ONOFRICIUC ALEXANDRA

GERMANĂ-ROMÂNĂ
Anul al II-

Tipuri de probleme disciplinare și strategii de rezolvare

Reguli, adnotări, recompense și pedepse

Disciplina școlară poate fi considerată drept o manifestare a disciplinei sociale și este un

ansamblu de reguli de comportament necesare pentru buna conviețuire în mediul școlar și
pentru buna desfășurare a procesului de învățământ. În contextul acțiunii educative disciplina
îndeplinește următoarele funcții: socializarea individului, formarea și dezvoltarea unor
atitudini morale și a unui sistem unitar de valori, asigurarea securității emoționale, care
vizează respectul față de sine și față de ceilalți. Educarea copiilor în spiritul respectării
disciplinei este ghidată de anumite obiective. Acestea sunt: cunoașterea de către elevi a
normelor specifice disciplinei; formarea la elevi a unor deprinderi și obișnuințe de conduită
disciplinată; dobândirea capacității de autocontrol al forțelor fizice și psihice; stabilizarea
atitudinilor de punctualitate și corectitudine.
Regulile clasei trebuie stabilite la începutul anului școlar și să respecte o serie de exigențe:
să fie relevante pentru viața școlară; să fie formulate într-o manieră pozitivă; să fie flexibile și
adaptate la situațiile particulare; să fie precizate clar consecințele nerespectării fiecărei reguli;
să fie puțin numeroase, pentru a putea fi reținute cu ușurință; să le fie comunicate și părinților
elevilor; să fie reamintite în anumite momente. Recompensarea comportamentelor dezirabile
ar trebui făcută cu respectarea anumitor exigențe: să se menționeze numele elevului care
urmează a fi recompensat, pentru a-i spori stima de sine, să se precizeze motivul pentru care
se acordă recompense; să se utilizeze o gamă largă de recompense; recompensa să fie
focalizată pe un comportament specific și bine precizat; să fie apreciat și progresul înregistrat
de elev în comportamentul vizat.
Pedeapsa nu poate fi aplicată întâmplător, ci numai cu condiția respectării unor cerințe: să
se recurgă la ea numai când comportamentul inadecvat nu permite luarea altor măsuri; să fie
administrată imediat după comiterea faptei; să fie precedată de un ultim avertisment; să aibă o
durată și o intensitate direct proporțională cu gravitatea faptei; să fie administrată în mod
gradual; să fie însoțită de o discuție cu elevul respectiv; să fie aplicată cu calm, fără ostilitate
și resentimente; să fie adecvată în raport cu particularitățile de vârstă și individuale ale
elevului.

1
ONOFRICIUC ALEXANDRA
GERMANĂ-ROMÂNĂ
Anul al II-

Pedepsele și recompensele au rolul „de a regla” conflictele școlare ce intervin în momentul

refuzului elevului de a învăta, chiar dacă profesorul oferă cele mai bune mijloace de a adecva
câmpul educativ școlar la propriile interese ale educabilului.
Pedeapsa este o măsură de represiune, o sancțiune celui care a săvârșit o greșeală. Ea are
temei în activitatea didactică atâta timp cât considerăm că elevul are datoria de a învăța.
Profesorul intervine prin utilizarea sancțiunilor în momentul în care elevul nu se achită de
acestă datorie principală, după ce a avut grija să coreleze întreaga relitate școlară la nevoile,
așteptările și vârsta educabilului. Cu alte cuvinte, dacă profesorul predă într-o manieră
inedită, interesantă elemente ce fac obiectul curiozității și interesului elevului, acesta din
urmă are datoria să le învețe. „În acest caz, accentul se pune pe adecvarea strategiei
motivaționale la nevoile și interesele elevilor (proces eminamente creativ) și nu pe impunerea
unei rutine, considerată indispensabilă [...]″ (Emil Stan, Despre pedepse și recompense în
educație).
Deși necesare în multiple situații, pesepsele au efecte doar pe termen scurt și trezesc
adesea stări de supărare, interiorizare, frustrare, rușine, etc. De cele mai multe ori, elevul
simte ca profesorul îi este potrivnic, că nu-l poate înțelege rezultând o barieră în relația
profesor-elev.
În ceea ce privește pedepsele, există câteva direcții pentru a fi eficiente: corelarea cu
particularitățile comportamentale și emotionale ale elevului, respectarea reglementărilor
legale în vigoare, respectarea tradiției școlii. Totodată, trebuie avută în vedere evitarea acelor
tipuri de pedeapsă care au posibile efecte secundare negative.
Recompensele au ca principal rol întărirea motivației elevilor și pot fi utilizate adesea în
controlul clasei. Ele pot fi de natură externă: premii, diplome, note, laude. Cele interne, ce
vizează sentimente de curiozitate, de dragoste de carte, de satisfactie față de lucrul bine făcut.
Ele nu sunt la îndemâna cadrului didactic, construindu-se în timp de multe ori și urmând un
plan riguros.
Recompensele vor veni în sprijinul celor ce sunt motivați intrinsec, cu alte cuvinte este
lăudat cel ce muncește pentru că iubeste domeniul, nu acela care răspunde în timpul unei
singure ore, iar la sfârșit aduce singur carnetul pentru a fi notat în consecința falsei sale
motivații (nota mare).
Pe de altă parte, există și recompense dăunătoare, ce pot fi asimilate mitei. Elevii nu
trebuie mituiti, dresați, pentru a se comporta într-un anume fel. Ei nu trebuie să înțeleagă că,
dacă fac ce-și dorește profesorul, primesc ceva în schimb. De aceea, înainte de a oferi o

2
ONOFRICIUC ALEXANDRA
GERMANĂ-ROMÂNĂ
Anul al II-

recompensă unii cercetători consideră că e bine să se urmarească dacă comportamentul este

unul așteptat. Cu alte cuvinte, dacă profesorul apreciază în fața clasei faptul că unul dintre
elevi a ales să doneze o jucărie unui copil nevoiaș, trebuie să urmărească dacă următoarea
donație este facută din milă, compasiune sau dacă este făcută pentru a fi apreciat în fața
clasei. Apoi va decide dacă va mai recompensa același comportament în viitor.
În situațiile conflictuale, atribuirea recompenselor trebuie să urmărească și mijloacele prin
care un elev caută să soluționeze, nu doar finalizarea situației conflictuale prin orice metode.
De pildă, profesorul este îndreptățit să recompenseze pe acel elev care a reușit să aplaneze un
conflict prin negociere, nu pe acela care a aplanat conflictul folosind violența sau
amenințările.

Bibliografie :

Stan, Emil, Despre pedepse și recompense în educație, Editura Institutul European, Iași, 2004;
Stan, Emil, Managementul clasei, Editura Aramis, București, 2006;