Tipuri de lecții

Tipurile de lecții sunt:

1) Lecție de transmitere și însușire de noi cunoștințe. Acest tip de lecție se

caracterizează prin rolul dominant deținut de cadrul didactic, care transmite
elevilor cunoștințe neîntâlnite. Variantele acestui tip de lecție sunt:
- Lecția pentru introducerea elevilor în studiul manualului
- Lecția bazată pe instruirea asistată de calculator (cu ajutorul noilor
tehnologii)
2) Lecție de dobândire de noi cunoștințe. Lecția urmărește dobândirea de către
elevi, pe baza unor cunoștințe anterioare a unor cunoștințe noi. Variantele
acestui tip de lecție sunt:
- Lecția de descoperire
- Lecția bazată pe dezbaterea euristică
3) Lecția de formare și de priceperi (de deprinderi). Acest tip de lecție își
propune să familiarizeze elevii cu procedee de muncă intelectuală, cu
desfășurarea organizată a muncii independente. Acest tip de lecție are
următoarele variante:
- Lecția bazată pe exerciții aplicative
- Lecția de studiu individual în bibliotecă
4) Lecția de recapitulare și sistematizare. Acest tip de lecție contribuie la
consolidarea și organizarea cunoștințelor elevilor, adică se organizează la
începutul anului școlar pentru recapitularea și sistematizarea cunoștințelor
din anul trecut în timpul anului școlar (pentru consolidarea materiei dintr-un
anumit capitol sau corespunzătoare unei anumite teme), sau la sfârșitul
anului școlar (pentru ca elevii să-și formeze o perspectivă asupra
conținutului deja studiat). Aceste lecții au următoarele variante:
- Lecția bazată pe utilizarea fișelor de lucru
- Lecția bazată pe rezolvări de exerciții
- Lecția de sinteză
- Lecția-vizită (la muzeu, casă memorială etc).
5) Lecția de verificare și evaluare a cunoștințelor și deprinderilor. Se
organizează pentru a determina cantitatea și calitatea achizițiilor
(cunoștințelor) elevilor la capătul unui inerval de timp. Acest tip de lecție se
poate prezenta în următoarele variante:
- Lecția de verificare prin teme sau lucrări scrise
- Lecția bazată pe îmbinarea verificării orale cu cea scrisă
- Lecția de verificare cu ajutorul fișelor
- Lecția de verificare cu ajutorul testelor de cunoștințe
 6) Lecția mixtă (combinată). În cadrul acestei lecții elevii sunt antrenați în
diferite tipuri de activități, vizând verificarea cunoștințelor, dobândirea din
noi cunoștințe, formarea de priceperi și deprinderi intelectuale, repetarea și
sistematizarea. Toate aceste modalități de lucru se pot asocia coerent, astfel
încât lecția să primească aspectul unei unități.

Structura lecției
Procesul de învățare presupune câteva etape în care elevul este implicat din 2
puncte de vedere: pe de o parte evenimentele acționează asupra lui și, pe de altă
parte el se angajază în fiecare din ele în mod activ. O lecție este un parteneriat între
cadrul didactic și elevi și reprezintă o sucsesiune de schimbări externe care produc
modificări interne, adică achiziții prin învățare.

Evenimetele de instruire ale lecției sunt următoarele:

1) Captarea atenției. Simpla captare (atragere) a atenției elevilor la începutul

lecției nu este suficientă, este necesar o atenție asigurată de capacitățile
profesionale ale cadrului didactic: conținut accesibil, procedee adecvate,
crearea unei atmosfere de cooperare, folosirea unor metode activ-
participative, existența unor momente de relatare.
2) Informarea elevului cu privire la obiectivul urmărit. Profesorul știe ce se
va învăța la lecția respectivă și de ce. Elevii sunt conduși pe un teren
necunoscut (lecția) la sfârșitul căruia elevii vor descoperi informarea
realizată de către profesor. Comunicând elevilor sensul a ceea ce vor face și
utilitatea practică și teoretică a lecției, profesorul motivează elevii în actul de
învățare și se consideră că a comunica elevilor acțiunea unei lecții este un
act de onestitate din partea oricărui cadru didactic.
3) Reactualizarea structurilor învățate anterior. Orice lecție se bazează pe
ceea ce a fost anterior dar și ceea ce urmează în planul activității didactice.
O lecție nouă nu se construiește pe nimic, ea beneficiază de achizițiile
lecților precedente și pregătește achiziții viitoare. Reactualizarea
cunoștințelor învățate anterior poate fi stimulată printr-o întrebare de
reamintire: „vă amintiți ce am studiat noi la lecția precedentă?”, „vă amintiți
cum/ce sa vorbit în textul din lecția precedentă?”.
4) Prezentarea materialului. Dacă elevii urmează să răspundă la întrebări,
atunci trebuie să i se comunice întrebările, deoarece răspunsurile la ele
reprezintă sarcina care o au de rezolvat. Analiza unei poezii obligă citirea
versului, iar interpretarea unui text în proză implică lectura lui.
5) Dirijarea învățării. El este un element deosebit al structurii lecției prin care
se produc schimbările, adică trecerile de la un stadiu de cunoaștere la altul.
Profesorul totuși trebuie să antreneze elevii în activitățile teoretice și practice
prin care să obțină noi achiziții, adică să le dirijeze învățarea. Dirijarea
învățării se realizează prin întrebări și sugerări, elevii nu resimt necesitatea
de a fi dirijați de învățători.
6) Obținerea performanței. Dacă dirijarea învățării a fost realizată bine de
învățător, elevul va fi capabil să acționeze independent, spre exemplu asupra
unui material nou, arătând cum să procedeze pentru a obține un rezultat mult
dorit din partea profesorului.
7) Asigurarea conexiunii inverse = feedback. Obținerea unor rezultate
pozitive de către elevi totuși depinde de capacitatea lor de autocontrol, de
nivelul reușitei propriilor rezultate, sau a informațiilor obținute. Există mai
multe posibilități de realizare a feedback-ului: un zâmbet, un cuvânt, un gest
de aprobare.
8) Evaluarea performanței. Obținerea performanței însemnă că învățarea a
avut loc. Profesorul trebuie să se convingă de justețea învățării de către elevi
prin formularea unor cerințe noi.
9) Intensificarea transferului. Se organizează recapitulări la diferite intervale
de timp: săptămâni, luni, dar și semestre. Pentru a realiza transferul învățării
se dau elevilor sarcini noi pentru a integra pe elevi în activități de asigurare a
însușirii cunoștințelor în mod practic sau în diferite contexte. De exemplu,
cunoștințele rezultate din citirea unor texte cu descrieri pot fi utilizate într-un
sens mai larg.
10) Tema pentru acasă. Temele pentru acasă totuși se justifică anume
prin rolul pe care îl au cadrile didactice în consolidarea cunoștințelor recent
dobândite sau prin întărirea cunoștințelor învățate în clasă. Tema de acasă
trebuie rezolvată nu după modelul exercițiilor din clasă. Profesorul trebuie
să diferențieze exercițiile prin conținut, prin dimensiune sau prin alt mod de
rezolvare. Profesorul trebuie să se asigure că elevii nu confundă activitatea
de elaborare a temelor cu învățarea pentru a doua zi, întrucât din practica
școlară s-a constatat că sunt unii elevi care își consideră obligațiile școlare
încheiate odată cu efectuarea temelor pe ziua următoare.

Cunoașterea structurii lecției prin evenimente îl ajută pe profesor să-și

înțeleagă mai bine propriul demers didactic (etapele lecției). Factorul
principal în organizarea a lecției rămâne totuși obiectivele pe care lecția
respectivă este chemată să le realizeze. (marți la 17:00 seminar)