NOTE DE CURS LA DISCIPLINA TEORIA ȘI METODOLOGIA

EDUCAȚIEI TEHNOLOGICE
Cursul Teoria și Metodologia Educației Tehnologice este o disciplină de
specialitate care vizează pregătirea viitorului absolvent atât pentru dezvoltarea
personală cât şi pentru cea profesională, pe baza parcurgerii unei diversităţi de
module care reflectă domenii de activitate. Cursul oferă posibilitate viitorului
pedagog de a acumula noi cunoştinţe teoretice despre strategii moderne de predare-
învăţare şi organizare a procesului instructiv-educativ, de a acumula priceperi,
abilităţi şi deprinderi practice legate de viaţă, de familie, de societate, cultură, artă
populară și decorativă, meșteșuguri, tradiții.

Competențe dezvoltate în cadrul cursului:

 Însușirea reperelor conceptuale ale disciplinei Teoria și Metodologia educației
tehnologice;
 Proiectarea activităţilor didactice la educația tehnologică;
 Utilizarea strategiilor didactice specifice educației tehnologice;
 Construirea unei varietăţi de tipuri şi probe de evaluare adecvate fiecărei etape
a procesului de învăţare ;
 Aplicarea formelor de lucru specifice educației tehnologice;
 Proiectarea și organizarea diferitor activități extrașcolare în practica
educațională.

Finalități de studii realizate la finele cursului:

 să descrie conceptele-cheie ale disciplinei;
 să argumenteze necesitatea studierii educaţiei tehnologice;
 să identifice actele normative care reglementează predarea-învăţarea educaţiei
 tehnologice în ciclul primar;
 să aplice metode activ-participative specifice lecţiilor de educaţie
tehnologice;
 să descrie tehnicile de formulare a obiectivelor operaționale;
 să aplice strategiile de evaluare a rezultatelor şcolare ale elevilor la educația
tehnologică.
 să execute lucrări practice în corespundere cu conținutul tematic
 să elaboreze proiecte didactice la educația tehnologică
 să prezinte modele de lecție în baza conținuturilor curriculare actuale la
educația tehnologică.

TEMA: REPERE CONCEPTUALE ALE DISCIPLINEI TEORIA ȘI

METODOLOGIA EDUCAȚIEI TEHNOLOGICE. OBIECTUL ȘI
IMPORTANȚA STUDIERII TEORIEI ȘI METODOLOGIEI EDUCAȚIEI
TEHNOLOGICE.
Obiective:
- să descrie conceptele-cheie ale disciplinei;
-să argumenteze necesitatea studierii educaţiei tehnologice;
- să identifice actele normative care reglementează predarea-învăţarea educaţiei
tehnologice în ciclul primar;
-să cunoască metode de predare-învăţare activ-participative specifice lecţiilor de
educaţie tehnologică;
- să descrie tehnicile de formulare a obiectivelor operaționale;
- să elaboreze proiect de lecţie, planificarea anuală şi semestrială etc.
- să aplice strategiile de evaluare a rezultatelor şcolare ale elevilor la educația
tehnologică.

 Definiri conceptuale. Educația tehnologică este atât o latură a educației, cât

și a culturii generale a omului contemporan, deoarece tehnologia face parte din
viaţa lui cotidiană. Includerea actului de creaţie în procesul de instruire a elevilor
este una din condiţiile principale ale evoluţiei educaţiei tehnologice în instituţiile de
învăţământ.
 Educația tehnologică reprezintă activitatea de formare și dezvoltare a
personalității umane, proiectată și realizată prin aplicarea cunoștințelor științifice
din diferite domenii, dobândite la diferite niveluri, în viața socială.
Termenul de tehnică provine din grecescul techne, care înseamnă
îndemînare, pricepere, măiestrie de a executa diferite activităţi.
Tehnologia reprezintă ansamblul metodelor, mijloacelor şi formelor de
prelucrare a materiilor prime.
 Metodologia didactică vizează ansamblul metodelor și procedeelor utilizate
în procesul de învățământ(ca exemplu Metodologia privind evaluarea criterială prin
descriptori...)
 Metodele de bază promovate de educaţia tehnologică sunt observarea,
experimentul, demonstraţia, problematizarea şi studiul de caz şi sunt
implicate în activităţile de perfecţionare continuă a orientării şcolare şi
profesionale.
Semnificația Teoriei și metodologiei educației tehnologice.
 Aportul esențial al procesului educaţional la Educaţia tehnologică este
încadrarea armonioasă a elevului în comunitatea umană, deschiderea orizontului
pentru cunoaştere şi pentru stimularea creativității elevilor la integrarea acestora în
spaţiul social-economic, etno-cultural şi contemporan.
La baza eficienţei formative a educaţiei tehnologice stau următoarele exigenţe
pedagogice:
 stimularea motivaţiei în vederea declanşării activităţilor reale şi conştiente;
 identificarea formelor de activitate în raport cu interesele elevului;
 obţinerea de rezultate stimulative pentru continuarea procesului tehnologic;
 dezvoltarea unei relaţii optime între cadrul didactic şi elev, care să contribuie
la implicarea acestuia în propria dezvoltare;
 evaluarea, trăirea şi crearea valorilor frumosului din societate, natură, artă.
Conexiuni disciplinare și interdisciplinare ale teoriei și metodologiei
educației tehnologice.
 Interdisciplinaritatea reprezintă întrepătrunderea (coordonare + cooperare)
structurilor mai multor discipline la nivel ierarhic superior.
 Corelaţia cunoştinţelor constituie o legătură a cunoştinţelor specifice
diferitelor domenii al căror scop conduce la un sistem unitar de cunoaştere, la
o concepţie generală, unitară asupra lumii, a naturii, a societăţii şi a gândirii,
la o concepţie ştiinţifică întemeiată.
 La nivel disciplinar Teoria și metodologia educației tehnologice corelează
cu disciplinele din sistemul de științe pedagogice, ca de exemplu:
 - Pedagogia generală, pedagogia preșcolarului, pedagogia învățământului
primar etc;
 - la nivel interdisciplinar corelează cu disciplinele din sistemul de științe
psihologice ca de exemplu:
 Psihologia generală, psihologia dezvoltării, psihologia educației etc.
 - din sistemul de științe sociologice etc.
  - din sistemul de științe medicale, anatomia, fiziologia etc.
Semnificația teoretică și practică a Teoriei și metodologiei
educației tehnologice.
 Formarea atitudinilor faţă de om, natură, societate, dezvoltând concomitent
anumite competenţe specifice în domeniul educației tehnologice în ciclul primar
pentru stimularea eficienţei şi calităţii procesului educaţional;
 2. Motivarea în pregătirea elevilor pentru a participa la activităţi cu caracter
competitiv;
 3. Valorizarea propriei vocaţii.
Forme de realizare a educației tehnologice la nivel formal, nonformal și
informal
 lucrările de laborator;
 activitățile manuale;
 practica în ateliere;
 activitățile din cadrul cercurilor tehnice;
 excursiile în mediile tehnologice.
 Experiențe individuale, etc.
Importanța studierii teoriei și metodologiei educației tehnologice.
 Se studiază reperele teoretice referitoare la didactica predării educației
tehnologice în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor;
 Se formează o cultură tehnologică şi o conştiinţă a progresului tehnic.
 stimulează și facilitează procesul de integrare socio-profesională a
personalității umane.

TEMA: EDUCAŢIA TEHNOLOGICĂ ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR.

PERSPECTIVE CURRICULARE.
Obiective:
1. Să identifice actele normative care reglementează predarea-învăţarea
educaţiei tehnologice în ciclul primar;

2. Să descrie competențele specifice disciplinei Educația tehnologică în

învățământul primar;
3. Să opereze în cadrul modulelor din aria curriculară Tehnologii (Modelarea
artistică, colaje şi decoraţiuni, educaţia digitală, arta culinară şi sănătatea,
reciclarea creativă, activităţi agricole, meşteşuguri populare, robotica).
4. să demonstreze capacităţi de analiză şi interpretare a unor situaţii
educaţionale cu semnificaţie tehnologică.
5. Să elaboreze lucrări practice realizate conform cerințelor curriculare.

Curriculumul pentru învățământul primar este parte componentă a

Curriculumului Național și reprezintă un document reglator şi un act normativ
prevăzut pentru a fi implementat în procesul educațional în clasele primare.
Scopul Curriculumului pentru învățământul primar constă în concretizarea și
valorificarea politicilor educaționale la nivelul învățământului primar.

Evidențiem schimbările/dezvoltările realizate.

 Prezentarea conceptului de curriculum din perspectivă sistemică.
 Precizarea nivelurilor taxonomice ale competențelor școlare.
 Reliefarea cadrului valoric/axiologic transdisciplinar în baza profilului
absolventului nivelului primar de învățământ ca un nou concept cu valențe
semantice de finalitate a sistemului de învățământ, proiectat din premisa unității
abordării psiho- și sociocentriste.
 Reformularea competențelor specifice disciplinelor, evidențiind valorile și
atitudinile specifice predominante în concordanță cu profilul absolventului claselor
primare. Asigurarea conexiunilor inter- și transdisciplinare prin formularea unei
competențe specifice de integrare și transfer pentru fiecare disciplină de studiu.
Corelarea numărului de competențe specifice cu valențele și posibilitățile fiecărei
discipline.
 Redefinirea unităților de învățare pornind de la statutul și binomul competențelor
care devin un nou sistem de referință al finalităților de format, conținuturile
devenind mijloace de formare a competențelor. Asigurarea unei structuri unice a
unităților de învățare pe clase, eșalonându-le la majoritatea disciplinelor pe
parcursul temporal al anului școlar, fapt ce va facilita activitatea de proiectare
didactică eșalonată.
 Revizuirea sistemelor de unități de competențe (sub-competențe) în contextul
dinamic al formării competențelor specifice pe unități de învățare, pe clase.
Eșalonarea sistemelor de finalități preconizate pentru sfârșitul fiecăreia dintre
clasele I-IV, care conduc progresiv elevii spre dobândirea competențelor specifice
disciplinei la finele nivelului primar de învățământ.
 Corelarea abordărilor intra- și interdisciplinare la nivelul conținuturilor pe
discipline, pe clase și unități de învățare: sincronizări (Limba străină și Limba
română; Științe și Matematică), reconfigurări, optimizări, descongestionări
judicioase. Evidențierea în cadrul unităților de conținut a termenilor specifici
disciplinei care trebuie să intre în vocabularul activ al elevului.C
Asigurarea continuității în implementarea evaluării criteriale prin descriptori
(ECD) în învățământul primar prin listarea produselor școlare evaluabile în fiecare
unitate de învățare.
  Asigurarea numărului de ore necesar pentru un parcurs eficient de
predareînvățare-evaluare: dobândirea, înțelegerea, aplicarea, analiza-sinteza
achizițiilor; realizarea strategiilor de evaluare în contextul ECD.
 Intensificarea centrării curriculumului pe elev prin diversificarea ofertelor de
discipline: propunerea ariei curriculare „Consiliere și dezvoltare personală” cu
disciplina de studiu „Dezvoltarea personală”.
 Corelarea curriculumului cu procesele de globalizare, internaţionalizare,
europenizare, tehnologizare etc.: - propunerea modulelor „Educația digitală” și
„Robotica” la disciplina „Educația tehnologică”, de rând cu recomandarea la toate
disciplinele a unor activități de învățare și produse școlare care valorifică TIC – în
cheia implementării Strategiei „Moldova Digitală 2020” [20]; - racordarea
competențelor specifice disciplinelor din aria curriculară „Limbă și comunicare” la
Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi [1]; - racordarea disciplinei
„Științe” la concepțiile OECD/PISA.
 Promovarea strategiilor didactice (inter)active, a învățării experiențiale, a
elementelor de învățare prin sarcini, prin proiecte, studii de caz, în combinare
judicioasă cu strategii consacrate pentru vârsta școlară mică: ludice, conversative,
exersative etc.
 Promovarea abordărilor curriculare transdisciplinare: activități transdisciplinare
încadrate într-o zi (7 zile pe an) și încadrate într-o lecție.ic

ulum Educaţia tehnologică.uCompetenţele specifice disciplinei

1. Utilizarea materialelor, ustensilelor şi tehnicilor specifice în diverse activități
tehnologice, manifestând curiozitate și interes pentru inovații.
2. Confecționarea unor obiecte simple utilitare și decorative, dând dovadă de
motivație pentru creativitate și gust estetic.
3. Apelarea la instrumente și resurse digitale în situații de învăţare, dând dovadă de
corectitudine, adecvare și respect pentru etica mediilor virtuale.
4. Transpunerea achiziţiilor tehnologice, digitale în contexte educaţionale și
cotidiene, demonstrând grijă pentru mediul natural și cei din jur. țământul primar
parte Actuala abordare a Educației tehnologice reiese din coraportul omului
modern cu tehnologia, care este considerată o componentă indispensabilă a culturii
societății actuale. Curriculumul reconceptualizat propune studierea tehnologiilor
informaționale în cadrul modulelor: Educație digitală și Robotica. Modulul
Robotica are drept scop principal formarea şi dezvoltarea creativităţii tehnice şi
gândirii algoritmice ale elevului. Studierea modulului Educaţia digitală presupune
dezvoltarea capacităţilor de utilizare a instrumentelor şi resurselor TIC, precum şi
aplicarea acestora pentru facilitarea formării de competențe la celelalte discipline;
dezvoltarea orizontului de cunoaştere şi capacităţii de explorare a lumii, la
dezvoltarea deprinderilor legate de accesarea, interpretarea şi prezentarea
informaţiilor, de modelarea şi controlul evenimentelor, de înţelegere a implicaţiilor
TIC în societate.
Modulele noi Colaje şi decoraţiuni, Modelarea artistică, Reciclarea creativă
își propun să dezvolte creativitatea elevilor prin experimentări practice cu valoare
aplicativă, explorând diverse materiale şi tehnici de obţinere a obiectelor utilitare/
decorative. Totodată, se urmărește dezvoltarea aptitudinilor de a analiza resursele
mediului fizic şi a celui tehnologic.
Modulul Modelarea artistică
Modelarea este o activitate intuitiv-practică, ce vizează reproducerea
schematică a unui corp, fenomen, proces, pentru a facilita studiul acestuia. Această
activitate face vizibilă legăturile, proprietăţile obiectelor, care mai înainte erau
inaccesibile pentru percepţia directă, dar care sînt esenţiale la înţelegerea structurii
corpurilor, proceselor şi fenomenelor naturale.Modelările contribuie la
perfecţionarea diferitelor aspecte ale activităţii intelectuale ale şcolarilor, la
dezvoltarea conştiinţei lor ecologice.
Pentru realizarea cu succes a modelărilor învățătorii trebuie să respecte anumite
cerinţe metodologice:
1. Să reflecte corect, clar structura obiectului studiat;
2. Să fie simplu la percepţie şi accesbil în ceea ce priveşte confecţionarea şi
funcţionarea lui;
3. Să stimuleze şi să faciliteze procesul cunoaşterii.
Modelarea poate fi de trei tipuri:
 obiectuală;
 schematică
 grafică.
Modelarea obiectuală se aseamănă cu obiectul natural (cocor, lalea efectuate prin
tehnica origami, legume, fructe din ceară, plastic; animale din plastic).
Modelarea schematică - componentele esenţiale ale obiectelor şi legăturile dintre
ele sunt reprezentate prin obiecte imitatoare (modelul sistemului solar; modelarea
sistemului respirator; modelul termometrului).
Modelarea grafică - sunt modele desenate, dar şi lucrative. Ex.: Calendraul
naturii, Roata anotimpurilor; Copacul Anotimpurilor ş.a.
Un elev dobândește o reprezentare a unor astfel de concepte ca proporție, ca
dimensiune. Dacă creați un măr, o portocală sau un om de zăpadă cu propriile
mâini, copilul își dă seama că toate aceste obiecte sunt rotunde. Pentru a le crea,
trebuie să faceți o minge. Acesta este modul în care abilitatea de a generaliza un
obiect și o formă se dezvoltă. Există, de asemenea, o înțelegere a diferenței de
forme - masa de sus este dreptunghiulară, iar portocala este rotundă.
Modelarea formează precizia mișcărilor, îmbunătățește abilitățile de vedere și
structural, iar elevilor hiperactivi, de exemplu, li se adaugă calmul și asiduitatea, îi
învață să se concentreze.
Modelarea formelor compuse prin utilizarea carcasei.
1. Procedee de redare a formei compuse utilizând carcasa.
2. Particularităţi de aplicare a carcasei în modelare.
3. Realizarea carcaselor simple din sârmă.
4. Modelarea formelor mari.
5. Procedee de asamblare a detaliilor.
6. Modelarea tradiţională a obiectelor.
7. Varietatea obiectelor de ceramică tradiţională. Asemănarea antropologică a
vaselor de ceramică tradiţională.
Punctul plastic este o forma plană sau spaţială, ale carei dimensiuni sunt
reduse în raport cu suprafaţa sau spaţiul în care se află. Aceste dimensiuni trebuie
să fie aproximativ egale.
Punctul plastic poate avea mărimi diferite în raport cu mărimea suprafeţei pe care el
se află.
Compunerea unei suprafeţe cu ajutorul punctului se realizează linear (vertical,
orizontal, oblic) sau într-o suprafaţă în ordine - dezordine. Ordinea sau dezordinea
se referă la mărimea, culoarea, poziţia şi forma punctelor. Punctul poate avea rol în
sine sugerând de exemplu, „florile pe câmp”, „stele pe cer”, „spectatori în tribună”,
„flori, fructe sau frunze în pomi” etc. Punctul are şi un rol secundar, subordonat
unei forme. În acest caz punctul structurează forma - tehnica folosită de pictorii
impresionismului, abstracționismului. Punctul are şi rol decorativ de înfrumuseţare
a unor suprafeţe conform principiilor artei decorative (repetiţia, alternanţa, simetria,
asimetria, inversiunea etc.). Într-o compozitie plastică cu ajutorul punctului se obţin
şi unele efecte cu caracter expresiv determinate de marimea, culoarea şi poziția
acestora.
- punctele de mărimi diferite pot da impresia de spaţiu (mare - aproape, mic -
departe);
- punctele realizate în culori calde au tendinţa de apropiere, pe când cele reci se
depărtează;
- caracterul pronunțat - uşor este obţinut prin închiderea sau deschiderea culorii
(punctele deschise par uşoare, iar cele închise devin mai grele);
Într-o compozitie plastică, punctul poate fi centru de interes fie prin contrast de
culoare, de marime, de direcţie, fie prin locul pe care-1 ocupă în cadrul
compoziţiei.
Punctul expresiv, cu rol în sine, poate reprezenta elemente plastice legate de efectul
de distanţă, cum ar fi: căsuţe îndepărtate, explozii de artificii, stoluri de păsări, cer
înstelat.
Linia,în artele plastice, este o suprafaţă care are una din dimensiuni (lungimea)
mult mai mare faţă de cealaltă dimensiune (lăţimea). Teoretic, linia ia naştere prin
deplasarea pe o suprafaţă a unui punct într-o anumită direcţie. Linia este creată
deplasând un varf de pix, peniţă, creion, pensulă, cărbune, băţ etc. după o anumită
direcţie. În acest caz instrumentul de lucru determină grosimea liniilor (subţiri,
medii, groase).Structura şi aspectul liniei sunt determinate de natura instrumentului
care o creează. Linia mai poate fi creată din înşiruirea unor elemente de limbaj
plastic (puncte, linii, suprafeţe) pe o anumită direcţie. Linia are un rol de sine
stătător, poate fi subordonată suprafeţei ca structurare interioară a acesteia sau
poate contura o formă. În funcţie de direcţia pe care se deplasează punctul, linia
poate fi: dreaptă, frântă etc. Traseul continuu sau întrerupt determină caracterul
întrerupt sau continuu al ductului liniei. Poziţia liniei pe suprafata de lucru poate fi:
verticală, orizontală, oblică. Expresivitatea liniei se obţine în funcţie de traiectorie,
structure, lungime, grosime, poziţie, culoare, valoare, amplasare în spaţiul plastic şi
de natura instrumentului de lucru.
Linia verticală ca element dominant într-o compoziţie plastică dă sentimentul
de înalţare, monumentalitate, fermitate.
Linia oblică în compoziţia plastică creează mişcare, instabilitate si agitaţie.
Linia curbă sugerează armonie, mişcare, dinamism.
Linia frântă redă nelinişte, duritate, tensiune.
În general forma este aspectul exterior al unei figuri, determinata de limitele
fizice ale acesteia. Figura perceptuală se poate modifica odată cu orientarea ei
spaţială sau cu cea a mediului ambiant. Când percepem o figură, o interpretăm
conştient sau inconştient, ea reprezentând forma unui conţinut şi fiind forma
vizibilă a conţinutului, determinată de regulile intrinseci ale structurii care dau
cheia nevazută a configuraţiilor formale ale sistemului reprezentat de fenomene,
obiecte, procese indiferent de natura lor. În artele plastice forma are mai multe
accepţii, dintre care cele mai uzuale sunt - forma spontană; - forma elaborată;
Forma spontană în pictură se poate obţine accidental sau dirijat prin diferite
procedee tehnice cum ar fi: monotipia, dirijarea culorii cu un jet de aer, prin
suflarea liberă sau printr-un tub în diferite sensuri a unor pete de culoare fluidizată,
prin stropirea cu pensula pe foaia umedă sau uscată, prin imprimarea cu ajutorul
unor materiale textile imbibate cu una sau mai multe culori etc.
Forma elaborată este creată de om pe baza sugestiilor din natură. Ea poate lua
înfăţişări de ornament sau de semn plastic comunicând idei, cunoştinte sau
provocând sentimente şi trăiri. Forma plastică elaborată se realizează în mod
conştient pe baza transfigurării unor forme naturale.
Modulul Colaje și decorațiuni
Având în vedere specificul Educației tehnologice problemele metodologice
legate de proiectarea și conducerea acestor  activități se impletesc cu problemele
privitoare la tehnica executării diferitelor obiecte ,confecții necesitând deci, o
pregatire temeinică. Astfel, problemele  metodice sunt corelate si strans legate de
cele de ordin tehnic. In organizarea și desfășurarea lecțiilor apar mereu situații
noi ,condiții concrete ,specifice,care solicita soluții corespunzătoare.
Colajul poate fi întâlnit sub denumirea de aplicaţie ce semnifică, în fond,
tot aceiași tehnică, deoarece în cazul dat de bază se ia proveniența latină applicatio
– suprapunere; ce reprezintă procedeul de creare a imaginilor, ornamentelor, prin
coasere, lipire pe ţesătură, hârtie şi alte materiale pe un fundal, a bucăţelelor
multicolore din ţesătură, hârtie, blană, plante ş.a. de o altă culoare sau factură.
La lecţiile de educație tehnologică din ciclul primar elevii exersează
obținerea unor ornamente, învaţă stilizarea şi tratarea decorativă a obiectelor reale,
generalizând construcţia acestora, dându-le noi expresivităţi. Compoziţiile colaj
decorativ în ciclul primar pot avea diverse forme, dar de bază sunt ornamentele în
formă de friză şi cele simetrice înscrise în diverse forme. În colajele decorative
realizate în formă de friză elementele se repetă ritmic, alternează atât pe orizontală
cât şi pe verticală. În colaje acestea pot juca rol de element distinct, principal
alcătuind centrul compoziţiei, sau element secundar jucând rol de bordură sau
margine. Decorul poate fi simplu, alcătuit dintr-un element şi compus în care un
anumit motiv se repetă peste două- trei elemente. Colajele simetrice se înscriu în
forme pătrate, dreptunghiulare, rotunde etc., motivul ornamental poate să se
dezvolte de la centru spre margine, uniform, echilibrat fiind în dependenţă de
mărimea şi destinaţia obiectului.
Pentru realizarea diverselor genuri de ornament elevii ciclului primar îşi
formează abilităţi de completare uniformă a unei suprafeţe de fondal cu unele
elemente în parte, subliniind cele principale. Pentru a dezvolta la elevi aşa calităţi
precum atenţia, acuitatea vizuală, capacitatea de a sesiza echilibrul compoziţional,
este oportun de a folosi pe larg, în cadrul lecţiilor de educaţie tehnologică, metode
didactice intuitive. În cazul lecţiilor ce se bazează pe experienţe deja acumulate de
către elevi, cum ar fi cunoaşterea tehnicilor de decupare şi lipire, sunt oportune
metodele verbale ca explicaţia şi instructajul.
Colajele individuale sau colective pot avea variate conţinuturi. În dependenţă de
aceste conținuturi este primită clasificare a colajului, după genuri. Aici se includ:
❖ colajele obiectuale,
❖ colajele tematice şi cu subiect,
❖ colajele decorative,
❖ colajele şrift,
❖ colajele abstracte.
După modul de decupare a detaliilor se deosebesc următoarele procedee:
- decuparea pe linie dreaptă (geometrică). Ex: decuparea pătratelor din fâşie,
triunghiurilor din pătrate, pătratelor din dreptunghi etc.;
- decupare pe linie curbă, ondulată. Ex.: decuparea cercului din pătrat, ovalului
din dreptunghi prin rotunjirea colţurilor etc. sau decuparea pe linia curbă realizată
după clişeu;
- decuparea simetrică se realizează în cazurile când este necesară obţinerea unei
forme simetrice (vază, frunză, fluture etc.).
Formele simple ce au simetrie bilaterală se decupează din foaia îndoită în două.
Formele, detaliile, ce au simetrie radială se decupează din foaia împăturită de
câteva ori (în 4, 6, 8). Împăturirea foii de hârtie poate fi realizată după axele
orizontală, verticală cât şi după diagonale.

MODULUL: EDUCAŢIE DIGITALĂ

Studierea bazelor Educației digitale în învățământul primar este organizată
în forma unui modul, care se integrează în disciplina „Educație tehnologică” și care
va conduce la dezvoltarea capacităților de utilizare a instrumentelor și resurselor
TIC (http://educatieonline.md/Class?1#8) , precum şi aplicarea acestora pentru
facilitarea formării de competente la celelalte discipline; dezvoltarea orizontului de
cunoaștere şi capacității de explorare a lumii, la dezvoltarea deprinderilor legate de
accesarea, interpretarea şi prezentarea informațiilor, de modelarea şi controlul
evenimentelor, de înțelegere a aplicațiilor TIC în societate .
1. LUMEA DIGITALĂ
1. INFORMAȚIA
Informația este tot ceea ce aflăm nou. Prin lectură, comunicare și observare.
Informația are diferite forme.
Informația scrisă înseamnă texte.
Informația sonoră înseamnă sunete.
Informația vizuală înseamnă imagini.
Numerele sunt informații foarte importante! Cu ajutorul lor putem socoti și măsura.
Tot cu ajutorul numerelor pot fi redate toate celelalte feluri de informații!
Informațiile redate cu ajutorul numerelor se numesc informații DIGITALE, sau,
mai simplu – DATE.

2.Dispozitive digitale
Numerele se adună, se scad, se compară. Deci asta face un dispozitiv digital?
Dispozitivele digitale obțin, prelucrează și transmit informații. În aceste dispozitive
informația este reprezentată prin numere.
Fiecare dispozitiv digital are un PROCESOR. PROCESORUL prelucrează
informații. El este „creierul” dispozitivului digital.
Pentru a prelucra informații, procesorul primește și execută COMENZI. În unele
dispozitive procesorul controlează mecanismele, care execută comenzi. Așa
funcționează, de exemplu, roboții care asamblează automobile.
Dispozitivele digitale prelucrează informația și au procesoare care îndeplinesc
comenzi sau verifică îndeplinirea lor.
În jurul nostru sunt foarte multe dispozitive digitale!
3.Calculatorul – dispozitiv digital
Calculatorul este un dispozitiv digital! Cu ajutorul calculatorului poți desena,
scrie, efectua calcule, comunica cu cei dragi. Poți privi desene animate sau poți
asculta o poveste. Calculatorul îți oferă informația de care ai nevoie. El este format
din: unitate centrală; monitor; tastatură, șoricel.
În Unitatea centrală se află procesorul. Monitorul afișează informația: texte;
imagini; video. Cu ajutorul tastaturii scrii texte sau dai comenzi. Şoricelul te ajută
să controlezi calculatorul și să desenezi. Nu toate calculatoarele sunt la fel. Există
calculatoare care pot fi purtate cu ușurință în geantă. Așa un calculator se numește
laptop. El are baterie proprie. Îl poți folosi oriunde: acasă, în parc, la școală.
Unele calculatoare au unitatea centrală plasată în monitor. Acesta este mai mare
decât un monitor obișnuit.
Alte calculatoare nu au șoricel, iar tastatura apare chiar pe suprafața ecranului.
Ecranul este sensibil la atingerea cu degetele. Le cunoaștem sub denumirea de
tablete.

4.Omul și lumea digitală

Lumea digitală a început odată cu inventarea procesorului. Peste câțiva ani au
apărut și primele calculatoare. În timp, procesoarele au început să fie montate și în
alte dispozitive: cuptoare cu microunde; frigidere; mașini de spălat; televizoare;
telefoane. Apoi au apărut primii roboți mobili  – dispozitive digitale care se pot
deplasa. Acum procesoarele pot fi găsite aproape în orice dispozitiv: de la telefonul
mobil până la automobilul care se mișcă fără șofer.
Lumea digitală nu poate înlocui lumea reală. Lumea digitală nu transmite mirosul
florilor, gustul bucatelor sau căldura focului din cămin. Însă ea ne ajută în tot ceea
ce facem zi de zi.

2. COMUNICĂM DIGITAL
Veți afla:
cum să conectezi și să deconectezi corect un dispozitiv digital;
cum poți să controlezi un dispozitiv digital conectat.

Dispozitivele digitale au nevoie de somn?

Unele da, altele nu. Unele pot lucra fără întrerupere ani în șir. Altele au nevoie de
odihnă. Omul trebuie să aibă posibilitatea de a le conecta și deconecta oricând.
Pentru aceasta pe orice dispozitiv există un buton pentru conectare / deconectare.
Dispozitivele digitale trebuie să fie controlate și în timp ce ele lucrează. Există
dispozitive care pot fi controlate și la distanță.
Cel mai frecvent pentru controlul dispozitivelor digitale se folosește: butoanele de
pe tastatură șoricelul, ecranul tactil, consola.

Comunicăm digital
Veți afla: cum oamenii pot să comunice între ei, folosind dispozitivele digitale.
Oamenii comunică între ei prin mesaje scrise, sonore, vizuale. Ce au ele în comun
cu lumea digitală?
Toate tipurile de mesaje, despre care ai vorbit, sunt informații. Iar dispozitivele
digitale tocmai cu asta se ocupă: colectează, prelucrează și transmit între ele
informații. Deci, ele te pot ajuta în comunicare.
Oamenii pot folosi pentru comunicare diferite dispozitive digitale. Cel mai des este
folosit telefonul digital, care funcționează ca unul obișnuit.
Mai mult ca atât, telefonul digital poate transmite mesajele și apeluri video!
Calculatoarele sau tabletele, la fel, pot fi folosite pentru a comunica. Pentru aceasta
ele trebuie să fie dotate cu programe de comunicare.
Dispozitivele digitale oferă un serviciu special de comunicare – poșta electronică.
Mesajele din poșta electronică pot conține diferite informații – de la texte până la
colecții de fotografii.

Dispozitivele comunică între ele!

Vei afla: cum comunică între ele dispozitivele digitale.
Dacă noi comunicăm unii cu alții folosind dispozitive digitale, înseamnă că și
dispozitivele comunică între ele?
Da, dispozitivele digitale pot comunica între ele. Pentru aceasta ele trebuie să fie
conectate împreună. Dispozitivele pot fi conectate în diferite moduri.
Calculatoarele se conectează prin fire. Firele transmit informația la distanțe mari, în
orice punct al lumii.
Calculatoarele conectate între ele formează o REȚEA. Cea mai mare rețea din
lume este rețeaua INTERNET!
La distanțe mici, dispozitivele digitale pot comunica fără a fi conectate prin fir. În
acest caz spunem că ele folosesc o rețea Wi-Fi.

Există și conexiunile directe între calculatoare. Ați auzit probabil de „BlueTooth” –

„Dintele Albastru”, care conectează direct telefoane, tablete, roboți și alte
dispozitive digitale.
3. DIGITALUL ÎN VIAȚA COTIDIANĂ
Dispozitivele digitale nu pot să învețe în locul tău. Dar ele te pot ajuta să înveți. De
exemplu, jocurile educaționale sunt programe pentru învățare. Ele te ajută să
cunoști lumea, să scrii, să desenezi, să numeri.

De asemenea, poți folosi dispozitivele digitale pentru a privi un film sau a asculta
un text literar, de exemplu, o poveste.
Poți să deschizi în dispozitivul tău și cartea electronică Educație digitală, să citești
lecțiile din ea și să îndeplinești sarcinile propuse. Vei găsi și alte cărți, pe care le vei
citi direct de pe ecran.
Protejaţi digital! Vei afla: ce protecție îți oferă un dispozitiv digital în diferite
situații.
Dispozitivele digitale ne pot proteja în diferite moduri. Telefoanele și ceasurile
inteligente ne ajută să-i informăm pe cei apro piați despre tot ce se întâmplă cu
noi. Tot ele nu ne permit să ne rătăcim. Ele ne pot arăta drumul spre casă. Unele
chiar pot comunica părinților unde se află copiii lor.
Dispozitivele digitale pot proteja de furt automobile, biciclete sau alte mijloace de
transport. Programe speciale protejează informațiile din calculator. Alte programe
au grijă să comunicăm în siguranță.
Dispozitivele digitale sensibile la fum, apă pot să prevină incendii, scurgeri de apă
sau alte situații excepționale. Camerele video digitale din locurile publice pot ajuta
la descoperirea unor infracțiuni sau la prevenirea lor.
Pericolele din spatele ecranului
Vei afla: despre unele pericole din lumea digitală.
Orice dispozitiv poate deveni periculos dacă nu este folosit corect.
Este adevărat. Utilizarea incorectă a dispozitivelor digitale poate fi și periculoasă,
îndeosebi pentru copii. Câteva reguli simple pentru a evita aceste pericole:
Regula 1. Nu folosi dispozitivele digitale mai mult de 30 de minute fără pauză! Ea
permite să te odihnești.
Regula 2. Fiecare dispozitiv are destinația sa principală. Folosește telefonul pentru
convorbiri, iar tabletele și calculatoarele  – pentru a citi! Păstrează distanța dintre
ochi și ecran!
Regula 3. Privește, ascultă sau citește doar ceea, pentru ce ai primit acordul
părinților sau învățătorului!
Regula 4. Nu folosi dispozitivele digitale înainte de somn!
Regula 5. Nu folosi dispozitivele digitale în timp ce mergi pe stradă!

Să avem grijă de prietenii noștri digitali

Veți afla: ce trebuie să faci pentru ca dispozitivul tău digital să funcționeze oricând
vei avea nevoie de el.

Toate dispozitivele digitale au nevoie de energie pentru a funcționa. Ele primesc

energia de la baterie. Dacă bateria se descarcă, dispozitivul digital se deconectează.
Chiar și eu mă pot deconecta dacă nu îmi încărcați bateriile!
Dacă nivelul de încărcare a bateriei este redus, dispozitivul te informează că trebuie
încărcat.
Dispozitivul digital poate să nu mai funcționeze, dacă el a nimerit în apă. În acest
caz el trebuie reparat.
Dispozitivele digitale se pot supraîncălzi. În acest caz ele anunță despre
temperatura înaltă, apoi se deconectează. După ce se răcesc, dispozitivele digitale
pot fi conectate din nou.
Dispozitivele digitale se pot deteriora dacă cad de la înălțime. Trebuie să fiți atenți
atunci când le purtați cu voi. Folosiți pentru transportare un rucsac sau o geantă
specială.
Reguli de îngrijire a dispozitivelor digitale:
Aveți grijă ca bateria dispozitivului să fie încărcată suficient! Nu permiteți ca
descărcarea bateriei să ducă la deconectarea dispozitivului!
Purtați dispozitivele de dimensiuni mici (telefoanele și tabletele) în huse sau
carcase de protecție, care să le acopere ecranul!
Nu lăsați dispozitivele digitale (în special laptopurile, tabletele sau telefoanele) la
lumina directă a soarelui sau sub ploaie!

4. GÂNDIM DIGITAL
Veți afla: ce este o INSTRUCȚIUNE; cum poate fi descrisă instrucțiunea.
Instrucțiunile sunt indicații care ne ajută să îndeplinim corect un lucru. De
exemplu, culoarea roșu a semaforului ne indică să așteptăm, verde  – să traversăm
strada.
Instrucțiune? Se pare că e o indicație.
Semnul rutier din imagine este o instrucțiune care ne ajută să alegem corect locul
pe unde să traversăm strada.
Există instrucțiuni scrise și instrucțiuni verbale. Comenzile pentru animale sunt
instrucțiuni verbale. Instrucțiunile din manualul tău de matematică sunt scrise.
În lumea digitală instrucțiunea este o comandă, care se execută exact, conform
descrierii. Procesorul dispozitivului digital execută instrucțiunea.
Instrucțiunile digitale sunt foarte simple. De aceea, pentru a îndeplini ceva, un
dispozitiv digital execută una după alta mai multe instrucțiuni.
Algoritm și Program
Veți afla: ce este un ALGORITM; cum algoritmul se transformă în PROGRAM.
Atunci când pentru a face ceva execuți întocmai mai multe instrucțiuni, urmezi un
ALGORITM. ALGORITMUL te ajută să rezolvi probleme complicate, îndeplinind
instrucțiuni simple.
De exemplu, prezentăm un algoritm simplu de legare a șireturilor:
Pasul 1. Mai întâi faci un nod simplu.
Pasul 2. Îndoi șiretul la capete.
Pasul 3. Mai faci un nod.
Pasul 4. Strângi nodul, trăgând capetele îndoite ale șiretului.
Programul este algoritmul scris în limbajul înțeles de calculatoare și alte dispozitive
digitale.
Programul este alcătuit din mai multe instrucțiuni. Ele se îndeplinesc una după alta.
Prezentăm un program simplu:
Găsește comoara Căpitanului Flint:
1. Debarcă pe insulă la copacul uscat!
2. Mergi până la cei trei palmieri!
3. Continuă drumul spre lac!
4. Mergi pe malul lacului până la Piatra Neagră!
5. Ai ajuns! Comoara este sub Piatră!

Primul meu program

Veți afla: de ce ai nevoie pentru a scrie primul tău program; care este deosebirea
dintre scrierea și executarea programului.
De exemplu:
Fii atent! Ai un labirint, în care se află un șoricel și o felie de cașcaval. Trebuie să
folosești indicatoarele pentru a deplasa șoricelul la felia de cașcaval.
Explicarea instrucţiunilor:
Acesta va fi programul!
Pentru a scrie un program, aranjează instrucțiunile una sub alta, ca să formeze un
tot întreg, ca un puzzle. Programul începe cu o instrucțiune specială, care arată așa:
1) mută șoricelul cu un pas spre stânga
2) mută șoricelul cu un pas spre dreapta
3) mută șoricelul cu un pas în sus
4) mută șoricelul cu un pas în jos
Atenție! Programul trebuie nu doar scris, dar și lansat în execuție! Apasă butonul de
lansare!
Poți exersa mai mult. Pentru aceasta ai nevoie de un calculator conectat la rețeaua
Internet, timp liber și cineva care să te îndrume.
Depanarea programului
Veți afla: ce înseamnă să DEPANEZI un program; cum se depanează un program.
Am scris un program, dar nu funcționează. De ce?
Se pare că este o instrucțiune greșită în program. Programul trebuie depanat!
Să depanezi un program înseamnă să înlocuiești, să adaugi sau să lichidezi unele
instrucțiuni, astfel încât după relansare programul să funcționeze corect.
Depanez!
1 Găsesc instrucțiunea greșită.
2 Exclud instrucțiunea greșită din program (trag instrucțiunea greșită în coșul de
gunoi).
3 Adaug instrucțiunea corectă.
4 Conectez instrucțiunile la program.
5. Execut programul. Este corect!
Programul nu întotdeauna funcționează corect imediat după ce este scris. Uneori el
nu funcționează sau funcționează greșit. În acest caz programul trebuie corectat.

MODULUL „ARTA CULINARĂ ŞI SĂNĂTATEA”

 Unul dintre module disciplinei este Modulul „Arta culinară şi sănătatea”.
Prin desfăşurarea unor activităţi în cadrul acestui modul, se urmăreşte formarea
competenţelor elementare tehnologice din domeniul respectiv. Modulul „Arta
culinară şi sănătatea”, se referă la cultivarea unei viziuni de ansamblu asupra
tehnologiilor produselor alimentare, formarea unei atitudini active morale şi
responsabile în raport cu nutriţia şi sănătatea elevilor cît și formarea unor
deprinderi practice privind prepararea şi consumarea alimentelor.
Modulul Arta culinară şi sănătatea se studiază în clasele II - IV-a. Conform
curriculumului acestui modul i se pot rezerva 10-12 ore semestrial în fiece clasă.
Conţinuturile cum ar fi: varietatea produselor alimentare, clasificarea produselor
alimentare, componența nutritivă a produselor alimentare, aranjarea unei mese,
alcătuirea unui meniu conform alimentaţiei echilibrate, utilizarea tacîmurilor
conform normelor de igienă şi securitate, respectarea igienei personale, a
comportamentului în timpul mesei festive etc. prevăzute pentru clasele I-IV sînt
atractive şi semnificative, necesare pentru existenţa cotidiană a elevului cu
potenţialul de învăţare şi răspund unor interese specifice pe care le-ar manifesta
acesta.
Conținuturile de învățare ale modulului reflectă:
 Explicarea unor informaţii privind rolul alimentaţiei în sănătatea copilului,
 Identificarea mîncărurilor necesare unei alimentaţii sănătoase şi mîncărurile
care pot dăuna sănătăţii.
 Respectarea normelor de igienă şi protecţie în timpul consumului alimentar;
 utilizarea adecvată a veselei, tacîmurilor etc. în timpul consumului alimentar.
 Executarea anumitor activităţi practice la aranjarea corectă a mesei pentru
alimentaţia de zi cu zi; - aranjarea corectă a veselei, tacîmurilor, şerveţelelor
etc.
  Evaluarea (autoevaluarea) activităţilor de aranjare a mesei, vesele, tacîmurile
etc.:
 explicarea unor reguli de comportare la masă conform cerinţelor de conduită
în timpul mesei .
 Stabilirea duratei de păstrare în stare proaspătă/bună a unor produselor
alimentare;
 identificarea unor caracteristici, după care poate fi stabilită calitatea,
prospeţimea unor produse alimentare după miros, pipăit, aspect etc.;
 executarea activităţilor necesare la aranjarea mesei cu veselă, tacîmuri,
şerveţele etc.;
Ca activităţi de învăţare sunt propuse:
Exerciţii-joc privind respectarea unui regim alimentar şi rolul alimentaţiei
echilibrate în sănătatea şi activitatea copiilor;
- exerciţii-joc privind varietatea produselor alimentare şi clasificarea lor în
dietetice şi nedietetice, care pot provoca unele afecţiuni;
- activităţi practice privind respectarea normelor de igienă şi protecţie în timpul
consumului alimentar; - activităţi practice privind utilizarea corectă a veselei,
tacîmurilor etc. (farfurii, ceşti, linguri, furculiţe, tacîmuri, şerveţele);
- exerciţii–joc de aranjare corectă a veselei, tacîmurilor, şerveţelelor etc. pe masă;
- exerciţii–joc privind regulile de comportare corectă în timpul mesei;
- exerciţii de evaluare şi autoevaluare privind normele de igienă şi protecţie în
timpul consumului alimentar;
- activităţi de evaluare a lucrărilor de aranjare a mesei de către copii.
- activităţi practice şi explicaţii privind condiţiile necesare de păstrare a produselor
alimentare în bună stare;
- activităţi practice în grup în scopul preparării unor tartine simple.
- înfrumuseţarea cu diverse produse (legume, verdeţuri, felii de ou fiert etc.);
- activităţi practice la amenajare a platourilor cu tartine şi servirea lor;
- activităţi practice de efectuare a ordinii;
- exerciţii de evaluare, autoevaluare a activităţilor elevilor; calitatea bucatelor,
aspectul estetic., etc.

MODULUL RECICLAREA CREATIVĂ

Modulul Reciclarea creativă solicită abilitatea de lucru manual, creează un
mediu în care micii elevi se simt bine făcând ceva util cu anumite materiale
reciclabile.
Materialele netradiţionale se pot folosi efectiv la confecţionarea variatelor obiecte
şi forme decorative, atât în volum cât şi pe suprafaţa plană.
Utilizarea elementelor din materiale netradiţionale necesită de a ţine cont de
următoriii factori:
• corespunderea materialului cu posibilităţile tehnologice ale lui,
• corespunderea formei obiectelor ideii de confecţionare a unui anumit produs,
• proporţionalitatea şi corelarea mărimii detaliilor,
• expresivitatea formei.
Analizând toate materialele reciclabile/netradiţionale ce pot fi utilizate în activităţi
de construire în şcoala primară putem realiza următoarea clasificare:
1. Materiale reciclabile din hârtie şi carton:
- Hârtie tehnică, hârtie de şmirghel;
- Hârtie/carton cu 3 şi 5 straturi;
- Hârtie pentru ambalaj (ex. a obiectelor de cofetărie; produselor industriale etc.);
- Carton ondulat;
- Carton (cutii, ambalaje, pahare etc.).
2. Materiale de provenienţă diversă
- Materiale naturale: bucăţi de lemn, seminţe, sâmburi, crenguţe, flori, fructe,
frunze, rumeguş, pene, piele, blană, lut, pietricele, scoici etc.
- Materiale metalice: sârmă, cutii din tablă, tinichea, tub de metal etc.
- Materiale fibroase: naturale (vată, tifon, sfoară, cânepă), sintetice (sintepon,
burete, colanţi etc.)
- Materiale din plastic: penopolisterol, masă plastică, piele artificială.
În construirea artistică pot fi utilizate metalele sub formă de sârmă, foi de staniol
sau tinichea, folosind diverse tipuri de prelucrare: răsucire, tăiere, îndoire sau
împletire. Confecţiile/construcţiile din sârmă pot fi clasificate în trei grupe: - lucrări
plate: de contur, mozaic din sârmă. - lucrări volumetrice: de carcasă, lanţuri,
confecţii din spirale. - împletirea sârmei.
Există diverse tehnici de lucru cu aceste materiale în scopuri de realizare a
obiectelor decorative. Panou decorativ realizat în tehnica Pictura din fibre. Se
realizează pe un fondal din hârtie catifelată. Imaginea se creează din fire de aţă de
lână lipite cu clei după desen. Pentru efecte deosebite, culorile firelor se aleg în
contrast cu fondalul. Prin această tehnică la fel se pot decora diferite construcţii
volumetrice, cutii de ambalarea cadourilor etc.

MODULUL ROBOTICA
Modulul opțional Robotica trebuie să facă legătura între activitățile practice și
înțelegerea abstractă, să integreze mai multe discipline școlare prin aceste activități
și să captiveze elevii.
Curriculumul disciplinar la Educația tehnologică propune modulul Robotica ca
modul opțional în clasa a IV-a.
Cea mai indicată formă de organizare a unor astfel de activităţi este lucrul în
echipă, cu individualizarea explicită a sarcinilor puse în faţa fiecărui membru al
echipei. Elevii vor fi învăţaţi că este acceptabil să comită erori, mai ales dacă acest
fapt conduce la găsirea unor soluţii mai bune. Activităţile propuse elevilor de către
cadrul didactic vor avea drept scop încurajarea elevilor să gândească creativ, să
analizeze situaţii şi să folosească gândirea critică pentru rezolvarea problemelor din
lumea reală.
Conceptele de bază pot fi exemplificate prin dispozitive prezente practic în fiecare
casă sub formă de diferite aparate de uz casnic, telefoane și alte echipamente.
Direcționarea corectă a discuțiilor de evocare/provocare dă posibilitatea de a
suscita curiozitatea elevilor. Robotica ar trebui să devină o cale captivantă şi
distractivă în însuşirea intuitivă şi temeinică a mai multor achiziții din Matematică
și Știinţe.
Lecțiile de robotică trebuie să fie organizate în așa mod, încât prezentarea teoriei
aferente subiectului și realizarea sarcinilor practice să fie la o distanță de timp
foarte scurtă. Dacă există o pauză mai îndelungată între prezentarea teoriei și
sarcina practică, este diminuat beneficiul ambelor. În plus, configurarea și
dezasamblarea echipamentelor necesare pentru lecție ia destul de mult timp. Din
aceste considerente, blocurile teoretice propuse elevilor trebuie să fie scurte, iar
sarcinile practice – simple sau ghidate.
gitale.
Fiecare set educațional de robotică este însoțit de un suport didactic care
conține instrucțiuni pentru asamblarea modelelor de bază ale roboților, exemple de
programe, dar și o serie de sarcini pentru lucrul individual. Îndeplinind aceste
sarcini, elevii descoperă posibilitățile setului educațional, însușesc procedurile de
asamblare ale elementelor de bază din structura roboților. Structura curriculumului
propus permite combinarea sarcinilor de bază, prezentate în suporturile didactice
incluse în seturile educaționale, cu sarcini/misiuni deschise/individuale, în care
elevii singuri proiectează, construiesc și programează roboții. Îmbinarea sarcinilor
ghidate cu sarcinile deschise/individuale permite diferențierea gradului de
dificultate, introducerea elementelor de competitivitate și de joc, dezvoltarea
creativității și creșterea nivelului de motivare al elevilor.
Evaluarea curentă/formativă se va realiza prin diverse modalităţi: observarea
comportamentului elevului, analiza rezultatelor activităţii elevului, discuţia/
conversaţia, prezentarea proiectelor individuale de activitate. Prin evaluarea
curentă/formativă, cadrele didactice informează elevul despre nivelul de
performanţă și îl motivează să se implice în formarea şi dezvoltarea competenţelor
În ansamblu, modulul Robotica contribuie la formarea şi dezvoltarea
generală a personalităţii, accentul instruirii fiind pus pe dezvoltarea creativităţii
tehnice, a gândirii logice şi a gândirii algoritmice, pe formarea şi dezvoltarea
competenţelor de modelare, algoritmizare şi programare a algoritmilor de
conducere a roboților ce includ componente mecanice, electromecanice,
electronice, optice, informatice.

MODULUL MEȘTEȘUGURI POPULARE (ARTA ACULUI)

1. Textile tradiţionale decorate cu broderii

Se ştie că în trecut pânza (de cânepă, in, bumbac) era ţesută, de regulă, în
casă, la stative. Din astfel de pânză erau confecţionate piese de îmbrăcăminte,
obiecte de uz casnic, dar şi obiecte decorative, numite astăzi textile de interior (feţe
de masă, şerveţele sau milieuri, drumuri de masă, prosoape pentru acoperit culmea
cu haine, feţe de pernă etc.), obiecte de ritual (prosoape sau şervete pentru botez,
nuntă etc.). Textilele de interior erau înfrumuseţate cu broderie, deseori şi cu
dantelă (horboţică). Principala caracteristică a textilelor de interior este aspectul lor
estetic, decorativ. Calităţile decorative ale fiecărui obiect depindea de gustul şi de
măiestria persoanei care îl confecţiona.
Forma obiectului varia, în primul rând, în funcţie de locul unde urma să fie folosit:
pe masă, pe perete, pe pat, pe o poliţă etc. De exemplu, şerveţelele brodate
(milieurile) puteau fi pătrate, dreptunghiulare, ovale sau rotunde. Şi dimensiunile
acestor obiecte erau diferite. Un obiect deosebit era drumul, un şerveţel
dreptunghiular, cu lungimea de 1-1.50 m şi lăţimea de 34-36 cm, decorat cât mai
frumos (după gustul creatoarei, evident), care se aşternea pe masă, de obicei, în
casa mare. Şerveţelele decorative aveau, de regulă, dimensiuni mai mici (cele de
formă pătrată aveau de la 15x15 cm până la 50x50 cm).

2. Ornamentica şi cromatica broderiei tradiţionale

În trecutul îndepărtat, oamenii îşi făceau singuri obiectele de care aveau nevoie,
care le erau utile. Cu alte cuvinte, obiectele aveau funcţie strict utilitară. Cu timpul,
însă, oamenii au început să-şi împodobească obiectele şi îmbrăcămintea cu diferite
elemente decorative. Astfel, pe lângă funcţia lor utilitară, obiectele încep să aibă şi
funcţie decorativă, estetică. Cele mai simple elemente decorative erau liniile de
diferite lungimi şi forme, punctele, crucile, cercurile etc. Ulterior, din combinarea
acestora, au apărut motive şi compoziţii ornamentale. După asemănarea lor cu
realitatea, ornamentele din broderia tradiţională aveau diverse denumiri, de
exemplu: steluţe, clopoţei, puişori, fluturaşi, prescură, coarnele berbecului, căliţă
ocolită (sau cale rătăcită). Anumite ornamente erau legate de credinţele poporului.
De exemplu, credinţa că există viaţă fără de moarte era simbolizată de ornamentul
denumit pomul (sau arborele) vieţii, reprezentat prin imaginea unui copac, însoţit
uneori de păsărele. Unul dintre ornamentele străvechi, vârtelniţa, simboliza
succesiunea anotimpurilor .

Ochiul omului poate distinge mii de nuanţe de culori. toate nuanţele se obţin prin
combinarea a trei culori: roşu, galben şi albastru. acestea sunt numite culori de bază
(sau primare). prin combinarea culorilor de bază, se obţin alte trei culori: violet,
verde, portocaliu, care sunt numite complementare (sau secundare, derivate).
celelalte culori sunt, de fapt, nuanţe ale acestora.

3. Cromatica broderiei tradiţionale

În broderia de pe textilele decorative tradiţionale putem vedea şi culori calde, şi

culori reci. Acestea sunt, de obicei, pastelate, „cuminţi”. În trecut se broda cu fire
de culoarea naturală a fibrelor: alb, negru, gri, maro. Treptat, oamenii au reuşit să
obţină coloranţi din plante (din frunze, rădăcini, scoarţă de copaci etc.), în care
vopseau firele pentru ţesut şi cusut. Mai frecvent erau obţinute nuanţe pastelate de
verde, galben, roşu, albastru. Deseori, negrul era folosit pentru a evidenţia, prin
conturare, culorile pastelate. Mai târziu, în prima jumătate a sec. XX, au apărut fire
de cele mai diferite culori, produse de fabrici. În aceste condiţii, şi cromatica
broderiilor se diversifică. În unele broderii din a doua jumătate a sec. XX, negrul
este combinat tot mai mult cu roşul, deşi nu putem spune că această îmbinare de
culori este una dominantă în broderia moldovenească tradiţională.

Caracteristici ale portului popular moldovenesc

Portul popular moldovenesc își are tradiții în comun cu cel românesc

, îndeosebi cu cel din Oltenia, dar și Transilvania și Banat.
Costumele populare brodate pe care le vedem inca astazi, sunt realizate prin tehnici
de cusut si brodat care se pastreaza nealterate din vremuri imemoriale. Practic,
radacinile portului popular romanesc se regasesc in vesmintele stramosilor nostri
traci, geti si daci, de aceea valoarea estetica a unui costum popular este potentata de
caracterul sau de adevărat vestigiu de istorie și civilizație.
Costumele populare din spatiu carpato-danubiano-pontic prezinta similaritati cu
cele din sfera mai larga a Balcanilor, cu unele diferente ale broderiei, tehnicilor de
cusut si a culorilor precum si motivelor folosite. Adevarata mostra de identitate
culturala a unui popor, portul popular romanesc a cunoscut trei etape principale de
dezvoltare.
De-a lungul timpului nu s-au inregistrat modificari semnificative ale croielii de
baza, ci mai mult o diversificare artistica a motivelor brodate prin tehnica broderiei
manuale incrucisate sau broderia artizanala, ori a culorilor folosite de la o zona la
alta. Astfel, intr-o prima faza, costumele populare romanesti s-au diferentiat de
celelalte tipuri de port popular din Balcani, prin cromatica si motivele populare
prezente in diferite modele de broderie.
In faza a doua, au aparut diferente de aspect al portului popular de la o regiune la
alta, precum si adaugarea unor elemente textile specific orasenesti, o data cu era
industriala (naframa sau baticul, bluza sau vesta peste camasa, etc). In fapt, in
aceasta faza, articolele de imbracaminte orasenesti capata tot mai multa importanta
in peisajul rural.
In ultima faza, pe care o traim si in prezent, costumul popular romanesc iese din
vestimentatia cotidiana a indivizilor si este inlocuit complet cu imbracaminte
manufacturata industrial. Costumele populare traditionale, brodate cu motive de
diverse tipuri, se mai poarta numai la evenimente culturale, sarbatori si adunari cu
specific popular. Frumusetea ancestrala a tehnicilor de cusut si broderie populara
ramane insa fascinanta, chiar si in lumea designurilor industriale si a confectiilor
textile produse in masa.

4. Tehnici de cusut şi brodat

Pentru a putea face o cusătură, o broderie, este necesar să cunoaştem tehnicile de

cusut şi brodat. Aceste tehnici se numesc puncte de cusut (de exemplu, punctul de
însăilare) sau puncte de broderie (de exemplu, punctul înaintea acului, punctul
cruciuliţă, punctul lănţişor, punctul tighel etc.).
În decorul obiectelor de artă populară la moldoveni pe parcursul timpului au fost
utilizate multiple puncte de cusături, care au servit la crearea unor valori ale artei
irepetabile.

Avînd ca scop determinarea particularităţilor tehnice şi decorative formate prin

intermediul acului şi aţei şi comparînd acest gen de creaţie cu aceeaşi artă la alte
etnii vom depista unele deosebiri. De exemplu, la români unii autori evidenţiază
„cusături” sau „cusături şi broderii”, accentul fiind pus pe cusături, la ruşi
„sciotnaia vîşivca” (broderie pe fire numărate) şi „gladcaia vîşivca” (broderie
netedă) etc. La moldoveni precumpăneşte termenul „broderie”, indiferent cu ce fel
de punct de cusătură este realizat.

Și din arsenalul de tehnici numit „broderie” fac parte diferite puncte: înaintea
acului, în urma acului, cheiţele, tivul cu tighel, şabacul, tivul cu găurele, cruciuliţe,
punctul bătrînesc, cusătura peste fire, lănţişorul, cusătură pe plasă de fire trase
(ajur), punct de feston, punct oblic etc.

Multe din aceste tehnici se folosesc la îmbinarea a două stofe, la finisarea tivului,
la diferite linii cu accent auxiliar, însă unele din ele ca cruciuliţa, şabacul ş.a.
formează compoziţii ornamentale complicate uimitor de bogate şi frumoase pe iile
femeieşti, cămăşile bărbăteşti, pe fote etc. Specific pentru aceste puncte este
principiul de a coase pe fire numărate de urzeală și băteală.

Cercetînd colecţiile de piese ornamentate prin puncte de cusătură şi comparînd cu

arta acului răspîndită astăzi pe teritoriul Moldovei este evident procesul de
dispariţie, de uitare a multor puncte decorative de cusut (cheiţe de îmbinare a
ţesăturilor pentru cămaşe, cheiţa cu feston, cusătura netedă „butuc” pe fire
numărate, punctul bătrînesc, încreţul la mînecă și la gulerul cămăşii femeieşti,
şabacul, cusătura cu mărgele sau cu paiete) îndeosebi în îndeletnicirile casnice
pentru decorarea ţesăturilor.
Mai frecvente sînt punctele de cusătură: „înaintea acului, în urma acului, tivul cu
găurele, butucul neted, festonul, tighelul, cruciţa simplă, crucea bulgărească,
lănţişorul, găurica simplă sau zigzag, broderia netedă după desen.

Prin anii '60-'70 ai secolului al XX-lea în satele Moldovei apăruse punctul de

cusătură „persan” sau flauşat, cusătură cu aplicaţii reliefate, care nu s-au reţinut
mulţi ani şi a dispărut. În continuare devenise modă la sate să se brodeze în
cruciuliţe mileuri lungi de 1 m – 1 m 40 cm pe ţesături de fabrică de in alb, atlas
negru, albastru, care se atîrnau pe pereţi. Se coseau în cruciuliţe compoziţii de
diferite flori, mai des trandafiri, astre după schiţe colorate. Această modă de
broderie în mare parte a dispărut, dar rămăşiţele ei mai continuă să fie utilizate în
casele de la ţară ca deschisuri de pernă, pernuţe mici, prostiri de pat etc.

Tot prin anii '70 ai secolului al XX-lea în multe sate din Moldova se răspîndesc
broderii albe cu tăieturi – „richelieu”, pe care nu fiecare putea să le confecţioneze,
dar se făceau la comandă la anumite meşteriţe brodeze la maşină. Acest fel de
broderie avea cîteva etape: de desenare pe pînză, însăilarea desenelor, broderia
feston la maşină, împlinirea ajurului, tăierea pînzei de desupt etc. Aşa se brodau
feţe de perne, prostiri, mileuri pe masă, perdele la ferestre etc.

Tehnici de bază ale brodatului

➢ Punctul inaintea acului
In aceasta tehnica simpla, acul este introdus in panza si scos in linie orizontala,
dupa cca 2-3 fire, depinde de grosimea panzei. Procedeul se repeta si rezulta o linie
orizontala intrerupta, fiind un procedeu folosit in special la prinderea a doua
materiale.
➢ Punctul in urma acului
Un alt procedeu de coasere in linie orizontala, cu rol de legare a doua materiale este
punctul in urma acului; se introduce acul pe fața panzei si se trece pe dos dupa trei
fire, apoi se repeta, mentinand distanta.
➢ Punctul tighel
Se poate executa in doua forme: cu o față, cand se procedeaza la fel ca la coaserea
in punct in urma acului, dar fara a lasa spatii neacoperite; si cu doua fete – unde se
coase ca la procedeul in punct inaintea acului si se revine din directia opusa.
Punctul tighel cu o fata rezulta intr-o insiruire de liniute fara spatii in vreme ce
punctul tighel cu doua fete arata ca un sir de liniute nespatiate, atat pe fata cat si pe
dos.
➢ Punctul de ocol
Punctul de ocol trebuie executat in doua faze: in prima faza de la stanga la dreapta
pe un numar de fire egale pe verticala si apoi se trece cu acul pe orizontal, pe dos;
in a doua faza se  numara in directive opusa in plan vertical vertical si se cos cu
acul acelasi numar de fire pe orizontala transferand acul pe dos. Procedeul se repeta
in sens invers, de la dreapta la stanga, manevrand acul pe verticala, pe dos, apoi se
unesc liniile.
5.Norme de igienă personală
Înainte de a începe lucrul, ne spălăm pe mâini.
Lumina trebuie să vină din partea stângă (dacă lucrăm cu mâna dreaptă) şi de sus.
Distanţa de la ochi până la obiectul la care lucrăm va fi de 30-35 cm.
În timpul lucrului, trebuie să stăm cu spatele drept.
Acul nu se pune în gură.
Aţa nu se taie cu dinţii, ci doar cu foarfeca.

Norme de protecţie a muncii

Materialele și ustensilele se păstrează într-o trusă specială.
Acele se păstrează într-o cutie aparte sau fixate într-o pernuţă specială.
Foarfeca se pune pe masă numai cu lamele închise.
Foarfeca se transmite altei persoane numai cu lamele închise şi cu inelele înainte.
Acele nu se înfig în haină, ci numai în pernuţa specială.
Nu se fac mişcări bruşte cu mâna în care ţinem foarfeca sau acul.

6. Executarea găurelelor simple

Succesiunea operaţiilor:
Materiale şi ustensile: pânză (canava), aţă albă de cusut; ac, foarfecă, degetar.
La fiecare etapă de lucru, respectaţi normele de igienă şi de protecţie a muncii.
1. Se scot din pânză câteva fire (1-2 grupe de fire din canava/etamină sau 4-6 din
pânza ţesută la stative).
2. Se lucrează de la stânga spre dreapta. Acul cu aţa se înfige la marginea din stânga
a rândului pentru găurele. Se iau pe ac câte 4 fire (verticale) eliberate, astfel încât să
ne imaginăm că firul de aţă le va „lega” împreună în partea de jos.
3. Acul se scoate cu 1-2 fire mai jos de firele pe care le-am „legat” împreună, firul
de aţă se trage până la capăt şi se obţine o găurică. Vom proceda la fel şi în
continuare, până vom termina rândul de găurele.

TEMA: STRATEGII DIDACTICE UTILIZATE ÎN CADRUL ORELOR DE

EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ
Obiective:
• Să definească termenul de strategie didactică
• Să clasifice metodele tradiționale specifice Educației tehnologice
• Să descrie metodele interactive utilizate la lecția de educație tehnologică

• Definiri conceptuale.
 • 1) Ansamblu de forme, metode, mijloace tehnice şi principii de utilizare a
lor, cu ajutorul cărora se vehiculează conţinuturile în vederea atingerii
obiectivelor (Ionescu, Chiş, 1992, p. 6);
• 2) Ansamblu de operaţiuni şi operaţii de predare-învăţare în mod deliberat
structurate sau programate, orientate în direcţia atingerii, în condiţii de
maximă eficacitate a obiectivelor prestabilite (Cerghit, 2002, p. 276).
• Având in vedere specificul Educatiei tehnologice problemele metodologice
legate de proiectarea si conducerea acestor  activităti se impletesc cu problemele
privitoare la tehnica executarii diferitelor obiecte ,confecții necesitând deci, o
pregătire temeinică .Astfel, problemele  metodice sunt corelate si strâns legate de
cele de ordin tehnic. În organizarea si desfășurarea lecțiilor apar mereu situații
noi ,condiții concrete specifice,care solicită soluții corespunzatoare.
Utilizarea strategiilor didactice asigură o metodologie diversificată ,bazată pe
îmbinarea activităților de învățare și muncă independentă cu activitățile de
cooperare antrenând intens toate procesele psihice și de cunoaștere ale elevilor,
asigurând condiții optime de afirmare individuală și în echipă,dezvoltănd găndirea
critică,motivația pentru învățare și permite evaluarea propriei activități.
• Prin metoda de învațământ se intelege un anumit mod de organizare sau
raționalizare a unei acțiuni determinate de predare si învățare. Ea precizează “în ce
fel”,”cum” trebuie sa acționeze profesorul impreună cu elevii săi pentru a realiza
obiectivele propuse la un nivel de performanță căt mai inalt.
• Exemplu:La modulul Educație digitală https://www.youtube.com/watch?
v=8JzINurvwzo
• Metode tradiționale
• Povestirea este forma de expunere cu caracter intuitiv, concret, care
sporeste valoarea comunicarii datelor propuse. Metoda se foloseste în lecțiile ce
contin elemente noi, care trebuie expuse astfel încât elevii să-și însuseasca noțiuni
clare. Se aplica în predarea teoriilor știintifice, cu generalizări teoretice, a
istoricului unor descoperiri, a istoriei materialelor și uneltelor de muncă.
•             Descrierea este un procedeu de expunere verbală, prin care se obține
informații referitoare la operațiile de obținere a pieselor, prin folosirea de
planșe, machete, mostre, corpuri geometrice, etc.
• Povestirea este forma de expunere cu caracter intuitiv, concret, care
sporeste valoarea comunicarii datelor propuse. Metoda se foloseste în lecțiile
ce contin elemente noi, care trebuie expuse astfel încât elevii să-și însuseasca
noțiuni clare. Se aplica în predarea teoriilor știintifice, cu generalizări
teoretice, a istoricului unor descoperiri, a istoriei materialelor și uneltelor de
muncă.
•             Descrierea este un procedeu de expunere verbală, prin care se obțin
informații referitoare la operațiile de obținere a pieselor, prin folosirea de
planșe, machete, mostre, corpuri geometrice, etc.
• Conversatia este utilizată in predarea-invațarea tuturor disciplinelor, ea are
ca funcție să mobilizeze cunoștințele pe care le au elevii si sa-i conducă pe
acestia la descoperirea unor noi adevăruri științifice – se numeste
conversație euristică. Reactulalizările de cunostinte si captarea atenției
pentru tema noua, propusa pentru studiu, se realizează prin conversatia de
reactualizare. Conversația de fixare se utilizeaza în scopul fixării si
sistematizarii cunostintelor, in timp ce verificarea orala se poate realiza prin
conversatie de verificare.
• Demonstrația. Profesorul prezintă si descrie un material intuitiv,
selectionează observațiile si formulează problemele ce trebuiesc rezolvate,
evidentiază relațiile cauzale existente, formulează principiile care duc la rezolvarea
problemelor, analizează si formulează concluzii generale.
•
 • Specific metodelor interactive este faptul ca ele promovează interactiunea
dintre personalitățile participanților,ducând la o învățare mai activă si cu
rezultate evidente.
•         METODELE INTERACTIVE POT FI CLASIFICATE ASTFEL : 
• metode de predare-învatare :
•                 -Mozaicul;
•                 -Tehnica Lotus;
•                 -Cubul;
•                - Acvariul ;
•                 -Cercul/masa rotunda ;
•                  -Metoda piramidei(bulgarele de zapada) etc.
• Ciorchinele
•                   - Posterul
•                    -Discutia
•                   -Cubul
•                   -Dezbaterea
•                   -Jurnalul grafic
•                   -Turul galeriei
                  -Stiu-Vreau sa stiu-Am invatat.
A Metoda Cubul - este o strategie care urmăreşte studierea unei teme din
mai multe perspective. Scopul ei este lărgirea orizontului de idei al elevului.
Este necesar un cub mare, pe feţele căruia sa fie scrisă câte o sarcină de lucru
sub diferite forme. Pe cele şase feţe ale cubului se notează câte un verb:
Descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează.
Am propus spre exemplificare o variantă a cubului folosită la lecția de
educație plastică:
 1. Descrie: Ce obiecte vezi în imaginea alăturată? Recunoaşte părţile

componente ale obiectului.

2. Compară: semnele iernii cu semnele primăverii.

3. Asociază: cuvântul cu imaginea corespunzătoare.

4. Analizează: câte silabe au cuvintele imaginilor – scriind numărul

corespunzător silabelor în căsuţa liberă.

5. Aplică: alte culori imaginii.

6. Argumentează: ce-i lipseşte imaginii pentru a sugera anotimpul de

primăvara. Desenează ce ai argumentat!

Brainstorming sau ,,furtuna în creer’’ , ,,asalt de idei’’ , este o metodă de

stimulare a creativității ce constă în enunțarea spontană a cât mai multe idei
pentru soluționarea unei probleme intr-o atmosferă lipsită de critică.

Obiectiv:
Exersarea capacităților creatoare a elevilor în procesul didactic-la diferite
categorii de lecții sau activități care conduc la formarea unor elevi activi,
capabili să se contureze mai mult timp în grupuri creative.

Aceasta metodă se desfășoară în grupuri de 5- 20 elevi. Grupul cu care se

lucrează este preferabil eterogen. Durata depinde de numărul de elevi care fac
parte din grup și în funcție de problema supusă. Elevii învață să-și exprime ideile
liber și totodată să valorifice ideile celorlalți.

Se impune respectarea unor cerințe/ reguli care vizează:

● Selectarea problemei puse în discuții:

- problema să prezinte interes și să fie pusă în dezbatere;

- să aibă șanse de rezolvare.

 ● Selecționarea grupului participanților.
● Crearea unui mediu educațional corespunzător stimulării creativității.
● Admiterea idei în lanț, pornind de la o idee se pot dezvolta altele
prin combinații, analogii, asociații.
● Înregistrarea exactă a ideilor în ordinea prezentată.
Etapele de realizare:
1) Etapa pregătitoare - cu cele trei faze:
a) faza de investigare a membrilor;
b) faza de antrenament creativ ;
c) faza de pregătire.

2) Etapa productivă a grupului de creativitate, în care se manifestă asaltul,

furtuna creierului cuprinde:
a) faza de stabilire a temei;

b) faza de rezolvare a problemelor;

c) faza de culegere a ideilor suplimentare - urmare a demersului creativ.

3) Etapa trierii și selecționării ideilor.

Beneficii:
- Stimulează creativitatea în grup, spiritul competitiv;

- Crează multe idei noi și interesante;

- Permite reacții în lanț;

- Ofera posibilitatea manifestării libere, spontane;
- Crește productivitatea creativității individuale;

- Dezvoltă abilități pentru munca în grup;

- Stimulează competențele.

Metoda Ciorchinele - este o metodă grafică de organizare şi integrare a

informaţiei în cursul învăţării. Poate fi folosită la începutul lecţiei numindu-se
„ciorchinele iniţial” sau după lectura textului, numindu-se „ciorchine revăzut”.
Această metodă solicită elevilor o analiză precisă a textului şi îi permite
corectarea şi completarea informaţiilor pe care le deţine.
Diagrama Venn – scopul este să evidenţieze asemănări, deosebiri şi
elemente comune în cazul a doua concepte, personaje sau evenimente. Elevii
pot lucra individual, în perechi şi în grup, iar în final se face pe un poster
diagrama clasei. Propunem spre exemplificare o variantă a diagramei Venn
care conține următoarele instrucțiuni:
1. Recunoaşteţi imaginile. Completaţi diagramele cu informaţii despre
legumele și fructele din imagini.
Metoda Blazonul: este o metodă complexă care se potriveşte în diverse
situaţii și presupune o fixare, o sistematizare, o abordare transdisciplinară. Se
poate organiza individual, în perechi, în echipă, pe grupe. Propun spre
exemplificare o variantă a blazonului folosită la tema Fructele. Se fixează un
titlu, o sintagmă (Caracteristicile mărului). În cele patru secţiuni ale blazonului
se pun într-o ordine dată: culoare, importanță.
Metoda Ştiu, vreau să ştiu, am învăţat (S-V-I) - solicită elevul să se
gândească la ceea ce ştie despre temă, să adreseze întrebări despre temă şi să
formuleze răspunsuri la întrebările adresate.
ze pentSe recomandă ca metode de evaluare:
 urmărirea progresului personal,
 observarea sistematică,
 autoevaluarea,
 interevaluarea,
 realizarea de proiecte,
 alcătuirea portofoliilor,
  întreținerea mapelor de lucrări, etc.
Procesul de evaluare va pune accent pe recunoașterea experiențelor de
învățare și a competențelor achiziționate de către elevi în mediul
nonformal sau formal.

Compon
TEMA: TIPURI DE LECȚII SPECIFICE EDUCAȚIEI TEHNOLOGICE
entă a Lecţia este forma fundamentală de organizare a procesului de învăţământ în
care se desfăşoară activitatea elevilor sub conducerea cadrului didactic într-o
unitate de timp delimitată.
Derularea evenimentelor poate respecta o anumită ordine, care, dacă situaţia
o impune, se poate reformula. Gagne şi Briggs scot în evidenţă următoarele
momente:
• captarea atenţiei elevilor prin stârnirea intereselor acestora;
• informarea cu privire la obiectivele de atins;
• reactualizarea şi performarea unor capacităţi formate anterior;
• prezentarea elementelor de conţinut specifice;
• dirijarea învăţării;
• obţinerea performanţei;
• asigurarea feedback-ului;
• evaluarea performanţelor obţinute;
• consolidarea retenţei şi a capacităţii de transfer.
Lecția se desfășoară într-o succesiune de etape, care-i conferă o anumită structură.
Tipul de lecţie se referă la structura comună a lecţiilor care urmăresc aceleaşi
finalităţi. Tipul de lecţie se stabileşte în funcţie de obiectivul general al lecţiei.
 Fiecărui tip îi este proprie o anumită structură generală. Această structură nu este
obligatorie şi rigidă. Tipurile de lecţii se regăsesc în realitate în practica şcolară sub
forma unor variante concrete. Constituirea variantelor de lecţii este determinată de
specificul obiectului de învăţământ, particularităţile elevilor, condiţiile
materiale locale, competenţele cadrului didactic.
 1.Lecția de formare a capacităților de dobândire a cunoștințelor
 2. Lecția de formare a capacităților de înțelegere a cunoștințelor
 3. Lecția de formare a capacităților de aplicare a cunoștințelor
 4. Lecția de formare a capacităților de analiză-sinteză a cunoștințelor
 5. Lecția de formare a capacităților de evaluare a cunoștințelor
 6. Lecția mixtă

În prezent, în şcoala primară din Republica Moldova, din perspectiva metodologiei

curriculumului pentru învățământul primar, se face o alegere privind structurarea
lecţiei după secvenţele instrucţionale cunoscute de Robert Gagné.

Structurarea
lecției

Consolidarea materiei
Captarea atenţiei, Prezentarea optimă a Evaluarea curentă Anunţarea temei
şi formarea Bilanţul lecţiei Concluzii
reactualizarea conţinutului  sumativă pentru acasă
capacităţilor

În literatura de specialitate este prezentat cadrul de învăţare ERRE: evocare,

realizarea sensului, reflecţie şi extindere .
Modelul „Evocare - Realizarea sensului – Reflecţie" (ERRE), propus de autorii J.
L. Meredith, K. S. Steele, este configurat ca un cadru de gândire şi de învăţare
propice dezvoltării gândirii critice şi integrării creative a informaţiilor şi
conceptelor.
Cadrul de gândire şi învăţare este de fapt, un mijloc prin care învăţătorii îi
îndrumă pe elevi spre înţelegere.
Formarea gândirii critice reflectă o continuitate a cadrului de gândire şi învăţare.
Orice activitate instructivă se constituie pe baza etapelor-cadru : evocarea –
realizarea sensului – reflecţia - extinderea.
Dezvoltarea gândirii critice este legată de capacitatea de a corela informaţia
anterioară cu una nouă, asimilată prin anumite activităţi de lectură, scriere, etc., cât
şi de dezvoltarea limbajului.

Tema: Proiectarea activității didactice de perspectivă și de scurtă durată la

Educația tehnologică
Termenul de „Proiectare didactică” desemnează o serie de operaţii prin care se
stabilesc anticipat paşii ce vor fi parcurşi în realizarea lecţiei, obiectivele urmărite,
conţinutul ce urmează a fi predat, strategiile didactice aplicate, modalităţile de
evaluare a randamentului şcolar.
Deosebim proiectare didactică de perspectivă ( anuală, semestrială, trimestrială)
şi proiectare didactică de scurtă durată ( a unei lecţii, activităţi).
Proiectarea activităţii didactice implică determinarea acţiunilor şi operaţiilor
pe care le presupune această activitate. Este ceea ce evocă sintagma de design
instrucţional consacrată, în principal, de R. Gagné şi L Briggs.
Algoritmul proiectării didactice la nivel microstructural - înseamnă relaţionare şi
interrelaţionare între obiectivele operaţionale, strategii de instruire şi autoinstruire
şi strategiile de evaluare, presupunând elaborarea unor documente utile cadrului
didactic şi elevului în desfăşurarea activităţii educative.
În acest context vom descrie etapele proiectării didactice, reprezentate în
tabelul 1.
Tabelul 1. Etapele proiectării didactice

Etapele proiectării didactice

Etapa I Etapa II Etapa III Etapa IV
se referă la vizează stabilirea stabilirea vizează stabilirea
operaţia de resurselor strategiilor tehnicilor de
stabilire a educaţionale, ce se didactice optime, evaluare a
obiectivelor constituie din adică a unor rezultatelor
educaţionale ale operaţii de sisteme coerente învăţării.
lecţiei. delimitare a de forme, metode,
conţinutului materiale şi
învăţării mijloace
educaţionale

Conţinutul proiectării include un algoritm aproximativ:

1. Precizarea intenţiilor urmărite:
2. Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor concrete de desfăşurare a procesului
instructiv-educativ
3. Organizarea conţinutului procesului de instruire şi educaţie.
4. Definirea obiectivelor operaţionale:
5. Stabilirea modalităţilor de evaluare.
Cerințe față de elaborarea proiectului didactic de perspectivă:
1. Pentru fiecare secvenţă la capitol profesorul determină subcompetenţele care vor
fi realizate prin conţinutul concret;
2. Pentru secvenţele de conţinuturi recapitulative se prevăd 1-2 ore, iar pentru
conţinuturi noi – cel puţin 3 ore per unitate;
3. Fiecare capitol va conţine în mod obligatoriu, cel puţin 1 oră de sinteză a
materiei din capitolul respectiv şi 1 oră de sinteză integratoare a materiei din
capitolele anterioare.
4. În proiectul de lungă durată se fixează orele de evaluare iniţială şi cele de
evaluare sumativă la capitol, semestru, an.
Proiectarea lecţiei vizează acţiunea de anticipare sau prefigurare a activităţii
ce reprezintă conţinutul lecţiei, corelată cu metodele, procedeele, mijloacele şi
secvenţierea în timp a acestei activităţi.
Modelul „Evocare - Realizarea sensului – Reflecţie" (ERRE), propus de autorii J.
L. Meredith, K. S. Steele, este configurat ca un cadru de gândire şi de învăţare
propice dezvoltării gândirii critice şi integrării creative a informaţiilor şi
conceptelor.
Cadrul de gândire şi învăţare este de fapt, un mijloc prin care învăţătorii îi
îndrumă pe elevi spre înţelegere.
Formarea gândirii critice reflectă o continuitate a cadrului de gândire şi învăţare.
Orice activitate instructivă se constituie pe baza etapelor-cadru : evocarea –
realizarea sensului – reflecţia - extinderea.
Dezvoltarea gândirii critice este legată de capacitatea de a corela informaţia
anterioară cu una nouă, asimilată prin anumite activităţi de lectură, scriere, etc., cât
şi de dezvoltarea limbajului.
Gradul de desfășurare a proiectului se va decide în funcție de gradul didactic al
învățătorului, de comun acord cu managerul responsabil pentru clasele primare,
ținând cont de performanțele cadrului didactic.

Proiectul unei unități de învățare va avea următoarea rubricare:

Unitatea de învățare: ……………………

Nr. de ore alocate: ……………………
Unități de competențe ………….
Detalieri de conținut …………….
Nr. ore ……………….
Data .………………
Resurse ………………
Evaluare ………………
Observații ……………

Proiectul didactic de scurtă durată cuprinde o articulare armonioasă a mai

multor elemente componenete, ce sunt repartizate, de regulă, în două părţi: - partea
introductivă şi desfăşurarea propriuzisă a lecţiei sau ( scenariul lecţiei).

Antetul (partea introductivă) proiectului de lecție

• Clasa:
Aria curriculară:
Disciplina
Subiectul:
Tipul lecției
Unități de competențe:
Obective operaționale:
La finele lecției, elevul va fi capabil:
O1-
O2-
O3-
O4-
Strategii didactice:
 Forme de organizare:
 Metode și procedee:
 Mijloace didactice:
 Strategii de evaluare:.
 Bibliografie:
 1. Curriculum pentru învățământul primar. Chișinău: MECC, 2018.
 2. Ghid de implementare a curriculumului pentru învățământul primar.
Chișinău: MECC, 2018.
 3. Metodologia privind implementarea evaluării criteriale prin descriptori,
MECC.
 4. Manual cl. .
Metodologia elaborării obiectivelor operaționale
Obiectivele operaţionale reprezintă ultimul nivel de ierarhizare a
obiectivelor educaţionale. Ele se referă la performanţe măsurabile şi
detectabile prin schimbări vizibile de comportament şcolar.
Obiectivele lecţiei – în funcţie de situaţia concretă, se formulează 4-6
obiective deduse din unităţile de competenţă selectate pentru lecţia dată,
reflectând în mod adecvat domeniile.
Clasificarea obiectivelor:
 Obiective cognitive – se referă la transmiterea şi asimilarea
cunoştinţelor.
 Obiective psihomotorii – centrate pe formarea unor conduite şi operaţii
manuale.
 Obiective afective – vizează formarea convingerilor, sentimentelor,
atitudinilor.
Un obiectiv nu descrie activitatea profesorului, ci schimbarea care se
aşteaptă să se producă în urma instruirii elevului.
Obiectivul trebuie să fie formulat în termeni comportamentali expliciţi
prin utilizarea unor verbe de acţiune (să numească, să explice, să creeze, să
compare).
Bibliografie
1. Curriculum Național. Învățământ primar. Chişinău, 2018.
2. Ghid de implementare a curriculumului modernizat la educația tehnologică, 2011.
3. Raischi T., Secrieru-Harbuzaru P.,Țîmpău V. Educația tehnologică, Ghidul
învățătorului, clasa III.Chișinău, 2005.
4. Danii A. Postolachi-Iarovoi. Meșteșuguri populare artistice.Ghid metodologic
pentru cadrele didactice. Chișinău, 2006.
5. Rusu A. Arta acului. Chisinău,1996.
6. Enache D. Bucate pentru toți. București, 1999.
7. N. Bucun. Fundamentele tehnologiilor pedagogice avansate. În: Tehnologii
educaționale moderne, Partea III. Chișinău, 1994.
8.Patrașcu L. Educația tehnologică în școală. Chișinău, 1993.
9. Vinnicenco E., Patrașcu D.Integrarea tehnologiilor educaționale în învățământul
primar. Chișinău: Garomont-Studio, 2014. ISBN 978-9975-115-34-6.
10.Vinnicenco E., Patrașcu D. Introducere în pedagogie. Teoria educației.Note de
curs. Chișinău: Garomont-Studio,2015. ISBN 978-9975-115-71-1.
11.Vinnicenco E., Patrașcu D.Tehnologii educaționale în învățământul
primar.Aplicații practice. Ghid metodologic. Chișinău: Garomont-Studio,2016.
ISBN 978-9975-136-01-3.
12.Vinnicenco Elena. Didactica generală. Note de curs. Chișinău:UST.2021.ISBN
978-9975-76-375-2.
13.Vitcovschii A. Arta culinară și sănătatea. Suport de curs. Chișinău: Tipogr UPS
„I.Creangă”.2015.
14. Stoica A., Musteaţă S. Evaluarea rezultatelor şcolare. Ghid metodic. Chişinău:
Lumina, 2001.
15. Sorin Matei., Dragoș Cozma. Metodica predării educației tehnologice.
București:Librăria Atlas.
16. Buzilă V., Simbolica pâinii de ritual. Buletin ştiinţific, Chişinău, 1990.
17. Mihai N., Mihai A. Bucătărie şi sănătate, Bucureşti: Tehnică, 1989.
18. Dumitru M., Zelenciuc V. Costumul naţional moldovenesc, Chişinău: Timpul,
1985.

  În cadrul temei- TOAMNA DE AUR -colectivul de elevi împartit pe grupe cu

sarcini specifice .
  În timp ce copiii se preaaaaaaeste,copiii  imagindgggg

52
figurraaau-și ca este un vis.
     Fiecare grup prin cooperare stabileste si rea
•        Exemple :organizarea unei mese festive,realizarea cos este bazată pe
meditatie lăsând în voie imaginatia sa lucreze pentru a exprima ceea ce
gandeste ca poate face el,apoi comparand visul cu realitatea.
• În cadrul temei- TOAMNA DE AUR -colectivul de elevi împartit pe grupe
cu sarcini specifice .
• În timp ce copiii se prefac ca dorm,învătătorul spune o poveste,copiii
imagindu-și ca este un vis.
• Fiecare grup prin cooperare stabileste si realizează cu materiale din
natura o imagine din continuțul visului.
• Liderul de grup prezintă lucrarea.
• Proiectul se desfasoară pe o perioada mai mare de timp,
• concurând atât la realizarea unui produs cât si la prestarea unui serviciu.
• Exemple :organizarea unei mese festive,re

53