ELEMENTE DE DIDACTICĂ

PENTRU DEBUTANŢI ŞI
STAGIARI
DEFINITIVAT 2013

25.05.2013 12:52 1
Lecţia
• este “activitate a elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea
asimilării cunoştinţelor şi formării deprinderilor prevăzute de o
temă din programa şcolară şi într-un timp determinat (ora de
clasă, de regulă 50 minute);
• Este “unitate de activitate didactică sau un microproces
instructiv-educativ, desfăşurat de profesor împreună cu elevii,
urmărind realizarea unor obiective proprii, axate pe conţinuturi
precise din programă, prin metode definite şi în limita unei ore
şcolare (50 minute)”
• “lecţia este o unitate didactică fundamentală, o formă a
procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de
informaţie este percepută şi asimilată activ de elevi într-un timp
determinat, pe calea unei activităţi intenţionate, sistematice, cu
autoreglare, provocând în sfera bio-psihică a acestora o
modificare în sensul formării dorite”
25.05.2013 12:52 2
Lecţia
• Lecţia se menţine ca formă de bază a instruirii prin
respectarea unui număr de condiţii didactice:
• Să aibă un scop didactic precis.
• Să vizeze un echilibru rezonabil între aspectul instructiv şi
cel educativ al procesului didactic.
• Să beneficieze de o elaborare metodică suficientă.
• Să se coreleze în modul cel mai convenabil activitatea
individuală cu cea colectivă.
• Proiectarea, realizarea lecţiei şi evaluarea rezultatelor ei să
se producă într-o viziune sistemică.

25.05.2013 12:52 3
 I.1. TIPURI DE LECŢII

25.05.2013 12:52 4
Tipurile și structura lecției
• Tipul de lecție este un model didactic sub forma unui asamblu de
elemente caracteristice (momente sau etape) pe baza căruia se
proiecteaza structura unei anumite lectii.
• Principalele tipuri de lectii sunt:
• de comunicare de noi cunoștințe
• de recapitulare
• de fixare și aplicarea cunoștințelor
• de formare a priceperilor și deprinderilor
• de verificare și apreciere a cunoștințelor
• lectii mixte (combinate).

25.05.2013 12:52 5
Tipurile și structura lecției
• Structura lecției este un model didcatic care stabilește numărul
de etape didactice și le ordonează într-un mod coerent,
corespunzator unui anumit tip de lecție.
• Proiectarea poate să se realizeze într-o structură în care
componentele ei sunt prezentate succesiv sau încadrate într-o
formă tabelară.

25.05.2013 12:52 6
Tipurile și structura lecției
• În procesul didactic se urmăresc câteva sarcini de instruire:
• transmiterea de cunoștințe;
• recapitularea, fixare de cunoștințe;
• verificare, evaluare de cunoștințe;
• formare de priceperi și deprinderi.
• În funcție de acestea se clasifică și tipurile de lecții :
• 1) lecție mixtă;
• 2) lecție de transmitere de noi cunostinte;
• 3) lecție de formare de priceperi și deprinderi (fixare);
• 4) lecție de recapitulare și sistatizare;
• 5) lecție de verificare și evaluare.

25.05.2013 12:52 7
Tipurile și structura lecției
• Fiecare lecție poate avea mai multe variante:
• 1) în funcție de conținut: lecție introductivă;
• 2) în funcție de metode: lecție de dezbatere, lecție de instruire –
programată;
• 3) în funcție de mijloacele didactice: lecție pe bază de tv,
diapozitive, modele;
• 4) în funcție de forma de lucru: lecție frontală, muncă pe grupe,
individuală;
• 5) în funcție de disciplină: lecție de formare de priceperi și
deprinderi (lecție de exerciții, lecție de lucrări practice, lecție de
lucrări de laborator)

25.05.2013 12:52 8
Evenimentele instruirii
• 1) Captarea atenției - stimulează interesul, curiozitatea elevului;
un film releva un fenomen neobișnuit și astfel se dirijează atenția.
• 2) Informarea elevului cu privire la obiectivul urmărit –
obiectivele trebuie comunicate efectiv, trebuie exprimate în
cuvinte pe care elevul să le înțeleagă rapid.
• 3) Stimularea reactualizării capacităților învățate anterior – o
mare parte a noi învățări este o combinare a ideilor, poate fi o
comunicare care solicita o recunoastere, o reamintire.
• 4) Prezentarea materialului stimul - stimulii care trebuie
prezentați elevului sunt cei implicați în performanța care reflectă
învățarea.
• 5) Dirijarea invatarii;

25.05.2013 12:52 9
Evenimentele instruirii
• 6) Obținerea performanței – în dirijarea învățării elevul a
„văzut” cum să procedeze; acum îi cerem să arate că știe cum să
procedeze. Noi îi cerem nu numai să ne convingă pe noi, ci și pe
el însușii.
• 7) Asigurarea feed-back-ului – nu există căi standard de
formulare sau de prezentare a feed –back –ului ca o comunicare.
Confirmarea corectitudinii, la științele exacte există de regulă la
sfâșitul manualului. Când profesorul urmărește performanța
elevului, comunicarea feed-back-ului poate fi sub forma unui gest
de aprobare, un zâmbet, un cuvânt (bravo!, bine!);
• 8) Evaluarea performanței;
• 9) Intensificarea retenției și asiguarea transferului – teme
pentru acasa!
25.05.2013 12:52 10
 I.2. PROIECTUL DIDACTIC

25.05.2013 12:52 11
Proiectul didactic
• Proiectul didactic este un instrument de lucru şi un ghid pentru
profesor, el oferind o perspectiva de ansamblu, globală şi
complexă asupra lecţiei.
• În viziune modernă, proiectul de lecţie are caracter orientativ,
având o structură flexibilă şi elastică. De asemenea, este de
preferat ca el să prevadă unele alternative de acţiune şi chiar să
solicite capacitatea profesorului de a reconsidera demersul
anticipat atunci când situaţii neprevăzute fac necesară
schimbarea, deci un comportament didactic creator. În acest fel
ele vor fi adaptate specificului procesului de predare-învăţare a
disciplinei respective şi vor deveni operaţionale în condiţiile
concrete de instruire în care vor fi utilizate.

25.05.2013 12:52 12
Proiectul idactic
• În proiectarea unei lecții trebuie ținut cont și de:
• 1. obiective sau scopuri;
• 2. metode, materiale, mijloace, experiențe și exerciții de
învățare;
• 3. evaluarea succesului elevilor.

25.05.2013 12:52 13
1) LECŢIA MIXTĂ (COMBINATĂ)
• Partea I
• 1) Date generale (data la care se ţine lecţia, disciplina de învăţământ,
clasa şi profilul, titlul (tema) lecţiei, durata lecţiei şi cel care o propune);
• 2) Obiectivele lecţiei – operaţionale şi pedagogice.
• 3) Strategii didactice:
• a) mijloace didactice (materiale didactice; instalaţii aparatură, fişe de
lucru, de evaluare);
• b)metode de învăţare: conversaţie, experiment şi demonstraţie,
observaţie independentă, problematizare, explicaţie, descoperire;
• c) moduri de activitate cu elevii
• frontal (reactualizarea, discutarea rezultatelor din experimente etc);
• în echipă (efectuarea unui experiment);
• individual (activitate cu fişe de lucru);
• d) surse informaţionale (bibliografie) – manual, culegeri de probleme
25.05.2013 12:52 14
1) LECŢIA MIXTĂ (COMBINATĂ)
• Partea II.
• Desfăşurarea lecţiei:
• 1) moment organizatoric (2 – 3 min) Pregătirea clasei pentru oră, „bună
ziua”, prezenţă, linişte, creta/burete etc.;
• 2) verificarea cunoştinţelor din lecţia precedentă şi reactualizarea celor
necesare comunicării temei noi (10 –15 min);
• 2.1. controlul temelor de casa (prin sondaj, sau prin rezolvarea problemelor
care nu s-au ştiut rezolva);
• 2.2. verificarea cunoştinţelor din lecţia precedentă (prin întrebări, exerciţii
şi probleme);
• 2.3. reactualizarea cunoştinţelor sau legătura cu cunoştinţele anterioare.
• 3) Comunicarea noilor cunoştinţe (25-30 min);
• 3.1. anunţarea titlului lecţiei care se scrie la tablă;
• 3.2. proiectarea conţinutului noi învăţării în secvenţe;

25.05.2013 12:52 15
1) LECŢIA MIXTĂ (COMBINATĂ)
• 4) Fixarea noilor cunoştinţe şi realizarea feed-back-ului (5 – 8 min) –
întrebări, exemple şi probleme
• 5) Tema de casa
• Pot apărea situaţii deosebite: criza de timp, golul de timp.
• Se pot folosi fisele anexe:
• fişa de lucru privind verificarea şi reactualizarea cunoştinţelor (fişa de
evaluare);
• fişa - lucrarea de laborator;
• fişa de fixare a noilor cunoştinţe şi realizare de feed-back;
• fişa de dezvoltare.

25.05.2013 12:52 16
2) LECŢIA DE COMUNICARE DE NOI
CUNOŞTINŢE
• O asemănătoare cu lecţia mixtă, doar că reactualizarea durează 3-
4 minute, iar timpul de predare este mai mare (aprox. 40 min).
• Altă variantă: 1) convorbiri introductive (5 minute); 2)
anunţarea titlului şi importanţa lecţiei (2 minute); 3)
transmiterea noilor cunoştinţe (40 minute); 4) tema de casă.
• Fixarea se poate realiza şi pe parcursul predării sau poate apărea
ca o etapă. Aceste structuri nu sunt rigide, ele pot fi modificate.
De exemplu, verificarea lecţiei se poate face la final; Verificarea
ţine loc de legătură atunci când lecţia nouă se bazează mult pe
cunoştinţele mai vechi. Uneori se poate preda, se da tema, apoi se
face fixarea pentru a capta mai bine atenţia elevilor, se dau
indicaţii despre temă.

25.05.2013 12:52 17
3) LECŢIA DE FIXARE ŞI CONSOLIDARE A
CUNOŞTINŢELOR
• 1) moment organizatoric (2-3 minute);
• 2) fixarea şi consolidarea cunoştinţelor –reactualizarea teoriei
(5 – 10 minute);
• - exerciţii, probleme, lucrări (30 minute);
• 3) concluzii şi realizarea feed-back-ului, prezentarea
rezultatelor, aprecierea notării (5-6 minute);
• 4) tema.
•
• OBS: Accentul cade pe elev; la început se lucrează cu profesorul,
apoi semiindependent (prin indicaţii), apoi independent (la
început exerciţii mai simple, apoi mai complicate)
•
25.05.2013 12:52 18
4) LECŢIA DE RECAPITULARE,
SISTEMATIZARE, SINTEZA A CUNOŞTINŢELOR
• 1) moment organizatoric (2-3minute);
• 2) recapitularea sistematizarea şi sinteza cunoştinţelor (40 minute);
• 2.1.) anunţarea temei şi importanta ei (1-2 minute);
• 2.2.) planul de recapitulare (reactualizare, scriere pe tabla) (3
minute);
• 2.3.) recapitularea după plan (30 –35minute);
• 3) concluzii, feed-back, aprecieri, notare (5-6minute);
• 4) tema
• Sunt puţine astfel de lecţii, la început de semestru, de capitol etc.
• Cerinţele ei sunt: realizarea unor sinteze în plan general, şi să cuprindă
elemente noi (astfel apare plictiseala). Pot cuprinde şi câteva noi
cunoştinţe, dar nu prea multe (aprofundare, împrospătare).

25.05.2013 12:52 19
5) LECŢIA DE FORMARE A
PRICEPERILOR ŞI DEPRINDERILOR
• 1) Moment organizatoric (2-3minute);
• 2) Efectuarea de exerciţii (aplicaţii) (40minute);
• 3) Concluzii, feed-back (5-6minute);
• 4) tema.

25.05.2013 12:52 20
6) LECŢIA DE VERIFICARE ŞI EVALUARE
A CUNOŞTINŢELOR
• 6.1.) Lecţia de evaluare orală:
• 1) moment organizatoric (2-3minute);
• 2) Verificarea cunoştinţelor elevilor (35 –40minute);
• 2.1.) anunţarea temei şi importanţei;
• 2.2.) precizarea planului de lucru;
• 2.3.) ascultarea elevilor;
• 3) notarea elevilor, aprecierii, concluzii, feed-back (5-6
minute);
• 4) tema.

25.05.2013 12:52 21
6) LECŢIA DE VERIFICARE ŞI EVALUARE
A CUNOŞTINŢELOR
• 6.2.) Lecţia de evaluare scrisă a cunoştinţelor (teze,
extemporale):
• 1) moment organizatoric (2-3minute);
• 2) efectuarea lucrării scrise (45minute) .
•
• OBS: se realizează de regula la sfârşitul unităţii de învăţare/
capitolului/ semestrului. Ele se anunţă elevilor, dându-le
îndrumările de studiu. Concluziile feed-back-ul se realizează
după corectarea lor, în lecţii speciale de analiza şi corectare a
lucrărilor scrise.

25.05.2013 12:52 22
 III. STRATEGII DIDACTICE

25.05.2013 12:52 23
Strategia didactică
• Strategia a fost definita ca un mod de combinare şi organizare
cronologica a ansamblului de metode şi mijloace alese pentru a
atinge anumite obiective.
• Strategia de predare-învăţare (strategii didactice) este expresia
unităţii organice a metodelor, procedeelor, mijloacelor de
învăţământ şi a modurilor de organizare a învăţării (frontal,
pe grupe şi individual), în derularea lor secvenţială pentru
atingerea obiectivelor instructiv-educative.

25.05.2013 12:52 24
Strategia didactică
• Strategia didactica reunește sarcinile de învățare cu situațiile de
învățare, reprezentând un sistem complex și coerent de mijloace,
metode, materiale și alte resurse educaționale care vizează
atingerea unor obiective.
• Ea este necesară în orice act pedagogic, ocupând un loc
central în cadrul activității didactice, deoarece proiectarea și
organizarea lecției se realizează în funcție de decizia
strategica a profesorului.
• Ea este conceputa ca un scenariu didactic complex, în care sunt
implicați actorii predării-învățării, condițiile realizării, obiectivele
și metodele vizate. Astfel, strategia prefigurează traseul metodic
cel mai potrivit, cel mai logic și mai eficient pentru abordarea
unei situații concrete de predare și învățare.
25.05.2013 12:52 25
Strategia didactică
• În acest fel, prin proiectare strategica se pot preveni erorile,
riscurile și evenimentele nedorite din activitatea didactică.
• Strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia
didactică, deoarece acestea din urma vizează o activitate de
predare-învatare-evaluare, în timp ce strategia vizează procesul
de instruire în ansamblu și nu o secvență de instruire.

25.05.2013 12:52 26
Strategia didactică
• Principalele componente ale strategiei didactice sunt:
• sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității
educaționale
• sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor și
procedeelor didactice
• sistemul mijloacelor de învățământ, respectiv a resurselor
utilizate
• sistemul obiectivelor operaționale.

25.05.2013 12:52 27
Strategia didactică
• Strategia didactica are următoarele caracteristici:
• implica pe cel care învaţă în situaţii specifice de învăţare;
• raţionalizează şi adecvează conţinutul instruirii la
particularităţile psiho-individuale
• creează premise pentru manifestarea optima a
interacţiunilor dintre celelalte componente ale procesului de
instruire
• presupune combinarea contextuala, originala, unica, uneori,
a elementelor procesului instructiv-educativ.
• Construirea unei strategii adecvate intereselor elevilor şi nivelului
lor de pregătire, reprezintă din acest punct de vedere o provocare
continua şi un efort permanent de creativitate didactica din partea
profesorului.
25.05.2013 12:52 28
Strategia didactică
• Strategiile didactice se clasifică după mai multe criterii :

25.05.2013 12:52 29
Strategia didactică
• a. Activitatea dominantă în procesul instruirii:
• - De predare :
• de prezentare, de urmărire a unor norme, prescripţii, reguli de
tip algoritmic, prin expunere,
• explicaţie, demonstraţie, programare, exerciţiu;
• de activizare a elevilor în predare, prin intercalarea metodelor
şi procedeelor activ-participative, a muncii independente sau
în grupuri mici;
• de combinare a celor două modalităţi de predare, în variate
proporţii de asamblare;
• de combinare a predării în mod expozitiv cu sarcini de
învăţare euristică (de descoperire), prin metode expozitiv-
euristice;
25.05.2013 12:52 30
Strategia didactică
• a. Activitatea dominantă în procesul instruirii:
• - De învăţare :
• algoritmică: prin imitare de modele date; prin repetare,
exersare, memorare; prin cunoaştere concret-intuitivă; prin
algoritmizare, pas cu pas
• euristică: prin observare nemijlocită; prin rezolvare de
probleme deschise; prin experimentare; prin dezbateri,
dialoguri euristice; prin cercetări în grup; prin simulare,
modelare, aplicaţii; prin tehnici de creativitate (prezentate de
noi); mixtă (prin combinarea celorlalte moduri).
• - De evaluare

25.05.2013 12:52 31
Strategia didactică
• b. Natura obiectivelor dominante: Cognitive; Afective;
Psihomotorii; În combinaţii variate a lor;
• c. Modul de dirijare a învăţării: De dirijare pas cu pas
(algoritmice); De semidirijare (semialgoritmice); De nedirijare
(creative).
• d. Tipul de raţionament abordat: Inductive; Deductive;
Transductive; Analogice; Combinate.

25.05.2013 12:52 32
Strategia didactică
• O alta clasificare împarte strategiile didactice astfel:
• strategii inductive, al căror demers didactic este de la particular
la general
• strategii deductive, ce urmează calea raţionamentului invers faţă
de cele inductive, pornind de la general la particular, de la legi
sau principii la concretizarea lor în exemple
• strategii analogice, în cadrul cărora predarea şi învăţarea se
desfăşoară cu ajutorul modelelor
• strategii transductive cum sunt explicaţiile prin metafore
• strategii mixte: inductiv-deductive şi deductiv-inductive
• strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive,
expozitive, imitative, programate şi algoritmice propriu-zise;

25.05.2013 12:52 33
Strategia didactică
• O alta clasificare împarte strategiile didactice astfel:
• strategii euristice de elaborare a cunoştinţelor prin efort propriu
de gândire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea,
formularea de ipoteze, dialogul euristic, experimentul de
investigare, asaltul de idei, având ca efect stimularea creativităţii.
•
• Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de
predare şi învăţare, informative şi activ-participative, de studiu
individual, de verificare şi evaluare.

25.05.2013 12:52 34
 IV. METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

25.05.2013 12:52 35
Metodele de învăţământ
• Metodele de învăţământ - reprezintă acele cai prin care elevii
ajung, în procesul de învăţământ, sub coordonarea educatorilor,
la dobândirea de cunoştinţe, deprinderi, la dezvoltarea
capacităţilor intelectuale şi la valorificarea aptitudinilor specifice.
• Metoda este drum sau cale de urmat în activitatea comună a
educatorului şi educaţilor, pentru îndeplinirea scopurilor
învăţământului, adică pentru informarea şi formarea educaţilor.
• Metoda este un plan de acţiune, o succesiune de operaţii realizate
în vederea atingerii unui scop; ea este un instrument de lucru în
activitatea de cunoaştere şi de formare a abilităţilor.

25.05.2013 12:52 36
Metodele de învăţământ
• Metoda este un ansamblu de operaţii mintale şi practice ale
binomului educaţional; graţie acestora subiectul cunoscător
(elevul) dezvăluie sau i se dezvăluie esenţa evenimentelor,
proceselor, fenomenelor, cu ajutorul profesorului sau în mod
independent.
• În sens mai larg, metoda este o practică raţionalizată, o
generalizare confirmată de experienţa curentă sau de
experimentul psiho-pedagogic şi care serveşte la transformarea şi
ameliorarea naturii umane.

25.05.2013 12:52 37
Metodele de învăţământ
• În sens restrâns, metoda este o tehnică de care profesorul şi
elevii se folosesc pentru efectuarea acţiunii de predare-
învatare; ea asigură realizarea în practică a unei activităţi
proiectate mintal, conform unei strategii didactice. Deci,
metoda pune în evidenţă o modalitate de lucru, o manieră de a
acţiona practic, sistematic şi planificat, un demers programat
menţinut în atenţia şi sub reflecţia continuă a profesorului.

25.05.2013 12:52 38
Metodele de învăţământ
• Metodele de instruire şi educare privesc atât modul cum se
transmit şi asimilează cunoştinţele, cât şi dezvoltarea unor calităţi
intelectuale şi morale, precum şi controlul dobândirii
cunoştinţelor şi al formarii abilităţilor. Rezultă, deci, că metodele
servesc unor scopuri de cunoaştere (stăpânirea normelor şi
metodelor de gândire), de instruire (asimilarea unor cunoştinţe,
priceperi, deprinderi şi operaţii de lucru) şi formative (de
formare şi perfecţionare a trăsăturilor de personalitate).

25.05.2013 12:52 39
Clasificari ale metodelor de invatamant
• 1. din punct de vedere istoric:
• metode clasice sau tradiţionale - expunerea, conversaţia,
exerciţiul, demonstraţia, lectura (studiul cu cartea). Au apărut
altele noi: dialogul, demonstraţia cu ajutorul mijloacelor
audio-vizuale, experimental.
• metode de dată mai recentă sau moderne - descoperirea,
problematizarea, expunerea însoţită de mijloace tehnice,
modelarea, simularea, asaltul de idei, studiul de caz,
algoritmizarea, instruirea programata;

25.05.2013 12:52 40
 Clasificari ale metodelor de invatamant
2. în funcţie de modalitatea principală de prezentare a cunoştinţelor:
• a) metode verbale - bazate pe cuvântul scris sau rostit;
• b) metode intuitive - bazate pe observarea directă, concret-senzorială
a obiectelor şi fenomenelor realităţii sau a substitutelor acestora;
sau:
a) metode de comunicare orală:
• metode expozitive - povestirea, expunerea, prelegerea, explicaţia,
descrierea;
• metode interogative - conversaţia euristică;
• metode care presupun discuţii şi dezbateri - problematizarea,
brainstorming-ul;
b) metode bazate pe contactul cu realitatea - demonstraţia, modelarea,
experimentul;

25.05.2013 12:52 41
 Clasificari ale metodelor de invatamant
3. după gradul de angajare a elevilor la lecţie:
• a) metode expozitive sau pasive - pun accent pe memoria
reproductivă şi ascultarea pasivă;
• b) metode activ-participative - favorizează activitatea de explorare
personala şi interacţiunea cu ceilalţi colegi;
4. după forma de organizare a muncii:
• a) metode individuale - adresate fiecărui elev în parte ;
• b) metode de predare-învăţare n grupuri de elevi (omogene sau
eterogene);
• c) metode frontale - aplicate în activităţile cu întregul efectiv al
clasei;
• d) metode combinate - alternări/ îmbinări intre variantele de mai
sus ;
25.05.2013 12:52 42
Clasificari ale metodelor de invatamant
5. după funcţia didactică principală:
• a) metode de predare şi comunicare;
• b) metode de fixare şi consolidare;
• c) metode de verificare şi apreciere a rezultatelor activităţii şcolare;
6. în funcţie de axa învăţare prin receptare (învăţare mecanică) -
învăţare prin descoperire (învăţare conştientă), se pot identifica:
• a) metode bazate pe învăţarea prin receptare - expunerea,
demonstraţia cu caracter expozitiv;
• b) metode care aparţin preponderent descoperirii dirijate -
conversaţia euristica, observaţia dirijata, instruirea programata, studiul
de caz etc.;
• c) metode de descoperire propriu-zisă - observarea independentă,
exerciţiul euristic rezolvarea de probleme, brainstorming-ul etc.

25.05.2013 12:52 43
 IV. FORME DE ORGANIZARE A
PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

25.05.2013 12:52 44
Forme de organizare
• Practica didactică a identificat trei moduri de organizare a
activităţii didactice, în functie de maniera de desfasurare, fiecare
configurând continuturi, relatii, suporturi şi resurse specifice:
• activităţi frontale,
• activităţi de grup
• activităţi individuale.

25.05.2013 12:52 45
Forme de organizare
• Activităţile frontale cuprind:
• lectia,
• seminarul,
• laboratorul,
• activitatile în cabinetele pe specialitati,
• vizita,
• excursia,
• spectacolul etc.

25.05.2013 12:52 46
Forme de organizare
• Predarea frontală se bazează pe principiul tratării nediferenţiate,
al muncii egale cu toţi elevii din aceeaşi clasă.
• Predominantă este aici activitatea profesorului, bazată exclusiv pe
expunere, pe transmitere de cunoştinţe unei clase întregi de elevi,
ceea ce reduce învăţarea la achiziţionarea pasivă de cunoştinţe şi
limitează foarte mult activitatea colectivă propriu-zisa. Motiv
pentru care cei mai buni profesori se dezic, în multe feluri, de ea.
• Această formă de activitate este de preferat atunci când se
intenţionează expunerea unor noţiuni fundamentale, sintetizarea
unei informaţii mai cuprinzătoare, efectuarea unor demonstraţii,
sensibilizarea şi câştigarea adeziunii pentru o idee, ori atunci
când se caută modelarea unor opinii şi atitudini prin abordarea
unor teme profund caracter emoţional-educativ.
25.05.2013 12:52 47
Forme de organizare
• Organizarea frontală a activităţii elevilor care presupune,
îndrumarea şi controlarea activităţii tuturor elevilor din clasă,
simultan, într-un anumit interval de timp, în conformitate cu
obiective educaţionale comune. În aceste situaţii, profesorul, în
mod frontal, transmite informaţii, explică, demonstrează,
argumentează, formulează întrebări, dirijează activitatea tuturor
elevilor, iar elevii rezolvă, simultan şi în acelaşi ritm, sarcinile de
instruire comunicate de profesor sau se autoinstruiesc.
• Învăţământul frontal în care profesorul are rolul principal,
organizează, conduce şi dirijează activitatea elevilor, este
denumit magistral. La rândul sâu, învăţământul magistral poate fi
individual (dacă profesorul predă unui singur elev), frontal
(profesorul predă unei clase de elevi) şi pe grupe (profesorul
predă unor grupe de elevi).
25.05.2013 12:52 48
Forme de organizare
Activităţile de grup dirijate cuprind:
• consultaţii,
• meditaţii,
• exerciţii independente,
• vizita în grupuri mici,
• cercul de elevi,
• întâlniri cu specialişti (oameni de ştiinţă, scriitori),
• concursuri şi dezbateri şcolare,
• sesiuni de comunicări şi referate,
• reviste şcolare.

25.05.2013 12:52 49
Forme de organizare
• De tip tradiţional rămâne şi instruirea în grup, pe clase
convenţionale, cu un efectiv de aproximativ 30 de elevi. Un grup
sau o clasă şcolară se defineşte prin comunitatea scopurilor
(obiectivelor) şi această comunitate de finalităţi este generatoare
de legături de interdependenta între membrii clasei respective.
• La rândul ei, această interdependenţă devine o sursă generatoare
de energii, întrucât creează posibilităţi favorabile
intercomunicării şi cooperarii sau colaborării în activitate. În
consecinţă, fiecare dintre membrii grupului dat va dispune de
posibilităţi în plus de a-şi mobiliza energiile şi de a-şi pune în
valoare o cantitate sporită din energiile proprii.

25.05.2013 12:52 50
Forme de organizare
• Organizarea pe grupe a activităţii elevilor se caracterizează prin
faptul că profesorul îndrumă şi conduce activitatea unor
subdiviziuni/ microcolectivităţi (denumite grupe) alcătuite din
elevii unei clase şi care urmăresc anumite obiective educaţionale,
identice sau diferite de la o grupă la alta.
• Grupele sunt alcătuite, de obicei, din 3-8 elevi şi pot fi:
• omogene - microcolectivităţi formale, respectiv alcătuite după
criterii bine stabilite în prealabil şi cu o structură precisă (de
exemplu, elevi cu acelaşi nivel de pregătire la disciplina respectivă,
cu aceleaşi nevoi educaţionale, cu aceleaşi interese sau motivaţii)
• neomogene/ eterogene – microcolectivităţi informale, respectiv
constituite prin iniţiative spontane, individuale, după preferinţele
elevilor şi care au un coordonator

25.05.2013 12:52 51
Forme de organizare
• Activităţile individuale cuprind
• studiul individual,
• efectuarea temelor pentru acasă,
• studiul în biblioteci,
• lectura suplimentara şi de completare,
• întocmirea de proiecte, referate, desene, scheme,
• alte lucrări scrise, comunicări ştiinţifice, alte proiecte
practice.
• Formele individuale de activitate pun accentul pe munca
independentă, fără supraveghere directă şi consultantă din partea
profesorului. Ele îşi găsesc o triplă justificare în datele
psihologiei, sociologiei şi pedagogiei.
25.05.2013 12:52 52
Forme de organizare
• Instruirea bazată pe forme de muncă individuale se poate realiza
prin:
• studiu independent (studiu auto-dirijat, semi-autodirijat);
• învăţare programată;
• învăţare asistată de calculator;
• adoptarea unui sistem tutorial + „învătare deplină" (de
tipul un profesor — 3-4 elevi);
• planuri de activitate individuală;
• elaborări de proiecte;
• activităti de cercetare;
• programe individualizate auto-propuse (autonome);
• programe puternic independente etc.
•
25.05.2013 12:52 53
 Alte forme de organizare
1) Proiectele – forme de activitate didactică deosebit de importante şi
eficiente în pregatirea profesionala a elevilor. Se organizeaza şi
proiecteaza în sedinţele de proiect:
• a) sedinţa de prezentare a temei şi e iniţiere în studiul ei. Profesorul
distribuie tema de proiect, se prezinta punctele ei esenţiale, explicaţii de
abordare, bibliografia, se discută întrebările şi problemele puse de elevi.
• b) sedinţa de lucru la proiect sunt programate în orar. Elevii lucrează
efectiv la proiect, profesorul observă, analizează, îndrumă.
• c) sedinţa de susţinere a proiectului – elevii care au finalizat
proiectele le prezintă profesorului pentru control. Sunt cazuri în care ele
sunt restituite pentru refacere, pentru completari. Acei elevi cărora li s-a
admis proiectul, îl vor susţine într-o sedinţă specială, în faţa
conducătorului de proiect şi a clasei respective. Susţinerea se face oral şi
daca e cazul se răspunde la observaţiile şi întrebările conducatorului de
proiect.
25.05.2013 12:52 54
Alte forme de organizare
2) Consultaţiile - sunt forme de activităţi didactice suplimentare, în
afara orelor din orar, cu caracter facultativ pentru elevi, în care se
realizează o serie de obiective: lămurirea cunoştinţelor teoretice
sau aplicaţiile mai dificile, sprijinirea elevilor rămaşi în urmă la
învăţătură, stimularea elevilor cu rezultate bune la învăţătură,
cunoaşterea personalităţii elevilor şi stabilirea de relaţii mai
strânse cu ei.

• 3) Meditaţiile - sunt activităţi didactice, relativ obligatorii,

programate în afara orelor din orar, pentru instruirea suplimentară
de către profesori îndeosebi a elevilor rămaşi în urmă la
învăţătură sau a celor mai slabi la învăţătură.

25.05.2013 12:52 55
Alte forme de organizare
• 4) Vizitele şi excursiile de studiu - sunt activităţi didactice,
organizate şi proiectate sub forma de calatorii, deplasari de
studiu, care au ca obiectiv instructiv – cognitiv principial largirea
şi aprofundarea cunostintelor, legarea lor de viata, de practica.
• Sunt de urmatoarele tipuri:
• introductive;
• curente;
• finale;
• de documentare.

25.05.2013 12:52 56
Alte forme de organizare
• Etapele vizitelor şi excursiilor de studii:
• a) pregătirea vizitei sau excursiei;
• b) desfăşurarea vizitei sau excursiei;
• c) valorificarea rezulatelor obţinute: în timpul vizitei sau
excursiei, la terminarea vizitei obiectivului, la şcoală
• d) condiţii necesare
• pregătirea ghizilor;
• îmbinarea utilului cu plăcutul;
• apare manifestarea respectului faţă de cei cu care elevii vin în
contact, cunoaşterea mai buna a elevilor.

25.05.2013 12:52 57
Alte forme de organizare
5) Practica în producţie/ pedagogică
6) Studiul individual - reprezintă forma de activitate complexă şi
variată de învăţare independentă, liberă, personală, atât pentru
îndeplinirea obiectivelor activităţii didactice, bilaterale, cât mai
ales a activităţii extradidactice în cadrul timpului ce-l are la
dispoziţie fiecare elev. Este forma fundamentală de perfecţionare
a personalităţii şi profesionalităţii dupa absolvirea şcolii sau
facultăţii în cadrul educaţiei permanente.

25.05.2013 12:52 58
Alte forme de organizare
• Studiul individual are următoarele obiective:
• 1) îmbogăţirea şi aprofundarea continuă a cunoştinţelor,
dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi
profesionale, în pas cu progresul;
• 2) dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor intelectuale,
profesionale, manageriale;
• 3) însuşirea unei tehnici şi formarea unei obişnuinţe de
perfecţionare libere.
• Componentele studiului individual sunt:
• 1) studiul cu cartea;
• 2) pregătirea pentru lecţii şi evaluare;
• 3) îndeplinirea temelor pentru acasa;
• 4) folosirea informaţiilor oferite de mass-media.
25.05.2013 12:52 59
• Diferenţierea activităţii didactice se realizeaza prin îmbinarea
muncii frontale cu cea pe grupe mici şi individualizată. Aceasta
este o modalitate de ridicare a eficienţei lecţiei. O expunere
(utilizand metodele de comunicare orală: povestire, explicaţie,
prelegere etc) coerenţa produce în rândul elevilor şi anumite stări
afective. Activităţile diferenţiale permit desfăşurarea mai simplă,
mai nuanţată a procesului didactic, o stimulare mai eficientă a
dezvoltării aptitudinilor individuale ale elevilor.

25.05.2013 12:52 60
 TEHNICI DE ÎNVĂŢARE PRIN
COOPERARE

25.05.2013 12:52 61
1. ÎNVATAREA PRIN COOPERARE –
delimitări conceptuale
- Ce este învăţarea prin cooperare?
a) o strategie de instruire (predare-învatare-evaluare;
b) o metodă/tehnică – o cale de urmat/o procedură de instruire
- Da, o strategie, un plan de acţiune, un construct elaborat ce vizeaza
anumite finalităţi pentru realizarea cărora recurge la tipuri de
activităţi care operaţional îmbină, organizează, articulează,
programează diverse metode, procedee, mijloace didactice, forme
de organizare etc.
Strategia didactică a învăţării prin cooperare este o modalitate de
organizare a activităţii prin care se realizează schimburile
interrelaţionale între participanţii la activitate prin procese
interumane de cooperare şi competiţie constructivă (elev/i-elev/i,
elev/i-profesor; elev/i-grup, stimulând activismul elevului în
interacţiunea sa cu materialul de studiu, cu ceilalţi, prin procese
de acţiune şi transformare a informaţiei.
- Da, o metodă/o tehnică ce îmbracă diverse forme, metoda fiind un
element component semnificativ al strategiei.
25.05.2013 12:52 62
Fundamente psihologice ale înv prin cooperare
Cooperarea interindividuală în elaborarea activităţii intelectuale este
sursa a trei feluri/niveluri de transformări ale gândirii individuale:
 a) la nivelul reflecţiei şi dezvoltării conştiinţei de sine;
 b) la nivelul disocierii dintre obiectiv şi subiectiv, ceea ce duce la
obiectivitate;
 c) la nivelul reglării care instaurează regula autonomă sau regula
deplinei reciprocităţi.(apud Cerghit, I., 2002, p.147).

25.05.2013 12:52 63
 2. FUNDAMENTE PEDAGOGICE ALE ÎNVĂŢĂRII PRIN
COOPERARE

25.05.2013 12:52 64
2. FUNDAMENTE PEDAGOGICE ALE ÎNVĂŢĂRII PRIN
COOPERARE

25.05.2013 12:52 65
 3. OBIECTIVELE ÎNVĂŢĂRII PRIN
COOPERARE
• Valorizează schimburile intelectuale şi verbale, intensifică procesarea
informaţiei şi mizează pe o logică a învăţării care ţine cont de opiniile
celorlalţi.
• Munca în echipă constituie un stimulent intelectual şi declanşator al
schimbului de opinii şi de informaţii.
• Favorizează schimbul de idei şi discuţia, adică toate condiţiile care
contribuie la educarea spiritului critic, a obiectivităţii şi a reflexiunii
discursive.
• Analiza critică a soluţiilor emise dezvoltă capacităţile de autoevaluare a
participanţilor.
• Încurajează la elevi o atitudine deschisă, bazată pe iniţiative personale.
• Favorizează implicarea intensă a elevilor în rezolvarea sarcinilor de învăţare
• Sociabilitatea, acomodarea în roluri diferite, deprinderi ale conduitei
disciplinate, deprinderi organizatorice, iniţiativă, formarea şi stabilizarea
unor trăsături de personalitate.
• Contribuie la rezolvarea conflictelor pe baza respectului mutual şi conduce
la formarea moralei autonome în opoziţie cu morala heteronomă.
25.05.2013 12:52 66
 4. PRINCIPIILE ÎNVĂŢĂRII PRIN
COOPERARE
• Interdependenţa pozitivă – conform căreia succesul grupului
depinde de efortul depus în realizarea sarcinii de către toţi membrii.
• Responsabilitatea individuală şi de grup – care se referă la faptul
că fiecare membru al grupului îşi asumă responsabilitatea sa de
rezolvare şi la fel grupul
• Formarea şi dezvoltarea capacităţilor sociale – stimularea
inteligenţei interpresonale, care se reflectă în capacitatea de a
comunica cu celălalt, de a primi şi a oferi ajutor, de a rezolva
conflicte
• Interacţiunea faţă în faţă - ce presupune un contact direct.
• Împărţirea sarcinilor în grup şi reflectarea asupra modului cum
se vor rezolva sarcinile de către fiecare membru în parte şi de către
colectiv.
25.05.2013 12:52 67
5. GRUPUL – ELEMENT CENTRAL AL
ÎNVĂŢĂRII PRIN COOPERARE
• E. Geissler consideră esenţiale pentru formarea unui grup următoarele
trei elemente: a) motivaţia – care rezultă din scop comun; b)
comunicarea; c) acceptarea reciprocă a membrilor.
• Factori favorizanţi ai învăţării prin cooperare:
 Stimularea în sarcină este îmbunătăţită datorită prezenţei altora.
 Resursele grupului (de memorie, de stocare, de atenţie, de idei) sunt
mai bogate decât în cazurile individuale.
 Există şanse mai mari ca printre membrii grupului să fie unul capabil să
descopere soluţia.
 Greşelile întâmplătoare sunt compensate: rezultatul general al grupului
va fi mai precis decât cel al individului luat separat.
 “Petele oarbe” sunt corectate. Este mai uşor să recunoşti greşelile altora
decât pe cele proprii.
 Stimularea de idei noi este o rezultantă a interacţiunii
 Se învaţă şi din experienţa altora
25.05.2013 12:52 68
6. REGULI CE TREBUIE RESPECTATE ATUNCI CÂND SE
ORGANIZEAZĂ ÎNVĂŢAREA PE ECHIPE
• Elaborarea unui plan de lucru în care se trec: elementele
importante de studiat, sarcinile fiecărui membru, subtemele,
aplicaţiile, locul de desfăşurare etc.
• Explicaţiile profesorului asupra importanţei temei de studiu şi a
avantajelor muncii în grup pentru rezolvarea ei.
• Oferirea elevilor spre rezolvare a unei sarcini relevante din punct
de vedere cognitiv şi social.
• Optarea pentru un număr optim de membri în grup (4-5) şi
crearea unor echipe eterogene.
• Crearea posibilităţii membrilor echipei de a fi consiliaţi.
• Crearea unei atmosfere propice de lucru şi a unui spaţiu adecvat.
• Explicarea modului de evaluare a muncii colective şi a fiecărui
membru în parte.
25.05.2013 12:52 69
7. ETAPELE ÎNVĂŢĂRII PRIN COOPERARE
O primă etapă are în vedere constituirea grupului de grupului
trebuie să aibă anumite calităţi: să fie toleranţi faţă de părerile
colegilor, să aibă optime abilităţi de comunicare, să nu fie egoişti,
să acorde şi să primească ajutor etc.
• A doua etapă se concretizează atunci când participanţii se
confruntă cu situaţia de rezolvat şi sunt stimulaţi să lucreze
împreună pentru a o rezolva.
• A treia etapă este destinată reflecţiilor, incubaţiei şi tatonărilor.
• A patra etapă este rezervată dezbaterilor colective, când sunt
confruntate ideile, sunt analizate erorile şi punctele forte.
• A cincea etapă se referă la structurarea demersurilor către finalul
dezbaterii cu obţinerea concluziilor şi cu soluţionarea problemei.

25.05.2013 12:52 70
8. COMPETENŢELE PROFESORULUI NECESARE
ÎNVĂŢĂRII PRIN COPERARE
1. COMPETENŢĂ ENERGIZANTĂ- capacitatea prof de a-i
face pe elevi să dorească să se implice, încurajare. stim
2. COMPETENŢĂ ORGANIZATORICĂ
3. COMPETENŢĂ EMPATICĂ
4. COMPETENŢĂ LUDICĂ
5. COMPETENŢĂ INTERRELAŢIONALĂ
6. COMPETENŢE ŞTIINŢIFICE- se referă la corectitudinea
ştiinţifică, la calitatea, structurarea, logica conţinuturilor etc
7. COMPETENŢELE PSIHOPEDAGOGICE ŞI METODICE
8. COMPETENŢELE MANAGERIALE ŞI PSIHOSOCIALE

25.05.2013 12:52 71
9. Rezultatele învăţării prin cooperare
ÎNVĂŢAREA PRIN COOPERARE ESTE SUPERIOARĂ CELEI
INDIVIDUALE:
Învăţarea prin cooperare conduce la următoarele rezultate:
• Capacitate sporită de comprehensiune şi reţinere
• Raţionalitate, înţelegere profundă, gândire critică
• Concentrare mai puternică şi comportament disciplinat
• Motivaţie intrinsecă pentru învăţare
• Capacitate de a identifica alternative
• Capacitate empatică
• Reducerea prejudecăţilor
• Atitudini tolerante faţă de colegii provenind din diverse medii culturale, etnice
sau cu nevoi speciale (CES)
• Tonus bun şi sănătate psihologică
• Încredere în sine, acceptare de sine
• Competenţe psihosociale sporite
• Atitudine pozitivă faţă de cadrele didactice
• Autonomie în învăţare
25.05.2013 12:52 72
10. Evaluarea/autoevaluarea rezultatelor învăţării prin
cooperare
• Este o evaluare dinamică, în care performanţa celui evaluat este mediată şi
ghidată de un alt individ, cu scopul de a determina potenţialul individual de pe
urma căruia cel evaluat poate profita prin instrucţie şi educaţie
• Evaluarea postmodernă transferă evaluarea centrată pe iniţiativa profesorului
de a controla la cea care pune accentul pe iniţiativa elevului de a reflecta
permanent la procesul de cunoaştere în care este implicat. Din acest punct de
vedere, învăţarea prin cooperare integrează organic evaluarea şi autoevaluarea.
• Obiectivele evaluării cooperative:
 calitatea învăţării prin întâlniri ale membrilor grupului pentru stabilirea
obiectivelor de învăţare;
 Procesele cognitive şi aplicarea strategiilor de învăţare prin testele standard;
 Abilităţi şi competenţe prin teste compuse de profesor
 Atitudini şi opinii ale elevilor prin compoziţii scrise sau dezbateri;
 Deprinderi de lucru prin prezentări sau susţineri orale, postere, proiecte,
portofolii, observaţii directe, chestionare, interviuri, jurnale de studiu

25.05.2013 12:52 73