Seminar

Lucrul individual
Disciplina: Teoria generală a
procesului de învățământ.

Elaborat : Hariton Corina
 Cuprins:

1. Analizarea sistemului de învățământ în Republica
Moldova.
2. Argumentați cele trei trăsături principale ale procesului
de învăţământ: interacțiunea subiect-obiect, unitatea
informativ-formativ la nivelul mesajului educațional,
autoreglarea activității prin conexiune inversă pozitivă.
3. Reflectaţi la raportul dintre informativ şi formativ, la
nivelul procesului de învăţământ, pornind de la
afirmaţia lui Montaigne: „decât un cap plin, mai bine
unul bine făcut” şi de la proverbul : „niciun sac gol nu
stă singur în picioare”.
 1.Analizarea sistemului de învățământ în
Republica Moldova.

Sistemul de învăţămînt este organizat pe niveluri şi cicluri în conformitate cu
Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei.
 Nivelul 0 - educaţia timpurie:
- educaţia antepreşcolară;
- învăţămîntul preşcolar;
 Nivelul 1 - învăţămîntul primar;
 Nivelul 2- învăţămîntul secundar, ciclul I: învăţămîntul gimnazial;
 Nivelul 3:
- învăţămîntul secundar, ciclul II: învăţămîntul liceal;
- învăţămîntul profesional tehnic secundar;
 Nivelul 4 - învăţămîntul profesional tehnic postsecundar;
 Nivelul 5 - învăţămîntul profesional tehnic postsecundar nonterţiar;
 Nivelul 6 - învăţămîntul superior, ciclul I: învăţămînt superior de licenţă;
 Nivelul 7 - învăţămîntul superior, ciclul II: învăţămînt superior de master;
 Nivelul 8 - învăţămîntul superior, ciclul III: învăţămînt superior de doctorat.
 2.Argumentați cele trei trăsături principale ale procesului de
învăţământ: interacțiunea subiect-obiect, unitatea informativ-
formativ la nivelul mesajului educațional, autoreglarea activității prin
conexiune inversă pozitivă.


Procesul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ, a cărui definiţie generică poate fi:
activitatea instructiv-educativă complexă,desfăşurată în mod organizat şi sistemic de elevi şi profesori în şcoală, prin care elevii
dobândesc un sistem de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, capacităţi, competenţe,achiziţii intelectuale şi motrice, prin care îşi
formează concepţia despre lume,convingerile morale, trăsăturile de caracter, precum şi aptitudinile de cunoaştere,cercetare şi
creaţie.
Activităţile instructiv-educative se desfăşoară într-un context didactic concret, bine determinat, în interiorul căruia intervin
anumite variabile; unele dintre acestea sunt bine cunoscute şi valorificate, altele pot fi identificate, iar altele sunt aleatorii.
Acestea din urmă trebuie acceptate aşa cum sunt, iar celelalte două categorii trebuie menţinute subcontrol şi adaptate
nevoilor concrete ale procesului didactic. Astfel, fiecare acţiune instructiv-educativă prezintă o serie de caracteristici:

 Angajează activitatea binomului educaţional;

 Vehiculează un conţinut ideatic purtător de mesaje educaţionale;

 Vizează motivarea elevilor prin conştientizarea obiectivelor educaţionalecare urmează să fie realizate;

 Se desfăşoară în conformitate cu anumite principii, reguli şi normedidactice;

 Recurge la valenţe psihopedagogice şi metodice ale unor metode şi mijloace de învăţământ;

 Este orientată de finalităţi educaţionale, concretizate în performanţe şcolare, care urmează să fie evaluate.
 Caracteristicile generale ale procesului
de învăţământ.

Sunt evidente la nivelul analizei structurii de funcţionare a
acţiunii educaţionale bazată pe corelaţia existentă între subiectul
educaţiei (cadru didactic) şi obiectul educaţiei (elevul) . Aceste
caracteristici vizează:
 Interacţiunea subiect-obiect , proiectată şi realizată la nivelul relaţiei
de comunicare dintre emiţător şi receptor (cadru didactic-elev) ;
 Unitatea informativ-formativ, proiectată şi realizată la nivelul
conţinutului mesaJului educaţional, construit de cadrul didactic
special pentru declanşarea răspunsului comportamental al elevului;
 Autoreglarea activităţii cadrului didactic în funcţie de răspunsul
elevului, la nivelul unor circuite de conexiune inversă, deschise
perfecţionării.
 3.Reflectaţi la raportul dintre informativ şi formativ, la nivelul
procesului de învăţământ, pornind de la afirmaţia lui Montaigne: „decât
un cap plin, mai bine unul bine făcut” şi de la proverbul : „niciun sac gol
nu stă singur în picioare”.


Procesul de invatamant cu prioritate formativ este astazi mult mai eficient
decat cel cu prioritate informativ - care urmareste mai ales cresterea volumului
de informatii, de cunostinte, fara a urmari in mod sistematic, constient,
influentarea prin modul de organizare a asimilarii lor asupra capacitatilor
mentale. Problema raportului dintre informativ si formativ trebuie inteleasa
astfel: nici informatii de dragul informatiilor, nici formatie fara informatii,
pentru ca daca acceptam afirmatia lui Montaigne - "decat un cap plin, mai bine
unul bine facut" - trebuie sa fim de acord si cu proverbul - "niciun sac gol nu sta
singur in picioare".
Astfel ca, invatamantul este eficient, daca prin modul in care asigura asimilarea
informatiilor contribuie maximal la dezvoltarea capacitatilor mentale; adica
daca nerenuntand la informatii (fara ca aceasta sa implice supraaglomerare), se
asigura, in primul rand, dezvoltarea, formarea intelectuala. De aceea, se si
formuleaza corect "invatamant cu prioritate formativ" si nu doar "invatamant
formativ", ca si cum acesta s-ar putea realiza fara informatii.
 Și susțin afirmația sa (Montaigne).
Cum însăși sacul gol nu stă în picioare așa nici omul nu
poate ține pasul , daca nu are cunoștintele necesare și nu depune


efort nu poate sa mearga mai departe pentru ași îndeplini un vis
sau un scop.Se zice că omul se naște cu un anumit grad de
inteligență – ”inteligență nativă” în termeni psihologici.
Întrebarea este dacă aceasta se păstrează și pe parcursul vieții,
nealimentată de surse de informare și formare. Aceasta o putem
compara cu afirmațiile noastre ,, nici un sac gol nu stă în
picioare ” ,, decât un cap plin, mai bine unul bine făcut ”. Dacă
această inteligență nu e pusă în aplicare e degaba. Inteligența în
sine nu constă doar în acumularea de cunoștințe, ci și
gestionarea lor, crearea propriului mod de gândire după
meditații complexe. Un om bine informat nu este neapărat
inteligent: acesta poate avea un rezervor de stocare a
informației, dar nu și un aparat de gestionare a acesteia.