinţilor, reprezentanti ai elevilor (pentru clasele 9-
limite minime şi maxime ale acestuia, se vor 12/13), reprezentanti ai agenţilor economici
reglementa de MEdC, la propunerea instituţiilor sale (obligatoriu pentru învăţământul profesional şi tehnic,
specializate. după caz pentru celelalte tipuri de învăţământ),
Factorii locali vor avea mai multă libertate în reprezentanti ai altor instituţii şi organizaţii ale
structurarea ofertei curriculare, ţinând seama de: comunităţii locale; reprezentanţi ai autorităţilor
a) nevoia locală de calificare a forţei de muncă; publice locale; reprezentanţi ai şcolii.
b) potenţialul de dezvoltare a zonei şi a şcolii; Consiliul de administraţie va fi condus de un
c) resursele materiale şi umane existente la preşedinte ales dintre membrii săi, potrivit legii.
dispoziţia şcolii; Directorul unităţii va fi,de drept, membru al consiliului
d) nevoile şi interesele elevilor; de administraţie, dar nu poate ocupa funcţia de
e) realizarea de parteneriate educaţionale preşedinte al acestuia.
(şcoală/mediul de afaceri/comunitate) Finanţarea învăţământului se va realiza, în principal,
pentru asigurarea instruirii practice a elevilor în din patru surse:
condiţii reale;  Bugetul de stat - va asigura în totalitate fonduri
f) diversitatea culturală a comunităţii locale. pentru cheltuielile de personal şi manuale pentru
2. Resurse umane Managementul resurselor învăţământul obligatoriu şi parţial pentru burse,
umane în învăţământ se reglementează la nivel transport elevi. Faţă de situaţia actuală, de la bugetul
naţional prin diverse categorii de acte normative şi se de stat se va prevedea şi o sumă minimă destinată
realizează prin exercitarea descentralizată a acoperirii cheltuielilor materiale şi serviciilor. De
următoarelor funcţii: asemenea, va susţine finanţarea unor programe
1. Asigurarea resurselor umane anuale şi multianuale de investiţii în învăţământ,
a. Formarea iniţială şi certificarea precum şi a unor programe de sprijin social al
b. Planificare elevilor;
c. Recrutare, selecţie şi angajare

20
 Bugetul Consiliului judeţean – va acorda de sume
din fondul de echilibrare a bugetelorlocale, pentru
învaţamânt. De asemenea, va susţine finanţarea
unor programe anuale şi multianuale de investiţii în
învăţământ, precum şi a unor programe de sprijin
social al elevilor;
 Bugetul Consiliului Local – va aloca fonduri
şcolilor, din veniturile proprii realizate. De asemenea,
va susţine finanţarea unor programe anuale şi
multianuale de investiţii în învăţământ, precum şi a
unor programe de sprijin social al elevilor;
 Venituri proprii ale şcolii
Bugetul alocat şcolii, ca sumă globală, va acoperi cel
puţin costul / elev. Descentralizarea la nivel local
vizează dreptul de decizie al consiliului local cu
privire la:
a) aprobarea proiectului de buget propus de şcoală;
b) alocarea către şcoli a fondurilor necesare, ca
sumă globală, care să asigure acoperirea costului /
elev pentru: cheltuieli de personal; cheltuieli
materiale şi servicii; cheltuieli cu bursele elevilor;
cheltuieli cu manualele şcolare; cheltuieli cu
perfecţionarea profesională a personalului didactic,
auxiliar şi nedidactic; transport pentru elevi şi cadre
didactice; cheltuieli pentru concursuri şcolare şi
activităţi educative, cultural-artistice, sportive,
turistice
c) asigurarea fondurilor şi executarea bugetului
pentru finanţarea complementară şi realizarea
activităţilor de investiţii, reparaţii şi modernizări
Descentralizarea la nivelul şcolii vizează acordarea
capacităţii depline de decizie a conducerii şcolii cu
privire la: proiectarea bugetului; execuţia bugetului,
cu excepţia investiţiilor;
d) dezvoltarea surselor de venituri proprii ale şcolii şi
utilizarea independentă a acestora.
Relaţii: şcoală – comunitate locală
Derularea întregului proces educativ se va face
respectând următoarele cerinţe:
a) consiliului local participă la elaborarea politicilor
educaţionale de interes local, la implementarea
programelor de dezvoltare a infrastructurii şcolii,
realizează finanţarea şi auditul şcolii, iar deciziile
privind activitatea curentă vor fi luate la nivelul şcolii
de către director;
b) consiliul local răspunde iniţiativelor
guvernamentale cu caracter naţional privind
dezvoltarea educaţiei;
c) conducerea şcolii se exercită în beneficiul elevilor
şi al comunităţii pe care o deserveşte;
d) şcoala realizează un parteneriat activ cu
comunitatea locală – părinţi, agenţi economici,
biserică, organizaţii şi fundaţii, alte şcoli etc. – în
primul rând, prin reprezentanţii acesteia în consiliul
de administraţie;
21
e) şcoala raportează şi informează comunitatea
locală asupra efectelor managementului financiar şi
administrativ derulat, precum şi în ce priveşte
calitatea educaţiei.
Riscuri ale descentralizarii si politici de
dimininuare a acestora - Există riscul unor
disfuncţionalităţi datorate rezistenţei unor factori la
procesul de înnoire sau datorate intervenţiei
neadecvate a politicului în procesele de angajare şi
promovare a personalului, fie în modul de alocare a
fondurilor. Riscurile se pot înregistra în măsura în
care etapele descentralizării nu vor fi bine definite şi
nu se vor derula coerent, controlat şi la termenele
stabilite. Punctele slabe ar putea fi:
a) insuficienta pregătire managerială a personalului
implicat;
b) ineficienţa unora dintre structurile de cooperare
locale şi naţionale;
c) insuficienta atractivitate şi varietate a ofertei
educaţionale;
d) gradul redus de mobilitate în sistemul de educaţie;
e) nivelul scăzut al competiţiei intra- şi
interinstituţionale;
f) lipsa de atractivitate a profesiei de profesor;
g) dificultăţi de înţelegere a problematicii
educaţionale a factorilor decizionali de la nivel local;
h) insuficienta alocare de resurse în infrastructură,
logistică, sisteme de comunicare etc.;
i) formarea iniţială şi continuă deficitară a cadrelor
didactice;
j) apariţia unor dezechilibre între şcoli-localităţi-
regiuni;
k) interpretarea eronată şi aplicarea abuzivă a
prevederilor legale.
Politici de diminuare a riscurilor
a) colaborarea interministerială în domeniul
descentralizării, conform legii;
b) armonizarea legislaţiei specifice învăţământului cu
legislaţia naţională în domeniul administraţiei publice;
c) elaborarea de metodologii/ghiduri clare, coerente
şi adecvate grupurilor ţintă;
d) constituirea consiliilor de administraţie, numirea şi
salarizarea directorilor şi directo adjuncţi din şcoli;
e) asigurarea cadrului formativ unitar pentru toţi
factorii implicaţi;
f) promovarea, comunicare, dezbaterea informaţiilor
privind conţinutul şi efectele descentralizării;
g) distribuirea adecvată a rolurilor şi funcţiilor
specifice managementului între instituţiile
participante la procesul descentralizării;
h) monitorizarea şi evaluarea internă şi externă a
procesului de descentralizare pe durata
implementării strategiei.
Impactul procesului de descentralizare
a) la nivelul şcolii:
 democratizarea vieţii şcolii; relaţiilor interpersonale pe care profesorul/
inovaţie şi diversificare a ofertei şcolare; conducătorul de grup le exercită în raport cu elevii
asumarea responsabilă a deciziilor privind Funcţiile managementului
calitatea procesului instructiv-educativ şi a condiţiilor  functia de prevedere - evaluează viitorul,
de realizare a acestuia; surprinde tendinţele probabile de evoluţie.
 funcţia de planificare-organizare - cuprinde
b) la nivelul consiliului local: activităţi necesare indeplinirii sarcinilor
implicarea reală şi efectivă în funcţionarea şi  functia de coordonare - asigură cooperarea,
dezvoltarea serviciului educaţional; economicitatea, dozarea, stimularea, antrenarea;
asumarea de către autorităţile locale a  funcţia de orientare-indrumare metodologică –
responsabilităţii privind furnizarea de servicii indruma elevii in timpul sarcinilor primite
educaţionale;  funcţia de reglare-autoreglare a sistemului,
dezvoltarea comunităţii prin transformarea procesului de invatamant - verificarea, monitorizarea,
şcolii în centru de informare şi dezvoltare pentru aprecierea, analiza acţiunilor.
comunitate; STRATEGII DE INTERVENTIE
c) la nivelul societăţii: 1. Dominarea – insumeaza pedepsele
corelarea mai bună dintre oferta şi cererea pe 2.Negocierea - explicita (deschisa) si implicita
piaţa muncii; (ascunsa).
integrarea socială prin diferenţiere a absolvenţilor, 3.Fraternizarea - o forma de „alint pedagogic”.
în funcţie de competenţe şi opţiuni; 4.Ritual si rutina - creeaza „profesor predictibil”.
promovarea valorilor autentice şi a tradiţiilor 5.Terapia ocupationala sporeste dinamica clasei
specifice. la nivel fizic.
6.Sustinere morala - functia moralizatoare a
MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI discutiei directe.
Managementul clasei - un ansamblu de activităţi Strategii de prevenire a situatiilor critice in scoala:
şi comportamente ale profesorului, care urmăresc să Strategii preventive
întreţină o atmosferă de cooperare şi de implicare a 1. Stabilirea de reguli
elevilor în realizarea sarcinilor de învăţare care le 2. Personalizarea clasei.
revin. 3. Cunoasterea elevilor
Trei componente: managementul conţinutului, 4. Utilizarea metodelor active de implicare a elevilor
managementul problemelor disciplinare, şi 5. Rezolvarea problemelor apărute imediat
managementul relaţiilor interpersonale 6. Recompensa meritată
A. Managementul continuturilor : 7.Crearea unui cadru de interactiune pozitivă
1 Planificarea activităţilor care se vor desfăşura Metode şi procedeele utilizate în cunoasterea si
în sala de clasă - modalităţile specifice care îi va caracterizarea psihopedagogiaca a elevilor:
menţine pe elevi concentraţi asupra sarcinilor de 1)Observaţia psihosocială — contact direct cu
lucru primite. colectivul clasei.
2 Implementarea proiectului de management al 2)Tehnicile sociometrice - destinate înregistrării şi
clasei - amenajarea fizica si asigurarea climatului măsurării intensităţii relaţiilor.
clasei: 3) Metoda chestionarului —formularea unor întrebări
B. Managementul problemelor disciplinare - se la care elevii urmează să răspundă verbal sau scris.
referă la tehnicile necesare rezolvării problemelor de 4)Metoda scărilor de opinii şi atitudini (scările de
disciplină a clasei. apreciere) - posibilitatea elevilor de a exprima
1. Aprecierea simţului de răspundere 2. Corectarea opiniile.
comportamentului iresponsabil sau neadecvat 5)Metoda aprecierii obiective a personalităţii —
3. Ignorarea 4. Controlul proxemic aprecierea făcută de elevi asupra propriilor colegi.
5. Admonestarea verbală blândă 6. Amânarea 6)Metoda experimentului acţional-ameliorativ —
7. Aşezarea diferenţiată a elevilor în clasă introducerea unor modificări care să determine un alt
8. Tehnica „Timpului datorat”  9. Eliminarea mod de desfăşurare ulterioară a fenomenelor.
10. Înştiinţarea părinţilor/supraveghetorilor Tipuri de relatii interpersonale in clasa de elevi:
11. Angajamentul scris  12. Stabilirea regulilor de • relatii de intercunoastere;
comportament în afara clasei 13. Măsurile • relatii de intercomunicare;
coercitive.  • relatii socio-afective (afectiv-simpatetice)
C . Managementul relaţiilor interpersonale - are • relatii de influentare.
ca obiect aptitudinile manageriale în domeniul
22
Tema 17 - EDUCATIA ELEVI CU NEVOI SPECIALE
Educatia speciala are in vedere un anumit tip de
educatie adaptata si destinata copiilor care nu
reusesc sa atinga in cadrul invatamantului obisnuit
nivele educative si sociale corespunzatoare varstei.
Copii cu cerinte/nevoi educative speciale CES -
disfunctii sau deficiente de natura intelectuala,
senzoriala, psihomotrice, fiziologica.
Educatia integrata - presupune ca relatiile dintre
indivizi sa se bazaze pe o recunoastere a integritatii
lor, a valorilor si drepturilor comune pe care le
poseda.
Obiective:
- a educa copii cu CES in scoli obisnuite;
-a asigura servicii de
specialitate(recuperare,terapie)
-a acorda sprijin personalului didactic;
-a permite accesul la programul si resursele scolii
obisnuite;
- a asigura programe de sprijin individalizate;
-a accepta schimbari radicale in organizarea si
dezvoltarea activitatilor instructiv-educative din
scoala.
Formele integrarii copiilor cu CES se bazeaza pe
urmatoarele modele:
a.Modelul cooperarii scolii obisnuite cu scoala
speciala
b. Modelul bazat pe organizarea unei clase speciale
in scoala obisnuita
c. Modelul bazat pe amenajarea in scoala obisnuita
a unui spatiu sau a unei sali de instruire si resurse
pentru copiii deficienti.
d.Modelul itinerant- un numar mic de copii cu cerinte
speciale, sprijiniti de un profesor itinerant
e.Modelul comun -profesorul itinerant este
responsabil de toti copiii cu deficiente
Scoala publica devenita incluziva va dispune de:
• dotari tehnico-materiale: kinetoterapie, logopedie;
•resurse umane coresp.(specialisti,prof. itinerant);
•adaptari functionale la nivelul cladirilor
(rampe,scari)
Profesorul va urmarii sa se perfectioneze ca sa:
 sa remarce punctele forte si interesele copiilor.
 să stabilească obiective ambiţioase si
diferenţiate.
 sa utilizeze un stil de predare bazat mai mult pe
activităţi decât pe intervenţia de la catedră.
 sa ofere zilnic condiţii pentru ca fiecare elev sa
aiba un succes
 Să fie flexibil şi să demonstreze un grad ridicat de
toleranţă.
Strategii de integrare: individuale; colective; totale
23
TINERI CU POTENŢIAL APTITUDINAL RIDICAT
copiilor supradotati. - tipuri de indivizi :
a.copii cu „aptitudini academice"- succes în
activitatea de invătare.
b.copii cu „aptitudini creatoare" – au capacitatea de
a produce ceva nou.
c.copii cu „aptitudini ştiintifice"- capacitatea de
observare, prin rationament logic.
d.copii cu „aptitudini artistice" - capacitatea de a
imagina şi de a crea o impresie estetică.
e.copii cu „aptitudini tehnice"- capacitatea de
folosire şi de inventie a unor obiecte tehnice
f.copii cu „aptitudini de conducere"- capacitatea de
a-i călăuzi şi îndruma pe altii.
g.copii cu „aptitudini sociale" - capacitatea de
formare a relatiilor umane.
Strategii si metode In perspectiva educatiei
copiilor supradotati:
Accelerarea - parcurgerea conţinuturilor într-un
timp mai scurt - saltul peste o clasă; parcurgerea a
două clase într-un an; admiterea timpurie la şcoală,
liceu sau facultate
Îmbogăţirea - extinderea sau aprofundarea
studiilor prin diferite strategii didactice
Gruparea - reunirea elevilor în mai multe forme,
pentru a genera o invăţare eficientă. In acest sens,
există mai multe posibilităţi: în funcţie de abilităţi;
gruparea interclase/intraclasă
Strategii şcolare - presupune iniţierea şi
statornicirea unor aşezăminte şcolare alocate cu
prioritate subiecţilor cu aptitudini înalte / asociat şi cu
servicii specializate variate
Strategii extraşcolare - o reţea de servicii şi un
cadru de stimulare pe care societatea le poate
promova la un moment dat.
EDUCATIA PENTRU DIVERSITATE - ca acces la
educatie si la calitatea acesteia pentru toti copiii, fiind
identificate doua obiective generale:
- asigurarea posibilitatilor participarii la educatie a
tuturor copiilor, indiferent de cat de diferiti sunt ei
- promovarea educatiei incluzive/integrate.
Personalul didactic trebuie:
- sa aibä responsabilitatea recunoasterii nivelului
de competenta profesionalä; dorinta de
perfectionare; sä manifeste o atitudine critica si
constructivä; sa trateze elevii cu demnitate si
respect; sa demonstreze o implicare totala in
procesul didactic.

Tema 18 - PERSONALITATEA CADRU DIDAC
Personalitatea profesorului presupune:
1.Calitătile atitudinale: umanismul, dragostea de
copii, corectitudinea, modestia, fermitatea, răbdarea,
optimismul, stăpănirea de sine, conştiinţa
2. Aptitudini pedagogice
a. Aptitudini didactice- activitatea de instruire
b. Aptitudini educative- activitatea de modelare a
personalitatii umane
Tipuri de aptitudini  pedagogice : calitatea gandirii,
a limbajului, atentiei-concentrarii, calitatea memoriei,
aptitudinea empatica, aptitudini organizatorice,
măiestria psihopedagogică, spiritul de
observatie,tactul pedagogic
Componente ale aptitudinilor pedagogice   :
-stiintifica - implica o buna pregatire de specialitate
-psihopedagogica - construirea personalitati elevilor
-psihosociala- optimizarea relatiilor interumane
STATUT - persoana ca membra a societatii;
indatoririle, drepturile si obligatiile persoanei
ROLURILE Profesorului
- expert - poate lua decizii.
-agent motivator - întreţine interesul curiozitatea şi
dorinţa lor pentru activitatea de învăţare.
-lider: conduce grupul de elevi.
-consilier - observa comportamentul elevilor.
-model - exemplu pozitiv pentru elevi.
-manager - supraveghează întreaga activitate.
Tipuri de relaţii intre profesori şi elevi: autoritariste,
democratice, libere.
COMPETENŢELE profesorului
a.Comunicative-transmitere şi decodificare
mesajului
b.Informaţională - cunoştinţe şi actualizare .
c.Teleologică - de concepere a rezultatelor educaţiei
din punctul de vedere al unor scopuri, gândite
raţional.
d.Instrumentală - de creare a unor performanţe.
e.Decizională - alegere între cel puţin două variante.
f. Apreciativă (evaluare şi autoevaluare corectă).
Categorii de competenţe: competenţă ştiinţifică,
competenţă psihosocială, competenţă manageriala,
competenţă psihopedagogică
FORMAREA: initiala, continua si prin grade
didactice
Formarea iniţială: pregătire psihologică si
pedagogică
Formarea contiună: se realizează prin
parcurgerea mai multor programe oferite mai ales
prin departamentele specializate ale universităţilor,
CCD; se realizeaza formal sau informal.
Perfectionarea grade diclactice:definitivat, gr2 si
gr1.
Formarea continuă este coordonată de Ministerul
Educaţiei Naţionale.
Tema 19 MANAGEMENTUL PROIECTELOR DE
CERCETARE IN STIINTELE EDUCATIEI
1. Cercetarea pedagogica – activitati ce vizeaza
cunoasterea fenomenelor educative si valorificarea
rezultatelor in procesul instructiv-educativ; este o
actiune de observare si investigare, pe baza careia
cunoastem, amelioram sau inovam fenomenul
educational; contribuie la inovarea si perfectionarea
procesului de invatamant si de educatie.
Inovatia- o operatie constienta ce are ca scop
introducerea si utilizarea unei schimbari in
invatamant. Se cunosc doua nivele ale inovatiei:
1)macroeducativa – la nivelul sistemulu de
invatamant;
2) microeducativ – in scoala, la nivel de lectie etc.
Tipurile de cercetare pedagogica sunt: propriu-
zisa; psihopedagogica; sociopedagogica;
pedagogica aplicativa(termen scurt)si
fundamentala(termen lung)
Functiile cercetarii pedagogice:
• explicativa - constata, descrie si explica;
• praxiologica – practica, modifica, transforma;
• predictiva – prezice ce trebuie sau cum evolueaza;
• sistematizatoare – sistematizeaza rezultatele
• referential-informationala – de informatie
Etapele cercetarii: depistarea problemei,
documentarea bibliografica, formularea ipotezelor si
verificarea lor, aplicarea rezultatelor cercetarii.
Tematica redactarii lucrarii cuprinde:
• tema;
a • motivarea tematica si practica a alegerii acesteia;
• istoricul problemei cercetate;
• metodologia cercetarii;
• interpretarea rezultatelor;
• concluziile;
• bibliografia selectiva utilizata.
Metode de cercetare :
1) Observatia – activitate spontana zilnica
2) Experimentul - o „observatie” provocata.
3)Convorbirea -interviu sub forma de
dialog/dezbatere
4) Ancheta - testul sau chestionarul
5)Studiul documentelor scolare si a rezultatelor
scolare
6) metoda bibliografica – bazata a documentarii;
7) metoda monografica, istorica;
9) metoda braistorming –ului si a studiului de caz;
10) metoda statistico – matematica,
Cerintele unei cercetari pedagogice obiective:
1) inregistrare fidela a datelor
2) investigarea unui numar suficient de cazuri
24
3) asigurarea cadrului natural
4) folosirea imbinată a datelor directe si indirecte
5) prelucrarea si interpretarea datelor
6) folosirea mijloacelor tehnice de difuzare moderne .

25