PEDAGOGIE II

CONF. UNIV. DR. ABIL. LILIANA MÂȚĂ

 TEORIA ȘI METODOLOGIA INSTRUIRII.
TEORIA ȘI METODOLOGIA EVALUĂRII

I. Sistemul şi procesul de învăţământ

II. Normativitatea activităţii
didactice
III. Metodologia şi tehnologia
instruirii
IV. Proiectarea activităţii didactice
V. Evaluarea școlară
 CURRICULUM

F C S.I. S.E.
Finalităţile Conţinutul Strategii de Strategii de
educaţiei învăţării instruire evaluare

• ideal • concept • metode • forme de

• scop • componente didactice evaluare
• obiective • criterii de • mijloace • metode de
- generale selecţie didactice evaluare
- specifice • documente • forme de • erori de
- concrete • organizare organizare evaluare
1. Problematica sistemului şi a procesului de
învăţământ
 Definire
Sistemul de învăţământ reprezintă
principalul subsistem al sistemului de
educaţie, care include ansamblul
instituţiilor specializate în proiectarea şi
realizarea funcţiilor educaţiei, prin
conţinuturi şi metodologii specifice,
organizate formal şi nonformal (Cristea,
S., 1998, p. 416)
Procesul de învățământ este un ansamblu
de acţiuni exercitate în mod conştient şi
sistematic de către educatori asupra
educaţilor, într-un cadru instituţional
organizat, în vederea formării
personalităţii acestora în concordanţă cu
cerinţele idealului educaţional (Nicola,
I., 1996, p. 340).
Reprezintă principalul subsistem al
sistemului de învăţământ specializat în
proiectarea şi realizarea obiectivelor
pedagogice generale, specifice şi
concrete (Cristea, S., 1998, p. 374 ).
 Structură
 Preşcolar: grupa mică, grupa mijlocie, grupa mare, agenţii acţiunii: cadre didactice, elevi;
pregătitoare pentru şcoală;
 Primar: clasele I-IV; finalităţile: ideal educaţional, scopuri,
 Secundar: obiective educaţionale;
- învăţământul secundar inferior, organizat în două
cicluri care se succed: gimnaziu, clasele V-VIII şi ciclul conţinuturile prevăzute în planuri de
inferior al liceului sau şcoala de arte şi meserii, clasele învăţământ, programe şi manuale şcolare;
IX-X;
- învăţământul secundar superior: ciclul superior al metodele şi mijloacele didactice;
liceului, clasele XI – XII/XIII, precedat, după caz, de
anul de completare; planificarea şi organizarea;
 Postliceal
 Sistemul naţional de învăţământ superior este normele pedagogice;
structurat pe 3 niveluri de studii universitare:
- Studii universitare de licenţă; câmpul relaţional: cadre didactice-elevi, elevi-
- Studii universitare de masterat; elevi, elev-grup, grup-clasă;
- Studii universitare de doctorat.
rezultatele
Tendinţe generale în organizarea şi perfecţionarea sistemelor de învăţământ
 pregătirea specială (psihologică) a copiilor
pentru „demararea” învăţământului primar
(evitarea „şocului şcolarizării”);
 pregătirea optimă a „parcursului educativ”
de la învăţământul primar la cel secundar;
 prelungirea duratei învăţământului
obligatoriu de la 8 la 9 ani, uneori chiar de
la 10 la 11 ani, pentru a asigura şanse egale
de reuşită tuturor grupurilor sociale;
 diversificarea, după vârsta de 16 ani, a
învăţământului post-obligatoriu (în filiere);
 dezvoltarea unui învăţământ superior
capabil să creeze „un echilibru între
diversele specializări: umaniste, ştiinţifice,
tehnologice şi profesionale;
 formarea tuturor cadrelor didactice la
nivel universitar, în instituţii specializate
cu durata de minimum 3 ani;
 asigurarea continuităţii între formele de
pregătire profesională iniţială şi continuă
(trebuie considerate ca un întreg );
 tendinţa egalizării şanselor de instruire
(manifestare concretă a democratizării
învăţământului), aspect ce se înfăptuieşte
prin preocuparea pentru asigurarea unei
instruiri egale pentru toţi copiii;
 tendinţa perfecţionării continue a
sistemului de învăţământ, manifestată prin
strânsa interdependenţă dintre inovaţie şi
modernizare (vezi reformele şcolare)
Dimensiuni Definiţie Rol
Reflectă legătura dintre procesul de învăţământ şi - asigură conexiunea inversă dintre „intrarea în
sistemul de învăţământ, realizată prin raporturile sistem” şi „ieşirea din sistem”;
existente între: - asigură maximalizarea rezultatelor
- finalităţile pedagogice macrostructurale (ideal,
Dimensiunea scopuri);
funcţională - finalităţile pedagogice microstructurale (obiective
intermediare, concrete).
Vizează resursele pedagogice angajate de sistem - angajează valorificarea următoarelor
pentru realizarea calitativă a activităţii didactice şicategorii de resurse:
relaţiile de colaborare dintre şcoală şi comunităţile  materiale: baza didactico-materială;
Dimensiunea educative.  umane: cadre didactice, personal
structurală administrativ;
 financiare: bugetul;
 informaţional-valorice: plan de
învăţământ, programe şcolare, manuale
şcolare etc.
Vizează activitatea educativă/ didactică proiectată de - presupune adaptarea sarcinilor didactice
cadrele didactice cu elevii, realizabilă în termeni de stabilite la nivelul programelor şcolare la
acţiune concretă. specificul clasei, prin intermediul următoarelor
Dimensiunea operaţii:
operaţională  definirea obiectivelor pedagogice;
 stabilirea conţinuturilor;
 aplicarea metodologiei;
 evaluarea rezultatelor
 Caracteristici Definiţie
Presupune construirea unui
repertoriu comun operaţional în
cadrul acţiunii educaţionale.
Interacţiunea
profesor-elev
Vizează legătura funcţională
existentă între conţinutul acţiunii
Interdependenţa didactice şi efectele psihologice ale
informativ-formativ conţinutului acţiunii didactice.
Presupune realizarea permanentă a
circuitelor de conexiune inversă
necesare între calitatea răspunsului
elevului şi calitatea activităţii
Reglarea şi cadrului didactic.
autoreglarea acţiunii
didactice
Condiţii
Calitatea comunicării didactice depinde de strategia folosită, care
poate fi proiectată prin interacţiunea următorilor cinci factori:
a) scopul activităţii;
b) personalitatea elevului;
c) cadrul concret al activităţii;
d) personalitatea cadrului didactic;
e) stilul educaţional.
- asigurarea autorităţii epistemice a conţinutului care urmează a fi
predat;
- asigurarea legăturilor funcţionale între cunoştinţe;
- asigurarea calităţilor tipice explicaţiei educaţionale
- perfecţionarea permanentă a proiectului pedagogic;
- realizarea repertoriului comun optim;
- definitivarea circuitelor de conexiune inversă externă (capacitatea
cadrului didactic de autoevaluare a calităţii proiectului pedagogic);
- stimularea circuitelor de conexiune inversă internă (capacitatea
elevului de autoevaluare a comportamentului de răspuns dirijat);
- valorificarea ambianţei educaţionale interne şi a câmpului psiho-
social extern în direcţia perfecţionării permanente a activităţii
instructiv-educative