Din punct de vedere teoretic, procesul de învățământ de poate defini ca fiind o formă sistematizată și

organizată de desfășurare a ansamblului procesual predare – încvățare(presupunând interacțiunea

profesorului și a elevilor) , orientată finalist , transpusă pragmatic într-o serie de metode și procedee și
supusă ”legilor” evaluării.

Profesorul Ioan Cerghit , consacrat pedagog român, definea predarea ca pe un ansamblu complex de
acțiuni și comportamente didactice specifice , destinate producerii învățării. Astfel , predarea este o
acțiune de provocare a schimbării a ceea ce există în ceea ce trebuie să existe –finalitate a actului de
învățare , prin angajarea elevilor într-o nouă experiență de învățare.

Predarea este o activitate predominantă a profesorului și o variabilă cauzală de care depinde, într-o
mare și importantă măsură, starea de pregătire a elevilor. În istoria didacticii activitatea de predare a
fost uneori neglijată, fiind considerată un subiect tabiu. Cu toate acestea, abordările moderne s=u axat
pe reprezentarea duală a predării : cea deductivă –cea care beneficiază de unele suporturi teoretice ale
teoriilor învățării behavioriste, cognitiviste și umaniste, alta inductivă , axată pe observarea faptelor de
predare, a modelelor de comportament comune cadrelor didactice.

Simbioza celor două modele de aborare ale procesului de predare conduce la ideea de interpretare
pluralistă a acesteia, fapt ce premite acoperirea tuturor modalităților de predare utilizate până în
prezent , atât de instituțiile școlare tradiționake cât și în cele moderne.

Principalele accepțiuni ale predării, prezentate de profesorul Ioan Cerghit , sunt:

-predarea ca transmitere;

-predarea ca ofertă de experiențe;

-predare ca formă de dirijare a învățării;

-predarea ca gestiune a învățării;

-predarea ca ansamblu de comportamente didactie specifice.

Într-o prezentare mai detaliată realizată de profesorul Ioan Cerghit, accepțiunile date predării se
prozintă astfel :

1. În practica instrucției tradiționale, activitatea de predare este văzută ca transmitere de

cunoștințe și tehnici de acțiune . A preda înseamnă a da, a oferi, a transmite în mod sistematic
cunoștințele specifice unei discipline ; a preda materia , a informa, a mijloci un transfer de
informații; a comunica o serie de cunoștințe , da rezultate; a expune o lecție, etc.
2. Predarea ca ofertă de experiențe se definește ca ofertă a unei progresii de experiențe cognitive,
acționale și afective determinate și dirijate în mod intenționat spre valori. Prin trăire conștientă
și cu implicare a acestor experiențe în virtutea cărora se apropie de adevăr , pătrunde în ”miezul
lucrurilor ” , surprinzând esența și semnificația umană și socială a acestora. Principalul este ca
elevii să extragă tot ce se poate extrage din aceste experiențe.
 Pentu o bună și optimă experiență de predare, cadrul didactic modern trebuie să aibă în vedere
toate cele cinci accepțiuni. Acest fapt se datorează multitudinii de resurse ce îi stau la îndemână
într-o societate cu nenumărate opțiuni. Cadrul didactic trebuie să aibă în vedere, în primul rând,
nivelul colectivului clasă și să dispună de flexibilitate pentru a putea atinge nevoile fiecărui elev
în parte.
Încercând să integrez cele două accepțiuni mai sus menționate și detaliate de profesorul
Cerghit , am observat că , teoria se revarsă în practică : nu poți preda modern atât timp cât nu ții
cont de practica celor predate.
Luâd un exemplu cât se poate de real, am obervat o leție de CLR (Comunicare în limba
română ) la clasa l –a . Elevilor li s-a predat litera și sunetul R , într-o acivitate integrată de
predare-învățare. Ca strategii didacice, profesorul învățător a ales să folosească metode și
procedee atât tradiționale (conversația , explicația, exercițiul) cât și din cele moderne
(demonstrația , jocul didactic, metoda fonetică analitico-sintetică, problematizarea, etc. ). Din
punctul meu de vedere , un fapt important pentru a atige toate obiectivele propuse într-o lecție
sunt formee de organizare a clasei , mai ales în rândul școlarilor mici. Acestea dinamizază lecțiile
și îi ajută pe elevi să-și însușeacă , pe ăngă informațiile primordiale ale lecției, un bun
comportament social și afectiv. Mijloacele de învățământ , compuse din metode și mijloace
folosite într-o lecție au și acestea o însemnătate aparte, mai cu seamă în ceea ce privește
accepțiunile deoarece tocmai prin acestea aducem elevilor în fața ochilor ceea ce predăm.
Folosind un laptop conectat l internet, școlarilor mici le putem prezenta un filmuleț, un
document PPT, un cântecel din care ei să extragă esențialul , putem apela la diferite jocri
interactive dar și la planșe cu imagini reprezentative, mauale digitale, fișe de lucru, etc. Putem
folosi orice ne este la îndemână pentru a satisface nevoile elevilor noștri.