Reforma evaluării în sistemul românesc de învățământ

Dacă aș fi Ministrul Educației, în primul rând m-aș pune la curent cu

toate problemele de la nivelul învățământului și aș invita cadrele didactice să își
expună nemulțumirile cu privire la întreg sistemul de învățământ și în special cu
privire la evaluarea în sistemul de învățământ.
Ascultând nemulțumirile lor, aș elabora un set de măsuri, pe termen scurt,
mediu și lung, atât la nivel microstructural cât și la nivel macrostructural. Ca și
măsuri pe termen scurt, până la sfârșitul anului școlar, la nivel de clasă aș
propune o evaluare practică a cunoștințelor la fiecare materie în parte. Pentru
evaluările naționale de anul acesta aș propune ca ele să se realizeze în aceeași
școală în care copiii învață și să fie supravegheați de profesorii din școala
respectivă, desigur, cu monitorizarea video aferentă. Pe termen mediu, aș
propune elaborarea de descriptori de performanță pentru fiecare materie în
parte, pentru fiecare clasă. Pe termen lung aș propune o evaluare standardizată
la sfârșitul fiecărui an de studiu prin scoaterea tezei, unde este cazul și
introducerea unei evaluări de final de clasă pe bază de chestionar, conceput de
către Ministerul Educației, din toată materia care s-a predat în anul respectiv la
disciplinele studiate, iar la nivel macrostructural, aș elimina evaluările
naționale , trecerea de la un nivel la altul urmând a se face pe baza mediei
obținute. La trecerea de la liceu la facultate aș propune un examen de evaluare a
cunoștințelor și aptitudinilor pentru specializarea facultății la care se înscriu,
fără să se mai țină cont de mediile celor patru ani de liceu, sau a examenului de
Bacalaureat.
În concluzie, eu cred că fiecare sistem de evaluare ar trebui să se
finalizeze cu un feedback nu doar pentru elevi, ci să fie însoțit de măsuri de
ordin formativ și pentru cadrele didactice respective în funcție de nivelul
performanțelor atinse de elevi.