Instruirea centrată pe competenţe

Instruirea centrată pe competenţe reprezintă o abordare globală a problemei instruirii,

al cărei cadru de raportare îl reprezintă competența. Există două planuri de analiză a
competenței, unul general, al competențelor - cheie europene, cel de-al doilea, planul
competenţelor generale şi specifice prevăzute ca finalități în curriculum școlar.
Literatura pedagogică actuală analizează câteva dintre avantajele învățării centrate pe
competențe (Rey, Carette ș.a., 2012):
- se evită fragmentarea sarcinilor și pierderea sensului pentru elevi;
- este stimulată învățarea activă;
- facilitează implicarea elevului în activitatea de învățare și reconstrucție a cunoașterii;
- permite reducerea selectivității și a culturii eșecului;
Un învăţământ centrat pe competenţe este definit de trei caracteristici esențiale (Badea,
2011):
- utilizarea de resurse diverse;
- învăţământ organizat în jurul unor probleme;
- cunoaşterea văzută procesual şi în relaţiile sale reciproce.

Competența reprezintă, în alte accepțiuni diferite:

 "...o caracteristică fundamentală a unei persoane, care poate include o trăsătură, o
abilitate, o intenție, un set de cunoștințe, un aspect al imaginii de sine sau al rolului
social..." (Boyatzis, 1982);
 ansamblul de cunoștințe, a ști să faci, capacitatea de a mobiliza cunoștințele,
ansamblul de tehnici, dar și arta de a le combina pentru a răspunde permanent unei
situații noi (Le Boterf, 1994);
 un construct, o sinteză sau o combinaţie funcţională ce pune în mișcare mai multe
componente: cunoştinţe, abilităţi/ capacităţi, deprinderi, aptitudini, atitudini, motivaţii
şi caracteristici ale persoanei, în vederea realizării performante a unei sarcini”
(Cerghit, 2008);

Competenţe – cheie ale Comisiei Europene –

Recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot
parcursul vieții Text cu relevanță pentru SEE. (europa.eu)

1. Utilizarea de modalități de comunicare într-o varietate de situații;

2. Utilizarea conceptelor și a metodelor specifice diferitelor domenii ale cunoașterii în
vederea rezolvării de probleme;
3. Participarea activă și responsabilă la viața social;
4. Utilizarea eficace a instrumentelor necesare pe tot parcursul vieții;
5. Interiorizarea unui sistem de valori care să orienteze atitudinile și comportamentele;
6. Manifestarea creativității și a spiritului inovator;
7. Managementul vieții personale și al evoluției în carieră.
  Competenţele generale sunt definite pentru fiecare disciplină de învățământ și se
formează pe durata unui ciclu de învăţământ, deși abordează niveluri de formare
diferite de la un an la altul. Ele exprimă rezultate durabile ale învăţării, condiţionează
nivelul la care elevul învaţă noi sarcini și pot fi transferate la o mare varietate de
sarcini specifice. Pot fi focalizate pe cunoaștere, pe anumite abilităţi și priceperi sau
pe atitudini. au un grad ridicat de generalitate şi complexitate şi au rolul de a orienta
demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului;

 Competenţele specifice sunt considerate etape intermediare în dobândirea

competenţelor generale, din care sunt derivate, se definesc la nivelul unei discipline
de învățământ și se formează într-un interval de timp mai mic.

O asemenea abordare evidențiază relația de interdependență funcțională dintre obiectivele

educaționale și competențele generale/ specifice. O competență dezirabilă, care dorește a fi
atinsă în demersul educațional, se va specifica prin formulări sub formă de obiective
operaționale. Acestea sunt măsurabile, evaluate, încât, la finalul perioadei de instruire, se
poate evaluarea formarea competenței educaționale.

Competențe generale

Competențe specifice

O1 O2 O3 O4 … On

Fig. 1. Modelul generative al relațiilor care se stabilesc între competențele educaționale și

obiectivele operaționale (Bocoș, 2008)
În proiectarea demersului educațional centrat pe competențe o etapă complexă este aceea
de stabilire a corelaţiei dintre competenţele specifice și conţinuturile didactice. Există mai
multe posibilităţi de a face legătura între competențele specifice și conținuturile didactice,
astfel:
- o corespondenţă biunivocă între o anumită competenţă specifică și un conţinut
predilect;
- o corelaţie între mai multe competenţe și conţinuturi;
- o corelaţie de grup între structuri mari de instruire (capitole, teme) și structuri de
competenţe specifice.
 Conform modelului derivării competențelor al lui E.L. Torshen (1969), demersul de
proiectare centrat pe competențe cuprinde următoarele patru etape:

1. Analiza idealului educaţional

2. Specificarea competențelor și a standardelor de

performanță pentru domeniile esențiale de formare și
dezvoltare umană

3. Alcătuirea planurilor și programelor educaționale:

I. Precizarea competențelor de bază
II. Identificarea și specificarea tuturor capacităților care
compun competențele
III. Aranjarea competențelor conform logicii învățării
eficiente
IV. Specificarea conținuturilor necesare realizării fiecărei
capacități și competențe
V. Definirea standardelor de performanță pentru fiecare
capacitate și competență
VI. Convertirea capacităților și competențelor în obiective
operaționale pentru proiectarea experiențelor de
învățare concrete

4. Proiectarea experiențelor de învățare centrate pe

competențe

În demersul didactic centrat pe competenţe accentul va cădea pe situaţii de învăţare care

necesită mobilizarea şi transferul de resurse dobândite formal şi informal. Se vor urmări
procesele şi rezultatele realizării sarcinilor („scopuri de atins în condiţii determinate”), gradul
şi calitatea valorizării cunoştinţelor şi abilităţilor în contexte şi situaţii noi. Rolul asimilării
cunoștințelor este diminuat, procesul de asimilare nu lipsește, este doar reconsiderat.
Cunoştinţele noi ar trebui să se însuşească în procesul formării şi dezvoltării competenţelor
cu ocazia abordării situaţiilor-problemă, incluse, în cadrul unităţilor de instruire care, în timp,
îşi accentuează caracterul interdisciplinar şi transdisciplinar. (Ardelean, Mândruț, 2012)
 Exemple de activități de învățare care dezvoltă un demers didactic centrat pe formarea de
competențe:
- studii de caz, simulări, situaţii-problemă;
- activități pe bază de proiecte, în care elevii enunţă şi testează ipoteze, formulează
întrebări, utilizează optim și creativ resursele avute la dispoziție, caută informaţiile
pertinente reieşite din diferite surse;
- activități care stimulează elevii să cerceteze, să compare, să analizeze, să ia decizii, să
dezbată soluții, să comunice argumente etc.
- activități pe bază de interacţiune, în care elevii se confruntă cu opinii diferite, apare
conflictul cognitive;
- activități care suscită „sarcinile de reflecţie”, elevii explicitează ce au făcut,
reflectează asupra resurselor mobilizate şi asupra efectelor activităţilor întreprinse,
conceptualizează demersurile, procedurile de învăţare şi de realizare a sarcinii vizate;
- activități centrate pe dezvoltarea capacităților de autoevaluare, în care elevii învaţă să
îşi analizeze erorile, avantajele și limitele propriilor acțiuni;
- activități în care elevii exersează strategii de învăţare personală (memorare, ascultare
activă, luare de notiţe);

În activitățile educaționale formale sau nonformale, profesorul poate utiliza o paletă

diversificată de sarcini funcţionale care pot fi recomandate elevilor în cadrul demersului
educaţional centrat pe formarea de competențe (acestea sunt accesibile încă de la nivelul
preșcolar):
- elaborarea unui text pe o temă dată sau care pleacă de la o cerinţă slab structurată (a
închipui un dialog având o structură lingvistică despre care elevii au fost informaţi
recent la oră);
- o problemă cu un caracter exploratoriu (a scrie cuiva un mesaj de răspuns, utilizând
cunoştinţe de curând predate);
- o activitate de observare în afara şcolii – la începutul sau la sfârşitul unui ansamblu de
activităţi conexe;
- o sarcină complexă într-un context bine definit (a realiza o machetă, a pune la punct o
campanie de informare);
- o activitate de laborator (necesitând elaborarea ipotezei, selectarea sau construirea
instrumentelor de lucru etc.);
- un proiect al clasei care să conducă la o realizare concretă (conceperea unui videoclip,
a unei reclame etc.).