1) https://www.creeaza.

com/didactica/didactica-pedagogie/MODELE-DE-INSTRUIRE-
LOGOCENTRI877.php
MODELE DE INSTRUIRE LOGOCENTRIC VS. EMPIRIOCENTRIC
INSTRUIRE. CARACTERIZARE
Etimologic, termenul de instruire provine din latinescul ‘‘instruo’’ ce inseamna aranjament,
menajare, constructie, iar prin extensie reprezinta o ‘‘constructie in spirit”, o constructie
intelectuala.
Instruirea reprezinta un proces, ca si invatarea sau evaluarea si desemneaza comunicarea,
transmiterea unui ansamblu de informatii cu scopul de a produce modificari in planul
cognitiv al unui individ si astfel se genereaza invatarea. Tinand cont de aceasta definitie a
instruirii, se poate spune ca instruirea ar fi predarea cadrului didactic. Instruirea include
ansamblul de activitati instructiv-educative desfasurate de profesor, inclusiv cele care privesc
formarea calitatilor psihice, afective, volitive, caracteriale.
Ansamblul de caracteristici fundamentale ale instruirii nu s-ar putea realiza fara a tine cont de
aspecte importante in ceea ce priveste curriculum, evaluare si management. Curriculum
include toate activitatile educative elaborate de scoala si dirijate catre un scop care poate avea
loc fie in interiorul, fie in exteriorul scolii. Legat de activitatile educative desfasurate de
scoala este evaluarea, care va ajuta cadrul didactic sa aprecieze functionarea interna a actiunii
educationale, iar in stransa legatura cu acestea se afla managementul care reprezinta un
domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza perspectivele de abordare al clasei
cat si structurile dimensional practice ale acesteia in scopul facilitarii interventiilor cadrului
didactic in situatiile educationale concrete prin exercitiul microdeciziilor educationale.
Tinand cont de componentele educatiei, se pot despinde caracteristici definitorii ale instruirii
precum:
 existenta unei bune pregatiri care sa provoace o invatare,
 performantele clasei sa fie raportate la obiectivele si convingerile cadrului didactic,
 existenta unei relatii intre cadrul didactic si elevi,
 accesibilizarea continutului care se presupune ca profesorul il cunoaste si il va
transmite elevului,
 generarea invatarii prin instruire, desfasurand actiuni care sa favorizeze invatarea,
 realizarea unor activitati in care sa fie evaluat continutul pe care elevul si l-a insusit
sau nu,
 infaptuirea unor actiuni care sa vina in sprijinul elevilor care nu si-au insusit
continutul.
Instruirea din punctul de vedere al pedagogiei, reprezinta ansamblul de actiuni desfasurate de
o persoana cu pregatirea necesara (un profesor) pentru a putea invata sau a cultiva un individ
cu scopul de a-i provoca modificari in plan cognitiv, afectiv, psihomotor si nu numai, de a
genera o invatare care sa poata fi utila personalitatii abia formate pentru a raspunde cerintelor
trecute, prezente si de viitor a societatii in care traieste.
Analizarea acceptiunilor date conceptului de instruire a fost determinata de sesizarea
caracterului limitat al instruirii definita ca o actiune de comunicare, de transmitere de
cunostinte.

Pagină 1 din 15
E. Noveanu pornind de la definitia instruirii data de B. O. Smith, care renunta la dihonomia
descriptiv/prescriptiv, mentioneaza patru definitii elaborate:

 definitia descriptiva, ce subliniaza ca fundamentala relatia dintre instruire si invatare,

instruirea fiind „distribuirea cunostintelor si deprinderilor”;
 definitia intentionala, in care se recunoaste rolul obiectivelor si al convingerilor
cadrului didactic, instruirea fiind in acest sens o activitate intentionala;
 definitia normativa, se centreaza pe analiza principiilor etice si deontologice;
 definitia stiintifica, vizeaza descrierea atenta a comportamentelor specifice instruirii.
Parcurgerea definitiilor mentionate arata ca instruirea este o actiune ce are intentia de a
produce invatare.
Pentru ca o activitate educationala sa poata fi considerata instruire trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
-contact direct intre cadru didactic si elev;
-asimetrie informationala (profesorul cunoaste materia, elevul nu detine informatiile
respective);
-cadrul didactic vrea ca elevul sa fie facilitat in travaliul asimilarii continutului informational;
-prin ceea ce face cadrul didactic determina elevul sa invete continuturile in mod rational;
-cadrul didactic trebuie sa releve elevului acele elemente de continut pe care se presupune ca
elevul ar trebui sa le invete;
-actiunile cadrului didactic vor continua pana cand elevul incepe sa invete continutul
informational.
Ca sfera, continutul conceptului de instruire este mai mare decat invatarea si mai restransa in
raport cu educatia (S. Cristea,).
MODELUL LOGOCENTRIC
Este cel mai raspandit model de organizare si desfasurare a instruirii si porneste de la premisa
explicativ-stiintifica: stiinta este un produs, rezultat finit si bilant de adevaruri exprimate intr-
un corp de cunostinte.
Obiectivul fundamental il constituie transmiterea informatiilor esentiale de catre profesor,
modelul fiind centrat pe monopolul absolut al cadrului didactic. In cadrul acestui model
obiectul instruirii il constituie aspectele notionale, logice si mai ales cantitative, metodele
sunt frecvent analitice.
Avantajele modelului sunt:
 se poate transmite un volum mare de cunostinte intr-un timp relativ redus la un numar
foarte mare de elevi (economicitate);
 sunt achizitii ale culturii, valori care nu pot fi transmise decat prin acest canal de
comunicare (J. Bruner spunea ca valorile culturii nu se descopera ci se transmit);
Dezavantajele modelului sunt:

Pagină 2 din 15
  pasivismul elevilor, solicitand prea putine resurse intelectuale si afective din partea
elevilor;
 formativitatea invatamantului in aceasta maniera este foarte scazuta;
 prescurtarea foarte mult a procesului de invatare: cunostintele sunt retinute numai la
nivel amnezic, potentialul lor de operationalitate fiind foarte redus;
 subestimarea realitatii;
 cultivarea aspectul livresc al procesului de instruire.
Modelul este specific invatamantului traditional si in parte invatamantului programat.
MODELUL EMPIRIOCENTRIC
Abordeaza euristic situatia de instruire, privind stiinta ca un proces si familiarizand elevii cu
logica investigatiei stiintifice, cu tehnicile de cercetare. Elevii experimenteaza cunoasterea si
folosesc pentru procesul de instructie invatarea prin descoperire, rezolvarea de probleme. In
interiorul acestui model invatarea nu este preponderent cognitiva, cat mai ales orientata pe
experientele subiectului – actionale, afective, individuale si sociale. Elevii se autoevalueaza si
isi concep noi probleme de invatare. Modelul empiriocentric dezvolta formativitatea
contribuind esentialmente la consolidarea operatiilor si a proceselor intelectuale.
Avantajele modelului sunt:
 gradul mare de activism metodologic si intelectual la elevi,
 dezvoltarea gandirii creatoare si a inteligentei elevilor;
Dezavantajele modelului sunt:
 consumul mare de timp necesar pentru procesul de invatare,
 consumul crescut de energie intelectuala,
 imposibilitatea de acoperire totala a continuturilor numai prin structurarea
empiriocentrica.
Concluzii
Modelul logocentric se bazeaza pe obsesia cuvantului. Profesorul se afla centrul atentiei, tine
lectii in care iese in evidenta cantitatea mare de informatii pe care o detine, dar finalitatea s-ar
putea sa nu fie cea preconizata deoarece elevii nu urmaresc cu atentie lectiile tip prelegere.
Modelul este bun, dar folosit cu discernamant, in functie de gradul de intelegere al elevilor.
Modelul empiriocentric se bazeaza pe invatarea centrata pe elev, prin efectuarea de
experiente. Nu toate lectiile insa se preteaza la acest model.
SISTEME DE INVATAMANT
In general, prin sistem se intelege un ansamblu de elemente care se gasesc intr-o continua
interactiune si care formeaza impreuna un tot unitar. In particular, sistemul de invatamant se
refera la organizarea institutionala a procesului de instructie si educatie. El cuprinde
totalitatea institutiilor destinate sa realizeze instructia si educatia tinerei generatii.
Sistemul de invatamant are un caracter istoric si national, in sensul ca a evoluat si s-a
perfectionat in concordanta cu dezvoltarea economico-sociala a societatii, cu specificul si
traditiile culturale din fiecare tara.

Pagină 3 din 15
Cu toate ca fiecare sistem de invatamant dispune de unele trasaturi comune cu alte sisteme,
are propriile sale particularitati, generate de traditiile culturale si scolare acumulate de-a
lungul timpului.
In tara noastra, sistemul actual de invatamant este rezultatul valorificarii creatoare a traditiilor
valoroase ce s-au cristalizat de-a lungul unei indelungate evolutii istorice.
Organizarea sistemului nostru de invatamant are un caracter umanist si ofera conditii
prielnice valorificarii optime a capacitatilor si aspiratiilor fiecarui copil.
Alternative in invatamant :
 invatamant de stat (prescolar, primar, secundar, postliceal, superior)
 invatamant particular (dupa Revolutia din 1989, si in tara noastra a aparut acest tip de
invatamant atat in universitar cat si in preuniversitar)
Forme de invatamant: zi, seral, I.D.(invatamant la distanta), F.R (frecventa redusa).
Sisteme de invatamant in Romania (alternative legalizate): Step by step, Waldorf,
Montessori, Freinet, Planul Jena.
Principalele caracteristici ale educatiei Step by Step sunt:.
- abordarea unor metode de predare adecvate;
- predarea tematicii bazata pe individualitate;
- centrele de activitate din clasa vor fi delimitate atat fizic cat si prin procesul de invatare -
citire, scriere, matematica, stiinte, descoperite de fiecare elev in parte.
Detalii specifice prinvind metoda Montessori Gruparea copiilor de varste diferite. Copiii sunt
grupati pe varste si abilitati neomogene, in serii de trei sau sase ani: 0-3, 3-6, 6-12 (uneori 6-9
si 9-12), 12-15, 15-18;
Exista o interactiune constanta, o permanenta rezolvare de probleme, predare de la copil la
copil si o socializare permanenta;
Copiii lucreaza in conformitate cu propriile lor abilitati si nu se plictisesc niciodata (din
aceasta perspectiva, acest sistem ar fi o mana cereasca pentru invatamantul simultan din
multe zone rurale din Romania);
Mediul special pregatit este amenajat in functie de aria curriculara, iar copiii sunt liberi sa se
deplaseze prin clasa in loc sa stea in banci;
Nu exista limita in ceea ce priveste timpul in care copilul poate lucra cu un anume material.
In fiecare perioada a zilei, toate ariile curriculare--matematica, limba, stiintele, istoria,
geografia, desenul, muzica, etc., pot fi studiate la toate nivelele;
Metoda de predare - Preda predand, nu corectand;
Nu exista lucrari de control care sa se inapoieze cu corecturi in rosu. Se respecta munca si
efortul copilului asa cum sunt;
Profesorul, printr-o observare extensiva si prin inregistrarea observatiilor, planifica proiecte
individuale prin care fiecare copil sa-si dezvolte capacitatea de a invata ce-i trebuie pentru a-
si imbunatati performantele. El este pregatit in probleme fundamentale de matematica, limba,
stiinte si arte, si in calauzirea cercetarii si explorarii copilului, concentrandu-i interesul si

Pagină 4 din 15
emotiile asupra temei. Profesorul nu stabileste teme, nici nu dicteaza ce trebuie sa se studieze
sau sa se citeasca si nici nu stabileste limite privind profunzimea interesului copilului.

2) https://tribunainvatamantului.ro/recurs-la-pedagogie-modele-de-instruire/
Din perspectivă istorică, putem identifica mai multe modele de instruire, dependente de
paradigmele afirmate în pedagogie. Paradigma reprezintă un model de abordare a teoriei
științifice afirmate istoric. Este recunoscută epistemologic (de comunitatea savanților) și
social, în cadrul practicii din domeniul fiecărei științe (vezi Th. Kuhn, Structura revoluțiilor
științifice).
Modelul, integrat în sfera paradigmei,asigură o perspectivă de abordare globală a teoriei
științifice la nivel de „matrice disciplinară“ care fixează obiectul de studiu specific,
normativitatea proprie – care ordonează obiectul de studiu specific prin axiome, legi, principii
– și metodologia de cercetare specifică, angajată macrostructural (cercetarea pedagogică
fundamentală – teoretică și istorică) și microstructural (cercetarea pedagogică operațională –
empirică, experimentală, cantitativă și calitativă).
În pedagogie persistă tendința preluării unor modele, pretins paradigmatice, din alte domenii,
din psihologie, sociologie, management, filosofie etc. În cele mai dese situații, modelele,
paradigmele sau chiar teoriile instruirii sunt definite în termenii psihologiei cu referință nu la
instruire, ci doar la învățare: prin conexiune sau condiționare operantă; gestalistă,
cognitivistă, constructivistă, socială, umanistă etc. Confuzia este generată și din interiorul
„teoriei și metodologiei instruirii“ prin formule care întrețin interferența între modelele:
didactice, instrucționale, ale instruirii, ale predării; ale procesului de învățământ, etc.
Identificarea și analiza unor modele de instruire, semnificative pedagogic, solicită raportarea
la componentele principale ale activității (scop general, obiective – conținuturi – metode;
forme de realizare) și la relațiile existente între acțiunile subordonate acesteia (predarea –
învățarea – evaluarea). Dinamica lor, reflectată la nivelul rolului prioritar al profesorului, este
dependentă de stadiul epistemologic atins de didactica generală (teoria generală a instruirii) în
timp istoric determinat.
Delimitarea istorică pe care o adoptăm evidențiază patru modele de instruire, integrabile
în interiorul unor paradigme ale pedagogiei:
1) Modelul magistrocentrist – scop general, „transmiterea de cunoștințe constituite“ prin
acțiunea profesorului de predare dirijistă – vezi pedagogia preștiințifică, în epoca
premodernă; Comenius, inițiatorul pedagogiei moderne, ca domeniu specific de
cunoaștere bazat pe concepte proprii (secolul XVII), promovează principiul intuiției,
nevalorificat în practica instruirii în context formal.
2) Modelul psihocentrist – scop general, formarea copilului/educatului prin cunoașterea
și valorificarea resurselor sale psihologice pozitive, în spiritul concepției lui Rousseau
(secolul XVIII), dezvoltat de pedagogia psihologică experimentală (Lay, Meumann,
Binet – începutul secolului XX), perfecționată de reprezentanții curentului Educația
Nouă (prima jumătate a secolului XX); vezi pedagogia științifică, fundamentată
psihologic în epoca modernă.
3) Modelul sociocentrist – scop general, formarea „omului social“ prin „socializarea
metodică a tinerei generații“ (E. Durkheim), realizată în diferite variante

Pagină 5 din 15
 (marxistă/Makarenko, progresistă/Synders, productivă/Freinet etc.); vezi pedagogia
științifică, fundamentată sociologic în epoca modernă.
4) Modelul tehnocentrist – scop general, formarea capacității elevilor de învățare
centrate asupra obiectivelor operaționale ale lecției, definite în termeni de sarcini
concrete, observabile și evaluabile în diferite variante: a) instruire programată
(Skinner); b) instruire deplină (Carrol, Bloom); c) pedagogie prin obiective (Mager) –
vezi pedagogia științifică, fundamentată predominant psihologic, în spirit curricular,
în epoca postmodernă.
5) Modelul constructivist – scop general, formarea capacității elevilor de autoînvățare
centrate asupra structurilor cognitive și metacognitive ale elevilor, valorificate
pedagogic: a) psihogenetic (Piaget) sau b) sociocultural (Vîgotski, Bruner) – vezi
pedagogia științifică, fundamentată psihologic și sociologic, în spirit curricular, în
epoca postmodernă (vezi M. Altet, Les pédagogies de l’apprentissage, PUF, Paris,
1998).
3) https://tribunainvatamantului.ro/o-clasificare-a-modelelor-de-instruire-ii/
Un alt criteriu de clasificare a modelelor de instruire este cel al raportării la acțiunile
didactice promovate predominant, din motive paradigmatice sau programatice, susținute la
nivel de doctrină sau de ideologie pedagogică. La acest nivel, literatura de specialitate
identifică mai multe categorii de modele de instruire (vezi Ioan Cerghit, Strategii de instruire
alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Polirom, Iași, 2008, pp.
51-206):
1) Modelul de instruire bazat predominant pe acțiunea de comunicare: a) tradițională –
unidirecțională; b) modernă – interactivă, realizată la nivelul repertoriului comun dintre
profesor și clasa de elevi (abordată frontal, pe microgrupe, individual), în condiții de
conexiune inversă permanentă (externă și internă, pozitivă și negativă); c) postmodernă –
prin resursele tehnologice ale informaticii (învățământul deschis la distanță; învățământul
multi-media, învățarea electronică/e-learning).
2) Modelul de instruire bazat predominant pe acțiunea de procesare a învățării: a)
internă – de tip euristic, de tip operațional, de tip „învățare deplină“; b) externă – de tip
algoritmic, de tip instruire programată; de tip învățare programată; de tip
instruire/învățare prin îndeplinirea obiectivelor concrete (operaționale), de tip
instruire/învățare asistată de calculator.
3) Modelul de instruire bazat predominant pe acțiunea de valorificare a contextului
instruirii la nivel de: a) organizare a situațiilor de învățare (prin interacțiunea ecologică
învățare-mediu; prin raportare la condițiile ierarhice ale învățării; prin confruntarea cu
„varietatea nelimitată“ a problemelor care apar în „situația de instruire“ (probleme de
ordin: docimologic; cognitiv, afectiv, psihomotor; social, individual, mixt; probleme
precise-imprecise, determinate-nedeterminate, deschise-închise); b) construcție a
situațiilor de învățare, favorabile clasei/microgrupului/elevului individual, în condiții de:
b-1) învățare prin: receptare, cercetare și descoperire, transfer, intercomunicare, exersare,
evaluare continuă/formativă, autoformativă; b-2) analiză de situație: psihologică,
sociologică, pedagogică (structurală, experențială); b-3) abordare prioritar didactică,
etnografică, sociopedagogică, psihosocială, experimentală, comunitară (locală, regională,
națională, internațională).

Pagină 6 din 15
 4) Modelul de instruire sociocentric, bazat predominant pe interacțiunea socială,
realizată în condiții de a) determinare a dimensiunii sociale a învățării (prin interacțiunea
socială abordată în context deschis, „ca mediație socială a învățării“; la nivel de
„interdependență socială și autonomie cognitivă“; b) provocare a conflictelor
sociocogntive (concept elaborat de reprezentanții constructivismului: psihologic/Piaget –
socio-cultural/Vîgotski, Bruner); c) organizare a socială a învățării (prin „situațiile de
cooperare bazate pe conflictul sociocognitiv; crearea de situații competitive“; prin
perfecționarea metodologică a „rolului profesorului în situațiile sociale de învățare“).
5) Modelul de instruire bazat predominant acțiunea de procesare a informației,
realizată prin: a) învățare abordată ca „formă superioară de procesare conștientă a
informației“ care are ca rezultat performanțele obținute, „concretizate în reprezentări
cognitive și cunoștințe“ (declarative/teoretice – procedurale/deprinderi și priceperi
implicate în rezolvarea de probleme și de situații-problemă – condiționale/atitudini
pozitive față de cunoștințele asimilate și interiorizate); b) conceptualizare a informației
prin operații de analiză-sinteză, generalizare-abstractizare, comparație, ierarhizare,
clasificare, concretizare – logică; c) formalizare a informației: grafică, iconică, verbală; d)
utilizare a informației, interiorizată (prin conceptualizare și formalizare), valorificată
optim în context deschis, în condiții de transfer (disciplinar, intradisciplinar,
interdisciplinar, pluridisciplinar/multidisciplinar, transdisciplinar) și de exprimare
creativă, inovatoare.

4) https://ro.scribd.com/doc/298535360/Instruirea-Si-Modelele-Instruirii-Eseu
Instruirea si modelele instruirii
INSTRUIRE.CARACTERIZARE
Etimologic, termenul de instruire provine din latinescul ‘‘instruo’’ ce inseamna aranjament,
amenajare, constructie, iar prin extensie reprezinta o « constructie in spirit », o constructie
intelectuala. Instruirea reprezinta un proces, ca si invatarea sau evaluarea si desemneaza
comunicarea, transmiterea unui ansamblu de informatii cu scopul de a produce modificari in
planul cognitiv al unui individ si astfel se genereaza invatarea. Tinand cont de aceasta
definitie a instruirii, se poate spune ca instruirea ar fi predarea cadrului didactic. Instruirea
include ansamblul de activitati instructiv-educative desfasurate de profesor, inclusiv cele care
privesc formarea calitatilor psihice, afective, volitive, caracteriale.
Ansamblul de caracteristici fundamentale ale instruirii nu s-ar putea realiza fara a tine cont de
aspecte importante in ceea ce priveste curriculumul, evaluarea si managementul.Curriculumul
include toate activitatile educative elaborate de scoala si dirijate catre un scop care poate avea
loc fie in interiorul, fie in exteriorul scolii. Una din activitatile educative desfasurate de scoala
este evaluarea, care va ajuta cadrul didactic sa aprecieze functionarea interna a actiunii
educationale, iar in stransa legatura cu acestea se afla managementul care reprezinta un
domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza perspectivele de abordare ale clasei
cat si structurile dimensional practice ale acesteia in scopul facilitarii interventiilor cadrului
didactic insituatiile educationale concrete prin exercitiul microdeciziilor educationale. Tinand
cont de componentele educatiei, se pot despinde caracteristici definitorii ale instruirii
precum :
 existenta unei bune pregatiri care sa provoace o invatare.

Pagină 7 din 15
  performantele clasei sa fie raportate la obiectivele si convingerile cadrului didactic
 existenta unei relatii intre cadrul didactic si elevi
 accesibilizarea continutului care se presupune ca profesorul il cunoaste si il
vatransmite elevului
 generarea invatarii prin instruire, desfasurand actiuni care sa favorizeze invatarea
 realizarea unor activitati in care sa fie evaluat continutul pe care elevul si l-a
insusitsau nu
 infaptuirea unor actiuni care sa vina in sprijinul elevilor care nu si-au insusit
continutul.
Instruirea din punctul de vedere al pedagogiei, reprezinta ansamblul de actiuni desfasurate de
o persoana cu pregatirea necesara (un profesor) pentru a putea invata sau a cultiva un individ
cu scopul de a-i provoca modificari in plan cognitiv, afectiv, psihomotor si nu numai, de a
genera o invatare care sa poata fi utila personalitatii abia formate pentru a raspunde cerintelor
trecute, prezente si de viitor a societatii in care traieste.
Analizarea acceptiunilor date conceptului de instruire a fost determinata de sesizarea
caracterului limitat al instruirii definita ca o actiune de comunicare, de transmitere de
cunostinte.
E. Noveanu pornind de la definitia instruirii data de B.O. Smith, care renunta la dihonomia
descriptiv/prescriptiv, mentioneaza patru definitii elaborate :
 definitia descriptiva, ce subliniaza ca fundamentala relatia dintre instruire si invatare,
instruirea fiind « distribuirea cunostintelor si deprinderilor »
 definitia intentionala, in care se recunoaste rolul obiectivelor si al convingerilor
cadrului didactic, instruirea fiind in acest sens o activitate intentionala
 definitia normativa, se centreaza pe analiza principiilor etice si deontologice
 definitia stiintifica, vizeaza descrierea atenta a comportamentelor specifice instruirii.
Parcurgerea definitiilor mentionate arata ca instruirea este o actiune ce are intentia de a
produce invatare.
Pentru ca o activitate educationala sa poata fi considerata instruire trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii :
 contact direct intre cadru didactic si elev
 asimetrie informationala (profesorul cunoaste materia, elevul nu detine informatiile
respective)
 cadrul didactic vrea ca elevul sa fie facilitat in travaliul asimilarii continutului
informational
 prin ceea ce face cadrul didactic determina elevul sa invete continuturile in mod
rational
 cadrul didactic trebuie sa releve elevului acele elemente de continut pe care se
presupuneca elevul ar trebui sa le invete
 actiunile cadrului didactic vor continua pana cand elevul incepe sa invete continutul
informational.
Ca sfera, continutul conceptului de instruire este mai mare decat invatarea si mai restransa
in raport cu educatia. (S.Cristea).

Pagină 8 din 15
MODELELE INSTRUIRII
Profesorul Ioan Cerghit arata ca pot fi conturate cateva modele instructionale elaborate si
aplicate de-a lungul istoriei pedagogiei (modelele prezentate constituie si dominante ale
didacticii romanesti traditionale).
Modelul logocentric este cel mai raspandit model de organizare si desfasurare a instruirii
si porneste de la premisa explicativ-stiintifica : stiinta este un produs, rezultat finit si
bilant de adevaruri exprimate intr-un corp de cunostinte ; obiectivul fundamental il
constituie transmiterea informatiilor esentiale de catre profesor, modelul fiind centrat pe
monopolul absolut al cadrului didactic. In cadrul acestui model obiectul instruirii il
constituie aspectele notionale, logice si mai ales cantitative, metodele sunt frecvent
analitice.
Avantajele modelului constau in faptul ca se poate transmite un volum mare de cunostinte
intr-un timp relativ redus la un numar foarte mare de elevi (economicitate) ; de asemenea,
sunt achizitii ale culturii, valori care nu pot fi transmise decat prin acest canal de
comunicare.
Dezavantajele modelului sunt ca acesta genereaza pasivismul elevilor, solicitand prea
putine resurse intelectuale si afective din partea elevilor ; formativitatea invatamantului in
aceasta maniera este foarte scazuta, prescurteaza foarte mult procesul de invatare:
cunostintele sunt retinute numai la nivel amnezic, potentialul lor de operationalitate fiind
redus; subestimeaza realitatea si cultiva aspectul livresc al procesului de instruire.
Modelul empiriocentric abordeaza euristic situatia de instruire, privind stiinta ca un
proces si famililiarizand elevii cu logica investigatiei stiintifice, cu tehnicile de cercetare.
Elevii experimenteaza cunoasterea si folosesc pentru procesul de instruire invatarea prin
descoperire, rezolvarea de probleme. In interiorul acestui model invatarea nu este
preponderant cognitiva cat mai ales orientata pe experientele subiectului - actionale,
afective, individuale si sociale. Elevii se autoevalueaza si isi concept noi probleme de
invatare. Modelul empirocentric dezvolta formativitatea contribuind esentialmente la
consolidarea operatiilor si proceselor intelectuale.
Avantajele modelului sunt legate de gradul mare de activism metodologic si intelectual la
elevi, de drezvoltarea gandirii creatoare si a inteligentei elevilor.
Dezavantajele modelului sunt legate de consumul mare de timp necesar pentru procesul
de invatare, de consumul crescut de energie intelectuala, de imposibilitatea de acoperire
totala a continuturilor numai prin structurarea empirocentrica.
Modelul tehnocentric este centrat pe eficienta si pe performanta in invatamant, pe
rationalizarea procesului de predare-invatare, in sensul descompunerii invatarii in
operatiile sale. Astfel, instruirea devine din perspectiva acestui model o inlantuire de
procedee si de tehnici de lucru, promovand definirea operationala a obiectivelor, analiza
temeinica a continuturilor, analiza dificultatilor de invatare, instrumentalizarea
metodologiei didactice, recurgerea la evaluarea operationala si feedback.
Modelul poate fi considerat un complex de operatii de inginerie didactica, impulsionat si
de dezvoltarea calculatorului.

Pagină 9 din 15
Dezavantajele modelului constau intr-o supraorganizare a instruirii care poate deveni o
frana in calea creativitatii si spontaneitatii elevului - duce la formarea unor stereotipuri
atat de predare cat si de invatare.
Modelul sociocentric este un sistem de concepere a instruirii bazat pe actiunea in grup a
elevului care statueaza organizarea sociala a invatarii desi, din punct de vedere psihologic
invatarea este individuala. Colectivul devine obiect al activitatii de instruire iar metodele
sociometrice suport al cunoasterii realitatii colective. Principalele metode sunt cele de tip
cooperatist, de autoconducere, dezbatere, cercetare in echipa.
Limitele modelului sunt foarte clar exprimate chiar de initiatorul acestuia, C. Rogers, si
ele constau intr-o uniformizare si o diminuare a rolului individualitatii elevilor.
Modelul psihocentric porneste de la exploatarea nevoilor copiilor de dezvoltate
spontana. Aceste modele sunt preocupate constant de adecvarea metodelor la dinamismul
invatarii. Orientarea teoretica este centrata pe individualizarea fiecarui elev, pe
cunoasterea acestuia, iar metodele utilizare sunt: munca independenta, jocurile didactice,
simularea. Problema motivatiei reprezinta o preocupare constanta a cadrului didactic
pentru cultivarea intereselor, motivelor si dorintelor copilului.
Avantajele modelului sunt evidentiate de aspiratia catre individualizare a instruirii, de
stimularea capacitatilor intelectuale ale elevilor, etc
Limitele modelului sunt datorate minimalizarii rolului profesorului, acesta fiind
nominalizat numai in calitate de ghid al intruirii, de manager al casei.

Modele de instruire

Cunoasterea modelelor de instruire permite intelegerea acelor aspecte ale invatarii

in clasa pe care o paradigma le explica cel mai bine, asigurandu-i educatorului cadrul
necesar pentru a prevedea, a facilita si a controla in mod adecvat procesul de invatare a
elevilor sai.
In concordanta cu paradigma interpretativ-simbolica, am ales urmatoarele modele de
instruire: modelul empiriocentric si modelul sociocentric, deoarece permit implicarea
directa si activa a elevilor in procesul de predare-invatare si evaluare.
Modelul empiriocentric se axeaza pe cunoasterea empirica, pe procesul de descoperire
a informatiilor, ceea ce confera elevului satisfactie, multumire, independenta, incredere in
sine, dar si initiativa si motivatie pentru a se implica in diverse activitati, chiar si in afara
cadrului formal al institutiei de invatamant. Recompesa pentru efortul depus in cadrul
activitatii de cunoastere o constituie insusi continutul descoperirii, ceea ce inseamna ca
elevul este motivat intrinsic.
Modelul sociocentric situeaza in centrul atentiei resursele umane implicate in
procesul de predare-invatare si relatiile dintre acestea, promovand cu precadere activitatea
de grup. Desfasurarea unor activitati de grup in clasa de elevi favorizeaza interactiunea,
dezvoltarea abilitatilor de comunicarea, a spiritului muncii de echipa. Desi exista opinii
diferite cu privire la calitatea si cantitatea contributiei fiecarui membru in cadrul activitatii

Pagină 10 din 15
 de grup, consideram ca diversitatea aptitudinilor si abilitatilor si diferentele interpersonale
optimizeaza procesul de invatare.

Modelul tehnocentric este centrat pe eficienţa şi pe performanţa în învăţământ, precum şi

pe raţionalizarea procesului de predare-învăţare, în scopul descompunerii învăţării în
operaţiile componente. Astfel, din perspectiva acestui model, instruirea devine o
înlănţuire de procedee şide tehnici de lucru. Avantajele modelului tehnocentric constau
în:
 definirea operaţională a obiectivelora
 analiza temeinică a conţinuturilor
 analiza dificultăţilor de învăţare
 instrumentalizarea metodolo!iei didactice
 recurgerea la evaluarea operaţională şi la feed-back.
Modelul poate fi considerat un complex de operaţii de inginerie didactică, impulsionat şi de
dezvoltarea calculatorului.
Dezavantajele modelului sunt următoarele: supraorganizarea instruirii, care poate deveni o
frână în calea creativităţii şi spontaneităii elevului, formarea unor stereotipuri, atât de predare,
cât şi de învăţare.
Modelul empiriocentric abordează euristic situaţia de instruire, privind ştiinţa ca pe un
proces şi familiarizând elevii cu logica investigaţiei ştiinţifice şi cu tehnicile de cercetare.
Elevii experimentează astfel cunoaşterea şi folosesc în procesul de instrucţie învăţarea prin
descoperireşi rezolvarea de probleme. In interiorul acestui model, învăţarea nu este
preponderent cognitivă, cât mai ales orientată spre experienţele subictului: acţionale, afective,
individuale, sociale. Elevii se autoevaluează şi concep noi probleme de învăţare. Modelul
empiriocentric favorizează aspectul formativ al învăţării, contribuind în mod esenţial la
consolidarea operaţiilor şi a proceselor intelectuale.
Avantajele modelului sunt legate de: gradul mare de activism metodologic şi intelectual la
elevi, dezvoltarea gândirii creatoare şi a inteligenţei elevilor. Dezavantajele modelului
constau în: consumul mare de timp necesar pentru procesul de învăţare, consumul sporit de
energie intelectuală, imposibilitatea de acoperire totală a conţinuturilor numai prin
structurarea empiriocentrică.

În practica educaţională, în proporţii diferite sunt prezente toate aceste modele, iar
profesorul realizează combinaţii variate între acestea în funcţie de criterii diferite, cum ar fi
personalitatea şi experienţa sa. De-a lungul istoriei pedagogiei au fost dezvoltate şi puse în
evidenţă (M. Manolescu, 2001) mai multe tipuri de modele de predare care organizează
învăţarea într-un anumit fel: 1. Modelul logocentrist consideră că ştiinţa este un produs finit,
iar predarea constă în transmiterea cunoştinţelor de către profesor. 2. Modelul empiriocentrist
subliniază ipostaza ştiinţei de proces; rolul elevilor este să descopere cunoştinţele ştiinţifice,
deci profesorul va folosi metode, tehnici şi mijloace creative pentru stimularea elevilor ca să
descopere aceste cunoştinţe. 3. Modelul tehnocentrist concepe predarea ca pe o succesiune de
operaţii algoritmizate: proiectare, organizare, desfăşurare, evaluare etc. 4. Modelul
sociocentrist subliniază importanţa predării în grup, în funcţie de caracteristicile psihosociale

Pagină 11 din 15
ale acestuia. 5. Modelul psihocentric pune accentual pe aspectele psihologice ale
personalităţii elevilor, pe nevoile lor de dezvoltare, pe predarea personalizată şi
individualizată. Predarea atinge astfel condiţia sa pedagogică esenţială, definită în
dicţionarele de specialitate drept competenţa de: „a învăţa pe altul”, respectiv de a determina
învăţarea la nivelul stabilirii 47 obiectivelor, al gradării sarcinilor, al elaborării strategiilor, cu
implicarea resurselor (auto)reglatorii proprii evaluării continue, formative, ca parte integrată
deplin în structura de funcţionare a oricărei activităţi de educaţie/instruire. Profesorul, prin
pregătirea şi experienţa sa, învaţă să aplice toate aceste teorii ale învăţării, dar, ca să fie
eficient, el va aplica un model interactiv de predare, ca să stimuleze cunoaşterea va folosi
metode activ-participative şi creative, iar pentru dezvoltarea personalităţii elevilor, va aplica
modelele psihocentric şi sociocentric.
Proiectarea demersului didactic personalizat presupune din partea unui profesor
parcurgerea, în ordine, a următoarelor etape:
• studierea programei şcolare;
• planificarea calendaristică a unităţilor de învăţare;
• proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare, a secvenţelor de învăţare.
Proiectarea secvenţelor de învăţare O unitate de învăţare se realizează prin succesiunea
unor secvenţe de învăţare, adică prin totalitatea activităţilor de învăţare necesare elevilor
pentru a realiza un obiectiv operaţional distinct al unităţii de învăţare respective. În interiorul
unei unităţi de învăţare elevii pot parcurge aşadar mai multe secvenţe de învăţare (lecţii,
tipuri şi variante de lecţie). Stabilirea strategiei de predare în cadrul unei secvenţe de învăţare
va trebui să asigure, mai întâi, producerea în clasă a unor evenimente considerate a fi
indispensabile oricărei instruiri:
 captarea şi controlul atenţiei;
 informarea elevilor asupra performanţelor aşteptate (comunicarea obiectivului urmărit)
 actualizarea cunoştintelor anterioare, care vor fi utile pentru realizarea noului obiectiv
(ancorele învăţării);
 prezentarea unei sarcini de învăţare şi a informaţiilor noi necesare pentru realizarea ei;
 îndrumarea (dirijarea) realizării sarcinii date;
 asigurarea conexiunii inverse;
 aprecierea performanţei;
 asigurarea transferului;
 asigurarea păstrării în memorie (fixarea).

Modelele didactice combinate si educatia

Prin combinarea diferitelor modele de instruire, consider ca se poate contribui mult mai
bine la educatia elevilor:

Pagină 12 din 15
 •intelectuala;•sanogenetica;•ecologica;•moral – civica – altruism, respectarea opiniilor
celorlalti, toleranta, comportament democratic, harnicie, corectitudine; •patriotica; •estetica; •
prin si pentru munca etc. Eficienta superioara in plan afectiv, educativ se obtine mai ales in
combinatii multiple de modele didactice.

Spre exemplu, prin imbinarea in lectia ,,Organe vegetale’’ a unor elemente ale
redescoperirii inductive, prin analogie, individuala, in echipa (elemente ale modelelor
empiriocentric, psihocentric, sociocentric), cu elemente ale modelului logocentric si
proceduri atractive, de tipul utilizarii textelor stiintifice, textelor literare, versurilor,
reproducerilor unor picturi, s - a putut contribui la realizarea mai multor laturi ale educatiei.

Au fost valorificate anumite elemente ale lectiei in planul educatiei intelectuale, prin
versurile si textele citite,prin documentarea cu atlasele de specialitate, dar si in cel al
educatiei estetice (prin prezentarea reproducerilor picturilor utilizate) si sanogenetice (prin
conduitele igienice de la mesele de lucru, prin conversatia despre importanta medicinala a
florilor de galbenele). Prin organizarea unor activitati in echipe s – a putut contribui la
educatia moral – civica a elevilor - altruism, respectarea opiniilor celorlalti, toleranta,
comportament democratic, educatia pentru munca si prin munca etc., toate acestea observate
pe parcursul lectiilor, in comportamentul elevilor si notate in grile de observatie.

Un alt exemplu de lectie unde s - ar putea obtine un castig in educatia elevilor prin
aplicarea unor multiple modele didactice este lectia ,,Tesuturi animale’’.
In aceasta, s – au combinat expunerea profesorului cu privire la importanta cunoasterii
grupelor de sange, donarii de sange, efectuarii analizelor de laborator (element al modelului
logocentric) cu studiul lectiei, pe baza fisei de instruire programata, trimiterii la texte
stiintifice (instruire logo- psihocentrica), simulararii acordarii primului ajutor in hemoragia
antebratului in echipe de cate doi elevi (element al modelului sociocentric), observarilor
microscopice ale preparatelor cu sectiune prin piele, cerebel, cu fibre musculare (elemente
practico – euristice ale modelului empiriocentric).

Prin urmarirea comportamentului elevilor pe parcursul lectiei, analizei si interpretarii

observatiilor notate in grile, s – a putut deduce contributia marita a lectiei la:

•educatia patriotica, moral – civica, pentru sanatate a elevilor, prin mesajul profesorului
de intrajutorare a semenilor prin donarea de sange, de verificare a sanatatii prin analizele de
laborator, necesare ameliorarii sanatatii populatiei tarii, remarcandu – se atentia deosebita a
elevilor; la acestea a mai contribuit si simularea organizata si desfasurata, pentru care au
prezentat interes;

Pagină 13 din 15
 •educatia intelectuala prin trimiterile la studiul unor texte stiintifice, prin utilizarea fiselor
de instruire programata, cu care s – a lucrat usor si adecvat, pe masura deprinderii elevilor cu
acestea;

•educatia prin munca si pentru munca (activitatile practico – euristice);

•educatia pentru activitatea de echipa, elevii beneficiind de un scurt moment de formare
sociala, civica;

•educatia estetica si conduite igienice prin efectuarea curateniei la locul activitatii.

In situatiile exprimate mai sus, atentia elevilor a fost foarte mult captata, crescand
curiozitatea epistemica, dorinta de participare la lectii, efecte reflectate de intrebarile adresate
de elevi profesorului, dar si de participarea acestora la conexiunea inversa.

● Cercetarile mele au demonstrat importanta si necesitatea asocierii unor modele

didactice in predarea si invatarea unor concepte de citologie, histologie, anatomie si fiziologie
a unor organe vegetale si animale, de fiziologie umana etc., incat sa se obtina rezultatele cele
mai bune atat in plan cognitiv, cat si formativ si afectiv.

● Pentru ,,curriculumul in fapt’’ recomand folosirea unui model de instruire euristico –

psiho – sociocentric, de redescoperire de catre elevi a noilor concepte biologice, in
concordanta cu posibilitatile lor intelectuale, cu structurile cognitive formate, cu aptitudinile
si interesele acestora,

avandu – se in vedere, totodata, formarea pentru viata sociala.

● In alternanta sau chiar in combinare cu acesta, poate fi aplicat un model logo –

psihocentric, de prezentare a stiintei ca pe un produs finit, cu respectarea particularitatilor
individuale ale elevilor, pe baza unor proceduri atractive, sistemelor multi - media; aceasta in
functie de continuturile si obiectivele instructiv – educative, de natura resurselor umane si
materiale.

● Modelele combinate supuse cercetarii, implica o redimensionare a rolului profesorului,

trecerea lui din stadiul traditional de ,,actor principal’’ al lectiei intr – un plan secund
al ,,scenei didactice’’ si accentuarea activitatii lui de organizare, indrumare, control si corijare
a procesului de invatare realizat de elevi.

a. Modelul logocentric

Pagină 14 din 15
 Știinta este un produs finit, un corp de cunoștințe;
 Obiectivul predării – transmiterea informațiilor
 Centrat pe cadrul didactic.
Avantaje:
 Economie de timp;
 Unele valori ale culturii nu se descoperă, ci se transmit (J.
Bruner).
Dezavantaje:
 Generează pasivismul elevilor;
 Accent pe memorare și reproducere.

b. Modelul empirocentric
 Știința ca proces;
 Elevii sunt familiarizați cu tehnicile de cercetare;
 Învățare prin descoperire și rezolvare de probleme;
 Accent pe aspectul formativ al învățării.
Avantaje:
 Grad mare de activism la elevi;
 Stimulează creativitatea și inteligența.
Dezavantaje:
 Cronofag;
 Consum mare de energie intelectuală;
 Nu pot fi acoperite toate conținuturile.

Pagină 15 din 15