MORARU ANDREEA GEORGIANA

FAA, MK, 2.

FISA DE REFLECTIE NR 2.

1) Procesul de învățământ - ca relație predare-învățare-evaluare

1.3. Dimensiuni și caracteristici generale ale instruirii/procesului de învățământ

Procesul de învăţământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de învăţământ,

a cărui definiţie generică poate fi: activitatea instructiv-educativă complexă, desfăşurată în
mod organizat şi sistemic de elevi şi profesori în şcoală, prin care elevii dobândesc un sistem
de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, capacităţi, competenţe, achiziţii intelectuale şi motrice,
prin care îşi formează concepţia despre lume, convingerile morale, trăsăturile de caracter,
precum şi aptitudinile de cunoaştere, cercetare şi creaţie.
Caracteristicile generale ale procesului de învăţământ
Sunt evidente la nivelul analizei structurii de funcţionare a acţiunii educaţionale bazată
pe corelaţia existentă între subiectul educaţiei (cadru didactic) şi obiectul educaţiei (elevul).
Aceste caracteristici vizează:
a) interacţiunea subiect-obiect, proiectată şi realizată la nivelul relaţiei de comunicare
dintre emiţător şi receptor (cadru didactic-elev);
b) unitatea informativ-formativ, proiectată şi realizată la nivelul conţinutului mesajului
educaţional, construit de cadrul didactic special pentru declanşarea răspunsului
comportamental al elevului;
c) autoreglarea activităţii cadrului didactic în funcţie de răspunsul elevului, la nivelul
unor circuite de conexiune inversă, deschise perfecţionării.
Dimensiunile procesului de învăţământ
Descrierea procesului de învăţământ comportă în general două planuri: abordarea
sistemică, mai exact raportarea învăţământului la sistemul său integrator şi analiza
componenţială şi funcţională a învăţământului şi, în final, principalele sale demersuri:
predare-învăţare-evaluare (Chiş, 2001). Cristea (2002) şi Cucoş (2002) consideră că
dimensiunile procesului de învăţământ reflectă resursele abordării sistemice a activităţii
didactice angajate în plan funcţional, structural şi operaţional.
Dimensiunea funcţională reflectă legătura acestuia cu sistemul de învăţământ,
realizată la nivelul raporturilor existente între finalităţile pedagogice macrostructurale (ideal
educaţional, scopuri pedagogice) şi finalităţile pedagogice microstructurale (obiectivele
educaţionale). Această dimensiune reflectă calitatea structurii sistemului de învăţământ: a
structurii de adaptare internă, care vizează organizarea pe niveluri – trepte – cicluri şcolare
curriculare, cu programele curriculare corespunzătoare; a structurii de conducere, a cărei
valoare este determinată de raporturile existente între conducerea managerială şi conducerea
administrativă a organizaţiei şcolare.
Dimensiunea structurală a procesului de învăţământ vizează resursele pedagogice
angajate în sistem pentru realizarea calitativă a activităţii didactice şi relaţiile de colaborare
instituite de şcoală cu societatea civilă, în general cu comunităţile educative, teritoriale şi
locale. Această dimensiune reflectă structura materială şi structura de relaţie a sistemului ,
care asigură: repartizarea resurselor pedagogice (materiale, umane, financiare,
informaţionale), disponibile la un anumit moment dat; atragerea resurselor pedagogice
suplimentare din direcţia agenţilor sociali (economici, politici, sociali, etc) interesaţi să
investească în învăţământ.
Dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ vizează activitatea educativă
proiectată de cadrele didactice, realizabilă în termeni de acţiune concretă. Această acţiune
concretă presupune adaptarea sarcinilor didactice, stabilite la nivelul programelor şcolare, la
specificul clasei în contextul proiectării şi al realizării unor relaţii pedagogice optime între
cadrul didactic şi elevi.
Procesul declanşat implică patru operaţii: definirea obiectivelor pedagogice concrete
ale activităţilor didactice; stabilirea 2 conţinutului activităţii didactice; aplicarea metodologiei
necesare pentru reuşita activităţii didactice şi asigurarea evaluării rezultatelor activităţii
didactice.
Cucoş (2002) se referă la dimensiunea operaţională a procesului de învăţământ prin
funcţionarea mai multor tipuri de relaţii: în interiorul procesului de învăţământ, între
componentele acestuia; între procesul de învăţământ şi sistemul de învăţământ; între
componentele procesului de învăţământ (finalităţi, metode, mijloace de învăţământ, etc) şi
componente ale mediului social (ideal social, grad de cunoaştere, nivel de dezvoltare a
tehnicii, etc).

BIBLIOGRAFIE
1. https://www.academia.edu/26067298/Curs_nr_2_Procesul_de_
%C3%AEnv%C4%83%C5%A3%C4%83m
%C3%A2nt_2_1_Definirea_conceptului_de_proces_de_%C3%AEnv
%C4%83%C5%A3%C4%83m%C3%A2nt
2. https://cdn4.libris.ro/userdocspdf/894/Instruirea.%20Procesul%20de
%20invatamant%20-%20Sorin%20Cristea.pdf
3. https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/PROCESUL-DE-
INVATAMANT27.php