EVALUAREA ȘCOLARĂ

Prof. Laurus Adia

Colegiul Andronic Motrescu Rădăuți

Evaluarea, componentă esențială a procesului instructiv – educativ, reprezintă totalitatea

activităților prin care se colectează, se organizează și se interpretează datele obținute în urma aplicării
unor tehnici, metode și instrumente de măsurare, elaborate în conformitate cu obiectivele și tipul
evaluării, în funcție de conținutul și grupul de lucru vizat, în scopul emiterii unei judecăti de valoare pe
care se bazează o anumită decizie în plan educațional.
Evaluarea procesului de învăţământ reprezintă o acţiune psihosocială complexă, bazată pe
operaţii de măsurare şi apreciere a rezultatelor activităţii educative / didactice, care reflectă calitatea
variabilelor de sistem angajate operaţional la nivelul corelaţiei dintre subiectul şi obiectul educaţiei
dintre profesor şi elev. Aplicată în domeniul instruirii, evaluarea este procesul de apreciere a calităţii
sistemului educaţional sau a unei părţi a sistemului respectiv. Ea vizează eficienţa învăţământului prin
prisma raportului dintre obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de elevi în activitatea de învăţare.
Evaluarea se realizează de către învăţător / profesor prin strategii didactice adecvate, încheindu-se cu
aprecieri asupra funcţionării interne a acţiunii educaţionale.
În mod curent,evaluarea școlară constă în actul didactic complex, integrat întregului proces de
învățământ, care asigură evidențierea cantității cunoștințelor dobândite și valoarea, nivelul
performanțelor și eficiența acestora la un moment dat, oferind soluții de perfecționare a actului de
predare-învățare. Evaluarea are rolul de a măsura și aprecia, în funcție de obiective, eficiența
procesului de predare – învățare, raportată la îndeplinirea funcțiilor ei, la cerințele economice și
culturale ale societății contemporane.

Evaluarea rezultatelor muncii școlare evidențiază valoarea, nivelul, performanțele și eficiența

eforturilor depuse de toți factorii educaționali și randamentul muncii de învățare. Randamentul muncii
școlare e evidențiat de rezultatele calitative la învățare ale elevilor. Randamentul școlar include
evaluarea rezultatelor obținute sub toate laturile personalității elevului, ca și ale întregului proces
instructiv–educativ al instituției școlare, inclusiv eficiența pregătirii și învățământului în plan social.

Evaluarea e actul didactic complex care asigură evidențierea cantității cunoștințelor dobândite și
valoarea, nivelul, performanțele și eficiența acestora la un moment dat (în mod curent, periodic, final).
Evaluarea oferă soluții de perfecționare a actului de predare–învățare și presupune două momente
distincte: măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare. Evaluarea este actul didactic care determină
promovarea sau nepromovarea elevilor dintr-o etapă de învățare în alta. Din partea profesorilor
examinatori se cer urmatoarele calități: pricepere, corectitudine, obiectivitate și responsabilitate.
 A evalua rezultatele școlare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programei de instruire
au fost atinse, precum și eficiența metodei de predare-învățare folosite. Prin activitatea de evaluare se
desemnează acțiunea de măsurare și apreciere a rezultatelor școlare. Prin rezultate școlare se
desemnează: cunoștințe, abilități, dezvoltarea proceselor intelectuale. În planul evaluării, profesorii
sunt preocupați sistematic de măsurarea și aprecierea cantității și calității cunoștințelor elevilor, a
deprinderilor, abilităților, capacităților, intereselor și priceperilor posedate de elevi la un moment dat,
fie ca rezultat al educației, fie ca premisă a acesteia.
Scopul evaluării este de a perfecționa procesul educațional. Componente ale evaluării sunt
controlul (verificarea), aprecierea, notarea. Măsurarea și aprecierea rezultatelor școlare nu se face în
sine și pentru sine, ci prin raportare la obiectivele (competențele), conținuturile, metodele și mijloacele
de învățare folosite. Termenul de ,,evaluare școlară” desemnează actul prin care - referitor la o
prestație orală, scrisă sau practică - se formulează o judecată prin prisma unor criterii. Evaluarea și
notarea școlară alcătuiesc o modalitate de codare numerică – însoțită de aprecieri calitative ale
rezultatelor obținute de elevi, servindu-se de o scară de la 1 la 10.
Prin evaluare se înțelege măsurarea și aprecierea cantitativă a efectelor învătarii școlare. Evaluarea
este aplicabilă în două planuri: cu referire la efectele învățării, cât și cu referire la însuși procesul
instructiv-educativ. Primul plan vizează relația profesor-elev: nivelul de pregătire a elevilor și evoluția
acestuia țn timp, în funcție de posibilitățile lor reale de învățare prin raportare a performanțelor
obținute de școală la cele așteptate de societate. Al doilea plan vizează autoestimarea profesorului,
factorii de îndrumare și control ai învățământului, în vederea asigurării unei verificări sistematice și
integrale a performanțelor elevilor, a conceperii și realizării unui proces instructiv-educativ capabil să
cultive interesul pentru studiu al elevilor. Verificarea și aprecierea cunoștințelor dobândite de elevi în
școală deține o pondere însemnată în munca profesorului la clasă. Pe lângă prezentarea metodelor de
predare, pregătirea psihopedagogică trebuie să include și familiarizarea cu tehnicile de examinare și
notare.
Evaluarea reprezintă un act absolut necesar în procesul conducerii unei activități în general și al
luării deciziilor, în special. În procesul de învățământ, ea furnizează informațiile necesare reglării și
ameliorării activității didactice de la o etapă la alta, prin adoptarea măsurilor corespunzătoare
situațiilor de instruire.
Evaluarea cuprinde descrierea calitativă și cantitativă a comportamentului, precum și emiterea unei
judecăți de valoare referitoare la dezirabilitatea acestui comportament, respectiv la concordanța dintre
comportament și obiective.
În didactică, evaluarea poate fi definită ca activitatea profesorului cu ajutorul căreia se realizează
prelucrarea informațiior obținute prin verificare, în sensul întăririi, aprecierii și corectării
cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor. Ea reprezintă un proces sistematic, prin care
profesorul încearcă să determine gradul în care obiectivele educaționale sunt atinse de către elevi, o
operație care constă într-o judecată de valoare asupra rezultatelor școlare ale elevului.
Evaluarea are o valoare motivațională; dorința de succes, respectiv teama de eșec sunt imbolduri
importante în învățare. Succesul sistematic înscrie motivația învățării pe o spirală ascendentă, în timp
ce eșecul poate duce la descurajare.

Eficienţa învăţământului se referă la capacitatea unui sistem de învăţământ de a produce, în bune

condiţii, rezultatele proiectate, adică de a promova, la fiecare nivel al său, seriile de elevi planificate cu
pregătirea instructiv - educativă corespunzătoare necesităţilor social — economice.
Randamentul şcolar reprezintă nivelul de pregătire teoretică şi practică la care s-a ajuns la un moment
dat în munca cu elevii, reflectând o anumită concordanţă a acestor concretizări cu conţinutul
circumscris de programele şcolare. Evaluarea şcolară este procesul prin care se delimitează, se obţin şi
se furnizează informaţii utile, permiţând luarea unor decizii ulterioare. Actul evaluării presupune două
momente relativ distincte : măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare. Măsurarea consecinţelor
instruirii constă în operaţia de cuantificare a rezultatelor şcolare , respectiv de atribuire a unor
simboluri exacte unor componente achiziţionale, prin excelenţă calitative. Măsurarea presupune o
determinare obiectivă, prin surprinderea riguroasă a unor achiziţii şi nu implică formularea unor
judecăţi de valoare. Aprecierea şcolară sau evaluarea propriu-zisă constituie emiterea unei judecăţi de
valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil într-un cadru de referinţă axiologic.

În concluzie, principalele atribuții ale evaluării constau în măsurarea eficienței și autoreglarea

procesului de învățământ. profesorii au posibilitatea de a controla achizițiile școlare, elevii luând
cunoștință de reușitele și progresele lor, iar comunitatea se poate informa asupra direcției în care
evoluează școala. În acest sens, se vorbește despre evaluarea eficienței învățământului, dar este la fel
de necesar să fie asigurată eficiența evaluării. Acest ultim aspect are o importanță deosebită, deoarece
poate fi cel mai elocvent confirmat prin trecerea de la control/evaluare la autocontrol/autoevaluare,
ceea ce susține în plan mai larg trecerea de la determinare și tutela la o autodeterminare motivată
permanent.

Bibliografie:

CUCOŞ, Constantin, Pedagogie, ed. a II-a, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

CERGHIT, Ioan, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1973
CERGIT, Ioan, Perfecționarea lecției în școala modernă, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1983
PARFENE, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii în școală, Ed. Polirom, Iași,
1999