TEMA 6

Proiectarea didactica

Proiectarea didactică reprezintă ansamblul operaţiilor de anticipare a obiectivelor,

conţinuturilor, strategiilor didactice de predare - învăţare şi evaluare, precum şi a relaţiilor
dintre acestea (Bocoş, Jucan, 2007, p. 112).

1. Niveluri ale proiectării procesului de învăţământ

Proiectarea didactică reprezintă fixarea mentală a paşilor ce vor fi parcurşi în
realizarea procesului instructiv – educativ.

Proiectarea globală:
- se realizează pe o perioadă mare de timp (an de studiu, ciclu curricular).
- presupune elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare.

Proiectarea eşalonată:
Este activitatea de anticipare a etapelor predării şi a acţiunilor concrete de realizare a
acesteia, realizată de către fiecare educator prin raportare la patru planuri temporale:
 anul şcolar;
 semestrul şcolar;
 sistem de activităţi;
 activitate şcolară.

2. Etapele şi acţiunile proiectării educaţionale

În stabilirea etapelor proiectării educaţionale se recomandă următoarele acţiuni
(Ionescu, 2001, p. 198):

Etape Întrebările la care Acţiunea pedagogică

răspunde
Ce se urmăreşte? Identificarea scopurilor şi
obiectivelor educaţionale
În ce condiţii: Analiza caracteristicilor
unde? când? în cât mediului educaţional, a
timp? restricţiilor existente;
Stabilirea timpului de
instruire.
În ce condiţii: Analiza resurselor psihologice
cu cine? ale elevilor: nivelul
Proiectare pentru cine? motivaţional, nivelul
potenţialului intelectual, a
capacităţilor de învăţare etc.
Cu ce se vor realiza Analiza resurselor materiale
cele propuse? existente şi stabilirea resurselor
ce vor fi confecţionate de
educator.

1
 Cum se va proceda? Elaborarea strategiei de
instruire centrată pe obiectivele
operaţionale şi pe conţinuturi.
Cum se va şti că s- Conceperea de probe de
au realizat cele evaluare centrate pe
propuse? obiectivele operaţionale.
Realizarea unei retrospective
Cum s-a procedat? critice şi autocritice a modului
Realizare de derulare a activităţii
instructiv – educative şi
realizarea analizei metodice a
secvenţelor de instruire.
Administrarea probelor de
Evaluare Ce rezultate s-au evaluare proiectate, analizarea
obţinut? răspunsurilor şi a rezultatelor
şi stabilirea măsurii în care au
fost atinse obiectivele
Imaginarea şi elaborarea unor
Reglare Ce trebuie făcut în strategii de instruire
continuare? ameliorative (eventual a unor
programe de recuperare, de
dezvoltare etc.)

Fig. 1 Etapele şi acţiunile proiectării pedagogice

4. Componentele proiectării activităţii didactice

Proiectarea activităţii didactice anuale presupune următorul demers:

a. Analiza programei şcolare

b. Planificare calendaristică anuală

c. Planificare calendaristică semestrială

d. Proiectării unităţilor de învăţare

e. Proiectarea lecţiei

Fig. 2 Componentele proiectării activităţii didactice anuale

2
 5. Proiectarea lecţiei

Proiect de lecţie / plan de lecţie

În limbajul pedagogic au fost utilizate ambele denumiri. În prezent, se optează pentru
utilizarea termenului de proiect de lecţie, din următoarele considerente:
- proiectul de lecţie este centrat pe obiective, evidenţiază în mod anticipativ cum devin
operaţionale conţinuturile, cum se utilizează metodele şi mijloacele, care sunt acţiunile de
predare şi învăţare, care sunt modalităţile de evaluare etc.; planul de lecţie prevede
scopurile, conţinutul de transmis, pe care îl detaliază, structura lecţiei, etapele instruirii şi
timpul necesar, metodologia de predare stabilită pentru fiecare eveniment al instruirii;
- proiectul este o proiectare prin obiective; planul este o proiectare prin conţinut;
- proiectul oferă posibilitatea reglării din mers, în funcţie de context; planul trebuie
respectat întocmai.

PROIECT DE LECŢIE
(model)

Data
Clasa
Disciplina de învăţământ
Aria curriculară
Unitatea de învăţare
Subiectul / Tema

Obiectivele operaţionale
O1 - .........................................................................................................
O2 - .........................................................................................................
O3 - .........................................................................................................
O4 - ….....................................................................................................
O5 - ….....................................................................................................

Strategia didactică
 Metodologia didactică:
 Mijloace de învăţământ:
 Forme de organizare a învăţării /predării:

Tipul lecţiei / activităţii didactice: mixtă (combinată)

Metode de evaluare

Demersul didactic

Nr Etapele lectiei Obiective Conţinuturile esenţializate ale Strategia Metode de

. operaţionale predarii - invatarii didactică evaluare
Crt OP

3
Nr Etapele lectiei Obiective Conţinuturile esenţializate ale Strategia Metode de
. operaţionale predarii - invatarii didactică evaluare
Crt OP
1 Momentul -
organizatoric
2 Captarea
atenţiei
3 Reactualizarea
cunoştinţelor
anterioare
4 Enunţarea
(anunţarea)
obiectivelor /
subiectului
/temei lecţiei
5 Dirijarea
învăţării
6 Obţinerea
performanţei şi
transferul
cunoştinţelor
7 Asigurarea
conexiunii
inverse
8 Evaluarea
rezultatelor
învăţării
9 Retenţia
(fixarea şi
sistematizarea
cunoştinţelor)
10 Tema pentru
acasă (dacă
este cazul)

4
 LECTIA DIDACTICA – FORMA DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE
INVATAMANT:

2.1. Definire
Lecţia reprezintă:
- termenul provine din latinescul lego, legere şi înseamnă lectură cu voce tare a unui
manuscris important, citire din manual, memorare de texte de către elevi;
- forma principală în care se organizează şi se desfăşoară activitatea profesorului cu clasa
de elevi;
- reprezintă un demers didactic unitar care vizează realizarea unor obiective instructiv-
educative, are un anumit tip de conţinut, presupune o modalitate specifică de interacţiune
elev – educator, un cadru metodologic şi instrumental adecvat şi un mod de evaluare.
- este „o entitate de învăţământ, care este ceva mai mult decât o formă sau un cadru de
organizare, căci presupune mecanisme şi legităţi de structurare şi funcţionare ce trebuie
bine cunoscute” (Cerghit, 1983, p. 14);
- este formă organizatorică principală de realizare a predării – învăţării – evaluării, care
presupune derularea unor etape / evenimente / momente / secvenţe didactice, ce
intercorelează şi se potenţează reciproc; acestea sunt specifice tipului de lecţie;
- vizează realizarea unor obiective instructiv – educative;
- are un conţinut didactic ordonat logic în unităţi de conţinut;
- presupune realizarea unei înlănţuiri de secvenţe didactice, strategii didactice, a unor
moduri de lucru ale profesorului cu elevii;
- prezintă o structură determinată (faze, etape, secvenţe ale lecţiei) în funcţie de obiective,
tipul de lecţie etc.;

2.2. Structura lecţiei

Demersul didactic al desfăşurării lecţiei / activităţii didactice cuprinde următoarele
etape / momente /secvenţe (Gagne, Briggs, 1977, p. 138):
Captarea atenţiei presupune pregătirea unei stări de concentrare, de interes necesare
receptării / înţelegerii conţinuturilor învăţării, având rolul de a dirija elevii spre ceea ce
urmează a învăţa.
Modalităţi de realizare: elemente de problematizare, de noutate, de surpriză, folosirea
unor materiale didactice ilustrative, ghicitori, poezii, jocuri–exerciţiu, calcul mintal,
executarea unor exerciţii psihomotrice etc.
Reactualizarea conţinuturilor învăţate anterior presupune reactualizarea „ideilor
ancoră”, „cunoştinţelor – ancoră” cu scopul de a facilita înţelegerea noilor cunoştinţe,
aplicarea în situaţii noi a cunoştinţelor învăţate anterior, formarea unor noi deprinderi.
Acest moment contribuie la sporirea motivaţiei pentru învăţare şi facilitează transferul
de la o activitate la alta.
Enunţarea obiectivelor şi a temei (subiectului): este recomandabil să se realizeze în
termeni cât mai clari şi convingători, pe înţelesul copiilor.
Contribuie la captarea atenţiei şi a curiozităţii, la angajarea conştientă a elevilor în
realizarea sarcinilor de învăţare.

5
 Dirijarea învăţării / prezentarea noului conţinut, a sarcinilor de învăţare include
intervenţiile educatorului menite să conducă la realizarea obiectivelor propuse.
Modalităţi de realizare: solicitări verbale adresate elevilor sub forma întrebărilor prin
intermediul cărora ei sunt stimulaţi să efectueze operaţii de identificare, denumire,
comparare, seriere, ierarhizare, descriere, explicare etc.
Intensitatea dirijării, adică frecvenţa intervenţiilor educatorului, variază în raport cu
vârsta copiilor, cu nivelul dezvoltării intelectuale, cu natura cunoştinţelor, deprinderilor şi
atitudinilor ce urmează a fi asimilate, cu momentele lecţiei etc.
Prezentarea conţinutului învăţării se realizează prin combinarea celor trei tipuri de
modalităţi (Bruner, 1970):
 acţională (activă) care presupune contactul direct, nemijlocit al elevului cu materialul
nou, ceea ce-i oferă posibilitatea de a-l examina direct şi concret prin intermediul
simţurilor;
 iconică (mijlocită) care presupune substituirea realităţii prin imagini sau ansambluri de
imagini figurative şi grafice ce redau aspecte inaccesibile sau greu accesibile unei
percepţii obişnuite;
 simbolică care se realizează prin intermediul limbajului şi a altor sisteme de semne
convenţionale cu ajutorul cărora realitatea este redată într-o formă abstractizată, desprinsă
de percepţia directă a realităţii, dar făcând apel la ea.
Obţinerea performanţei este momentul în care sunt atinse obiectivele operaţionale
propuse.
Se realizează prin activităţi independente ale elevilor – frontale, individuale sau pe
grupe în care li se formulează sarcini de învăţare (să caute, să aşeze, să ilustreze, să ordoneze,
să deseneze, să enumere, să povestească, să scrie, să reproducă etc.).
Asigurarea /intensificarea retenţiei şi transferului se referă la sedimentarea şi
integrarea rezultatelor învăţării în structuri cognitiv-acţionale din ce în ce mai cuprinzătoare.
Retenţia înseamnă fixare, întipărirea cunoştinţelor şi deprinderilor; ea se poate realiza
atât în etapa reactualizării cât şi în dirijarea învăţării şi obţinerea performanţei ca fixare pe
parcurs precum şi în ultima parte a lecţiei ca retenţie finală, axată pe elementele esenţiale ale
temei.
Transferul se realizează prin utilizarea conţinuturilor într-un alt context decât cel în
care a fost prezentat (aplicarea în practică a conţinuturilor teoretice, concretizarea
conţinuturilor abstracte, transferul dintr-un domeniu în altul etc.).
Asigurarea feed – back-ului (conexiunii inverse) are rol în reglarea şi autoreglarea
comportamentului elevilor care pot afla măsura în care au fost îndeplinite sarcinile didactice
şi de a compara rezultatele activităţii cu modul de activitate prezentat de către educator.
Evaluarea rezultatelor presupune măsurarea şi aprecierea performanţelor în învăţare
şi se face prin raportarea rezultatelor obţinute la obiectivele operaţionale stabilite în prealabil.

Etapele instruirii sunt general valabile pentru toate tipurile de activităţi didactice, dar
numărul lor poate fi diferit de la o activitate la alta, alegerea şi ordonarea lor realizându-se în

6
funcţie de sarcina didactică şi de obiectivele propuse. Ordonarea lor este flexibilă, suplă, fiind
concepută astfel încât să asigure condiţii optime învăţării.

2.3. Tipuri de lecţii

a. Lecţia de predare – învăţare (comunicare / asimilare de noi conţinuturi)

Este lecţia în care principala sarcină didactică o reprezintă predarea / comunicarea /
sistematizarea / verificarea cunoştinţelor, atitudinilor, valorilor noi de către educator dar şi
asimilarea / învăţarea / înţelegerea acestora de către elevi;

b. Lecţia de formare de deprinderi

Este lecţia în care sarcina didactică vizează formarea unor deprinderi intelectuale,
practice şi motorii, precum şi formarea deprinderilor de activitate independentă, prin
antrenarea capacităţilor intelectuale şi a tehnicilor de muncă intelectuală, prin aplicarea în
practică a cunoştinţelor din diferite domenii ale cunoaşterii;

c. Lecţia de consolidare a cunoştinţelor şi deprinderilor

Este lecţia în care sarcina didactică dominantă este fixarea / consolidarea,
aprofundarea şi aplicarea cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite anterior, prin repetarea şi
sistematizarea lor pe baza activităţii independente a elevilor.

d. Lecţia de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor şi deprinderilor

Este lecţia în care sarcina didactică o reprezintă, pe lângă consolidarea cunoştinţelor,
deprinderilor şi priceperilor şi ordonarea, sistematizarea, completarea şi transferul
conţinuturilor cuprinse în mai multe lecţii anterioare sau la sfârşitul unui capitol sau la
sfârşitul semestrului / anului şcolar (sunt numite lecţii de sinteză sau lecţii finale);

e. Lecţia de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor

Este lecţia în care sarcina didactică constă în identificarea calităţii şi cantităţii
rezultatelor şcolare ale elevilor sub forma cunoştinţelor şi deprinderilor etc.