IA COMENIAN LA DIDACTICA MODERN LI.

Aportul Iui Comenius la constituirea didacticii Conceptul "didactica" a fost introdus n circulatie de catre pedagogul ceh J an Amos Comenius (1592-1670), prin lucrarea sa "Didactica 13113t1917n Magna", publicata n anul 1632 n limba ceha, n anul 1657 n limba latina si tradusa n limba romna la sfrsitul secolului trecut. Prin principiile nnoitoare pe care le promova, opera pedagogica a lui Comenius a determinat o autentica revolutie n teoria si practica nvatamntului; secolul XVII s-a mai numit n pedagogie "secolul didacticii", iar Comenius a fost supranumit "Galilei al educatiei" si "Bacon al educatiei". Din punct de vedere etimologic, cuvntul "didactica" provine din termenii grecesti: "didaskein" = a nvata; "didaktikos" = instructie, instruire; "didasko" = nvatare, nvatamnt; "didactike" = arta nvatarii. Cu alte cuvinte, sfera de cuprindere a conceptului n discutie este legata de problematica procesului de predare-nvatare. Semnificatia initiala pe care Comenius o atribuia termenului de "didactica" era cea de arta a predarii, "arta universala de a-i nvata pe toti totul" ("omnes omnia docendi artificium") sau "...un mod sigur si excelent de a nfiinta asemenea scoli n toate comunele, orasele si satele oricarei tari crestine, n care tot tineretul, de ambele sexe. fara nici o deosebire, sa fie instruit n stiinte, calauzit spre moravuri bune si plin de evlavie, iar n acest chip sa fie ndrumat n anii tineretii spre toate cele necesare vietii prezente si celei viitoare si aceasta concis, placut si temeinic". Definind didactica 13113t1917n drept arta de a nvata pe altii bine, Comenius arata ca a nvata pe altul nseamna a sti ceva si a face si pe altul sa nvete sa stie si aceasta repede, placut si temeinic. Mijloacele prin care se poate realiza acest deziderat sunt exemplele, regulile, aplicatiile generale sau speciale (care tin cont de natura obiectelor si a temelor de nvatat si de scopurile propuse): "Pentru care noi sfatuim n primul rnd ca fundamentul sa rezulte din nsasi natura lucrului, adevarul sa fie demonstrat prin exemple comparative din artele mecanice, stabilindu-se desfasurarea pe ani, luni, zile si ore, si n sfrsit calea ce se dovedeste usoara si precisa si care duce la un rezultat fericit." (J.A. Comenius, 1970, pag. 5) Obiectivul principal al didacticii este sintetizat astfel: "Didactica 13113t1917n noastra are drept prora si pupa: sa cerceteze si sa gaseasca un mod prin care nvatatorii, cu mai putina osteneala, sa nvete mai mult pe elevi, n scoli sa existe mai putina dezordine, dezgust si munca irosita, dar mai multa libertate, placere si progres temeinic, n comunitatea crestina sa fie mai putina bezna, confuzie si dezbinare - dar mai multa lumina, ordine, pace si liniste" (J.A. Comenius, 1970, pag. 6). Conceptul "didactica" a fost consacrat de Comenius, dar naintea sa fusese utilizat n secolul al XVII-lea de pedagogul Elios Bodinus n lucrarea "Didactica 13113t1917n sive ars docendi" (1621), apoi de Wolfgang Ratke (Ratichius) n lucrarea "Aphorismi didacticii paecipui" (1629). De altfel, Comenius a preluat multe idei introduse n cultura timpului, fie de mari profesori de la sfrsitul Renasterii (de exemplu loachimus Fortius), fie de celebrii gnditori umanisti ai vremii (de exemplu Erasmus si Vives), care sustineau ca "nimic nu este mai ucigator n viata omeneasca dect acea depravare a judecatii care nu acorda lucrurilor pretul lor. Caci de aceea ajungem sa rvnim lucruri josnice, ca si cum ar fi pretioase, iar pe cele pretioase sa le respingem ca si cum ar fi fara nici o valoare, adica sa tratam lucrurile imprudent, prosteste, vatamator" (J.A. Comenius, 1975. pag. 70-71); altfel spus, se sublinia nevoia organizarii instruirii n scoala si nevoia de disciplinare a mintii prin instruire. 13 Prin valoarea sa intrinseca pentru teoria si practica instructiva, prin stabilitatea sa si prin miscarea pe care a produs-o, opera pedagogica a lui Comenius, nu a fost egalata de alti pedagogi. Aportul sau la constituirea didacticii este fara precedent, iar contributiile sale la fundamentarea teoriei si practicii instructive sunt cu totul remarcabile. A fost preocupat nu doar de problemele de ordin administrativ, ci mai ales de cele legate de obiectivele, principiile, continutul, metodele si formele de organizare a muncii instructiv-educative, oferind profesorului att orientarea necesara, ct si instrumente de lucru. Opera lui pedagogica se constituie ntr-o doctrina pedagogica mereu actuala; amintim cteva din elementele care contureaza conceptia sa educativa si care, asa cum se va vedea, si-au pastrat valabilitatea, valoarea lor fiind validata de experienta pedagogica colectiva a cadrelor didactice si a specialistilor, acumulata de-a lungul timpului: * n conceptia sa cu privire la continutul didacticii, si are originea modalitatea de organizare a procesului de nvatamnt desfasurat n limba materna, pe clase si lectii, cu programe scolare si manuale, cu elevi de aceeasi vrsta, cu oameni specializati, ntr-un an scolar, cu perioade de munca si de odihna (vacante), cu o organizare anume a zilei de lucru (cu un anumit orar) etc. * Considera ca profesorul trebuie sa-1 ajute pe scolar sa-si nsuseasca stiinta si a sti nseamna "a putea reda ceva fie cu mintea, fie cu mna, fie cu limba" (J.A. Comenius, 1975, pag. 17). * Sustinea ca o metoda de lucru adecvata asigura rezultate bune chiar si n cazul unor dascali si elevi mai putin buni.

* "...iscusinta metodica ...cere ca ntotdeauna si pretutindeni profesorul sa stie n primul rnd sa pregateasca sufletele elevilor pentru nvatare, apoi sa transmita nsasi nvatatura si n sfrsit sa ntareasca ceea ce s-a transmis si perceput" (J.A. Comenius, 1975, pag. 24).

* Conditia de baza n transmiterea cunostintelor este ca "toate sa fie predate prin exemple, prin precepte, prin aplicatie sau imitatie" (J.A. Comenius, 1975, pag. 28). * Sintagma "scolarului i se cade munca, profesorului - conducerea" este considerata axioma a instruirii; "...da ntotdeauna n mna elevului uneltele, ca sa simta ca nimic nu e imposibil, inaccesibil, greu: ndata l vei face activ, ager, dornic" (J.A. Comenius, 1975, pag. 27). * hi conceptia sa, nvatamntul avea obligatia de a cuprinde toata populatia, spre a ridica nivelul de ntelepciune al oamenilor, ndrumndu-i sa traiasca n conformitate cu natura. * A promovat si a sustinut o serie de principii didactice care sa asigure o cunoastere rationala:

- educarea cunoasterii, urmnd drumul "de la concret la abstract", "de la particular la general", "de la usor la greu", "de la cunoscut la mai putin cunoscut", "de la apropiat la ndepartat", totul facndu-se prin "observatie practica" sau "intuitie", aceasta din urma fiind "regula de aur" a instructiei rolul intuitiei n investigarea naturii respectarea progresivitatii n patrunderea necunoscutului

- realizarea unui nvatamnt treptat, gradat si concentric, reglementari care impuneau elaborarea riguroasa a unor planuri si programe de nvatamnt rolul activizarii prin exercitiul virtutilor morale promovarea spiritului metodic n activitatea de scolarizare caracterul sistematic al instructiei etc.

1.2. Continuatorii operei lui Comenius si contributia lor Ia dezvoltarea teoriei instructiei si educatiei In tabelul 1.1. sunt mentionati pedagogii care, pe parcursul timpului, au promovat conceptia lui Comenius. 14 O-. ct pa <i n Tabelul 1.1. Contributii la dezvoltarea teoriei instructiei si educatiei p o

Teoria pedagogica

Elemente definitorii

Principii didactice Orientari pentni promovate instruire

Teoria lui Ian Amos Comenius (1592-1670), pedagog care a

- ncrederea n formarea omului, optimismul

- principiul intuitiei - principiul conformitatii

- cunostintele sa se nsuseasca printr-o continua extindere a

Metode de Lucrari cu instruire caracter didactic recomandate - intuitia "Didactica 13113t1917n - exercitiul Magna "

elaborat primul pedagogic mare sistem de educatie.

educatiei cu natura - asigurarea unui nvatamnt accesibil

- nsusirea constienta si temeinica a cunostintelor. priceperilor si deprinderilor - caracterul sistematic al instructiei - depistarea si dezvoltarea particularitatilor de vrsta si individuale ale elevilor, a

continutului lor, sa se realizeze un "Informatorul nvatamnt explicatia treptat. gradat, concentric - exemplul scolii materne " - sa se respecte "Lumea "ordinea naturii": sensibila nti lucrurile, apoi n imagini" cuvintele - sa se nvete numai "bazele" a ceea ce este "principal", n mod temeinic, scurt si repede

Teoria lui John - conceptia Locke optimista asupra (1632-1704), puterii pedagog care a educatiei introdus munca n procesul educarii tinerilor.

nsusirilor acestora: aspiratia spre libertate, - instructia sub curiozitatea si forma de joc sa placerea pentru activitate, pregateasca activitatea de nvatare ca munca

- la baza cunoasterii se afla experienta - nvatarea sa se bazeze pe tendinta de activitate a copilului, pe curiozitatea sa nnascuta

"Cteva recompen- cugetari sa - pedeapsa asupra educatiei" - exemplul

- exercitiul conversatia rationala

'"..

tendinta spre egoism, lasitatea, temeritatea etc. - recomanda studiul urmatoarelor - principiul discipline: scris, intuitiei citit, studiul limbii

latine, desen, stenografie, contabilitate, franceza, geografie, cronologie, anatomie, geometrie, etica, drept civil, logica, retorica - recomanda calatoriile ca modalitate de instruire - recomanda ca tinerii sa nvete doua-trei meserii (prefera gradinaria, tmplaria, dulgheria, parfumeria, croitoria s. a.) Teoria lui JeanJacques Rousseau (17124778), pedagog despre care se spune ca a descoperit copilul. - sustinerea tezei naturii - educatia sa se conformeze - instructia sa se bazeze pe activitatea elevului - intuitia "Discurs asupra stiintelor si

bune a fiintei naturii copilului, umane si a relatiei dintre particularitatilor natura si sale de vrsta cultura - principiul periodizarii

- metoda

- recunoasterea - pedeapsa artelor" unor particularitati proprii copilariei "Emile ou de

0\

educatiei n conformitate cu treptele de vrsta ale copilului - principiul intuitiei - principiul caracterului

- promovarea nevoii de manifestare si dezvoltare libera a copilului

Veducation "

- criteriile de selectare a cunostintelor sa fie utilitatea si accesibilitatea

constient si activ al instructiei

- copilul "sa nu stie nimic pentru ca i-ai

Teoria lui Johann Heinrich Pestalozzi (17461827), pedagog care a ncercat sa elaboreze o teorie stiintifica asupra educatiei, a elaborat bazele nvatamnt ului elementar si a realizat pentru prima data n istoria omenirii, mbinarea organizata a muncii productive cu instructia, n localitatea Neuhof.

spus, ci pentru ca a nteles el nsusi; sa nu nvete stiinta, ci s-o descopere" - recomanda ca tinerii sa nvete mai multe meserii, ndeosebi acelea care presupun activitati fizice n aer liber - necesitatea - nvatamntul elementar sa -.intuitia "Orele de convingerea respectarii cladeasca seara ca toti legilor oamenii pot naturii n n mod sigur si temeinic ale unui fi instruiti procesul cunostintele si exercitiul sihastru" educatiei, - ideea ca realizarea omul trebuie unei educatii n dezvoltat ca conformitate ntreg, cu natura, "trupul, care sa spiritul si inima sa" se desavrseasc a n scoala prin: educatia fizica, pregatirea pentru munca, educatia intelectuala si morala deprinderile necesare vietii si sa contribuie la dezvoltarea fortelor interne "Cum si nvata Gertmda copiii "

si a dispozitiilor copilului

"Metoda"

- scopul instructiei elementare este acumularea de catre copil a

" Cartea pentru mame"

cunostintelor ntemeiate pe experienta

"Abecedar ul intuitiei "

- respectarea senzoriala si formarea unui particularitati complex de lor individuale si priceperi si deprinderi de vrsta ale

" Cntecul

copiilor - principiul intuitiei - principiul activitatii libere - gradarea treptata si succesiunea riguroasa n instructie Teoria lui Stephan Ludwig Roth (17961849), pedagog care a fost Un fidel discipol al lui Pestalozzi si care a promovat n tara noastra sistemul educativ al acestuia, adaptndu1 la realitatile transilvanen e.

- recomanda ca n continutul instructiei elementare sa intre disciplinele: citit, scris, socotit, desen, cnt, activitati practice, gimnastica, elemente de geometrie

lebedei"

- necesitatea - nvatamntul intuitiv sa fie conformitate respectarii strns legat a legilor nvatamntul naturii n ui cu natura procesul educatiei, de dezvoltarea vorbirii

- intuitia -

copilului si realizarea ' cu conditiile unei educatii n sale de viata conformitate cu natura - respectarea particularitati lor individuale si de vrsta ale copiilor

- principiul intuitiei Teoria lui - pedagogia - principiul - promoveaza o instruire activa, Friedrich poate aspira conformitatii care sa Adoph sa Wilhelm devina educatiei cu tina cont de particularitatile Diesterweg stiinta numai natura individuale n (1790masura n - principiul ale elevilor si o cunoastere prin 1866), care se conformitatii intuitie adept al lui gaseste

- intuitia "ndrumato r pentru conversat formarea ia euristica nvatatorilo r

Pestalozzi si considerat . "nvatator al nvatatorilo r Germaniei" si "Pestalozzi al Germaniei" .

un principiu educatiei cu suprem, cu cultura valoare universala:

care dezvolta ratiunea

gennani"

- principiul - sa se asigure nfaptuirea celor activizarii .. doua

"Despre educatie

conformitate a educatiei cu natura; orrral poseda de la natura anumite predispozitii care trebuie stimulate prin educatie

functii ale nvatamntului: informarea si

n general si

formarea, adica sa se asigure caracterul educativ al nvatamntului

despre educatia scolara n special " "Principiul suprem n educatie" "nvatamn tul conform naturii si conform culturii" - intuitia "Omul ca (pe obiect care a al educatiei" propus -o ,, Calatorie

Teoria lui Konstantin Dimitrievic i Usinski (18231870), pedagog care, ca si Pestalozzi si Diesterweg, s-a ocupat de problematic a nvatamnt ului elementar.

- pedagogia trebuie sa se constituie ca o unitate ntre teorie si practica

- principiul intuitiei - principiul conformitatii

- a elaborat teza caracterului national al educatiei, promovnd nvatamntul n

educatiei cu limba materna, studierea natura istoriei

- principiul nsusirii constiente

nationale, a geografiei si a naturii

drept obiect

pedagogica prin

si active a patriei cunostintelor - promovarea tendintei spre activitate a

de Elvetia. nvatam Despre nt de sine caracterul

Teoria lui Johann Friedrich Herbart (17761841), care a fost de formatie filozof si matematici an, iar dupa ce a cunoscut activitatea lui Pestalozzi, si-a ndreptat preocuparil e spre educatie. A fost profesor universitar de pedagogie, rastimp n care a nfiintat un seminar pedagogic cu scoli de aplicatie. Este primul pedagog care elaboreaza o teorie a interesului, considernd

- conceptia sa este

- principiul organizarii

copilului - asigurarea unei strnse legaturi ntre observare, gndire si limbaj - considera ca nvatamntul este

statator)

national al educatiei

publice" - metoda "Pedagogia

interesanta si sistematice a mijlocul principal de educatie valoroasa activitatii generala; elevilor prin substanta sa psihologica, morala si - principiul respectarii particularitati lor de vrsta ale tehnologico- elevilor didactica: preocuparea - principiul de a aseza la respectarii baza procesului de nvatamnt conceptia multilateralit atii intereselor, dezvoltarea

observati generala" ei si

scoala nu este un asezamnt n analizei "Prelegeri care se transmite un anumit capital de pedagogice conversat " ia informatie, ci un mediu eficient de convorbir ea educatie; nvatamntul libera faciliteaza si

specificului scurteaza dramul experientei obiectelor de personale,

nvatamnt

ndrumnd-o, completnd-o si

concentrnd-o

- recomanda studierea urmatoarelor

ideatiei copilului pe baza dinamicii reprezentaril or, caracterul educativ al

discipline: elena, latina, matematica, stiintele naturii

- realizarea celor doua scopuri ale

interesul ca veriga esentiala ntre idee si actiune.

instructiei, rolul moral al nvatamntul ui etc.

instructiei: dobndirea virtutii (scop

ndepartat) si dezvoltarea interesului multilateral (scop apropiat) - respectarea celor patru momente ale lectiei: claritatea, asocierea, sistema. metoda, care au fost fundamentate n teoria treptelor psihologice ale lectiei. elaborata pe baza teoriei aperceptiei, a interesului si a atentiei - necesitatea formularii idealului educativ (concretizat n omul cu caracter energic si moral) - necesitatea asigurarii unui nvatamnt educativ (Herbart a fost printre primii pedagogi care a constatat si teoretizat caracterul educativ al nvatamntului) - realizarea educatiei morale, care si propune ca obiectiv trecerea de la interes/dorinta la vointa/actiune, iar ca mijloc, deprinderile, activitatile (fapta produce vointa din dorinta).

Gratie sistemului didactic promovat, profundei argumentari filosofice si psihologice, preciziei si meticulozitatii caracteristice, teoria pedagogului german J.F. Herbart a deteminat aparitia unui curent herbartian n pedagogie, ai carui adepti au preluat si dezvoltat ideile lui, straduindu-se sa le aplice n activitatea educativa practica, i amintim, n acest sens, pe K.V. Stoy (1815-1885), T. Ziller (1817-1-882), W. Rein (1847-1929). t. stinatorii teoriei lui Herbart au ncercat sa dea o interpretare practica adecvata sistemului pedagogic herbartian, lunnd accent pe procesul receptarii de catre elevi a cunostintelor, pe ntemeierea nvatamntului pe autoritate i profesorului s.a.m.d. Dar, lund n considerare mai mult psihologia lui Herbart dect pedagogia acestuia, au exagerat unele din ideile sustinute de el si au nesocotit modul nuantat n care el ntelegea respectarea succesiunii celor patru trepte ale lectiei, atragnd criticile reprezentantilor "educatiei noi". Principalele reprosuri aduse lui Herbart si adeptilor sai sunt urmatoarele: intelectualismul exagerat; formalismul n lectie; nabusirea individualitatii elevului; "ruperea" procesului instructiv-educativ de necesitatile naturale si sociale ale individului; reducerea scopului general al educatiei la un aspect al formatiei morale a omului - caracterul. nsa, marele merit al curentului herbartian a fost contributia sa la fundamentarea stiintifica a pedagogiei, respectiv la constituirea didacticii ca disciplina de sine statatoare. Daca la Comenius, didactica 13113t1917n era superpozabila cu pedagogia, la pedagogii care i-au urmat, consideratiile didactice erau incluse n problematica pedagogica, ncepnd cu Herbart, didactica 13113t1917n se constituie ntr-o teorie cu un domeniu bine delimitat, fapt pentru care unii l considera pe Herbart parintele didacticii.

Curentul herbartian s-a extins n numeroase tari. n tara noastra a patruns la sfrsitul secolului al XIX-lea, iar la nceputul secolului XX a devenit o doctrina pedagogica oficiala; dintre sustinatorii si promotorii acestei teorii, i amintim pe pedagogii: I. Popescu, V.Gh. Borgovan, G.G. Antonescu. Cei mai multi dintre cercetatorii pedagogiei universale contemporani, apreciaza opera lui Herbart si contributia sa la ntemeierea pedagogiei ca disciplina stiintifica. Astfel, Robert Dottrens (1971) sustine ca Herbart a fost atins de aripa geniului atunci cnd a elaborat teoria "instructiei educative" si teoria psihologica a procesului de nvatamnt. Unitatea dintre instructie si educatie ramne una dintre marile cuceriri ale pedagogiei stiintifice. Prin contributiile lor, continuatorii lui Herbart au facut ca didactica 13113t1917n sa cunoasca att extensiuni (de exemplu Diesterweg si Usmski i extind aria la nivelul celei stabilite de Comenius), ct si restrngeri ale domeniului sau (gnditorii care promoveaza n continuare ideea de cultura formativa, fiind convinsi ca valoarea omului nu este determinata de volumul cunostintelor sale, ci de capacitatea de a le utiliza). Prezentam n tabelul 2.1. diferitele acceptiuni atribuite conceptului "didactica" n secolul XX: Acceptiuni ale didacticii

Tabelul 2.1. Acceptiuni ale didacticii Definitia didacticii - teorie a instructiei - domeniu superpozabil cu educatia intelectuala, realizata prin valorile culturii - domeniu care studiaza instruirea, ca proces logic de nvatare, cu consecinte practice imediate - disciplina care include educatia si realizeaza pregatirea elevilor n conformitate cu idealul de om postulat de societate - o pedagogie practica (o suma de norme profesionale pentru tot ce au de realizat profesorii n cariera lor, individual sau mpreuna, spre a o face mai eficienta) - metodologia generala si speciala a nvatamntului - teorie a cultivarii - teoria procesului de instructie si educatie scolara, teoria nvatamntului Adepti Paul Barth F. X. Eggersdorfer, G.G. Antonescu W.Lay G. Kerschensteiner, A. Ferriere A. Matthias

F. Collard O. Willmann R. Titone, H. Klein Sandor, B. Esipov, Boldrev, Zankov

, Nagy N.

19

Nu mpartasim opinia pedagogilor care definesc didactica 13113t1917n doar prin prisma laturii informai nvata instructiv al acestuia si propunem o prima definitie a dida mai bogata si mai cuprinzatoare:

Didactica 13113t1917n reprezinta o disciplina stiintifica, ce studiaza procesul de nvatamnt ca prim modalitate educare; sistemul de nvatamnt ca ansamblu al institi de instructie si educatie; legitatile/principiile activitatii di didactica; formele de organizare si desfasurare a activitatii didactice; formele de educatie n afara inst: scolare; r

etc.

Din definitia de mai sus, se poate sesiza ca, n prezent, sfera de cuprindere a didacticii este mul larga, ea incluz le implica, n primul rnd, organi programatica a formarii personalitatii umane n si prin institutiile scolare, dar pozitiva a personalitatii elevilor. 1.3. Analiza operationala a conceptului "didactica": obiect de studiu, subramu interrelatii cu alte stiinte, functii 7.3.7. Obiectul de studiu al didacticii O definitie primara a didacticii este oferita de Wincenty Okon, care considera ca obiectul dide este: - sa analizeze: scopurile si continutul instructiei, procesul de nvatamnt si principiile acestuia - sa faca cunoscute: metodele si mijloacele de nvatamnt, organizarea nvatamntului, organizai clase mixte si profesorului.

nainte de a formula o definitie completa a didacticii, vom lua n atentie termenii "proa nvatamnt" si "instructi acestora. nvatamntul, ca principala forma de organizare a educatiei, poate fi definit astfel:

- Proces de instruire si educare n scoala, organizat si desfasurat pentru a realiza obiec pedagogice ale educatiei proces.

- Domeniu n care este valorificata structura actiunii educationale la nivelul corelatiei functi dintre cadrele dida situatii educative (G. Mialaret, 1992, pag. 14, ]

- Ansamblul institutiilor scolare dintr-o tara, care participa la organizarea arhitecturii scolare proiectarea unor c unor structuri specifice educatiei/inst formale dar si neformale (Dictionnaire encyclopedique de l'education et de

Procesele de instruire si educare a omului sunt deosebit de complexe, variabile si diverse si au car probabilistic. determinate de cele mai complexe corelatii dintre fa obiectivi si subiectivi. Asupra acestor procese si pun ampr profesorului, ct si specificul strategiilor utilizate. Amintim, de asemenea, influentele mediului de instruiri expe nconjuratoare, ale diversilor factori.

Toate acestea fac ca procesul didactic sa aiba o importanta trasatura - se desfasoara de o neunivoc, ceea ce nsea instruire si educare obiectivi si identic de exemplu: curriculum, metode, tehnici si tehnologii, mijloace, moduri d particular, rezultate mai mult sau'mai putin diferentiate n functie de particularitatile factc subiectivi si ale circum desfasurarea procesului instructiv-educ Neunivocitatea desfasurarii procesului instructiv-educativ este generata

Evenimentul aleatoriu este acel eveniment care n conditii date, uneori are loc, alteori nu. Exemplu: Pot fi consi obiectivi si subiectivi variabili care influent instruirea si formarea omului si pot avea loc ntr-un caz concret.

20

Marimea aleatorie este acea marime care n conditii date, poate lua uneori anumite valori, iar alteori valori difer

Exemplu: Pot fi considerate marimi aleatorii toate caracteristicile factorilor mai sus mentionati, care n diferite s Procesul aleatoriu este acel demers care n conditii date, poate lua o anumita forma concreta ce nu poate cunoscuta"dinainte. '

Exemplu: Poi fi considerate functii aleatorii toate variatiile posibile si neprevizibile ae caracteristicilor cantitati

Datorita caracterului variabil si neunivoc, procesele si fenomenele pedagogice pot fi trecute aproape n exclusiv aleatorii.

Pentru ilustrare, prezentam n tabelul 3.1. exemple de evenimente, marimi si procese aleatorii din domeniul dida Tabelul 3.1. Exemple de evenimente, marimi si procese aleatorii \. Ipostazele \Mleatoriului Factorii N. binomului >. educational \ . rezolvarea numarul de . dinamica corecta a unui exercitiu rezolvari corecte rezolvarilor corecte ntr-o clasa de la elevii unei clase elevi . capacitatea de . numarul . dezvoltarea Cadrele didactice situatiilor cercetare educative n care capacitatii de stiintifica a unui elevii unei clase cercetare stiintifica elev oarecare demonstreaza ca la nivelul unei clase detin capacitate de elevi de cercetare stiintifica . o dovada de . numarul elevilor . dezvoltarea. creativitate din dintr-o clasa care capacitatilor partea unui elev au capacitati creative la elevii oarecare creative unei clase . varianta de . frecventa si . modul de Evenimente aleatorii Marimi aleatorii Procese aleatorii

comunicare educationala Elevi folosita de profesor . folosirea ! resurselor grupului de elevi . controlul si evaluarea rezultatelor instruirii

durata folosirii unei anumite variante de comunicare educationala . frecventa si durata utilizarii muncii n grup

mbinare a variantelor comunicarii educationale . integrarea muncii n grup n strategiile

educationale . numarul . modul de situatiilor adaptare educative n care a controlului si profesorul a evaluarii achizirealizat controlul tiilor elevilor la si evaluarea obiectivele propuse rezultatelor si la metodele instruirii utilizate

Desi instruirea este un sistem probabilistic, ntmplatorul fiind mereu prezent n diferite forme, aceasta nu nsea cauzalitatii. Factorii care influenteaza nsusirea cunostintelor, formarea si dezvoltarea priceperilor si deprinderil actioneaza riguros legic. Dar, n procesul instructiv, mbinarea acestor factori este, ntr-o anumita masura, 21

aleatorie, deoarece att rolul, ct si actiunea fiecarui factor, depind de toti ceilalti, iar rezultatele coactiunii cu ac mai putin aleatorii, greu de prevazut.

Totusi, este posibil sa se stabileasca legitatile generale obiective ale procesului mstructiv-educativ, desi ele sufe si circumstante aleatorii, de multe ori necunoscute. La fel cum n natura exista o dinamica a ntmplatorului si a ascunse, putem vorbi de legi ascunse si n cadrul procesului de nvatamnt. Una dintre cele mai importante man "stabilitatea unei anumite distributii" a evenimentelor, marimilor, fenomenelor si proceselor aleatorii, la care ne

Exemplu: Nota nici prea mica nici prea mare obtinuta de un elev oarecare, luat la ntmplare, este un eveniment note slabe va avea loc n mod obligatoriu mai rar dect la un elev slab.

Gradul posibilitatii obiective de aparitie a unor evenimente (fenomene, procese) n conditii determinate, este ma poarta denumirea de probabilitate si se noteaza cu simbolul P. Este o notiune fundamentala n matematica si exp anumite evenimente, n anumite conditii. Probabilitatile unor asemenea evenimente, marimi si functii aleatorii s zero si unu. Exemplu: Probabilitatea unui eveniment A este: P(A) = 1/40.

Regulile de operare cu probabilitati si legile care le guverneaza sunt studiate de o ramura a matematicii numita t evenimentele, marimile, procesele si functiile aleatorii nu sunt ntelese ca fiind "lipsite de cauza", ci sunt acelea precis pentru fiecare caz n parte; sunt, totusi, marimi aleatorii reglabile (controlabile).

Conceptul de instruire este corelat n principal cu nvatamntul, nsa nu se pot nega autoinstruirea si o seama de extrascolare, mass-media s.a. De altfel, termenul "instructie" este utilizat frecvent cu cel putin trei nuantari:

- instruire generala - activitate de nzestrare cu cunostinte din domeniile culturii, stiintei, tehnicii si de aplicare a

- instruire profesionala - activitate al carei scop este nsusirea unei specialitati, a unei profesii concrete; ea se ba pe formarea abilitatilor profesionale si pe dezvoltarea interesului si preocuparilor legate de profesia respectiva;

- autoinstruire - instruire realizata prin efort propriu, n afara unei institutii si n absenta ndrumarii unei persoan

A instrui pe cineva nseamna a-1 nzestra cu ceea ce el nu cunoaste, a-1 ajuta sa se transforme, sa se modeleze d personalitate. A te instrui presupune cunoastere independenta, transformare, modelare a propriului cu prin eforturi personale, necesara prezenta unui martor extern al faptelor tale.

Notiunea de instruire, care se refera la influentele din afara, dar si la autoinstruire, cuprinde n continutul sau nu nsusirea unui sistem de abilitati, dezvoltarea capacitatilor si intereselor de cunoastere, formarea conceptiei, spre actiunile constiente ale omului avnd ca scop transformarea ntregii personalitati a celui supus actiunii educativ

Rezulta ca obiectul didacticii nu se reduce la instructia scolara si nici la nvatamntul nteles ca proces, preocup zidurile scolii. In plus, didactica 13113t1917n are ca obiect de studiu dezvaluirea legaturilor proceselor didactic ci si pentra toate treptele sistemului scolar si pentra toate tipurile de scoli. Aceasta asigura didacticii caracterul e plecare n analiza disciplinelor care studiaza predarea diferitelor obiecte de nvatamnt (metodicile).

Din pacate, pna acum, studiile teoretice si practice ale pedagogilor s-au axat cu precadere pe problematica nva pe cea a nvatamntului de specialitate si a nvatamntului superior. De asemenea, se resimte ca pna acum. did mai mult 22

procesul de predare si mai putin pe cel de nvatare (accentul s-a pus pe transmitator, respectiv pe sursa si s-a neg aproape total, problemele de autoinstruire a caror importanta nu poate fi contestata.

n concluzie, obiectul de studiu al didacticii este instruirea si autoinstruirea, urmarirea cu precadere a problemel organizarea programatica a formarii tuturor laturilor personalitatii umane. Aceste probleme vizeaza procesul de modalitatile de realizare, continutul, tehnologia didactica, modalitatile de instruire si educare, sistemul educatio

Didactica 13113t1917n reprezinta azi o ramura complexa a stiintelor educatiei care studiaza si fundamenteaza s evaluarea predarii si nvatarii ca proces de instruire si educare, att n scoli si alte institutii, ct si prin autoinstru Sfera de cuprindere a conceptului "didactica" s-a largit: vorbim azi de etape/nivele ale didacticii, respectiv de o

moderna, noua, psihologica. Didactica 13113t1917n clasica a. avut ca obiect de studiu esenta procesului de nva de nvatamnt si factorii acestuia: continutul nvatamntului; principiile, metodele si formele organizatorice ale nvatamntului: clasa, scoala si sistemul educational; profesoral. Didactica 13113t1917n moderna ncorporeaza clasice, extinzndu-si continutul prin includerea a noi teme. cum ar fi: didactica 13113t1917n adultilor, nvatare autoinstruirea asistate de calculator, utilizarea mijloacelor tehnice de instruire, programarea pedagogica, alte mo instructiv-educative s.a.

Exemplul 1: Referitor la autoinstruire, didactica 13113t1917n se preocupa de mecanismul acesteia: esenta, proc autentice si eficiente etc. Exemplul 2: Referitor la pregatirea continua a adultilor, didactica 13113t1917n vizeaza cu precadere specificul modalitatile adecvate de mentinere a unui nivel instructiv multumitor, strategiile specifice etc.

Cele mai importante deosebiri dintre sfera de cuprindere a didacticii traditionale si cea a didacticii moderne sun Didactica 13113t1917n traditionala \1/ Procesul de nvatamnt V \|/ NJX V \1/ \J/

Scop. Organizare Continut Metodologie Principii Personalitatea Sarcini Didactica 13113t1917n moderna Procesul de nvatamnt Autoinstruirea __JL_ Y Didactica 13113t1917n ad ultilor Scop, Organizare Continut Metodologie Principii Personalitatea Sarcini Figura LI. Deosebiri esentiale ntre sferele de cuprindere ale didacticii traditionale si moderne 1.3.2. Subramurile didacticii profesorului

Fenomenul educational, respectiv functionalitatea si structura actiunii educationale constituie obiectul de studiu

realitatii educationale a impus sintagma "stiintele educatiei"/ "stiintele pedagogice", ce se refera la ansamblul di studierea stiintifica a problemelor legate de educatie, la toate vrstele. 23

Sintagma "stiintele educatiei" a fost folosita pentru prima data de Eduard Claparede n 1912 si a impus n anii '6 ncepnd cu anii '60 si pna n prezent, pe plan mondial s-au elaborat diverse modele de clasificare a stiintelor e unanim acceptate de specialistii domeniului, elaborarea unei taxonomii a stiintelor educatiei ramne, n continua Ca ramura a stiintelor educatiei, didactica 13113t1917n studiaza urmatoarele patru mari domenii:

- nvatamntul n ansamblu sau, pe toate treptele de scolaritate si autoinstruirea, caz n care poarta denumirea de

- procesul de nvatamnt din perspectiva pedagogica a predarii si nvatarii obiectelor de studiu, caz n care poart metodica (fiecare obiect de nvatamnt are deci didactica 13113t1917n / metodica sa, care studiaza continutul, proprii obiectului respectiv n detaliile concrete aplicative); - didactica 13113t1917n adultilor; - autoinstruirea.

Didactica 13113t1917n generala sintetizeaza experienta pozitiva acumulata n practica scolara, oglindita n meto pentru procesul de nvatamnt n ansamblul sau. In aceiasi timp, stabileste principiile necesare desfasurarii aces didacticilor speciale, oferind si orientarea necesara solutionarii problemelor specifice oricarei didactici speciale, didactica 13113t1917n generala, didacticile speciale si didactica 13113t1917n adultilor se afla ntr-un raport de speciale si didactica 13113t1917n adultilor pot fi considerate subramuri ale didacticii generale. 7.3.3. Interrelatiile didacticii cu alte stiinte

Didactica 13113t1917n se foloseste de un vast sistem de cunostinte si metode din domeniul particular al altor st unei viziuni pluridisciplinare, cu concursul diferitelor stiinte n abordarea aspectelor educationale asigura baza s investigative, fie ele teoretice, fie practice.

Pentru didactica, o importanta speciala, prin materialul oferit, o are psihologia, din domeniul careia cunostintele posibilitatile sale de dezvoltare si posibilitatile de a nvata, sunt indispensabile. Amintim, de asemenea, psiholog intereselor, psihologia sociala - alte subdomenii ale psihologiei utile didacticii.

Studierea procesului nvatarii este mult facilitata de biologie, fiziologie, genetica, stiinte despre activitatea sistem matematica, logica, cibernetica, informatica, teoria cunoasterii, modelarea si algoritmizarea, care sprijina studie comanda si control.

Amintim si aportul stiintelor socio-umane: filosofia, istoria s.a. care, pe lnga materialul faptic oferit, asigura or didactice, precum si metoda generala de lucru, pe fondul careia, devin operante metodele specifice.

Oferim n continuare cteva exemple pentru a ilustra diversitatea stiintelor care sprijina conceperea si realizarea tipuri si la diferite nivele:

Exemplul 1; Actiunile de adoptare a masurilor de politica a educatiei nu pot fi izolate de achizitiile din domenii managementul, filosofia si de relatiile obiect de nvatamnt-stiinta (pentru cazurile n care stiintele au corespond

Exemplul 2: Stabilirea finalitatilor educatiei este sprijinita de stiinte ca teleologia, axiologia, sociologia, stiintele

Exemplul 3: Demersurile care tin de pedagogia adultilor au la baza date oferite de psihologia vrstelor, psiholog

Exemplul 4: Comunicarea educationala, care conditioneaza reusita oricarei actiuni educationale este sprijinita d cunoasterii, teoria informatiei, psihologia vrstelor, sociologie s.a. 24' 1.3.4. Functiile didacticii

n calitatea sa de teorie si metodologie a instruirii si autoinstruirii, didactica 13113t1917n ndeplineste doua fun stabilindu-se relatii de interdependenta: functia de cunoastere si functia utilitara/practica (vezi tabelul 4.L): Functiile didacticii Tabelul 4.1. Functia Explicitarea f un ctiei Exemple de situatii n care se exercita functia De cunoastere

Didactica 13113t1917n studiaza un anumit sector de activitate sociala si anume instruirea/autoinstruirea si nvat explica motivele care determina anumite rezultate, dezvaluie si explica relatiile dintre influentele instructive si d raporturi cantitative si calitative ntre ele. - Asigurarea corelatiei dintre finalitatile educatiei, continutul si strategiile educationale. - Stabilirea principiilor didactice generale si a principiilor specifice diferitelor discipline de studiu. - Stabilirea structurii actiunii educationale eficiente la nivel macro si micro. Utilitara/ Practica

Didactica 13113t1917n ghideaza activitatea educationala, oferind jaloane, orientari generale, norme de activitat - Stabilirea cerintelor pentru alegerea si utilizarea metodelor si procedeelor didactice.

- Identificarea criteriilor de stabilire a eficientei mijloacelor tehnice de instruire n studiul diferitelor discipline s

- Identificarea criteriilor de evaluare si notare a randamentului scolar._________ 1.4. Elemente de istorie a didacticii

Cele mai importante momente n dezvoltarea teoriei si practicii instructiei n plan diacronic sunt prezentate n ta Tabelul 5.1. Momente principale n dezvoltarea teoriei si practicii instructiei Momentul Elaborarea unui model de lucru de catre Jan Amos Comenius si detalierea sa n lucrarea "Ipidactica 13113t1917n Magna". Relevanta sa pedagogica - este primul sistem pedagogic, care reprezinta un adevarat edificiu teoretic referitor la problemele fundamentale ale teoriei instructiei si educatiei Elaborarea unui sistem pedagogic bazat pe - este un sistem pedagogic care fundamenteaza un model conventional de catre Johann o structura unica a lectiilor (treptele formale Friedrich Herbart si discipolii sai. ale lectiei) - Herbart este primul pedagog care a elaborat o teorie a interesului Cristalizarea unei conceptii pedagogice - introducerea unor tehnici noi de cercetare globale (John Dewey, Ernst Meumann, experimentul si calculul matematic care au Maria Montessori). facilitat stabilirea unor relatii cauzale ntre diferitele fenomene educationale si legile pedagogice Elaborarea unor modele ale instruirii (B. F. - modelele instruirii sunt axate pe anumite Skinner, Jean Piaget, Piotr lakovlevici teorii ale nvatarii Galperin) Elaborarea unui model de lucru de catre - are la baza ncercari de elaborare a unei teorii Jerome S. Bruner explicite a nvatarii. 25

La nceputul secolului XX a nceput sa se manifeste tot mai accentuat o dinamica a gndirii pedagogice, determ aparitia diferitelor curente de gndire n a doua jumatate a secolului XIX. Aceste curente au determinat ca didac pna la nvatamntul mediu, viznd un continut mai bogat de cunostinte si abilitati, precum si alte forme de org clase si lectii, cunoscut pna atunci. In centrul preocuparilor de didactica, aceste curente plasau individualitatea totul nou (vezi tabelul 6.1.)Tabelul 6.1. Curente noi n didactica la nceputul secolului XX Curentul n ce a constat l Caracteristici Reprezentanti

scoala activa - Curent pedagogic fecund pentru dezvoltarea gndirii pedagogice si a nvatamntului contemporan, integrat n

- Sustinea valorificarea tendintei spre activitate si efort propriu al copilului, iar principalul instrument de realiza din educatia fizica, intelectuala si morala. Scopul educatiei era pregatirea copilului astfel nct sa se asigure dez

- Sustinea urmatoarele principii fundamentale ale educatiei: principiul activitatii proprii, principiul activitatii pra respectarii individualitatii copilului. - Se disting urmatoarele orientari: a) orientarea rnanualista, care punea accent pe munca manuala si din care s-a dezvoltat "scoala muncii"; b) orientarea intelectualista, care punea accent pe activitatea intelectuala;

c) orientarea integrala, care preconizeaza o armonizare a activitatii practice, manuale, cu cea intelectuala si mor

Termenul de "scoala activa" a fost lansat de Pierre B o vet n 1917 Adolphe Ferriere (1879-1960) 1-a fundamen "Practica scolii active", "Autonomia scolarilor" s.a. a) Georg Kerschensteiner b) Wilhelm August Lay c) Adolphe Ferriere, Ovide Decroly, Celestin Freinet Ion Gavanescu, George G. Antonescu, I.C. Petrescu, I. Nisipeanu, A. Manolache, T. Geanta scoala muncii - Este un curent n cadrul scolii care a implicat munca manuala n procesul instructiv-educati v, n mod direct.

- W.T. Booker a organizat o scoala normala si industriala n statul Alabama, unde, viitorii nvatatori nvatau si o s.a.

- Georg Kerschensteiner (1854-1932) a elaborat o conceptie originala, mbinnd educatia prin munca cu educati - Simon Mehedinti (1862-1962)________ Pedagogia experimentala

- Este un curent care a abordat problematica .instruirii si educatiei n spirit pozitiv, similar stiintelor naturii si so - A utilizat cu precadere metoda experimentala.

- In Europa: Alfred Binet, Wilhelm August Lay, Ernst Meumann, Eduard Claparede, Nicolae Vaschide - n Statele Unite: H. Mann, Stanley Hali, J.M. Rice, W.H. Kilpatrick, J. Dewey, Ed. Thorndike 26

- n tara noastra: Radulescu-Motru, Grigore Tabacaru, Vladimir Ghidionescu, Gheorghe Comicescu, Petru Ilcus Educatia libera

- Este un curent aparut la sfrsitul secolului XIX si nceputul secolului XX, care sustinea libera dezvoltare a ind educatorului, pentru a nu nabusi dotarea ereditara a acestuia.

- Radacinile acestui curent se afla n conceptiile lui Jean Jacques Rousseau si H. Spencer. n diferite formulari s curent, regasim idei din "educatia noua" sau "educatia scolilor noi". Lev Tolstoi, Maria Montessori si Elen Key 1.5. Orientari actuale n didactica

Secolul XX si mai ales a doua jumatate a acestuia, a nsemnat pentru didactica preocupari mai intense, chiar inv si sistemul sau conceptual. Asemenea preocupari s-au aflat sub influenta gndirii psihopedagogilor A. Binet, W

Noile demersuri n didactica, utilizarea achizitiilor psihologiei copilului si abordarea experimentala a problemel renuntarea si nici discreditarea a ceea ce fusese validat ca eficient pentru instruire si educatie.

Aplicarea n sistemul scolilor noi a didacticii moderne, care este o didactica psihologica si activa, a realizat trec preponderent normativa la didactica 13113t1917n explicativa si normativa, genernd un salt necesar n dezvolta

In evolutia actuala a didacticii sunt evidente trei tendinte majore ntre care se constata o convergenta, un consen ele si aduce contributia la modernizarea continua a didacticii:

- Tendinta de a pastra unele achizitii din didactica 13113t1917n traditionala, cu reconsiderarea ntregului ei siste procesul, formele, metodele de nvatamnt, din perspectiva cuceririlor stiintei si tehnicii contemporane; este ten achizitionat didactica 13113t1917n n ultimul timp.

Tendinta de a adauga, prin prelucrare, la didactica 13113t1917n clasica rezultatele stiintifice care permit moder superioara a cadrelor didactice; este tendinta de mbogatire continua a arsenalului didactic.

- Tendinta de a acorda atentie egala celor doua aspecte ale procesului didactic: informativ si formativ; este tendi educator la educat.

In prezent, problematica didacticii se constituie, gratie cercetarii stiintifice proprii, ntr-un corp unitar de cunost realizarea obiectivelor formarii omului prin mijlocirea instruirii, autoinstruirii si a pregatirii continue a adultilor concepte, principii, norme didactice valabile pentru toate obiectele de studiu si pentru toate tipurile si gradele de

Complexitatea problematicii instruirii este n crestere, att n plan vertical, ct si orizontal. Extinderea cercetaril clarificari din punct de vedere logic, sociologic si psihopedagogie, iar pe orizontala, de a extinde aria sa de cupr tehnologie didactica, pna la tipul de arhitectonica scolara si pna la relatia cu factorii umani si tehnici implicati 13113t1917n ncearca sa-i arate profesorului ce poate spera sa obtina binomul educational prin nvatamnt, avn de care dispune.

Multitudinea, varietatea si intensitatea cercetarilor de didactica sunt generate de cererea de instruire si educatie s noastre n forme si grade nemaintlnite, de progresul stiintelor, mai ales al celor relevante pentru didactica si de 27

Ne vom referi n continuare la cteva orientari, respectiv directii de studiu si actiune n didactica 13113t1917n m

. Actiunea de prospectare are, ca n orice alta stiinta, o importanta speciala. In cazul didacticii, ea consta n stud societatii viitoare pe un interval mai mare de timp, de obicei, de pna la 50 de ani. Specialistii domeniului stiint cercetarii pedagogice este cea de elaborare, experimentare si validare a scolii de mine si ca exercitarea acestei unei datorii fata de prezent, cu att mai mult cu ct progresul didacticii este conditionat de o viziune prospectiva

Pna n prezent, cercetarea pedagogica a studiat mai mult starea dect schimbarea, adaptarea dect creatia, preze poate fi acceptata. Elevii de azi vor atinge apexul intelectual peste doua decenii si jumatate, cnd conditiile vor de asa maniera nct atunci sa poata sa se adapteze noilor situatii si sa se integreze activ n societate.

Evocnd conflictul ntre doua mari curente - "pedagogia existentei" si "pedagogia esentei", profesorul polonez B ndreptata spre viitor "o cale permitnd sa se evite orizontul de alegeri rele si de compromis al pedagogiei burgh pedagogice, dar fara a se identifica cu vreuna, pedagogia prospectiva i apare ca un mod de "rezolvare a antinom Suchodolski, 1960, pag. 117, 119).

Referitor la instructia si educatia care se vor realiza n viitor si, implicit, la actiunea de prospectare, se pun diver

Prima dintre ele este adaptarea instructiei si educatiei la ritmul rapid de dezvoltare a societatii, stare de fapt n le schimbat raporturile dintre ieri-azi-mine. Azi nu mai apare determinat att de ieri, ct de mine. "Viitorul nu tr n primul rnd, inventat." (G. Berger, 1973, pag. 17)

A doua problema este aceea a posibilitatilor de care poate dispune omul pentru aceasta adaptare. Genetica mode deschide sperante n aceasta privinta, aratnd ca omul dispune de potentialitati care n-au fost nca suficient folos asemenea posibilitati pot fi si sunt puse n evidenta de societatea moderna. Este rndul pedagogilor si psihologil moderniznd, curriculumul si strategiile educationale, studiind . obiectivele nvatamntului, ierarhizndu-le si in denumirea de taxonomic didactica.

Una dintre cele mai mari achizitii ale cercetarilor didactice actuale este ntelegerea adevarului ca simpla instruir poate fi formulata ca ideal sau obiectiv exhaustiv de instruire si educare. Implantarea rigida si fixa a unor cunos daunatoare, asa cum debarasarea de aceste date poate constitui o premisa a crearii elasticitatii necesare adaptarii

Elevul "ideal" care asimileaza n mod impecabil si durabil si care retine cunostinte detaliate este iremediabil pie epuizeaza resursele de inventivitate, i ocupa celula nervoasa, i ntrzie asocierile noi, l epuizeaza tocmai atunc creativitate. Asa cum arata Grigore Moisil, elevul ideal este cel care peste 10 ani devine cetateanul ideal.

. Reevaluarea si selectarea continutului nvatamntului, introducerea n programele scolare numai a cunostinte accelerat de achizitie al stiintei si tehnicii si a-1 pregati pe tnar pentru viitor, reprezinta o alta directie de studiu moderna.

Pedagogia nvatarii are obligatia de a selecta mereu esentialul si de a evita ceea ce este trecator si perisabil n cu fizica a elevului cu ceea ce este disponibil n memoria publica a centrelor de documentare si a bibliotecilor, a pu vizionate. 28

n anul 1966 a avut loc la Budapesta o dezbatere cu participare internationala, intitulata "Interviu international d prilejul careia au fost evidentiate cteva tendinte ale didacticii contemporane si obiectivele de prima importanta

n ceea ce priveste relativa stabilitate a continutului nvatamntului n conditiile unei permanente rennoiri, este n scoala sa cuprinda ultimele cuceriri din stiinta si tehnica. Cum durata nvatamntului are-limite, se cauta solu cuceririlor stiintifice, cu adaptarea lor la conditiile psihologice ale nvatamntului, n asa fel ca elevii sa fie preg productie, peste l O-15, ani. Alegerea cunostintelor dupa criteriul importantei lor, al esentialitatii sau al program didacticii.

. Identificarea unor modalitati, a unor strategii de lucru si forme de organizare a activitatii si de angajare a elevu de studiu. Pna acum 100 de ani, un bun sistem scolar se multumea sa aiba manuale si rechizite suficiente. Asta necesar sa proiectam si sa folosim sisteme, mecanisme, care sa imite fenomenele ce se produc n natura si n gn n scoala este absolut obligatorie deoarece l pregateste pe om n vederea unei vieti care, volens nolens, se va de

O scoala sau o sala de clasa fara masini si instrumente este o contradictie flagranta a lumii tehnice pentru care s si despuiata a lumii industriale n care se poarta un dialog permanent ntre om si masina. Introducerea aparaturii impun ca fenomene ireversibile. "Cum trebuie sa se procedeze ? ", " Cnd sa se faca acest lucru ? ", sunt ntreba raspunda. . Asigurarea unui mai mare grad de certitudine a reusitei n organizarea nvatamntului, att n ceea ce priveste independenta lor fata de cel care preda.

. Intensificarea procesului de nvatare n asa maniera nct, ntr-un timp relativ scurt, elevul sa asimileze cuantum formeze instrumentele mintale de lucru, nvatarea este rod al interconditionarii dintre munca de nsusire, dezvol corelari, declansat prin rezolvarea contradictiilor dintre influentele externe si conditiile interne, trebuie cunoscu

. Cautarea unei metrii proprii, a unor tehnici de evaluare obiectiva att a drumului parcurs, ct si a randamentul directie impusa, ntre altele, de necesitatea de a mari procentajul de certitudine, rigurozitate, matematizare, n m asemenea necesitate si preocuparile determinate de ea, au contribuit la aparitia si constituirea docimologiei si m mareasca procentajul de obiectivitate n urmarirea si evaluarea randamentului scolar.

Cresterea si valorificarea potentelor educative ale-instructiei, reprezinta o alta tendinta si necesitate. Este vorb prin dezvoltarea capacitatilor intelectuale, ct si de ndreptarea acestor capacitati spre calitati creatoare, care sa o contribui la dezvoltarea fortelor de productie; acestora li se adauga grija pentru acele trasaturi de caracter care l

. Asigurarea unui raport profesor - elev bazat pe relatii de colaborare si ndrumare nemijlocita, care sa faciliteze

a capacitatilor individuale, ceea ce va constitui o premisa importanta pentru o activitate postscolara productiva.

. Orientarea spre educatia permanenta, necesara ntruct pragurile nvatamntului au disparut, educatia ncepe d 16-25 de ani, iar pe parcursul vietii, omul poate exercita profesii diferite.

. Asigurarea unui feed-back permanent, a circuitului continuu al informatiei ntre ambii termeni ai binomului ed emitator si receptor de informatii). 29

. Transformarea sistemului de activitate pe clase ti lectii ntr-o activitate pe grupuri si microgrupuri pentru a dep interne ale elevului, angajndu-1 n propria sa formare.

. Promovarea ntr-o masura ct mai mare a individualizarii nvatamntului. Pregatirea multilaterala a elevilor, pr individuale ale acestora n scopul formarii lor pentru domeniul n care vor putea da maximum de randament, est ar putea fi constituirea unor clase mobile sau omogene, prin reorganizarea clasei n grupe etc.

. Este un adevar recunoscut de oamenii scolii ca prin valorificarea mijloacelor tehnice moderne se rezolva multe nvatamntul contemporan. Ceea ce trebuie fundamentat este metodologia utilizarii lor n scop didactic. l. Elaborarea unei metodologii a cercetarii stiintifice, care sa dispuna de instrumente de lucru mai multe si

mai riguroase, precum si de aportul matematicii si al statisticii, n procesul didactic un rol important l are binom materializeaza n asimilarea de cunostinte, priceperi si deprinderi, convingeri si conceptii, n nsusirea unor crite acestui proces, se produc la elevi schimbari care trebuie luate n atentie, n caz contrar, cercetarea activitatii bino superficial. Bibliografie Antonesei, L. (1996). Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Editura Polirom, Iasi Armstrong. G.G., Henson, T.K., Savage, V.T. (1993), Education An Introduction, Macmillan Publishing Compari y, New-York Brsanescu, st. (1984), Pedagogia, Editura Academiei, Bucuresti Brsanescu, st. (1976), Unitatea pedagogiei contemporane ca stiinta, editia a 2-a. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Btlan, L (1995), Introducere n istoria sifilosofia culturii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Berger, G. (1973), Omul modern si educatia sa, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Botkin, J.. Elmandjara, M., Malita, M. (1981), Orizontul fara limite al nvatarii. Lichidarea decalajului uman, Editura Politica, Bucuresti Chircev, A. (coord.) (1967), Psihologia pedagogica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Cole, T., Visser, J., Upton, G. (1999), Effective Schooling for Pupils with Emotional and Behavioural Difficulties. David Fulton Publishers, London Comarnescu, P. (1994), Kolokagathon, Editura Eminescu, Bucuresti Comenius, J.A. (1970), Didactica 13113t1917n Magna, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Comenius, J.A. (1975), Arta didactica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Cosmovici, A. (1996), Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi De Landsheere, G. (1995), Istoria universala a pedagogiei experimentale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Dewey, J. (1992), Fundamente pentru o stiinta a educatiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti *** (1994), Dictionnaire encyclopedique de l'ediication et de laforrnation, Editions Nathan, Paris

*** (1982), Didactica 13113t1917n , voi. II din "Sinteze de pedagogie contemporana", coord. D. Salade, Editur si Pedagogica, Bucuresti Dottrens, R. (1971), Institutori ieri, educatori mine, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Duvignaud, J. (1966), Instruction a la sociologie, col. Idees, NRF, Gallimard, Paris Giurgea, M. (1970), Didactica 13113t1917n generala, Universitatea Bucuresti Goldschmit, B.M. (1972), Modelor Instruction in Heigher Education: a Review, Oxford *** (1994), Grande dictionnaire de la psychologie, Larousse, Paris Halpert, J. (1993), Padagogische Didaktik, Andreas Verlag, Munchen Heiland, H. (1993), Schul praktische, Studien, Klinkhardt, Regersburg *** (1966), Interviu international despre prezentul si viitorul didacticii si pedagogiei

30 lonescu, M. (1979), Previziune si control n procesul didactic, Editura Dacia, Cluj-Napoca lonescu, M., Radu. I. (coord.) (1995), Didactica 13113t1917n moderna, Editura Dacia, Cluj-Napoca lonescu, M., Radu, L, Salade, D. (coord.) (1997), Dezbateri de didactica aplicata, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca lonescu, M. (coord.) (1998), Educatia si dinamica ei, Editura Tribuna nvatamntului, Bucuresti lonescu, M. (2000), Demersuri creative n predare si nvatare, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca lonescu, M., Chis, V. (coord.) (2000), Studii de pedagogie. Omagiu profesorului Dumitru Salade, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca lonescu, M., Radu, L, Salade, D. (coord.) (2000), Studii de pedagogie aplicata, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca Itelson, L.B. (1967), Modele matematice si cibernetice n pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Maheu, R. (1968), Civilizatia universalului - inventator al viitorului, Editura stiintifica, Bucuresti Malita, M. (1971), Renovarea pedagogiei si educatiei n spiritul stiintei moderne, n "Revista de pedagogie", nr. l, pag. 17 Malita, M., Zidaroiu, C. (1972), Modele matematice ale sistemului educational, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Marga, A. (1994), Explorari n actualitate, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca Mialaret, G. (1992), Pedagogie generale, Presses Universitaires de France, Paris Milcu, st. (1966), Genetica si pedagogia, n "Revista de pedagogie", nr. 3, pag. 5 Neacsu, I. (1990), Instruire si nvatare, Editura stiintifica, Bucuresti

Neacsu, I. (coord.) (1997), scoala romneasca n pragul mileniului III, Editura Paideea, Bucuresti Neculau, A., Cosma, T. (coord.) (1994), Psihopedagogie, Universitatea "A.I. Cuza" Iasi, Institutul de stiinte ale Educatiei, Filiala Iasi, Casa Corpului Didactic, Iasi, Editura Spira Haret, Iasi Nicola, I. (1996), Tratat de pedagogie scolara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Okon, W. (1974), Didactica generala. Compendiu - versiune programata, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti Pestalozzi, J.H. (1959), Orele de seara ale unui sihastru, n "Din istoria gndirii pedagogice universale", voi. I, pag. 228 Radu, L, lonescu, M; (coord.) (1988), Introducere n didactica, Universitatea "Babes-Bolyai", Cluj-Napoca *** dans la societe, Sous la Direction de l'Action Locale Bellevue, Centre National de la Recherche Scientifque, Paris Stanciu, Gh.I. (1995), scoala si doctrinele pedagogice n secolul XX, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Suchodolski, B. (1960), La pedagogie et Ies grands courantsphilosophiques, Edition du Scarabee, Paris serbane Editura Universitara "Carol Davila", Bucuresti Thomas, J. (1977), Marile probleme ale educatiei n lume, Editu Todoran, D. (1966). Dimensiunile educatiei si sfera de cercetare a pedagogiei, n "Revista de pedagogie", nr. 10, pag. 10

Ufer, C. (1924), Marii pedagogi; III Pedagogia MHerbart, Ed. IV, Casa scoalelor, Bucuresti Vaideanu, G. (1988 Politica, Bucuresti