Elemente de proiectare didactica

FINALITATI

EVALUAR CONTINUTU
E RI

CEL CARE CADRUL

INVATA DIDACTIC
ACTIVITAT
I
Algoritmul proiectării didactice
• Proiectarea demersului didactic presupune:
– planificarea calendaristică
– proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare
– proiectarea lectiei
• Cerinta din programa pentru planificarea calendaristica:
– produsul/lucrarea de realizat
– competentele specific
– domeniile de continut si continuturile
– numar de ore alocat
– date calendaristice
 unitatea de învăţare
• structură didactică şi flexibilă care are
următoarele caracteristici:
– determină formarea la elevi a unui
comportament specific, generat prin
integrarea mai multor obiective;
– este unitară din punct de vedere tematic;
– se desfăşoară în mod sistematic şi continuu
pe o perioadă de timp;
– se finalizează prin evaluare.
 Proiectarea didactica
• structurează actul didactic în avans
pornind de la următoarele întrebări:
– Care e scopul?
– Cu ce voi lucra?
– Ce voi face?
– Cum voi proceda?
– Cât s‑a realizat?
 Planificarea calendaristică pentru Educaţie
tehnologică si abilitati practice
Şcoala: ___________________
Profesor: __________________
Clasa: ________
Nr. ore/săptămană: ……………..
An şcolar: ………………

Domenii de continut si
produsul/lucrare competente specifice continuturi (programa
a (programa) – (programa) +manual)
• întocmirea tabelului cu planificarea
calendaristică (model vechi).
• Şcoala:
• Profesor:
• Clasa:
• 1 oră/săptămână
• An şcolar: 2005‑2006
 PROIECT DE LECŢIE
• Date de identificare:
– Data
– Clasa
– Şcoala
– Cadrul didactic/studentul
• Construcţia:
– Disciplina de învăţământ
– Tema/Unitatea de invatare
– Tipul lecţiei
– Obiective operaţionale (derivate din competentele specifice)
– Strategii didactice
– Bibliografie
• Tabel de specificare a corespondenţelor
 Eşalonarea în Obiecti Activitatea Strategia didactică
timp a ve cadrului elevil Resurse Forma Evalu Indici
situaţiilor de operaţio didactic or proce mate tempo de org are de
învăţare -nale du riale rale perfor
rale manţă

Moment
organizatoric
Verificarea temei
de casă şi a
pregătirii elevilor
Captarea atenţiei
Anunţarea temei
şi a obiectivelor
Prezentarea
situaţiei de
învăţare.
Dirijarea învăţării
Asigurarea
feedback-ului
Realizarea
performanţei
Retenţie/tema de
casă
Competente
specifice
exemple de activităţi la clasă
Lucrul:
în grup Realizarea de expoziţii, colecţii
individual
frontal
Jocuri
Brainstorming

Stabilirea de contacte Decizia profesorului

profesor → elevi Întocmirea de proiecte

Lucrul pe teren şi Prezentarea de rapoarte oral şi

excursii de studiu în scris

Elaborarea de eseuri Întocmirea de portofolii

 Resurse didactice
• Resursele materiale pentru asigurarea
desfăşurării activităţilor didactice sunt foarte
variate fiind proprii fiecărui modul.
• Acestea sunt influenţate de baza materială a
şcolii de posibilităţile ei şi precum şi de specificul
local.
• Este important ca materialele didactice şi
mijloacele de învăţământ alese de profesori să
determine în mod constant un anumit nivel de
eficienţă pedagogică.
 Mediul de instruire
• Mediul de instruire este o resursă materială de un alt tip
decât materialele didactice sau mijloacele de învăţământ,
deoarece oferă cadrul de manifestare al tuturor celorlalte
resurse didactice.
• Aportul pe care mediul de instruire îl poate aduce
procesului de învăţământ depinde de măsura în care
sunt asigurate condiţiile pedagogice, ergonomice, tehnice
şi estetice pentru desfăşurarea demersului didactic.
• Pentru Educaţia tehnologică este necesar un spaţiu
propriu de desfăşurare a demersului didactic, cu o dotare
complexă şi flexibilă care să permită organizarea pentru
diferite module.
 Metode de invatamant
(selectie)

Bibliografie:
Ioan Cerghit, Metode de Invatamant,
Editura Polirom, 2006
 Precizari conceptuale
• Gr: methodos
• odos: cale, drum
• Metha: catre, spre

• Metoda= cale care duce spre….

• Drum de parcurs in vederea atingerii
unui scop
 Pentru profesor
• Cale de organizare si conducere a
activitatii de invatare a elevului
• Cale de conducere inspre constructia
cunoasterii individuale
 Pentru elev
• Drumul parcurs de la necunoastere catre
cunoastere.
• Instrument de munca ce-l plaseaza intr-o
situatie de ucenicie, de persoana care
intreprinde o actiune de cautare a
adevarului (nou pentru el)
• Modalitate de asimilare activa a unui
sistem de cunostinte
• Metoda este o modalitate pe care
profesorul o urmeaza pentru a-I face pe
elevi sa gaseasca singuri cale proprie de
urmat in redescoperirea adevarurilor, in
gasirea solutiilor necesare la rezolvarea
problememlro teoretice si practice, cu care
ei se confrunta in procesul invatarii.
• Activitatea instructiv-educativa este un
ansamblu de actiuni interdependente
subordonate atingerii unor finalitati
• Actiunile sunt alcatuite din mai multe
operatii.
• Activitate…. metodologie
• Actiune…..metoda
• Operatie….procedeu
 Directii ale metodologiei
contemporane
• Reintoarcerea la traditie – revigorarea unor
metode metode clasice, consacrate
• Promovarea metodologiei centrate pe elev, pe
actiunea si angajarea acestuia, adica a
metodelor activ-participative
• Extensia metodelor centrate pe grup, a
metodelor interactive
• Atractia invatarii prin descoperire, promotoare a
metodelor euristice si a celor de invatare prin
cercetare
• Accentuarea orientarii pragmatice a
metodologiei, cu insistenta pe utilizarea la
scara larga a metodelor practic-aplicative
• Obtinerea performantelor prin rationalizare,
adica prin metode rigurios structurate
• Deschiderea metodologiei la impactul noilor
tehnologii informationale si comunicationale
• Reorientarea metodologieie in perspectiva
cerintelor invatarii continue (pe tot parcursul
vietii)
 Metode de comunicare
1. orala
• A. metode expozitive • B. metode interactive
– Naratiunea – Conversatia
– Descrierea – Discutia colectiva
– Explicatia – Problematizarea
– Prelegerea – Asaltul de idei
– Instructajul – etc
– etc
 Metode de comunicare

2. scrisa 3. oral-vizuala
– Lectura – Instruirea prin radio
– Munca cu manualul – Instruirea prin
televiziune
– Instruirea cu ajutorul
filmelor
– Tehnicile video
4. Interioara
- Reflectia
- Experimentul mintal
 Comunicarea orala
metode expozitive
• Mare flexibiliate (timp, continut, conditii
materiale, resurse umane)
• Limite: “se pot obtine lanturi verbale mai
degraba decat lanturi conceptuale”
• Centrate pe activitatea profesorului
• Favorizeaza pasivitatea elevului
• Elevul = obiect al inavatarii
 Posibilitati de optimizare
• Variante expozitive:
– Expunerea cu oponent
– Prelegerea-discutie
– Conferinta-dezbatere
– Informarea
• Renuntarea la aspecte descriptive in favoarea
elementelor explicative
• Distribuirea cu anticipare a unor materialelor in
legatura cu subiectul
• Utilizarea tehnologiilor informationale si
comunicationale
 !!! Luarea notitelor
• Tehnica luarii notitelor
• Poate distrage atentia (MSD)
• Poate influenta pozitiv invatarea ca si
desfasurarea ulterioara a studiului
independent
• Dictarea – solicita memoria mecanica,
reproductiva
• Notite integrale: definitii, denumiri, date,
formule, scheme, etc.
 Explicatia
• Se bazeaza pe argumentatia deductiva a
unor date noi
1. Se enunta un concept, o definitie, o
regula, o sintagma, o situatie
2. Se analizeaza exemple, argumente:
premise, cauze, relatii, sensuri,
interpretari, aplicatii posibile etc.
 Tipuri de explicatii
• Explicatia cauzala
• DE CE?
• Cu accent pe relevarea cauzelor care
justifica aparitia, existenta, manifestarea
unui fenomen, fapt etc.
• Explicatia normativa
• De analiza dupa criterii stabilite, a
caracteristicilor esentiale, a asemanarilor
si deosebirilor,
• Explicatia procedurala
• CUM? CARE?
• De evidentiere a operatiilor necesare
pentru producerea unui lucru
• Explicatia teleologica
• PENTRU CE?
• In vederea justificarii unei actiuni prin
referire la scop
• Explicatia consecutiva
• CARE?
• De prezentare in sens enumerativ a
evenimentelor, starilor, ce conduc la o
situatie finala
• Explicatia prin mecanism
• CUM?
• De prezentare a principiilor functionarii.
 Metoda expunerii
• Se realizeaza cu ajutorul unor simboluri
care pot fi cuvinte, in forma verbala (orala
sau scrisa) ori a unor simboluri foarte
specializate (ca in domeniul matematicii,
fizicii, chimiei, etc)
• !!!! Utilizarea simbolurilor fara a analiza
semnificatia acestora
 METODE INTERACTIVE
• Se bazeaza pe interschimbul de informatii
si idei, de experiente si reflectii, de
interpretari, si sugestii rezolutive, de opinii
si convingeri, de impresii si atitudini, pe
interactiunile sociale care se realizeaza in
interiorul clasei de elevi ori al
microgrupurilor sau intre perechi
• Invatarea prin cooperare – presupune
activitati impreuna, cu sarcini si scopuri
distribuite, cu functii si responsabilitati
individuale intre membrii grupului, fiecare
subordonandu-si eforturile rezultatului
comun in beneficiul tuturor
• Invatarea prin colaborare este intemeiata
pe lucrul impreuna in care fiecare etaleaza
roluri si functii diferite
• Se incurajeaza interschimbul liber de
cunostinte, de idei, de experiente,
confruntarea de opinii si argumente in
vederea ajungerii in comun la constructia
unor noi cunostinte, la noi clarificari si la
solutii la probleme.
 Se stabilesc reguli de participare,
autoimpuse:

• Respect reciproc, atitudine pozitiva, toleranta,

sinceritate, discretie si confidentialitate,
ascultare pan ala capat a celui ce vorbeste fara
a interveni sau intrerupe, abtinere de a
monopoliza discutia, punctualitate, interzicere a
ironiilor si jignirilor, folosire a unui limbaj
adecvat, analiza a faptelor, nu a persoanelor,
drept de a nu participa.
 CONVERSATIA
• Functia euristica, de redescoperire a adevaruri
si formativa (conversatia euristica)
• Functia de clarificare, de sintetizare, de
aprofundare, a cunostintelor, cu care elevii au
avut un contact cognitiv in prealabil (conversatia
de aprofundare)
• Functia de consolidare si sistematizare a
cunostintelor, de intarire a convingerilor
stiintifice, etc (conversatia de consolidare)
• Functia de verificare si control (de examinare si
evaluare) a perfomantelor invatarii (conversatia
de verificare)
 Conversatia euristica
• Prin intrebari, elevii sunt ajutati sa
prelucreze cunostintele pe care le poseda
si sa ajunga la noi asociatii (structuri)
cognitive, sa imagineze si sa propuna
solutii variate si originale la rerezolvarea
diferitelor probleme teoretice si practice
incluse in cuprinsul materiei.
 Nu poti intreba orice si oricum!!!!!!!
• Se preconizeaza o conversatie mai putin
dirijata, de mai mare suplete, favorabila
coonstructiei operatiilor de gandire si
intensificarii relatiilor interpersonale, socio-
afective, dintre participanti.
 Tipuri de intrebari
• cu functie reproductiva - fac apel la
memorie: ce este? ce ati avut?
• reproductiv-cognitive: care este?, ce?,
cine? cand?
• productiv-cognitive: de ce?
• Intrebari cauzale: de ce? Cum?
• Intrebari relationale, ipotetice: daca…
atunci?
 Metode de comunicare scrisa
• Lectura activa – o metoda fundamentala de munca
intelectuala
• Metoda studiului individual
– Informarea documentara
• Sa identifice sursele de informatie
• Sa perceapa sursele de informatie si de documentare
• Sa fie capabili sa evalueze gradul de relevanta/autenticitate a
acestora
• Sa-si dezvolte abilitatea de a opera o selectie, dupa necesitati, in
cadrul acestora
• Sa inregistreze corect, cu acuratete, datele, informatiile considerate
necesare
• Sa prelucreze datele obtinute, in mod creator, pe cat posibil (prin
elaborari de rezumate, conspecte, intocmirea unor fise de studiu,
referate, sinteze etc)
 Informatia
• Referentiala – regasita in lucrari de actualitate stiintifica
• Evenimentiala – obtinuta prin consemnarea faptelor
precedente
• Sa aiba valoare de document – ca atare va fi identificata in
acte oficiale si neoficiale, in fotografii, legi, manuscrise
• Empirica – legata de experienta cotidiana
• Stiintifica – obtinuta prin investigatie stiintifica
• Originala – autentica, personala,
• Reprodusa – de reluare a ideilor ori ca interpretare a
acestora
• Istorica – apartinand trecutului
• Actuala – de data recenta
• De profunzime ori de extensiune
• Utila, ori inutila
 Problematizarea
• Invatarea prin probleme (problem solving)
– Situatie-problema
• Incurajeaza activitatea mintala a elevilor
• Provoaca efectuarea asocierilor
• Dezvolta inventia si creativitatea
• Traditional:
• Problema – verificarea / exercitiul unor
reguli anterior invatate
• Se dau mijloacele/datele
• Se cere un rezultat
• Se bazeaza pe aplicarea unor algoritmi
 Situatia problema
• Desemneaza o situatie contradictorie,
conflictuala, ce rezulta din trairea
simultana a doua realitati (deopotriva
cognitive si motivationale) incompatibile
intre ele:
– experienta anterioara
– elementul de noutate si surpriza,
necunoscutul
• Profesorul NU transmite cunostinte gata
elaborate,
• Elevul este pus intr-o situatie de cercetare
(cautare) a infomatiilor
• Predarea bazata pe problematizare:
– Crearea unor conflicte de cunoastere si de
recunoastere a lor
 Cum se construieste o situatie-
problema????
• Structurare in plan cognitiv
• Structurare in plan metodologic
• Se stabileste obiectivul cognitiv de atins
de catre elevi
• Situatia problema trebuie sa fie in asa fel
conceputa incat sa permita fiecarui elev sa
puna in actiune si sa efectueze operatii
mentale insusite deja.
• Profesorul trebuie sa aiba idee relativ
clara asupra operatiilor mentale pe care le
reclama situatia problema si cu care elevii
s-ar putea implica in rezolvarea acesteia
• Situatia problema trebuie sa permita
elevilor libertate in actiune, activitate in
grup sau activitate in comun
• Alegerea indrumarilor, indicatiilor si
interzicerilor, care uneori au rol decisiv, sa
se faca cu multa grija si masura
 Etape in rezolvarea unei situatii problema
• Definirea punctului de plecare si a scopului
urmarit.
• Punerea problemei – prin cunoasterea profunda
a situatiei de plecare si selectarea informatiei
• Organizarea informatiei
• Transformarea informatiei – pe calea
rationamentului, inductiei si deductiei, a
analogiei in vederea identificarii solutiilor posibile
• Luarea deciziei – optiunea pentru solutia cea
mai buna
• Verificarea solutiei alese si a rezultatelor,
demers ce trebuie asezat inainte de a se
purcede la o actiune.
 DOUA trepte
1. Extragerea problemei –
• Prof pune problema (prezinta materialul conflictual –
poate fi un experiment)
• Elevii reformuleaza problema in cuvinte proprii,
• Se deceleaza datele cunoscute de cele necunoscute
2. Rezolvarea problemei – explicarea situatiei
conflictuale
• Gasirea informatiei care poate completa lacuna
cognitiva
• Selectarea informatiei care reprezinta solutia cea
mai buna
• Verificarea solutiei
 Metode de comunicare scrisa
• Lectura activa
• Studiul individual (independent)
 Metode de comunicare bazate pe
limbajul intern
• Reflectia personala – antidot al invatarii
superficiala
 Metode de explorare a realitatii
(metode intuitive)
• Metode de explorare nemijlocita (directa) a
realitatii – metode de invatare prin cercetare
– Observatia
– Experimentul
• Metode de explorare mijlocita (indirecta) a
realitatii
– Metode demonstrative
– Metode de modelare
– Studiul de caz
 Metode de invatare prin actiune
practica (operationale sau practice)
• Metode bazate pe actiune reala
– Exercitiul
– Metoda proiectelor
– Metoda lucrarilor practice
• Metode de simulare
– Jocuri (Jocul de rol, de simulare etc)
– Metoda dramatizarii
– Instruirea pe simulatoare
 Metode de rationalizare a invatarii
si predarii
• Activitatea individuala cu ajutorul fiselor
• Metode algoritmice de instruire
• Instruirea programata
• Instruirea bazata pe calculator
Modulul „Materiale şi tehnologii” se poate
finaliza prin organizarea unei expoziţii cu
produse executate de elevi din materiale
lemnoase, textile, piele, lut‑ceramică.
Ţinând cont de acest lucru pe parcursul
orelor se vor realiza părţi din proiect, în
aşa fel încât în final să se poată organiza
expoziţia.
 Strategii moderne
• Proiectul este o activitate care
– începe în clasă prin definirea şi înţelegerea sarcinii
(eventual şi prin începerea rezolvării acesteia),
– se continuă apoi acasă pe parcursul a câteva zile sau
săptămâni (timp în care elevul are permanente
consultări cu profesorul)
– se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa
colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi,
dacă este cazul, a produsului realizat.
• Proiectul poate fi realizat
– individual
– echipă
• Subiectul proiectului poate fi propus de
profesor sau de elevi, sau prin consultare
profesor‑elevi.
• Documentarea în vederea realizării
proiectului poate fi făcută pe teren, în
bibliotecă, librării, cu ajutorul
calculatorului (vizionând enciclopedii sau
folosind internetul).
Etapele unui proiect realizat de
elevi
• În vederea dezvoltării proiectului ar fi
indicat să întocmiţi un grafic de lucru.
• Acest grafic cuprinde ordinea firească a
activităţilor, ziua, ora, locul de desfăşurare,
persoane implicate, responsabilul
activităţii (în cazul proiectului de grup),
întâlnirile cu profesorul.
• Este indicat ca elevii să întocmească o listă cu necesarul de
materiale şi costul lor.
• Pentru proiectele realizate în grup trebuie repartizate sarcinile în
funcţie de dorinţele, abilităţile, interesele, posibilităţile fiecărui elev.
• Grupele pot fi formate în funcţie de dorinţele elevilor sau alte criterii
stabilite de participanţi.
• Dosarul proiectului ar putea cuprinde titlul proiectului, membrii
grupei, fişe de observaţii, fişe cu date culese (fişe comparative),
desenele sau schema produsului, fişa tehnologică, materiale, scule,
instrumente necesare, timpul de lucru, locul (locurile) de
desfăşurare, fişa de prezentare finală.
• Activitatea de proiect trebuie în mod obligatoriu să urmărească
atingerea obiectivelor propuse prin programa şcolară.
• Evaluarea produselor
• Prezentarea produselor
• Valorificarea produselor
 INVESTIGATIA
• reprezintă o posibilitate pentru elevi de a aplica în mod
creativ cunoştinţele şi de a explora situaţiI noi sau foarte
puţin asemănătoare cu experienţa anterioară.
• se desfăşoară pe durata unei ore sau a unei succesiuni
de ore, în timpul căreia elevii pot să demonstreze o
gamă largă de cunoştinţe şi capacităţi.
• elevul sau grupul de elevi primeşte o temă cu instrucţiuni
precise.
• se poate formula şi ca temă de casă dar, finalizarea se
va face în clasă, prin comentarea concluziilor
• Tema trebuie înţeleasă şi trebuie stabilite foarte precis:
– ordinea de rezolvare, de notare a observaţiilor parţiale;
– ordinea de prezentare a rezultatelor finale.

• Caracteristicile esenţiale ale investigaţiei:

– are un pronunţat caracter formativ;
– are un profund caracter integrator, atât pentru procesele de
învăţare anterioare, cât şi pentru metodologia informării şi a
cercetării ştiinţifice, fiind în acest fel o modalitate de evaluare
foarte sugestivă, precisă, intuitivă şi predictivă;
– are un caracter sumativ, angrenând cunoştinţe, abilităţi şi
atitudini diverse, constituite pe parcursul unei perioade mai
îndelungate de învăţare;
– se pot exersa în mod organizat activităţi de cercetare, care sunt
utile în formarea ulterioară şi în educaţia permanentă.