Didactica specialităţii

Ș.l. Dr. ing. Novac Mihaela

 Evoluția didacticii

Didactica tradițională Didactica modernă:

 centrare pe predare;  valorificarea rezultatelor psihologice și
 percepția ca sursă principală sociologice;

de cunoaștere;  accent sporit pe metodele de predare-învățare;

 explicarea dimensiunilor sociologice și
 dirijarea autoritară a învățării
psihologice implicate în realizarea funcțiilor
instructiv-educative.

Didactica postmodernă
 procesul de învățământ este interpretat printr-o perspectivă psihosociologică ;
 existența unei interdependențe a celor trei funcții principale ale procesului de învățământ,
predarea-învățarea-evaluarea.
 Tipuri de strategii didactice:

 strategii inductive,
 strategii deductive
 strategii analogice
 strategii transductive
 strategii mixte: inductiv-deductive şi deductiv-inductive;
 strategii algoritmice:
 strategii euristice
 Obiectul de studiu al didacticii

Definiție:
 Didactica studiază procesul de învățământ din punct de vedere al relației
predare - învățare - evaluare căutând să dezvolte personalitatea umană
în ansamblul ei și în concordață cu idealurile educaționale ale școlii
românești contemporane.
Principalele probleme de interes ale didacticii sunt date de:

 Conținutul procesului de învățământ reprezentat de volumul și

calitatea cunoștințelor.
 Tehnologia desfășurii procesului de învățământ.
 Asigurarea unui echilibru funcțional între predare și învățare.
 Evaluarea randamentului procesului de învățământ.
 Conducerea acțiunii didactice; relația profesor-elevi.
Procesul de învățământ este un ansamblu coerent de activități exercitate în
mod conștient, organizat și sistematic de către profesori asupra elevilor,
desfășurate într-un cadru instituțional în vederea educării și formării
personalității acestora și integrării socio-profesionale a lor.
Procesul de învățământîndeplinește:
 funcția de predare;
 funcția de învățarea;
 funcția de evaluarea
Operațiile care însoțesc funcția de evaluare pot fi definite astfel:

 Măsurarea.
 Aprecierea.
 Decizia .

În accepțiunea didacticii moderne, funcția de predare devine eficientă în

momentul când există o interacțiune între funcțiile de predare, învățare și
evaluare.
Caracteristicile generale ale procesului de învățământ

 Caracterul planificat, organizat și sistematic.

 Caracterul informativ-formativ.
 Caracterul cognitive
 Caracterul bilateral
 Caracterul de autoreglare
 Caracter deschis, dinamic și complex.
 Analiza și interpretarea procesului de
învățământ ca sistem
Componentele procesului de învățământ sunt:

 agenții procesului de învățământ:

 profesorii;
 elevii;

 conținutul învățământului:
 obiectivele / competențele instructiv-educative
 diferențiate pe niveluri școlare;
 disciplinele;
 unitățile de învățare;
 temele;
 formele de activitate ale cadrelor didactice și ale elevilor:
 formale:
 nonformale:
 informale:
 metodele utilizate de agenții procesului:
 metodele utilizate de agenții procesului:
 normele și regulile care fundamenteaz și orientează activitățile didactice;
 resursele materiale:
 relațiile interumane:
 rezultatele la învățătură și nivelul real de educație al elevilor;
 conexiunea inversă ;
 timpul școlar:
 relațiile dintre componentele sistemului:
 Legătura didacticii cu metodicile predării
disciplinelor tehnice

 Metodica sau didactica specialității, în actul ei educativ, are însemnătate atât pentru
practic, cât și pentru raporturile ei cu alte discipline.
 Între didactică și metodici există o strânsă relație, un raport de interdependență de la
general la particular.
 De exemplu,
 pentru clasele V – VIII, disciplinele tehnologice au la bază ca îndrumar metodic didactica
educației tehnologice,
 iar pentru filiera tehnologică,profilul tehnic, clasele IX – XIII, fiecare disciplină tehnică care
intră în componența uneia dintre specializările Electronică și Automatizări, Eectrotehnică,
Telecomunicații, Mecanică, etc, au ca îndrumar metodic o didactică specială (metodică de
predare specifică).
 Locul și rolul disciplinelor tehnice în
învățământul preuniversitar

 Planurile de învățământ din etapa liceală, filiera tehnologică, precum și

planurile de învățământ pentru școlile de arte și meserii prevăd în
cuprinsul lor discipline tehnice și tehnologice.
 Există un raport optim între disciplinele de cultură general și cele tehnice
șide specialitate.
 Disciplinele tehnice și tehnologice au rolul de a forma o serie de
competențe profesionale astfel încât la finalizarea unei etape de
școlarizare, elevii să poată desfățura activități în domeniul în care a avut
loc instruirea.
 Instruirea elevilor în sistemul românesc de
învățământ este fixat pe mai multe nivele:

 nivelul gimnazial, (clasele V-VIII) - se studiază disciplina de cultură generală

Educație tehnologică;
 școala de arte și meserii, (SAM), (clasele IX – X) – în care se studiază o serie de
discipline tehnice,
 nivelul liceal tehnologic sau de specialitate
La sfârșitul acestui nivel, elevii vor primi certificate de competență profesională
 școala postliceală prin care se continuă specializarea într-o meserie pe care
elevii au avut-o anterior.
 Obiectivele generale ale predării disciplinelor tehnice sunt:

 învățarea de către elevi a limbajului tehnic;

 definirea fenomenelor studiate;
 formarea și dezvoltarea gândirii tehnice;
 cunoașterea părților componente ale sistemelor tehnice;
 înțelegerea dependențelor funcționale dintre elementele unui sistem tehnic;
 formarea și dezvoltarea vederii în perspectivă (spațiu) a elementelor și sistemelor tehnice;
 realizarea reprezentărilor schematice;
 formarea priceperilor și deprinderilor de a mânui obiectele tehnice, dispozitivele, aparatele de măsură și
control;
 identificarea parametrilor care definesc o operație tehnologică;
 cunoașterea succesiunii operațiilor tehnologice, a materialelor,utilajelor, cu ajutorul cărora se realizează
aceste operații;
 formarea abilității de a monta, demonta mecanismele, utilajele,specifice domeniului pentru care se
califică.
Metodicile predării disciplinelor tehnice și tehnologice
îndeplinesc o serie desarcini care sunt date de:

 selectarea din cadrul specialității, ca știință, a ideilor științifice,a problemelor

importante ce trebuie să fie asimilate de elevi
 coordonarea conținutului disciplinei de specialitate în vederea prezentării acesteia
ca un tot unitar și după un anumit algoritm;
 stabilirea legăturii disciplinelor de specialitate cu celelalte obiecte de învățământ;
 întocmirea, analiza și îmbunătățirea programelor școlare;
 prelucrarea științifică a metodelor clasice de predare și sugerarea unor posibilități
eficiente de organizare a lecțiilor;
 valorificarea conținutului științific al specialității în dezvoltarea calităților
intelectuale, morale și a deprinderilor practice necesare elevilor ca viitori cetățeni