Componente ale procesului de invatamant.

Procesul de invatamant - proces instructiv-educativ, informativ-formativ

Din punctul meu de vedere o componenta foarte importanta a procesului de invatamant

este un proces de invatamant vazut ca instructiv-educativ, informativ-formativ astfel, voi
incerca sa detaliez termenii acestui proces in randurile de mai jos.

Instructia scolara, ca activitate de invatare organizata, dirijata si controlata, este una dintre
laturile procesului de invatamant si consta in organizarea achizitionarii de catre elevi a
experientei social-istorice, obiectivata in stiinta, arta, morala, literatura, tehnica, sub forma
de cunostinte, priceperi, deprinderi, obisnuinte.

Cunostintele. Mecanismul cunoasterii realizata de elev in procesul de invatamant este

deosebit de cel al omului de stiinta. Elevul cunoaste adevaruri care lui ii sunt necunoscute,
dar pe care stiinta le-a descoperit anterior. Drumul pe care-l parcurge elevul pana la
cunostinte - desi in timp mai scurt, fiind ajutat de profesor - trebuie sa fie asemanator cu cel
al stiintei. Mergand pe aceleasi drumuri cu ale omului de stiinta, el isi insuseste si mijloacele
necesare pentru a ajunge la cunostinte. Astfel, el se pregateste pentru a-si insusi
cunostintele prin efort propriu.

Cunostintele sunt empirice si stiintifice. Elevul primeste informatii in legatura cu realitatea si

in afara scolii. Acestea sunt cunostinte empirice, nesistematizate, intamplatoare. Pe baza lor
isi imbogateste experienta de viata; ele ii sunt de folos si in procesul de invatamant, in
efortul de insusire a cunostintelor stiintifice. Cunostintele stiintifice ca reprezentari, notiuni,
definitii, legi, teorii, conceptii ce reflecta realitatea obiectiva se obtin de catre elevi pe baza
unor procese mentale de analiza, sinteza, comparatie, abstractizare, generalizare, clasificare,
in mod organizat, sistematic, in stransa legatura unele cu altele. Organizarea insusirii
cunostintelor consta si in eliminarea din sirul acestora a ceea ce nu este important.

Priceperile sunt definite drept capacitati de a efectua actiuni practice si operatii intelectuale
in mod rapid, precis si constient, pe baza cunostintelor insusite si a experientei
personale. Priceperile se dezvolta pe baza de cunostinte teoretice solide si isi sporesc
eficienta in raport cu volumul si calitatea experientei personale. Aceasta conduce la
necesitatea unui proces de invatamant activ, cu participarea directa a elevului.

Priceperile se impun prin cateva trasaturi: capacitatea de a actiona in mod rational in diverse

situatii; fermitatea, adica pastrarea preciziei si a ritmului, chiar in unele circumstante care le-
ar putea prejudicia si trainicia. Demonstratiile, exercitiile, temele pentru acasa, activitatile
practice asigura formarea corecta a priceperilor, aprofundarea lor continua si largirea ariei
lor decuprindere.

Prin deprinderi intelegem actiuni care au devenit, dupa multe exercitii, componente

automatizate ale activitatii. Automatizarea nu exclude aportul constiintei, ca factor de
control al deprinderii. De exemplu, deprinderea scrierii corecte, nu pretinde o permanenta
concentrare asupra actiunii, dar orice abatere sau interventia unui mic obstacol determina
controlul din partea constiintei. Deprinderile, ca si priceperile se formeaza in
cateva etape succesive:

a) orientarea si familiarizarea cu actiunea, demonstrarea si explicarea actiunii de catre

educator;

b) analiza actiunii pe partile ei componente, care se explica, se reproduce demonstrativ si

apoi se executa de catre elev; in cadrul analizei se retin miscarile corecte, se stabileste o
schema de executie, se sesizeaza eventualele erori;

c) sintetizarea, integrarea: se recompune sistemul pe baza schemei de executie stabilite;

d) perfectionarea prin repetare si extinderea operatiilor insusite la alte activitati similare.

Obisnuintele. Deprinderea exprima modul de executie a activitatii. Cand deprinderile se

resimt ca o necesitate interioara, ele devin obisnuinte. De exemplu: obisnuinta de a studia,
de a face sport. Unele obisnuinte, avand caracter negativ, pot constitui adevarate frane in
activitatile si relatiile dezvoltate: dezordinea, lipsa de perseverenta, comportarea
necivilizata.

Caracterul formativ al procesului de invatamant. In procesul de invatamant are loc o

interactiune intre informatiile si influentele exercitate de catre profesor - pe de o parte si
consecintele pe planul dezvoltarii psihice a elevului - pe de alta parte. In acest proces elevul
nu receptioneaza pasiv informatiile, ci le prelucreaza, le reorganizeaza si apoi le integreaza in
fondul sau de cunostinte, priceperi, deprinderi. Ca urmare a prelucrarii personale a
informatiilor si influentelor primite, elevul isi dezvolta procesele psihice: memoria,
imaginatia, atentia, gandirea (mai ales cea de tip investigativ, creator, inovator). Vorbim de
caracterul formativ al procesului de invatamant atunci cand evidentiem tocmai aceasta
formare si dezvoltare a proceselor intelectuale, ca urmare a asimilarii, prin reorganizare si
prelucrare proprie, de catre elev, a informatiilor. Invatamantul este eficient daca este cu
prioritate formativ.

Procesul de invatamant cu prioritate formativ este astazi mult mai eficient decat cel cu
prioritate informativ - care urmareste mai ales cresterea volumului de informatii, de
cunostinte, fara a urmari in mod sistematic, constient, influentarea prin modul de organizare
a asimilarii lor asupra capacitatilor mentale. Problema raportului dintre informativ si
formativ trebuie inteleasa astfel: nici informatii de dragul informatiilor, nici formatie fara
informatii, pentru ca daca acceptam afirmatia lui Montaigne - "decat un cap plin, mai bine
unul bine facut" - trebuie sa fim de acord si cu proverbul - "niciun sac gol nu sta singur in
picioare".

Astfel ca, invatamantul este eficient, daca prin modul in care asigura asimilarea informatiilor
contribuie maximal la dezvoltarea capacitatilor mentale; adica daca nerenuntand la
informatii (fara ca aceasta sa implice supraaglomerare), se asigura, in primul rand,
dezvoltarea, formarea intelectuala. De aceea, se si formuleaza corect "invatamant cu
prioritate formativ" si nu doar "invatamant formativ", ca si cum acesta s-ar putea realiza fara
informatii.

BIBLIOGRAFIE

1. Cerghit, I., Vlasceanu, L. (coord.), Curs de pedagogie, Bucuresti, Editura

Universitatii, 1988.
2. Cristea, S., Dictionar de termeni pedagogici, Bucuresti, Editura Didactica si
Pedagogica, 1998.
3. Jinga, I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Bucuresti, Editura All, 1998.