SUBIECTUL XI

1. Metode si mijloace de invatamant.

2. Strategii didactice.
3. Metode si tehnici moderne de invatamant.
4. Forme de organizare a procesului de invatamant.
5. Utilizarea calculatorului in activitatea de instruire-invatare.
6. Interactiunea obiective - continuturi - strategii in instruirea scolara.
__________________________________________________________________________

1. Metode si mijloace de invatamant

Delimitari conceptuale: metoda, tehnica, procedeu, metodologie, tehnologie didactica

Metoda didactica este ,,calea de urmat in activitatea comuna a educatorului si educatilor, pentru indeplinirea scopurilor invatamantului,
adica pentru informarea si formarea educatilor" (C. Moise).
Metoda de invatamant poate fi privita si ca ,,o modalitate de actiune, un instrument cu ajutorul caruia elevii, sub indrumarea profesorului
sau in mod independent, isi insusesc si aprofundeaza cunostinte, isi informeaza si dezvolta priceperi si deprinderi intelectuale si practice,
aptitudini, atitudini etc." (M. Ionescu, M. Bocos).
Tehnica didactica presupune ,,imbinarea mai multor procedee didactice ca solutie practica insotita de mijloace pentru realizarea
activitatilor didactice" (M. Ionescu, I. Radu).
Procedeul didactic - este ,,o particularizare sau o componenta a metodei; procedeele didactice sunt practice insotite, dupa caz, de tehnici
si mijloace didactice, pentru realizarea metodelor didactice" (I.Bontas). Intre cele trei elemente exista o evidenta interdependenta: metoda
subsumeaza tehnicile care la randul lor subordoneaza procedeele. Daca spre exemplii metoda este ,,descoperirea" (invatarea prin descoperire),
tehnica utilizata poate fi ,,munca intelectuala (individuala)" iar procedeul ,,lectura bibliografiei (sau manualului)". Relatia dintre metode, tehnici
si procedee este una foarte dinamica si complexa; in anumite contexte pedagogice o metoda se poate transforma in procedeu (sau invers);
demonstratia poate fi procedeu in cadrul explicatiei, dar poate fi metoda in cazul unor demonstratii pe viu.
Metodologia didactica este ,,teorie si practica a metodelor de invatamant, stiinta care se ocupa cu definirea, clasificarea si valorificarea
sistemului metodelor de invatamant, bazate pe o conceptie unitara despre actul predarii si invatwrii, pe principiile si legile care stau la baza
acesteia" (M. Ionescu).
Tehnologia didactica reprezinta ,,ansamblul tehnicilor si cunostintelor practice pentru a organiza, a testa si a asigura functionalitatea
institutiei scolare la nivel de sistem" (S. Cristea). In literatura de specialitate se utilizeaza si sintagma “tehnologia instruirii" pentru a
desemna ,,un mod sistematic de proiectare, realizare si evaluare a intregului proces de invatare si predare, in concordanta cu obiectivele
pedagogice asumate" (M. Ionescu).

1.1 Metodele de invatamant

(vezi: Elemente de metodologie a instruirii, Virgil Frunza, Constanta, Editura Muntenia,2004).

1. Delimitari conceptuale
Dupa ce obiectivele educationale au fost corect identificate si dupa ce continuturile procesului de invatamant au fost selectionate riguros
si bine prelucrate (structurate), urmatoarea problema care se pune in activitatea de instruire-invatare este aceea de a gasi modalitatea prin
intermediul careia aceste continuturi sa fie transmise elevilor si, implicit, asimilate si intelese de catre acestia.
Din perspectiva etimologica, cuvantul metoda provine din limba greaca de la cuvantul methodos (odos - cale, drum si metha - catre, spre)
si semnifica modalitatea sau calea prin intermediul careia pot fi dobandite diverse tipuri de achizitii, fie ca este vorba de asimilarea de cunostinte
si informatii, de formarea unor deprinderi, convingeri, sentimente etc.

2. Functiile metodelor de invatamant

Functia cognitiva - metoda de instruire reprezinta o modalitate prin intermediul careia se pot dobandi o serie de cunostinte si informatii,
notiuni, care contribuie la realizarea unor unor progrese de natura cognitiva.
Functia formativ-educativa - prin utilizarea metodelor, se formeaza elevilor o serie de deprinderi, de capacitati, de structuri operatorii,
de atitudini, convingeri, sentimentc, toate acestea avand un rol decisiv in formarea si in dezvoltarea ulterioara a personalitatii elevilor.
Functia instrumentala- metodele reprezinta tehnici de executie, unelte de lucru care ajuta profesorii si elevii sa atinga obiectivele
educationale in virtutea carora se realizeaza orice activitate de instruire-invatare. Fara utilizarea acestor instrumente de lucru n-ar fi posibila nici
predarea ca activitate specifica profesorului si nici invatarea ca activitate specifica elevilor care se instruiesc.
Functia normativa, de optimizare a actiunii- metoda indica cum trebuie sa se procedeze, ce reguli trebuie sa se respecte, cum trebuie sa
se ierarhizeze operatiile in cadrul unui demers mai complicat etc.
Functia motivationala- prin modul in care sunt selectate si utilizate, metodele de invatamant pot spori gradul de atractivitate a
continuturilor si implicit motivatia elevilor pentru o activitate de invatare.

3.Clasificarea metodelor de invatamant In perimetrul psihopedagogiei romanesti, clasificarea cea mai elaborata a fost realizata de catre
I.Cerghit (1997) avand drept criteriu principalul izvor al invatarii, in functie de care autorul distinge trei mari categorii de metode si anume:

1. Metode de comunicare si dobandire a valorilor social-culturale:

a) Metode de comunicare orala care se subdivid in:
 metode expozitive care cuprind naratiunea, descrierea, explicatia,demonstratia teoretica, prelegerea etc.
 metode interogative (dialogate) in care sunt incluse conversatia euristica, discutiile sau dezbaterile, brainstorming-ul etc.
 metode de instruire prin problematizare (invatarea prin rezolvare de situatii-problema).
b)Metode de comunicare scrisa, aici fiind incluse analiza de text, informarea si documentarea.
c)Metode de comunicare oral-vizuala care includ instruirea prin film, instruirea prin televiziune, instruirea cu ajutorul videodiscului etc.
d)Metode de comunicare interioara care includ reflectia personala si experimentul mintal.

2. Metode de explorare organizata a realitatii obiective clasificate in:

 a) Metode de explorare directa a realitatii in care sunt incluse observarea sistematica independenta, observarea in conditii de
experimentare, studiul de caz, efectuarea unor anchete, elaborarea unor monografii etc.
b) Metode de explorare indirecta a realitatii, aici fiind vorba de metodele de demonstratie si metodele de modelare.

3. Metode bazate pe actiune (metode practice), acestea subdivizandu-se in:

a) Metode de actiune efectiva, reala sau autentica, aici fiind incluse exercitiul, lucrarile practice, lucrarile de atelier, elaborarea de
proiecte etc.
b) Metode de actiune simulata sau fictiva in care intra jocurile didactice, jocurile de simulare, invatarea dramatizata etc.
c) Metode de rationalizare a continuturilor si operatiilor de predare-invatare in care intra metodele algoritmice, instruirea programata,
instruirea asistata de calculator (I.A.C.) s.a.

Limitele metodelor clasice / Avantajele metodelor moderne (I. Cerghit).

- acorda prioritate instructiei / trec educatia inaintea instructiei;
- pun accent pe insusirea materiei/ dau intaietate dezvoltarii personalitatii, exersarii si dezvoltarii capacitatilor si aptitudinilor,
- sunt centrate pe activitatea profesorului / sunt axate pe activitateaelevului;
- pun accentul pe predare / tind sa deplaseze accentul pe invatare, concomitent cu ridicarea exigentelor fata de
predare;
- elevul este privit mai mult ca obiect al instruirii / elevul devine, deopotriva, obiect si subiect al actului de
instruire si educare;
- neglijeaza insusirea metodelor de munca independenta / sunt subordonate principiului educatiei permanente
urmarind insusirea unor tehnici de munca independenta, de autoinstruire continua;
- sunt receptive si pasive, bazate pe memorie si reproducere / sunt metode active, participative; adica in locul
unei cunoasteri oferite este de dorit o cunoastere cucerita prin efortul propriu;
- sunt orientate spre produs, prezinta stiinta ca o suma de cunostinte finite / sunt indreptate spre proces, spre
elaborarile personale;
- au prea putin un caracter aplicativ / pun accentul pe contactul direct cu problemele vietii, ale activitatii
practice; sunt concrete, cultiva spiritul aplicativ, practic si experimental;
- impun o conducere rigida a instructiei / Incurajeaza munca independenta, initiativa, inventivitatea,
creativitatea;
- promoveaza competitia / stimuleaza cooperarea si ajutorul reciproc;
- promoveaza fie o individualizare, fie o sociaiizore exagerata a invatarii / cauta sa imbine armonios invatarea
individuala cu invatarea sociala, munca in echipa si in colectiv;
- se bazeaza pe o motivatie exterioara cu evidente elemente de reprimare, de frica si de constrangere/ dezvolta
o motivatie interioara ce provine din actul invatarii, din satisfactiile depasirii dificultatilor si bucuria succeselor obtinute;
- determina relatii rigide, autocratice (autoritariste) intre profesor si elevi/ promoveaza relatii democratice, ce intensifica aspectele
integrative (de cooperare);
- confera mai mult profesorului calitatea unui purtator si transmitator de cunostinte/ rezerva profesorului un rol de organizator al
conditiilor de invatare, de indrumator si animator.

Avantajele conferite de utilizarea unor metode clasice:

1) exista continuturi ale instruirii care nu pot fi dobandite de elevi prin efort propriu, printr-o activitate de tip investigativ;
2) unele metode clasice - expozitive - faciliteaza transmiterea unui volum mare de cunostinte pe unitatea de timp comparativ cu alte
metode;
3) prin intermediul unor metode clasice se pot transmite cunostinte si informatii cu un grad mare de abstractizare, de genul formulelor,
care nu ar putea fi dobandite de elevi printr-o activitate de descoperire;
4) unele metode clasice nu presupun dotari costisitoare si sunt mai accesibile;
5) unele metode clasice faciliteaza instruirea unui numar mare de cursanti, lucru ce nu poate fi realizat, in cazul unor metode active
unde instruirea devine extrem de individualizata.

Dezavantajele specifice metodelor moderne:

a) nu toate continuturile ce urmeaza a fi transmise elevilor pot fi asimilate prin utilizarea acestor metode;
b) nu faciliteaza transmiterea unui volum mare de cunostinte pe unitatea de timp, lucru care se intampla in cazul unor metode clasice;
c) utilizarea lor este conditionata de cele mai multe ori de dotari si instumentar care nu se regasesc la nivelul tuturor unitatilor de
invatamant;
d) presupun competente sporite din partea cadrelor didactice.

In consecinta, trebuie gasite modalitatile prin care aceste metode sa fie activizate, astfel incat sa confere instruirii un grad mai mare de activism
si sa devina mai motivante pentru elevii in a caror instruire se utilizeaza.

I. Cerghit (1997) identifica in randul modalitatilor de activizare urmatoarele posibilitati:

a) adecvarea comunicarii la nivelul experientei lingvistice si de cunoastere a celor carora li se adreseaza;

b) utilizarea unor procedee care sporesc forta de argumentatie logica a comunicarii;
c) renuntarea la prezentarea aspectelor descriptive in favoarea elementelor explicative;
d) utilizarea unor surse suplimentare de informare (citate, documente autentice, extrase, fragmente din lucrari si autori
reprezentativi).

1.2 Mijloacele de invatamant

1. Delimitari conceptuale
Mijloacele de invatamant reprezinta un element important al procesului de instruire-invatare: genereaza o serie de facilitati in
transmiterea cunostintelor si informatiilor catre elevi, in formarea unor deprinderi variate etc. si fac invatarea mai atractiva si mai
eficienta.
 C.Cucos (2002)"Mijloacele de invatamant sunt instrumente menite a facilita transmiterea unor cunostinte, formarea unor deprinderi,
evaluarea unor achizitii, realizarea unor aplicatii practice in cadrul procesului instructiv-educativ".

2. Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire

M. Ionescu (1995) clasifica mijloacele tehnice de instruire in urmatoarele categorii:

Mijloace tehnice vizuale

-Aparate: - epiproiectorul-pentru materiale pe suport opac;
- retroproiectorul- pentru proiectia imaginilor de pe suport transparent;
- proiectorul pentru filme de 8 mm si 16 mm;
- camera de luat vederi si instalatia video.
Materiale pentru proiectia cu aparatele video:
-documente tiparit (ilustratii din carti si reviste, scheme, desene);
-documente rare (manuscrise, pergamente, piese numismatice);
-corpuri opace (roci, metale, imprimari pe ceara);
-documente fixe proiectabile (diapozitive, diafilme, filme de 8mm sau 16 mm, microfilme);
-produse ale activitatii elevilor (fise de lucru etc.)
Mijloace tehnice audio
-Aparate: -radioul; magnetofonul; casetofonul; reportofonul;
-pick-upul;
-Materiale folosite pentru inregistrare si redare:
-discuri magnetice; benzi magnetice; C.D.-uri;
Mijloace tehnice audio-vizuale
-Aparate: -televizorul; video-playerul; ordinatorul
-aparatul pentru proiectia unor filme;
-Matetiale folosite pentru inregistrare si redare:
-inregistrari pe pelicula; dischete; C.D.-uri.

3. Functiile mijloacelor de invatamant

a) Functia de comunicare- prin intermediul lor, profesorul dispune de facilitati sporite pentru transmiterea informatiilor, iar elevii
beneficiaza de posibilitati in plus de receptare a unei informatii mai cuprinzatoare.
b) Functia demonstrativa rezulta din faptul ca mijloacele de invatamant asigura o baza senzorial perceptiva mai bogata si mai
diversificata menita sa faciliteze receptarea si decodificarea mai rapida a mesajelor transmise catre elevi in diverse contexte de instruire.
c) Functia de motivare a invatarii se datoreaza faptului ca, marind gradul de atractivitate a continuturilor instruirii, mijloacele de
invatamant sensibilizeaza in mai mare masura elevii pentru ceea ce face obiectul invatarii, generand noi interese, un apetit mai mare pentru
cunoastere si, in consecinta, o mobilizare crescuta pentru a asimila respectivele continuturi.
d) Functia fonnativa si estetica se explica prin faptul ca, prezentand continuturile instruirii intr-o maniera mai bogata, mai
diversificata, mai atractiva, mijloacele de invatamant au un impact considerabil asupra formarii la elevi a judecatilor de gust si a judecatilor de
valoare si, ca urmare fireasca, un rol decisiv in realizarea educatiei estetice a elevilor.
e) Functia de evaluare a randamentului elevilor demonstrata de facilitiitile pe care le creeaza mijloacele de invatamant in realizarea
activitatilor evaluative, obiectivate mai ales in eliminarea factorilor perturbatori ai notarii si in cresterea rigurozitatii aeesteia.
f) Functia de scolarizare substutiva -prin mijloacele de invatamant (mai ales prin televiziune si prin ordinator), se realizeaza
invatamantul la distanta cu consecinte benefice asupra democratizarii invatamantului si asupra facilitatii accesului la educatie al unui numar cat
mai mare de indivizi.

2. Strategii didactice

Strategia a fost definita ca un mod de combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode si mijloace alese pentru a atinge
anumite obiective. Strategia didactica este un termen unificator, integrator, care reuneste sarcinile de invatare cu situatiile de invatare,
reprezentand un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte resurse educationale care vizeaza atingerea unor obiective.
Astfel, strategia prefigureaza traseul metodic eel mai potrivit, cei mai logic si mai eficient pentru abordarea unei situatii concrete de predare si
invatare. In acest fel, prin proiectare strategica se pot preveni erorile, riscurile si evenimentele nedorite din activitatea didactica. Strategia nu se
confunda cu metoda sau cu metodologia didactica, deoarece acestea din urma vizeaza o activitate de predare-invatare-evaluare, in timp ce
strategia vizeaza procesul de instruire in ansamblu si nu o secventa de instruire. Principalele componente ale strategiei didactice sunt:
 sistemul formelor de organizare si desfasurare a activitatii educationale;
 sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor si procedeelor didactice;
 sistemul mijloacelor de invatamant, respectiv a resurselor utilizate,
 sistemul obiectivelor operationale.
Strategia didactica are urmatoarele caracteristici:
 implica pe cel care invata in situatii specifice de invatare;
 rationalizeaza si adecveaza continutul instruirii la particularitatile psihoindividuale;
 creeaza premise pentru manifestarea optima a interactiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire;
 presupune combinarea contextuala, originala, unica uneori, a elementelor procesului instructiv-educativ.

Strategiile didactice se clasifica dupa mai multe criterii:

a) Activitatea dominanta in procesul instruirii:
 De invatare
 De evaluare
b) Natura obiectivelor dominante:
 Cognitive;
  Afective;
 Psihomotorii;
 In combinatii variate a lor;
c) Modul de dirijare a invatarii:
 De dirijare pas cu pas (algoritmice);
 De semidirijare (semialgoritmice);
 De nedirijare (creative).
d) Tipul de rationament abordat
 Inductive; / Deductive; / Transductive; Analogice; / Combinate.
O alta clasificare imparte strategiile didactice astfel: Strategii
 inductive, al caror demers didactic este de la particular la general
 deductive, ce urmeaza calea rationamentului invers fata de cele inductive, pornind de la general la particular, de la legi sau principii la
concretizarea lor in exemple
 analogice, in cadrul carora predarea si invatarea se desfasoara cu ajutorul modelelor
 transductive cum sunt explicatiile prin metafore
 mixte: inductiv-deductive si deductiv-inductive
 algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, imitative, programate si algoritmice propriu-zise;
 euristice de elaborare a cunostintelor prin efort propriu de gandire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de
ipoteze, dialogul euristic, avand ca efect stimularea creativitatii.

Principalele tendinte ale perfectionarii si modernizarii actuale a strategiilor de predare-invatare.

Termenul “perfectionare"desemneaza reconsiderarea metodelor traditionale si adaptarea lor in raport cu ,,atributele specificitatii
populatiei scolarizate" (O. I. Panisoara), preluarea unor metode din alte domenii si adaptarea lor la specificul educationalului, conceperea unor
metode noi de instruire-educare.
Activizarea este o tendinta dominanta in procesul de perfectionare metodologica, ea reprezinta ,,o suita de actiuni de instruire/
autoinstruire, de dezvoltare si modelare a personalitatii celor care invata prin stimularea si dirijarea metodica a activitatii pe care o desfasoara"
(M. Ionescu, V. Chis).
1. O directie de actiune in acest sens o constituie reevaluarea metodelor ,,traditionale", criticate mai ales pentru caracterul pasiv al
elevilor in procesul de predare-invatare.
Procedee prin care se poate incerca modernizarea expunerii: ancorarea in realitatea timpului, anuntarea prealabila a planului si a
obiectivelor urmarite, problematizarea, intrebari retorice, realizarea unor sondaje de opinie, formularea unor judecati de valoare etc.
2. Folosirea strategiilor de tip activ-participativ
Aceste strategii nu trebuie rupte de cele traditionale, ele marcheaza un nivel superior in spirala modernizarii strategiilor didactice. Prin
metode activ-participative intelegem toate situatiile care-i scot pe elevi din ipostaza de obiect al formarii si-i transforma in subiecti activi,
coparticipanti la propria lor formare. A activiza inseamna deci a mobiliza / angaja intens toate fortele psihice de cunoastere ale elevului, pentru a
obtine in procesul didactic performante maxime, insotite constant de efecte instructiv-educative, optimale in toate componentele personalitatii.
3. Accentuarea fara precedent a caracterului euristic al strategiilor didactice. Folosirea unor strategii de tip euristic, similare
cercetarii stiintifice a dat rezultate bune in planul insusirii temeinice a cunostintelor, al formarii priceperilor, deprinderilor etc. Pusi in ipostaza
unor mici cercetatori, elevilor le face placere sa redescopere adevaruri ale stiintei.
4. Diversificarea metodologiei didactice
Educatorii trebuie sa se preocupe de gasirea unor metode si procedee variate adaptate diferitelor situatii de instruire in care elevii vor fi
pusi. Este loc in acest domeniu pentru manifestarea imaginatiei si creativitatii didactice, cu efecte pozitive asupra elevilor si asupra dascalului.
5. Folosirea cu precadere a unor metode de tip actional, cu caracter aplicativ. Efortul educatorilor trebuie canalizat in directia
operationalizarii cunostintelor, care va conduce la o crestere a interesului si motivatiei elevilor pentru diferite domenii ale cunoasterii, ii va
pregati mai bine pe acestia din perspectiva integrarii in viata sociala.
6. Insusirea unor metode si tehnici de munca intelectuala, cu importante valente formative, dar si urmarind pregatirea individului
pentru autoinvatare si educatie permanenta de-a lungul vietii.
7. Invatarea asistata de calculator (IAC) are in vedere utilizarea acestui mijloc modern de invatamant in procesul de predare-invatare.
Calculatorul il ajuta pe profesor sa predea, pe elev sa invete, dar nu poate asigura suplinirea integrala a efortului celor doi actori principal ai
scenei scolii.
8. inbinarea activitatii frontale cu cea pe grupe si individuale
9. Realizarea diferentierii si personalizarii activitatii de instruire

3. Metode si tehnici moderne de invatamant

Cerinta primordiala a educatiei progresiviste, cum spune Jean Piaget, este de a asigura o metodologie diversificata bazata pe imbinarea
activitatilor de invatare si de munca independenta, cu activitatile de cooperare, de invatare in grup si de munca interdependenta. Invatamantul
modern preconizeaza o metodologie axata pe actiune, operatorie, deci pe promovarea metodelor interactive care sa solicite mecanismele gandirii,
ale inteligentei, ale imaginatiei si creativitatii. ,,Activ" este elevul care ,,depune efort de reflectie personala, interioara si abstracta, care
intreprinde o actiune mintala de cautare, de cercetare si redescoperire a adevarurilor".

Clasificarea metodelor si tehnicilor interactive de grup.

Dupa functia didactica principala putem clasifica metodele si tehnicile interactive de grup astfel:
- Metode de predare-invatare interactiva in grup:
 Metoda predarii/invatarii reciproce;
 Metoda Mozaic;
 STAD - Metoda invatarii pe grupe mici;
 TGT - Metoda turnirurilor intre echipe;
 Invatarea dramatizata;
- Metode de fixare si sistematizare a cunostintelor si de verificare:
 Harta cognitiva sau harta conceptuala
  Panza de paianjan (Spider map - Webs);
 Metoda R.A.I.;
- Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativitatii:
 Brainstorming;
 Studiul de caz;
 Phillips 6/6; Tehnica 6/3/5;
 Controversa creativa;
 Fishbowl (tehnica acvariului);
- Metode de cercetare in grup:
 Tema sau proiectul de cercetare in grup;
 Experimentul pe echipe;
 Portofoliul de grup;
Valente formativ-educative ale metodelor interactive de invatare in grup
 exerseaza capacitatile de analiza si de luare a deciziilor oportune, stimuland initiativa tuturor elevilor implicati in sarcina;
 asigura o mai buna punere in practica a cunostintelor, exersarea priceperilor si capacitatilor in variate contexte si situatii;
 asigura o mai buna clarificare conceptuala si o integrare usoara a cunostintelor asimilate in sistemul notional, devenind operationale;
 unele dintre ele, cum ar fi portofoliul, ofera o perspectiva de ansamblu asupra activitatii elevului pe o perioada mai lunga de timp,
depasind neajunsurile altor metode traditionale de evaluare;
 asigura un demers interactiv al actului de predare - invatare - evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru
fiecare elev, valorificand si stimuland potentialul creativ si originalitatea acestuia;
 descurajeaza practicile de speculare sau de invatare doar pentru nota.

1. Metoda Brainstorming Nimic nu se critica, nimic nu se sterge, fara atitudini sau prejudecati, cat mai multe idei!
Este o metoda utilizata pentru a genera numeroase idei cu privire la o tema. Cuprinde doua momente: unul de producere a ideilor si
momentul evaluarii acestora (faza aprecierilor critice).
Etape:
1. prezentarea metodei;
2. anuntarea clara a temei sau a problemei dezbatute;
3. anuntarea timpului necesar rezolvarii problemei;
4. incurajarea elevilor sa-si impartaseasca ideile legate de problema;
5. scrierea ideilor pe masura ce sunt spuse de elevi.
Avantaje: obtinerea rapida si usoara a ideilor noi si a solutiilor; aplicabilitatea larga, aproape in toate domeniile; stimuleaza participarea
activa, dezvolta creativitatea, spontaneitatea, increderea in sine prin procesul evaluarii amanate; dezvolta abilitatea de a lucra in echipa.
Limite: nu suplineste cercetarea de durata clasica; depinde de calitatile moderatorului de a anima si dirija discutia pe fagasul dorit; ofera
doar solutii posibile nu si realizarea efectiva; uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanti.
2. Ciorchinele - este o metoda utilizata individual sau in grup, care consta in evidentierea de catre elevi a legaturilor dintre idei, pe baza
gasirii altor sensuri ale acestora si a relevarii unor noi asociatii. Etape:
1. Scrierea unui cuvant / a unei propozitii - nucleu;
2. Gasirea unorcuvinte in legatura cu termenul pus in discutie;
3. Trasarea unor linii de la nucleu catre cuvintele/ sintagmele noi;
4. Completarea schemei pana la expirarea timpului.

3. Mozaicul - presupune invatarea prin cooperare la nivelul unui grup si predarea achizitiilor dobandite de catre fiecare membru al
grupului unui alt grup. Etape:
1. impartirea clasei in grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre acestia primind cate o fisa de invatare;
2. prezentarea succinta a subiectului tratat;
3. explicarea sarcinii si intelegerea intregii unitati de cunoastere;
4. regruparea elevilor, in grupuri de experti;
5. elevii citesc, discuta, incearca sa inteleaga cat mai bine, hotarasc modul in care pot preda ceea ce au inteles colegilor din grupul lor
originar;
6. revenirea in grupul initial si predarea sectiunii pregatite celorlalti membri;
7. trecerea in revista a unitatii de cunoastere prin prezentare orala cu toata clasa/ cu toti participantii.

Exemplu:
Titlul lectiei: Relatii metrice in triunghiul dreptunghic (2 ore)
Elevii devin experti pe masura ce ii invata pe colegii lor parti ale lectiei; sunt responsabili unul fata de ceilalti in procesul invatarii si fata
de propria invatare; Fiecare elev trebuie sa invete intreg materialul.
Profesorul anunta lectia noua si prezinta metoda activa de lucru. Se imparte clasa in grupe de cate 4 elevi.
Expertii nr.l: fisa ,,Teorema catetei"
Expertii nr. 2: fisa ,,Teorema inaltimii"
Expertii nr.3: fisa ,,Teorema lui Pitagora"
Expertii nr 4: fisa ,,Teorema - aplicatie"
Elevii se aduna in grupuri de experti, citesc fisa, discuta intre ei. Profesorul monitorizeaza activitatea si clarifica nelamuririle. Expertii se
intorc in grupul lor originar si predau partea lor celorlalti.

4. Sinelg este un sistem interactiv de notare pentru eficientizare. Este o metoda de monitorizare a intelegerii si o strategic utilizata pentru
a mentine elevii implicati in timpul citirii unui text. Etape:
1. alegerea unui text potrivit pentru atingerea obiectivelor lectiei;
2. invitarea elevilor sa citeasca textul cu atentie;
3. pe parcursul lecturii textului elevii trebuie sa noteze pe marginea lui semne cu o anumita semnificatie:
- semnul ,,V" (bifa), daca ceea ce ati citit confirma un fapt pe care il stiati
- semnul „-" (minus), daca unele din informatiile din paragraf sunt diferite de ceea ce stiati
- semnul „?" (semn de Intrebare), daca informatia va este neclara sau ati vrea sa stiti mai mult despre subiect;
4. elevii reflecteaza asupra celor citite, notand informatiile intr-un tabel;
5. elevii discuta in grup / pe grupe / in perechi ideile din textul parcurs.

5. Metoda Cubului vizeaza explorarea unui subiect, a unei situatii din mai multe perspective. Etape:
1. Se realizeaza un cub pe ale carui fete se noteaza": descrie, compara, analizeaza, asociaza, aplica, argumenteaza;
2. Se anunta tema/ subiectul pus in discutie;
3. Se imparte grupul in sase subgrupuri, fiecare subgrup rezolvand una dintre cerintele inscrise pe fetele cubului;
4. Se comunica forma finala a scrierii intregului grup.

Exemplu: Tema lectiei: Cilindrul, conul, trunchiul de con, sfera- notiuni recapitulative. Elevii care primesc fisa cu verbul:
- descrie corpurile rotunde si elementele lor invatate.
- compara vor stabili asemanari si deosebiri intre corpurile rotunde si poliedrele regulate invatate.
- asociaza fiecarui corp rotund studiat formulele de calcul pentru volum si arie (laterala, totala), apoi vor identifica obiecte
cunoscute care au forma obiectului respectiv. Elevii pot primi un obiect practic/desen pe care sa-l ,,descompuna" in corpuri geometrice
cunoscute.
- deseneaza diferite sectiuni in corpurile studiate (axiale, cu un plan paralel cu baza). Se vor realiza desene care vor pune in
evidenta toate planele de sectiune si forma sectiunii rezultate. Datele se vor sistematiza
intr-un tabel.
- analizeaza vor avea de analizat si justificat in scris valoarea de adevar a unor propozitii, ce vor contine si chestiuni
“capcana". Li se poate cere sa realizeze scurte demonstratii sau sa descopere greseala dintr-o
redactare.
- aplica vor avea un set de intrebari grila in care vor aplica formulele pentru calculul ariei sau volumului unor corpuri rotunde
in contexte variate.
6. Metoda ,,stiu / vreau sa stiu / am invatat"- se bazeaza pe cunostintele si experientele anterioare ale elevilor, pe care le vor lega de
noile informatii ce trebuie invatate. Etape:
l. Listarea cunostintelor anterioare despre tema propusa;
2. Construirea tabelului (de catre profesor);
3 Completarea primei coloane;
4. Elaborarea intrebarilor si completarea coloanei a doua;
5. Citirea textului;

Exemplu:Lectia; Ordinea efectuarii operatiilor si a desfiintarii parantezelor (Clasa a V-a)

1. STIU – operatii matematice: adunare,cadere, inmultire, impartire,ridicare la putere

- operatii de ordinul I (adunare, scadere), II (inmultire, impartire), III (ridicare la putere)
- parantezele ( ), [ ]
- rezolvarea de problem
2. VREAU SA STIU – Cum sa rezolv exercitiile cu paranteze? ; - Cum rezolvam exercitii care contin toate operatiile?; - Cum rezolvam
problemele dintr-un exercitiu? ; - Cum compunem probleme dupa un exercitiu?
3. AM INVATAT – Rezolvam exercitiile din paranteza rotunda,apoi patrata,apoi acolada; - Ridicarea la putere, inmultirea si impartirea,
in ordinea in care sunt scrise,apoi adunare si scadere; - Observam operatiile si le grupam intr-un exercitiu folosind si paranteze
daca este cazul; - Ne gandim la operatiile exercitiului ,in ce ordine alcatuim enuntul problemei.

7.Turul galeriei - presupune evaluarea interactiva si profund formativa a produselor realizate de grupuri de elevi.
Exemplu: Tema lectiei: Reguli de calcul cu puteri (clasa a V-a).
Profesorul organizeaza copiii pe grupe (5 grupe de cate 5 elevi), le imparte posterele si le explica cerintele exercitiilor. Se precizeaza ca
fiecare grupa are exercitii difeiite, dar cerinte identice. Elevii rezolva exercitiile pe poster (10 min.). Se procedeaza la verificarea posterelor la
tabla (fiecare grupa in fata posterului sau), dupa care se porneste ,,Turul galeriei" (schimb de 3 min. fiecare). Fiecare grupa isi verifica posterele
corectate de celelalte grupe. Elevii se intorc in banci si completeaza individual ,,Fisa de autoevaluare". Dupa completarea fisei de autoevaluare,
reprezentantii grupelor prezinta rezultatele exercitiilor si modul prin care au ajuns la acestea. Profesorul urmareste si corecteaza acolo unde se
impune. Un elev contorizeaza greselile fiecarei grupe. Se stabilesc locurile si castigatorii.

8. Proiectul de grup/portofoliul
- reprezinta cartea de vizita a elevului, prin care profesorul poate sa-i urmareasca progresul la o anumita disciplina,
de-a lungul unui interval mai lung de timp (un semestru sau un an scolar);
- cuprinde articole, referate, comuntcari, fise individuale de studiu, teste etc.;
- permite aprecierea aptitudinilor, talentelor si contributiilor personale.
Exemplu: Recapitularea materiei in vederea sustinerii examenului de testare nationala. Etape:
- componenta echipelor: se impart in 5 grupe astfel: se realizeaza 20 de cartonase scrise cu numere de la 1 la 4. Toti
elevii care au numarul 1 vor costitui o grupa; actiunea se repeta si pentru cei cu nr. 2,3, 4;
- subiectul fiecarei grupe: folosind programa pentru testarea nationala se aleg 20 de teme prin tragere la sorti;
- activitatile de lucru in cadrul fiecarei echipe;
- raport final.
9. Fishbowl (metoda acvariului) este o metoda de interactiune didactica. Scaunele din incapere se aseaza sub forma a doua cercuri
concentrice inainte ca elevii sa intre in incapere. Ei isi aleg apoi locul preferat. Cei din cercul interior primesc 8-10 minute pentru a discuta o
problema controversata. Elevii discuta aprins pe baza unor reguli ce pot fi extinse de comun acord; orice idee trebuie argumentata. Cei din cercul
exterior, intre timp, asculta ceea ce se discuta in cercul interior; fac observatii (scrise) referitoare la relatii, consens, microclimat, conflict,
strategii de discutie; ei completeaxa niste fise/protocoale de observare, specifice. Apoi elevii isi schimba locurile (cercul interior trece in exterior
si invers), rolurile de observator / observat se inverseaza. Este indicat sa se abordeze, in discutie, o alta tema / problema.
Rolul profesorului poate fi foarte variat: observator, participant, consultant, suporter, arbitru, reporter, ghid etc.
Avantaje: imbina elemente din ,,tehnica mesei rotunde", dezbatere, simpozion; asigura un mediu controlat dar dinamic de discutie;
permite schimbarea ,,programata" a perspectivei asupra rolului unui membru al grupului.
 10. Metoda Philips 6 / 6 :este similara brainstorming-ului si tehnicii 6/3/5, insa se individualizeaza prin limitarea discutiei celor 6
participanti la 6 minute. Acest fapt are ca scop intensificarea productiei creative. Grupurile sunt conduse de moderator si isi desfasoara
activitatea pe 3 coordonate: pregatirea, desfasurarea si valorificarea productiei de idei. Reuniunea se intinde pe doua ore si presupune doua faze:
discutia pe grupe si dezvoltarea in plen.

Etape:
1. Constituirea grupurilor de cate 6 (4 membri + 1 secretar + 1conducator de grup).
2. Inmanarea temei/problemei ce urmeaza a fi dezbatuta in particular, de catre fiecare grup si motivarea importantei acesteia.
3. Desfasurarea discutiilor pe baza temei, in cadrul grupului, timp de 6 minute.
4. Colectarea solutiilor elaborate. Conducatorii fiecarui grup expun ideile la care au ajuns.
5. Discutia colectiva este urmata de decizia colectiva in ceea ce priveste solutia finala.
6. incheirea discutiei se face in urma prezentarii din partea profesorului a concluziitor privind participarea la desfasurarea activitatii si a
eficientei demersurilor intreprinse.
Avantaje: faciliteaza comunicarea, obtinerea intr-un timp scurt a numeroase idei, prin intensificarea demersului creativ si prin stimularea
imaginatiei tuturor participantilor; permite intarirea coeziunii grupului si angajeaza elevii in (auto)evaluare.
Dezavantaje: numarul elevilor nu este multiplu de 6; limita de timp impusa.

11. Controversa creativa- metoda apropiata de reuniunea Phillips 6/6; impune timp; presupune divizarea grupului de lucru in
microgrupuri a cate 4 persoane; 2 dintre membri trebuie sa sustina cu fermitate o pozitie intr-un caz controversat; echipele se afla in evidenta
opozitie si concurenta. Conducatorul activitatii cere sustinatorilor unei pozitii sa se retraga si sa se reuneasca in grupul ,,pro",,contra"; ei discuta
si revin in grupul initial. A doua zi, grupurile se refac si cei 4 membri isi prezinta pozitiile; fiecare prezentare e insotita de luarea notitelor; dupa
ce toti si-au expus parerea si au fost chestionati de catre ceilatti, fiecare se retrage si se pregateste pentru ,,punctul de maxim interes": inversarea
rolurilor. Cei care au fost ,,pro" devin ,,contra" si invers. Ideea este ca demersul sa fie innoit. A treia zi amandoua echipele isi expun noile pozitii
insotite de argumente noi si vechile argumente exprimate din perspective noi ,,reflexia in oglinda" - fiecare isi asculta propriul discurs realizat
de altcineva, dintr-o alta perspectiva. Se incearca apoi realizarea unei perspective comune in grupurile de catre 4 persoane. Concluziile
se comunica ,,in plen".
12. Jocurile de spargerea ghetii - Metoda jocurilor educative reuseste sa stabileasca un echilibru in activitatea elevilor,
fortificand energiile intelectuale si fizice ale acestora. Jocul devine o prezenta indispensabila in ritmul muncii scolare, iar profesorul reuseste
sa afle povestea fiecarui elev.
Metodele activ-participative dezvolta gandirea critica a elevilor. invatarea devine eficienta iar cunostintele nou insusite pot fi aplicate in
alte situatii sau in rezolvarea unor sarcini de lucru.

4. Forme de organizare a procesului de invatamant (P.I.)

1. activitati frontale
2. activitati de grup
3. activitati individuale.
- sunt complementare si se pot desfasura concomitent, in functie de obiectivele si continutul didactic. Dintre ele, lectia este cea mai
eficienta forma de organizare a activitatii de predare - invatare - evaluare.

1. Activitatile frontale cuprind: lectia, seminarul, laboratorul, vizita/ excursia/ spectacolul. Predarea frontala se bazeaza pe principiul
tratarii nediferentiate, a muncii egale cu toti elevii din aceeasi clasa.
- presupune indrumarea si controlarea activitatii tuturor elevilor din clasa, simultan, in conformitate cu obiective educationale comune.
- activitatea profesorului este bazata exclusiv pe expunere de cunostinte unei clase intregi de elevi, reduce invatarea la achizitionarea
pasiva de cunostinte si limiteaza foarte mult activitatea colectiva propriu-zisa.
2. Activitatile de grup dirijate cuprind: consultatii, meditatii, vizite in grupuri mici, cercul de elevi, concursuri, sesiuni de comunicari si
referate, reviste scolare.Organizarea elevilor clasei intr-un grup, colectiv in cadrul caruia colaboreaza si coopereaza intre ei, in vederea atingerii
unor finalitati comune. Grupele pot fi:
- omogene, alcatuite dupa criterii bine stabilite (elevi cu acelasi nivel de pregatire, nevoi educationale, interese sau motivatii).
- neomogene, constituite prin initiative spontane, individuale, dupa preferintele elevilor si care au un coordonator.
3. Activitatile individuale cuprind studiul individual, efectuarea temelor pentru acasa, studiul in biblioteci, lectura suplimentara,
intocmirea de proiecte, referate, comunicari stiintifice.

Conditiile noi de invatare implica deprinderea elevilor cu munca independenta - cand elevii rezolva sarcinile fara ajutor din partea
profesorului, individuala si pe grupe- indrumata de catre profesor.

Alte forme de organizare si proiectare a Procesului de invatamant

1) Proiectele -sunt eficiente in pregatirea profesionala a elevilor.
2) Consultatiile - in afara orelor din orar, au caracter facultativ, pentru sprijinirea elevilor ramasi in urma la invatatura, stimularea
elevilor cu rezultate bune la mvatatura.
3) Meditatiile sunt programate in afara orelor din orar, pentru instruirea indeosebi a elevilor slabi la invatatura.
4) Vizitele si excursiile de studiu au ca obiectiv instructiv-cognitiv largirea si aprofundarea cunostintelor, legarea lor de viata, de
practica.
5) Studiul individual e o fonna de activitate complexa de invatare independenta, libera, personala, pentru indeplinirea obiectivelor
activitatii didactice si extradidactice; e o forma fundamentala de perfectionare a personalitatii si profesionalitatii dupa absolvirea scolii,
facultatii in cadrul educatiei permanente.
Componente: studiul cu cartea; pregatirea pentru lectii si evaluare; indeplinirea temelor de casa; folosirea informatiilor oferite de mass-
media.
6) Timpul liber sau loisir- ,,timp la dispozitie", trebuie folosit rational, in scopuri constructive multiple.

Forme noi de organizare a procesului de invatamant

 1) Sistemul modular - parcurgerea programelor (divizate in module) in raport cu capacitatea elevilor si ritmurile individuale de
lucru. Studiul este individual, fiecare elev parcurge modulele in ritm propriu. Promovarea se face anual, cu posibilitatea de a completa pregatirea
la una sau mai multe discipline la care elevul nu a realizat cerintele minime sau la 2 ani, pentru a da posibilitatea elevului sa recupereze
ramanerile in urma.
2) Instruirea pe grupe (clase) de nivel - elevii nu mai sunt grupati doar din punct de vedere al varstei cronologice, ci dupa
capacitatea de munca, ritmul de insusire a cunostintelor, interese si inclinatii. Exista:
a) clase de nivel (gruparea elevilor de aceeasi varsta dupa aptitudinile lor generale); se obtin clase omogene;
b) grupe de nivel - materii (la clase eterogene);
c) instruirea pe grupe temporar constituite;
d) clase pentru elevi cu aptitudini deosebite in anumite domenii;
e) clase de sprijinire a elevilor lenti. Gruparea se face prin testari.

3) Sistemul team-teaching: scoli cu grupe de nivel (mai ales la nivel materii); Clase: grupe mari (elevi din 2 sau mai multe
clase nivel) / grupe mici in functie de sarcinile didactice; studiu individual; prelegeri, conferinte; Orar: ziua are 21 de module a cate 20 min, se
pune accent pe munca individuala. Predarea se face de o echipa de profesori.
4) Activitati practice si jocuri bazate pe interesele spontane ale elevilor: valorifica interesele spontane pentru cunoastere ale
copilului; /se bazeaza pe formula ,,a invata facand; se renunta la planurile, programele si metodele traditionale.
5) Organizarea activitatii in clase organizate pe discipline: imbina activitatea individuala cu activitatea comuna; / elevii pot fi in
clase diferite, la discipline diferite.
6) Organizarea activitatii pe ,,centre de interes"; pe baza de ,,proiecte". ,,Centrele de interes" raspund unor nevoi umane
fundamentale.
7) Organizarea activitatilor pe grupe de elevi
Activitatile diferentiate se realizeaza prin imbinarea muncii frontale cu cea pe grupe mici, este individualizata si permite desfasurarea
mai supla, mai nuantata a procesului didactic, o stimulare mai eficienta a dezvoltarii aptitudinilor individuale ale elevilor.

5. Utilizarea calculatorului in activitatea de instruire-invatare

Dintre toate mijloacele de invatamant, calculatorul are impactul eel mai considerabil, conduce la o restructurare si o reorganizare a
intregului demers instructional. Cand se abordeaza problemele legate de introducerea calculatorului in invatamant, trei sunt aspectele cele mai
relevante: A) Consecintele rezultate din integrarea acestui mijloc de invatamant in randul celorlalte elemente ale procesului de instruire-invatare,
dupa G.Milaret (1991):

Ordinatorul introduce
 in interiorul situatiei de educatie o profunda revolutie in relatiile elevilor cu dascalul, in relatiile cu cunoasterea si in noua atitudine a
dascalului fata de aceasta cunoastere. Altadata dascalul era sursa de cunoastere; unul din noile sale roluri astazi este de a invata
elevul sa utilizeze aparatul pentru a accede la surse ale cunoasterii pe care el insusi nu le poseda. El nu mai este acela care stie; el
devine acela care invata alaturi de elevii sai.
 solutie mai putin conflictuala problemelor evaluarii eliminand componenta afectiva a notei.
 modificare necesara a unor finalitati ale actiunii educative si ale continuturilor instruirii; punerea rapida la dispozitie a informatiilor,
documentelor, va reinnoi pedagogia anumitor discipline scolare: istoria etc.
B) In ceea ce priveste posibilitatile de utilizare, calculatorul dispune de un registru de operare care il face indispensabil in foarte multe
activitati care sunt circumscrise modului de desfasurare a intregului proces de invatamant.
E. De Corte (1991) considera ca rolurile principale pe care le poate indeplini acesta in invatamant sunt urmatoarele:
1) Ordinatorul in calitate de instrument de administratie scolara
 inregistrarea elevilor;
 clasificarea cartilor din biblioteca;
 aranjarea documentatiei;
 alcatuirea sau elaborarea orarului scolar.
2) Sprijinul ordinatorului pentru organizarea didactica.
 inregistrarea si prelucrarea datelor individuale referitoare la elevi
 inregistrarea prestatiilor claselor sau a grupelor de activitate, demers ce face posibila compararea
rezultatelor referitoare la o problema sau chestiune a programului de instruire.
 inregistrarea scorurilor obtinute de catre elevi la teste si prelucrarea acestor informatii.
 informatii vizand documentarea referitoare la continutul curricumu-ului si la metodele recomandate, la mijloacele
de instruire, la formele de activitate didactica si altele;
3) Ordinatorul ca « partener de joc » (joc, simulare, rezolvare de probleme). In cadrul acestei interactiuni, elevul primeste un feed-
back
constant, fiind informat atat in legatura cu progresele pe care le-a realizat,dar si in legatura cu erorile pe care le-a comis.
4) Ordinatorul ca profesor
Avantajul cel mai mare, in cazul in care ordinatorul inlocuieste in totalitate activitatea profesorului, este acela ca de programul de
instruire pot beneficia foarte multi utilizatori (practic de ordinul miilor) cu conditia ca ei sa fie conectati la calculator printr-un terminal.

C) Formarea la elevi a unor deprinderi si abilitati de utilizare corecta si eficienta a calculatorului in diverse scopuri.

6. Interactiunea obiective - continuturi - strategii in instruirea scolara

Strategia este legata de obiectivele operationale si continuturile scolare si are implicatii directe privind performanta scolara, deoarece
rezultatele scolare sunt dependente de modul de aplicare si dirijare de catre profesor a interactiunilor dintre strategiile didactice si obiectivele
didactice.O strategie didactica prescrie modul în care elevul este pus în contact cu continutul de învatare, adica traiectoria pe care urmeaza sa-i
fie condus efortul de învatare. Ea confera solutii de ordin structural procedural cu privire la proiectarea si combinarea diferitelor metode,
mijloace, forme si resurse de predare-învatare, pentru ca elevii sa ajunga la achizitiile dorite, iar obiectivele educationale sa fie atinse.
Relaţie obiective-continuturi-strategii in instruirea scolara exprimă algoritmul ce trebuie urmat în elaborarea proiectării didactice:
 • se stabilesc la început obiectivele-cadru (generale), apoi cele de referinţă şi operaţionale, precizându-se activităţile de învăţare;
• urmează analiza resurselor umane (clasa de elevi), ţinând seama de nivelul de inteligenţă al elevilor, de motivaţia învăţării şi de aptitudinile
lor. Se vor avea în vedere golurile din cunoştinţe, nivelul de cunoştinţe al elevilor, deprinderile şi modul de învăţare;
• conţinuturile procesului de predare - învăţare se stabilesc în funcţie de obiective, de resursele umane şi materiale existente;
• strategiile didactice şi metodele de predare - învăţare - evaluare se stabilesc în raport de obiectivele educaţionale şi de conţinuturi;
• în funcţie de obiective, conţinuturi şi strategii se precizează formele de organizare a activităţilor didactice, adică tipurile de lecţii şi alte
activităţi educaţionale;
• toate acestea se realizează de către profesor prin comportamentul său didactic.