Structura lecţiei de Educaţie artistico-plastică

Lecţia de educaţie artistico-plastică are 4 etape:

I. Organizarea clasei- 1-2 minute;

II. Comunicarea cunoştinţelor noi- 8-10 minute;
III. Lucrul independent al elevilor- 20-30 minute;
IV. Generalizarea lecţiei- 3-4 minute.

I. Organizarea clasei la alegerea învăţătorului poate fi:

a. Obişnuită
b. Prin surpriză
c. Solemnă

1. Captarea atenţiei (versuri, integramă, etc.)

 Clasa este pregătită din timp pentru lecţie, pe băncă sînt repartizate rechizitele necesare
– foi, creioane, acuarelă, vasele pentru apă, pensule, şerveţele, radieră, etc.
2. Reacualizarea cunoştinţelor
 Se analizează 2-3 lucrări ale elevilor de la lecţia precedentă; se repetă materialul
teoretic de studiu, tehnici şi procedee de lucru cu materialele plastice etc.

II. Comunicarea cunoştinţelor noi

1. Conversaţia introductivă
 Întrebări de constatare a nivelelui de cunoştinţe al elevilor la tema plastică sau
subiectul lecţiei;
 Legătura interdisciplinară (literatura, matematica, muzica, ştiinţe, etc., recitarea
versurilor la temă, ghicitori, proverbe, zicători, interpretarea unui dans,
intonarea unui cîntec, audierea unei melodii, joc didactic etc.);
 Analiza operei de artă plastică (reproduceri, obiecte sculpturale, lucrări de artă
populară sau decorativă);
 Reliefarea momentului educativ (printr-un sfat, o povaţă, un proverb, zicătoare).
2. Explicarea temei plastice
 Utilizarea desenului pedagogic, demonstrarea reproducerilor de artă plastică,
demonstrarea lucrurilor independente de învăţător, de elevi la tema plastică.
3. Anunţarea subiectului lecţiei
 Se prezintă 2-3 lucrări – exemplu, o lucrare poate fi analizată mai profund.
4. Explicarea realizării subiectului
 Se explică căile de îndeplinire de către elevi a lucrării utilizînd mai multe
modalităţi, tehnici de lucru ce ar servi un imbold în dezvoltarea creativităţii
artistice a elevilor.
III. Lucrul independent al elevilor
 Exerciţii grafice, picturale sau creative de încălzire a mînii şi de însuşire a
tehnicilor;
 Respecatrea regulilor de lucru cu materialele plastice şi a căii de realizare a
lucrării;
 Acordarea ajutorului din partea învăţătorului, explicaţii individuale şi frontale;
 Corectarea greşelilor şi preîntimpinarea lor.
IV. Generalizare lecţiei
1. Evaluarea curentă, formativă
 Demonstrarea şi analiza lucrărilor:
Prima lucrare – exemplul învăţătorului;
A doua lucrare – învăţătorul şi elevii;
A treia lucrare – elevii dirijaţi de învăţător;
A patra lucrare – autoanaliza;
A cincea lucrare – analiza reciprocă.
2. Evaluarea cunoştinţelor elevilor
 Aprecierea parţială şi globală a lucrărilor elevilor.
3. Lucrul pentru acasă
 De terminat, de completat, de schiţat adăugător, de analizat, de scris o
informaţie, o microcompunere, de efectuat observări etc.

Moduri de organizare a activităţii elevilor în cadrul

lecţiei
După numărul elevilor care participă la realizarea sarcinii, activitatea elevilor poate fi
organizată: frontal; pe grupe; individual.

Activitatea frontală desemnează modul de organizare în care profesorul lucrează direct

cu întreaga clasă. Accentul cade, în acest caz, pe activitatea cadrului didactic, care dirijează şi
îndrumă activitatea elevilor. Elevii au mai mult un rol pasiv şi nu există posibilităţi de
diferenţiere a instruirii.
Activitatea pe grupe Grupele sunt constituite prin divizarea colectivului clasei şi
funcţionează doar pe parcursul realizării unei sarcini. Fiecare grupă îşi desfăşoară activitatea
independent de celelalte, prin cooperarea dintre membrii săi.
În funcţie de componenţa lor, grupele pot fi: omogene (alcătuite din elevi de acelaşi nivel
de pregătire); eterogene (alcătuite din elevi de nivele diferite de pregătire).
Opţiunea pentru un anumit tip de grupă este determinată de obiectivele urmărite, căci
fiecare tip de grupă prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje.
Organizarea pe grupe a elevilor se realizează în anumite etape ale lecţiei, de exemplu
dobândirea sau consolidarea cunoştinţelor, prin efectuarea de experimente, de observaţii,
elaborare de proiecte, analiză de caz etc. Sarcina de lucru poate fi comună, identică pentru
toate grupele sau diferenţiată de la o grupă la alta.
 Condiţia esenţială a eficienţei activităţii grupelor este iniţierea elevilor în tehnicile
colaborării.
Activitatea individuală presupune ca fiecare elev din clasă să realizeze sarcini şcolare
independent de colegii săi să rezolve exerciţii, probleme, studiază un text, lucrează la
calculator, efectuează un experiment etc). Sarcinile de lucru pot fi în acest caz: comune pentru
toţi elevii din clasă, diferenţiate pe categorii de elevi, individualizate (personalizate).
În cadrul aceleaşi lecţii, pot fi întâlnite două sau chiar trei modalităţi de organizare a
activităţii elevilor.

Proiectul didactic de scurtă durată cuprinde o articulare armonioasă a mai multor elemente
componenete, ce sunt repartizate, de regulă, în două părţi:
- partea introductivă şi desfăşurarea propriuzisă a lecţiei sau ( scenariul lecţiei).
Partea introductivă va include:
Data:
Numele, prenumele profesorului:
Instituţia:
Clasa:
Disciplina:
Tipul lecţiei: ( corespunzător obiectivelor operaţionale predominante)
Tema: (corespunde competenţelor specifice/subcompetenţelor, valabile la nivel de capitol,
subcapitol).
Subiectul: (care urmează să fie predat- învăţat -evaluat conform unor obiective operaţionale, stabilite
de profesor, realzabile de elevi pe tot parcursul orei.
Unităţi de competenţa:
Obiective operaţionale:
Metode de predare/învăţare:
Mijloace de învăţămînt:
Timp alocat:
În scenariul lecţiei va fi indicat:
Etapele lecţiei, activitatea profesorului , activitatea elevului, evaluarea.

Sunt acceptate următoarele tipuri de lecţii:

 Lecţie mixtă
 Lecţie de comunicare a cunoştinţelor
 Lecţie de formare a priceperilor şi deprinderilor/ lecţie de muncă independentă
 Lecţie de recapitulare şi sistematizare/ de fixare şi consolidare
 Lecţie de evaluare
 Lecţie de creaţie.