PEDAGOGIE I

sistemul de invatamant
 NotiunEA de sistem de invatamant

 SISTEM – ansamblu de elemente care se gasesc intr-o continua interactiune si

care formeaza impreuna un tot unitar.

 SISTEMUL DE INVATAMANT
 reuneste totalitatea institutiilor destinate sa realizeze instructia si educatia
tinerei generatii;
 are caracter istoric si national, s-a dezvoltat in concordanta cu dezvoltarea
economico-sociala a societatii, cu specificul si traditiile culturale din fiecare
tara;
 nivelul de dezvoltare al unei tari are rol determinant in organizarea si
functionarea sistemului de invatamant.
 TENdinte generale in organizarea
si perfectionarea sistemelor de invatamant (1)

 Debutul scolaritatii obligatorii la varsta de 6 sau 7 ani

 la aceasta varsta se produce o modificare corporal-functionala denumita “prima schimbare
de infatisare”, insotita si de schimbarea dentitiei, fenomene ce prevestesc profunde
schimbari si in plan psihologic;
 la 6 ani, copilul se afla la gradinita intre doua stadii: gandirea pre-operatorie si gandirea
intemeiata pe operatiile concrete;
 solutiile pedagogice formulate propun fie varianta “elev la 6 ani”, fie varianta “clasei
pregatitoare”;
 ambele se inscriu ca veriga a invatamantului obligatoriu, cu diferente in ceea ce priveste
continutul, obiectivele si strategia instructiei si educatiei la acesta varsta;
 preocuparea centrala o constituie adaptarea copilului la cerintele invatarii scolare, prin
trecerea de la activitatea centrata pe joc, specifica invatamantului prescolar la activitatea
centrata pe invatatura, specifica invatamantului scolar
 TENdinte generale in organizarea
si perfectionarea sistemelor de invatamant (2)

 Tendinta prelungirii invatamantului general obligatoriu

 dezvoltarea tehnologiei din ultimele decenii solicita un volum tot mai mare de cunostinte
stiintifice si tehnice; iar acestea nu pot fi asimilate decat pe baza unei instruirii generale
mai ample;
 prelungirea instruirii obligatorii raspunde, pe de alta parte, aspiratiilor si intereselor
tinerei generatii;
 dispunand de un volum mai mare de cunostinte si de un nivel intelectual mai ridicat se
amplifica posibilitatile optionale de continuare a studiilor;
 tendinta de prelungirea a invatamantului obligatoriu a inregistrat a crestere continua, de la
4 ani la 8 ani, ajungand astazi la 10 ani;
 intervalul intre care se infaptuieste instruirea este cuprins de regula intre 6-16 ani, cu
unele oscilatii la limita inferioara (5-6 ani) sau la cea superioara (14-16 ani);
 durata instruirii obligatorii nu se suprapune cu cea destinata pregatirii de cultura generala.
 TENdinte generale in organizarea
si perfectionarea sistemelor de invatamant (3)

 Tendinta prelungirii invatamantului general obligatoriu

 aceasta din urma se infaptuieste in limitele unor conceptii psiho-pedagogice diferite, in
unele situatii formarea culturii generale fiind distribuita pe parcursul unui interval mai
lung si interferandu-se in grade variabile cu formarea profesionala, in alte situatii,
formarea ei concentrandu-se intr-un interval mai scurt relativ independent de cea
profesionala;

 Tendinta diversificarii pe masura ce se trece spre verigile post-obligatorii

 aceasta tendinta se exprima prin functionarea mai multor tipuri de scoli secundare,
tehnice si profesionale, a unor cursuri de calificare in diferite meserii;
 o asemenea diversificare ofera conditii prielnice pentru orientarea scolara si
profesionala a elevilor prin stimularea intereselor, inclinatiilor si aptitudinilor de care
dispun.
 TENdinte generale in organizarea
si perfectionarea sistemelor de invatamant (5)

 Tendinta perfectionarii continue a sistemelor de invatamant

 se manifesta prin stransa interdependenta dintre inovatie si modernizare;

 inovatia presupune infaptuirea unei deschideri de amploare, prin reforme scolare care
afecteaza invatamantul in ansamblul sau;
 modernizarea impune adaptari succesive, efectuate din mers, in unele sau altele din
componentele invatamantului;
 specific pentru scoala contemporana este ca intervalul dintre o reforma si alta tinde sa
se reduca, in timp ce modernizarea afecteaza neintrerupt si in profunzime fiecare
componenta a invatamantului.
 TENdinte generale in organizarea
si perfectionarea sistemelor de invatamant (4)

 Tendinta egalizarii sanselor de instruire

 aceasta se infaptuieste prin preocuparea pentru asigurarea unei instruiri egale pentru toti
copiii;
 cu toate diferentele de natura sociala care exista intr-o tara sau alta, tendinta care se
manifesta este aceea a predominarii capacitatilor individuale in accesul spre verigile
superioare ale sistemului de invatamant;
 egalizarea sanselor trebuie corelata cu diversificarea instruirii;
 egalizare nu inseamna uniformizare, ci diferentiere in functie de capacitati si aptitudini;
 datele psihologice privitoare la tipurile de personalitate constituie temeiul organizarii
pedagogice a instruirii;
 egalizarea sanselor implica, deopotriva si renuntarea la introducerea diferentierii scolare
la o varsta prea timpurie; pregatirea la o scoala unica timp mai indelungat ofera sanse
mai bune pentru cei instruiti in acest fel.
 structura generala a sistemelor contemporane de
invatamant (1)

 Invatamantul prescolar
 se realizeaza in gradinite de copii;
 frecventarea lui nu este obligatorie;
 urmareste asigurarea dezvoltarii fizice si psihice armonioase a copiilor in vederea
pregatirii lor pentru integrarea in scoala.

 Invatamantul primar
 asigura instruirea de baza prin insusirea mijloacelor fundamentale indispensabile
instruirii ulterioare;
 vizeaza dezvoltarea unor componente ale personalitatii umane (inteligenta,
curiozitatea, deprinderile si obisnuintele morale etc.);
 durata sa difera de la o tara la alta.
 structura generala a sistemelor contemporane de
invatamant (2)

 Invatamantul secundar
 se compune din doua niveluri, fiecare dintre acestea urmarind obiective specifice si
avand o durata diferita de la o tara la alta;
 primul nivel asigura o pregatire unitara, cel de-al doilea o pregatire diversificata pe
profiluri.

 Invatamantul profesional si tehnic

 asigura formarea de personal calificat pentru diferite profesiuni, a personalului tehnic
necesar productiei moderne.
 structura generala a sistemelor contemporane de
invatamant (3)

 Invatamantul superior
 pregateste specialisti de inalta calificare pentru principalele domenii ale economiei,
stiintei, invatamantului, sanatatii si culturii.

 Invatamantul post-universitar
 este destinat adancirii specializarii intr-un domeniu particular si obtinerii unor titluri
stiintifice

 Invatamantul particular
 a cunoscut in ultimele decenii un inalt nivel de raspandire;
 este organizat indeosebi pentru invatamantul secundar si cel superior.
 CONCLUzII

 Varsta de intrare in invatamantul primar, durata fiecarei etape, continutul si

obiectivele urmarite, modalitatile de trecere dintr-o treapta inferioara pe una
superioara, formele de organizare a procesului de invatamant etc. difera de la o
tara la alta.

 Modul de constituire a invatamantului obligatoriu prin imbinarea unora dintre

aceste trepte constituie o particularitate a fiecarui sistem de invatamant.
 sistemul national de invatamant (1)

Sistemul preuniversitar cuprinde următoarele niveluri:

a) educaţia timpurie (0-6 ani), formată din:
- nivelul antepreşcolar (0-3 ani);
- învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi
grupa mare;
b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV;
c) învăţământul secundar, care cuprinde:
- învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;
- învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-
XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică;
d) învăţământul profesional, cu durată între 6 luni şi 2 ani;
e) învăţământul terţiar nonuniversitar, care cuprinde învăţământul postliceal.
 sistemul national de invatamant (2)

 Învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi

învăţământul secundar inferior.

 Învăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din învăţământul

liceal, filiera tehnologică.

 Învăţământul profesional şi tehnic este format din: învăţământ profesional,

învăţământ tehnic şi învăţământ postliceal.
 sistemul national de invatamant (3)

 Formele de organizare a învăţământului preuniversitar sunt: învăţământ cu

frecvenţă şi învăţământ cu frecvenţă redusă.

 Învăţământul obligatoriu este învăţământ cu frecvenţă.

În mod excepţional, pentru persoanele care au depăşit cu mai mult de 3 ani
vârsta clasei, învăţământul obligatoriu se poate organiza şi în forma de
învăţământ cu frecvenţă redusă.

 Pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau nedeplasabili din motive

medicale, se poate organiza învăţământ la domiciliu sau pe lângă unităţile de
asistenţă medicală.
 sistemul national de invatamant (4)

EDUCATIA ANTEPRESCOLARA

 se organizează în creşe şi, după caz, în grădiniţe şi în centre de zi;

 organizarea unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară, conţinutul educativ,
standardele de calitate şi metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului;
 asigurarea personalului didactic necesar desfăşurării educaţiei antepreşcolare se face
de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu inspectoratele şcolare,
cu respectarea standardelor de calitate şi a legislaţiei în vigoare.
 sistemul national de invatamant (5)

EDUCATIA PRESCOLARA
 se organizează în grădiniţe cu program normal, prelungit şi săptămânal;
 grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau în cadrul
altor unităţi şcolare cu personalitate juridică;
 autorităţile administraţiei publice locale şi inspectoratele şcolare asigură
condiţiile pentru generalizarea treptată a învăţământului preşcolar.
 sistemul national de invatamant (6)

INVATAMANTUL PRIMAR
 se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă;
 in clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până
la data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau
a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copiii care
împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic, dacă
dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare;
 Ministerul Educaţiei Nationale poate aproba organizarea de programe
educaţionale de tip “A doua şansă”, în vederea promovării învăţământului
primar pentru persoanele care depăşesc cu 4 ani vârsta corespunzătoare
clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învăţământ
până la vârsta de 14 ani.
 sistemul national de invatamant (7)

INVATAMANTUL GIMNAZIAL
 se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă.
 Ministerul Educaţiei Nationale în colaborare cu autorităţile administraţiei publice
locale, prin inspectoratele şcolare, poate organiza programe educaţionale de tip
“A doua şansă”, în vederea promovării învăţământului gimnazial pentru
persoane care depăşesc cu peste 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din
diferite motive, nu au absolvit învăţământul secundar, gimnazial.
 absolvenţii învăţământului gimnazial care nu continuă studiile în învăţământul
liceal pot să finalizeze, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de
pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare
Cadrului naţional al calificărilor.
 sistemul national de invatamant (8)

INVATAMANTUL LICEAL
 cuprinde următoarele filiere şi profiluri:
a) filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real;
b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia
mediului;
c) filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic.
 durata studiilor în învăţământul liceal - forma de învăţământ cu frecvenţă - este de 3 ani
pentru filiera teoretică, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocaţională şi de 4 ani pentru filiera
tehnologică; pentru unele forme de învăţământ cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă, durata
studiilor se prelungeşte cu un an.
 invăţământul liceal se organizează şi funcţionează, de regulă, ca învăţământ cu frecvenţă.,
dar poate funcţiona şi ca învăţământ cu frecvenţă redusă.
 absolvenţii învăţământului liceal care au dobândit formal, nonformal sau informal
competenţe profesionale pot susţine examen de certificare a calificării; cei care
promovează examenul de certificare dobândesc certificat de calificare şi suplimentul
descriptiv al certificatului, conform Europass.
 sistemul national de invatamant (9)

INVATAMANTUL LICEAL TEHNOLOGIC SI VOCATIONAL

 invăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se poate organiza în cadrul liceelor din
filiera tehnologică sau vocaţional, pe baza solicitărilor venite din partea angajatorilor
privaţi sau ai Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza unor
contracte de şcolarizare.
 absolvenţii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocaţionale care au
finalizat un stagiu de pregătire practică pot susţine examen de certificare a calificării;
 stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei tehnologice sau vocaţionale se
pot organiza la nivelul unităţii de învăţământ şi/sau la operatorii economici ori
instituţiile publice cu care unitatea de învăţământ are încheiate contracte pentru
pregătire practică.
 sistemul national de invatamant (10)

INVATAMANTUL PROFESIONAL
 se poate organiza în şcoli profesionale care pot fi unităţi independente sau afiliate
liceelor tehnologice, de stat sau particulare;
 absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a
calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională si pot urma
cursurile învăţământului liceal cu frecvenţă redusă;
 absolvenţii învăţământului gimnazial care întrerup studiile pot finaliza, până la vârsta
de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională; care permite dobândirea
unei calificări;
 programele de pregătire profesională, organizate prin unităţile de învăţământ de stat
sunt gratuite, în condiţiile în care sunt finalizate până la vârsta de 18 ani;
 durata şi conţinutul programelor de pregătire profesională sunt stabilite de unitatea de
învăţământ, pe baza standardelor ocupaţionale, prin consultare cu angajatorii;
 sistemul national de invatamant (11)

INVATAMANTUL POST-LICEAL
 invăţământul postliceal face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi este parţial subvenţionat
de stat;
 are o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea calificării şi de numărul de credite pentru
educaţie şi formare profesională;
 cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prin
excepţie, cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat finanţat integral de către
solicitanţi, persoane fizice sau juridice, se aprobă, prin decizie, de inspectoratul şcolar;
 au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de
bacalaureat;
 creditele pentru educaţie şi formare profesională obţinute în învăţământul postliceal pot fi
recunoscute pentru absolvenţii cu diplomă de bacalaureat de către universităţi, în baza deciziilor
senatului universitar, ca unităţi de credite de studii transferabile pentru nivelul licenţă.
 sistemul national de invatamant (12)

INVATAMANTUL SUPERIOR
 este organizat în universitati, academii de studii, institute;
 actele de finalizare a studiilor emise în România sunt recunoscute de cãtre stat numai
în cazul în care sunt eliberate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, de
cãtre institutii de învatamant superior acreditate;
 misiunea învatamântului superior este de a genera si de a transfera cunoastere cãtre
societate prin:
a) formare initiala si continuã la nivel universitar, în scopul dezvoltãrii personale, al
insertiei profesionale a individului si a satisfacerii nevoii de competentã a mediului
socio-economic;
b) cercetare stiintificã, dezvoltare, inovare si transfer tehnologic, prin creatie
individualã si colectivã, în domeniul stiintelor, al stiintelor ingineresti, al artelor, al
literelor, prin asigurarea performantelor si dezvoltãrii fizice si sportive, precum si
valorificarea si diseminarea rezultatelor acestora.