Sunteți pe pagina 1din 11

Procesul

de
invatamant

Referat realizat de : Manea Adela-Gabriela, anul II,


RST
Cuprins:
1. Definitie si elemente componente
A. Sub aspect functional
B. Analiza structurala
C. Sub aspect operational
2. Caracteristici generale
A. Procesul de invatamant - proces instructiv-educativ,
informativ-formativ
B. Procesul de invatamant ca proces de comunicare
3. Bibliografie
1. Definitie si elemente componente
Desfasurarea activitatii instructiv-educative in cadrul sistemului
de invatamant, al institutiei scolare, ia forma procesului de
invatamant. Acesta reprezinta forma cu cel mai inalt nivel de
organizare a activitatii de instruire si educatie, de modelare a
personalitatii umane. Este vorba de un proces progresiv (planificat,
sistematic, metodic si intensiv) de acces la cunoastere si actiune,
pus sub controlul personalului didactic, bazat pe selectionarea si
structurarea stricta a continuturilor reactivate si pe efortul personal al
elevului.
Procesul de invatamant reprezinta mijlocul principal prin care
societatea noastra educa si instruieste noile generatii,
responsabilitatea organizarii si conducerii acestui proces revenind
scolii.
Procesul de invatamant ne apare, astfel, ca un ansamblu de
activitati organizate si dirijate, care se desfasoara etapizat, in cadrul
unor institutii specializate, sub indrumarea unor persoane pregatite
in acest scop, in vederea indeplinirii anumitor obiective instructiv-
educative.
1. Definitie si elemente componente

Explorarea tot mai complexa si mai profunda a procesului de


invatamant a fost realizata prin metoda analizei sistemice, ajungandu-
se la descoperirea si interpretarea unor noi aspecte teoretice, la
solutii practice cu eficienta sporita.
Abordarea sistemica a fenomenelor si proceselor din realitatea
inconjuratoare este una dintre metodele moderne de cercetare
stiintifica. In abordarea sistemica, obiectul (fenomenul) analizat este
considerat drept sistem (ansamblu de elemente aflate in interactiune,
care formeaza impreuna un tot
unitar), accentul punandu-se pe relatiile de interconditionare care
au loc atat in interiorul obiectului de cercetat, cat si in afara lui.
1. Definitie si elemente componente
Orice sistem ia fiinta si actioneaza in vederea realizarii unei
functionalitati, a unui scop; acesta se realizeaza printr-un proces care
angreneaza toate componentele sistemului; sistemele sunt organizate in
structuri ierarhice, fiecare sistem putand fi constituit din subsisteme si la
randul lui, incadrat in suprasisteme de la care primeste comenzi si
raporteaza rezultate; fiecare sistem dispune de proprietatea de reglare si
autoreglare (feedback).
In optica analizei sistemice, insusi conceptul de proces de
invatamant dobandeste o definitie mai completa si mai precisa. Astfel, el
este considerat "ca un sistem complex si dinamic., un ansamblu actional
deliberat proiectat si structurat, ale carui componente si interactiuni
functioneaza in mod integrat in raport cu anumite obiective instructiv-
educative de atins".
Din perspectiva sistemica, procesul de invatamant poate fi abordat pe
trei planuri:
A. functional
B. structural
C. operational
A. Sub aspect functional

- ne intereseaza de unde porneste sistemul luat in analiza,


ce urmareste sa realizeze si ce rezultate obtine.
Ca orice activitate umana constienta, procesul de
invatamant este un act care urmareste realizarea
unor scopuri precise si a fost infiintat pentru a avea
anumite functionalitati, pentru a realiza obiective bine
determinate. El presupune, deci, intentionalitate si un
fond motivational (obiective si sarcini de indeplinit).
"Teoria obiectivelor a devenit o componenta principala a
teoriei educatiei, puternic implicata in rezolvarea
aspectelor fundamentale ale educatiei: elaborarea
continutului, alegerea metodelor si a mijloacelor de
invatamant, stabilirea formelor de desfasurare a
activitatii, adoptarea strategiei de reforma a
invatamantului etc." (I. T. Radu)
B. Analiza structurala

-consta in identificarea conditiilor, resurselor si a factorilor


proprii procesului de invatamant.
Conditiile de desfasurare pot fi externe sau interne, resursele
sunt reprezentate de echipamente, materiale, timp de
invatamant, iar factorii sunt componentele ce participa
efectiv (obiectivele pedagogice si continuturile).
Resursele umane care participa la procesul de invatamant
sunt persoanele care intra in fluxul activitatii instructiv-
educative (copii prescolari, elevi, studenti, cadre supuse
procesului de perfectionare), precum si persoanele care
organizeaza si conduc aceasta activitate (educatoare,
invatatori, profesori). Alaturi de acestia trebuie adaugati toti
ceilalti colaboratori ai procesului de invatamant (familia,
diversele organizatii).
C. Sub aspect operational

Sub aspect operational, urmarim procesul, desfasurarea


activitatii, metodele, strategiile etc..
Este - in fapt - o abordare care priveste raportul dintre
intrari si iesiri (input si output), care inseamna explicarea
procesului didactic prin: analiza starii, a calitatii elementelor
de intrare in proces si a efectelor, a iesirilor.
Limita abordarii operationale ar fi aceea ca procesul ca
atare nu este dezvaluit in mecanismele si actiunile pe care le
implica; ramane ca o cutie neagra ("black box"). In
consecinta, abordarea nu permite o diagnoza asupra
procesului, pe temeiul careia sa se poata adopta masuri de
ameliorare in segmentele urmatoare de activitate. Procesul
este perceput si privit preponderent global.
2. Caracteristici generale
A. Procesul de invatamant - proces instructiv-
educativ, informativ-formativ
Instructia scolara, ca activitate de invatare organizata, dirijata
si controlata, este una dintre laturile procesului de invatamant si
consta in organizarea achizitionarii de catre elevi a experientei
social-istorice, obiectivata in stiinta, arta, morala, literatura,
tehnica, sub forma de cunostinte, priceperi, deprinderi,
obisnuinte.
Cunostintele. Mecanismul cunoasterii realizata de elev in
procesul de invatamant este deosebit de cel al omului de stiinta.
Elevul cunoaste adevaruri care lui ii sunt necunoscute, dar pe
care stiinta le-a descoperit anterior. Drumul pe care-l parcurge
elevul pana la cunostinte - desi in timp mai scurt, fiind ajutat de
profesor - trebuie sa fie asemanator cu cel al stiintei. Mergand
pe aceleasi drumuri cu ale omului de stiinta, el isi insuseste si
mijloacele necesare pentru a ajunge la cunostinte. Astfel, el se
pregateste pentru a-si insusi cunostintele prin efort propriu.
B. Procesul de invatamant ca proces de
comunicare
Procesul de invatamant este, prin excelenta, un proces de
comunicare intre profesor si elevi, avand loc un permanent schimb de
mesaje al caror scop principal este realizarea unor obiective
pedagogice, in conditii optime (adica un nivel de performanta cat mai
inalt, dar cu cheltuieli minime de energie fizica si nervoasa, de timp).
Comunicarea este o componenta vitala a procesului de predare-
invatare-evaluare. In mare masura, reusita actului pedagogic este
asigurata de calitatea comunicarii. 
Comunicarea didactica reprezinta un principiu axiomatic al
activitatii de educatie care presupune un mesaj educational elaborat
de profesor, capabil sa provoace o reactie formativa la nivelul elevului,
evaluabila in termeni de conexiune inversa externa sau interna.
Examinata prin prisma teoriei comunicarii, comunicarea didactica
reprezinta un transfer de informatii intre partenerii actului didactic:
profesor – elevi.
3. Bibliografie:
•Abric, J.C.,2002, Psihologia comunicarii, Ed. Polirom, Iasi.
•Anghel, P., 2003, Stiluri si metode de comunicare, Ed. Aramis,
Bucuresti.
•Cosmovici, A., Iacob, L., 1998, Psihologie scolara, Ed. Polirom, Iasi.
•Cerghit, I., Vlasceanu, L. (coord.), Curs de pedagogie, Bucuresti,
Editura Universitatii, 1988.
•Cristea, S., Dictionar de termeni pedagogici, Bucuresti, Editura
Didactica si Pedagogica, 1998.
•Cristea, S., Pedagogie (2), Bucuresti, Editura Hardiscom, 1997.
•Cucos, C-tin., Pedagogie, Iasi, Editura Polirom, 1996.
•Jinga, I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Bucuresti, Editura All,
1998.
•Nicola, I., Pedagogie, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica,
1994.
•*** Probleme de pedagogie contemporana, Biblioteca Centrala
Pedagogica, Bucuresti, 1987.

S-ar putea să vă placă și