Sunteți pe pagina 1din 2

Studenta ANCA

PSIHOLOGIE I.D.D
Anul III, Grupa 3

TEMA – PEDAGOGIE II

1. Sesizati interdependenta principiilorin sistemul pe care il alcatuiesc

Unitatea şi interdependenţa (caracterul sistemic) constituie o altǎ trǎsǎturǎ a


principiilor didactice alături de caracterul
*general
*normativ
*dinamic evolutiv şi deschis
Deşi fiecare principiu are cerinţele sale specifice, proprii, între ele existǎ o strânsǎ
unitate şi interdependenţǎ.
Unitatea lor constǎ în faptul cǎ ele sunt subordonate aceluiaşi scop – însuşirea
temeinicǎ a cunoştinţelor. Deci, unitatea lor rezultǎ din unicitatea scopului spre care converg.
Interdependenţa lor se manifestǎ şi trebuie înţeleasǎ într-un dublu sens şi anume:
respectarea cerinţelor fiecǎrui principiu depinde de respectarea altor/altui principii/ principiu
şi invers – respectarea fiecǎrui principiu contribuie la realizarea cerinţelor altor principii.
Ỉnţelegând interdependenţa principiilor didactice în acest sens, putem afirma cǎ fiecare dintre
ele este, în raport cu altele, condiţionat şi condiţionant.
Respectarea principiului însuşirii conştiente şi active este condiţionatǎ de respectarea
principiului sistematizǎrii, accesibilitǎţii şi legǎrii teoriei de practicǎ. La rândul sǎu,
respectarea acestui principiu asigurǎ realizarea altor principii: legarea teoriei de practicǎ şi al
însuşirii temeinice.
Respectarea principiului accesibilitǎţii noilor cunoştinţe este condiţionatǎ de
respectarea principiului intuiţiei, sistematizǎrii şi continuitǎţii, şi însuşirii temeinice.
Pe de altǎ parte, respectarea acestui principiu contribuie la respectarea altor principii:
însuşirea conştientǎ şi activǎ a cunoştinţelor şi principiul însuşirii temeinice a acestora.
Literatura de specialitate menţioneazǎ şi alte caracteristici ale principiilor didactice din
care menţionǎm:
• “sunt teze cǎlǎuzitoare în activitate, prescripţii, recomandǎri, cerinţe generale,
imperative pentru acţiune, ca nişte faruri sau piloni”;
• Sunt linii conducǎtoare ale comportamentului pedagogic, stau la baza organizǎrii şi
desfǎşurǎrii procesului, orienteazǎ acţiunea...
• sunt adevǎruri fundamentale, cu aplicaţie mai largǎ, pe fondul unor legitǎţi, ca
adevǎruri de maximǎ generalitate;
• primesc note specifice dupǎ componeta educativǎ la care se referǎ sau dupǎ
dimensiunea educaţiei sau dupǎ forma educaţiei;
• exprimǎ constanta proceduralǎ, elementul de continuitate regǎsibil în mai multe
situaţii educative similre iar ca exigenţe respectate de educator îi dau acestuia
instrumentele generale, pârghiile de concepere, realizare, optimizare a acţiunii
educative.
• Nu sunt prin ele însele legi deoarece nu reflectǎ direct relaţii legice ale activitǎţii
didactice, socotitǎ ca un fapt dat, ei sunt numai cerinţe care se pun prealabil acestei
activitǎţi, în organizarea şi desfǎşurarea ei. “Ca cerinţe, ele dobândesc însǎ caracter
logic prin relaţia pe care o au cu esenţa intructiv – educativǎ a procesului de
învǎţǎmânt, cu sarcinile specifice ale acestui proces, condiţionând în mod necesar
realizarea acestor sarcini.”
Bibliografie

1. Oprescu N., Principiile procesului de învǎţǎmânt în „Curs de pedagogie”, Bucureşti,


CMUB, 1988;
2. Popescu-Neveanu P., Curs de psihologie generalǎ, vol II, Bucureşti, Universitatea din
Bucureşti, 1978;
3. Vîgotski L., Opere psihologice, vol I, Bucureşti, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ,
1971;
4. Joiţa Elena, Pedagogia – ştiinţa integrativǎ a educaţiei, 1999, Iaşi, Polirom;