Educaţia tehnologică şi caracterul

accentuat practic al educaţiei

contemporane
 Cuprins

1. Definirea conceptului de educatie tehnologica si a specificului său .

2. Obiective ale educatiei tehnologice si căi de realizare a acestora .
3. De ce educaţie tehnologică?
4. Argumente pentru educatia tehnologică .
5. Concluzie .
Definirea conceptului de educatie
tehnologica
 În timp ce educația morală şi estetică se ocupă de ridicarea fiinţei umane
către dimensiunea *ontologică a unor valori „pure”, educaţia tehnologică îl
pregăteşte pe individ pentru contactul cu realitatea nemijlocită, cu viaţa
concretă aşa cum se desfăşoară ea cotidian precum şi cu specificul şi
dificultăţile lumii muncii. Perspectiva din care se realizează întregul său efort
este cea orientată de valoarea UTILULUI.
 Educaţia tehnologică reprezintă o componentă a culturii generale moderne,
o expresie a raportului omului modern cu tehnologia. Această sintagmă a
fost asimilată de curând limbajului educaţional, multe cursuri de pedagogie
operând, încă, cu termenul de educaţie profesională.

*ONTOLOGÍE -Ramură a filosofiei care studiază trăsăturile generale ale existenței.

 Obiective ale educatiei
tehnologice
Definitorii pentru educatia tehnologica sunt urmatoarele obiective:
 cultivarea unui veritabil umanism tehnologic;
 dezvoltarea spiritului stiintific de cercetare;
 amplificarea capacitatilor creative, a disponibilitatilor pentru inventie si
inovatie;
 initierea în pregatirea tehnico-practica;
 initierea în limbajele tehnologice specifice;
 cunoasterea dezvoltarii stiintei si tehnicii, a istoriei sumare a
ingeniozitatii spiritului uman;
 întelegerea raportului dintre tehnologie-mediu si cultivarea unei atitudini
si a unui comportament ecologic;
 cunosterea marilor familii profesionale, cu specific tehnologic, pentru o
viitoare optiune socio-profesionala.
• Cultivarea umanismului tehnologic - vizeaza, totodata, si realizarea unui echilibru între
pregatirea si formatia rational-tehnica si eliberarea si cultivarea sensibilitatii prin arta,
cultura, discipline socio-umane.

• Dezvoltarea spiritului stiintific de cercetare

"Elevul viitorului va fi un explorator" - spune Marshall McLuhan. Pentru aceasta, el trebuie învatat sa
cerceteze. Învatarea prin cercetare, prin descoperire trebuie sa duca la sesizarea fondului de probleme,
la gasirea si punerea problemei, la formularea acesteia, stapânirea unor strategii pentru determinarea
relatiilor cauzale, interdependente dintre fenomene. În ultima instanta, atitudinea interogativa,
capacitatea de a pune întrebari lumii înconjuratoare constituie calitati ale adevaratului cercetator.

• Amplificarea capacitatilor creative, a disponibilitatilor pentru inventie si inovatie.

Acele natiuni care stiu sa depisteze si sa puna în valoare potentele creatoare ale propriului popor sunt
avantajate în aceasta cursa acerba de competente si tehnologii avansate .
 Initierea în pregatirea tehnico-practica va urmari:

• cunoasterea materiilor prime si a materialelor auxiliare, a proprietatilor acestora, pentru a

putea fi prelucrate;
• dezvoltarea capacitatii de a citi un desen tehnic adecvat nivelului de pregatire, de a
proiecta si realiza schite si desene tehnice;
• cunoasterea si întelegerea logicii tehnologice, a operatiilor necesare prelucrarii
materialelor, în vederea realizarii unor produse necesare omului;
• initierea practica în utilizarea unor scule, masini , unelte necesare procesului tehnologic;
cunoasterea principiilor de functionare, a normelor de exploatare si eventual a unor
defectiuni posibile si a modului de depanare;
• initierea în probleme de igiena a muncii, de formare a unei discipline tehnologice,
respectarea normelor de protectia muncii ;
• cunoasterea modului de organizare a unor întreprinderi , ateliere, a proceselor de
fabricatie, a unor fluxuri tehnologice (prin vizite, întâlniri cu ingineri, expozitii etc.);
• initierea în probleme financiar-economice, vizând estimarea costurilor, cheltuielilor,
preturilor unor produse.
 Cunoasterea dezvoltarii stiintei si tehnicii, istoria sumara a ingeniozitatii
spiritului uman.

Cunoasterea marilor legi ale naturii ca macrosistem (si nu privit didacticist), din punctul de vedere al
unei discipline de învatamânt), nu se poate realiza decât printr-o tratare istorica a evolutiei stiintei
umane, precum si printr-o viziune interdisciplinara, conducând în ultima instanta la structurarea unor
fundamente ale conceptiei despre lume si viata (de exemplu, întelegerea bipolaritatii în natura si
univers: plus-minus, masculin-feminin, polurile nord-sud, bine-rau, materie-antimaterie etc.).

Cunoasterea familiilor profesionale cu specific tehnologic pentru o viitoare optiune

socio-profesionala.

Educatia tehnologica are menirea de a-i dezvolta elevului si capacitatea de a alege si nu de a fi

selectat în ceea ce priveste calificarea sa ulterioara; de a alege în cunostinta de cauza si nu de a fi
"orientat" si "dirijat
 • De ce educaţie tehnologică ?

Educaţia este aceea care îşi asumă rolul determinant pentru destinul societăţii omeneşti. Educaţia
este cea care anticipează sau trebuie să anticipeze încotro ne îndreptăm. Educaţia realizată prin familie
şi prin procesul de învăţământ devine astfel responsabilă pentru valorificarea vocaţiei individuale.

Prin disciplina Educaţie tehnologică, procesul de învăţământ pune accent pe individ, ca personalitate
distinctă, ca germene a unei chemări aparte, ca purtător al unei vocaţii proprii.

Argumente pentru educatia tehnologica

Dezvoltarea tehnologica, progresele stiintifice si tehnice, trecerea de la societatea industrializata la
cea postindustriala, informatizata, marile probleme globale create de civilizatie si cu care omenirea se
confrunta , determina o atentie corespunzatoare educatiei tehnologice.

Explozia informationala si uzura accelerata a cunostintelor stiintifice, tehnice ca si diversificarea si

perfectionarea continua a produselor tehnologice , impun educatia tehnologica prin care omul sa fie
capabil sa stapâneasca mai bine si sa exploateze mai eficient tehnologia noua.
 Concluzie

În concluzie , educaţia tehnologică este acea componentă a educaţiei

integrale care urmăreşte reglarea raportului dintre formarea personalităţii umane,
pe de-o parte, şi tehnică , pe de altă parte, din perspectiva inserţiei socio-
profesionale şi adaptării cu succes la lumea muncii.
Astfel, în cadrul disciplinei, deși profesorul are libertatea de a stabili
ponderea lecțiilor teoretice în raport cu aplicațiile practice, utilizarea lucrării
practice este benefică deoarece contribuie în mare măsură la atingerea
competențelor din programa școlară, dezvoltând la elevi gândirea critică, simțul
estetic și creativitatea, deprinderile și abilitățile practice. De asemenea, cultivă la
elevi comportamentul ecologic, spiritul competițional și capacitatea de a lucra în
echipă.
 Bibliografie

1. Venera-MihaelaCojocariu, Pedagogie 1, unitatea 3

2. Dr. Mihai MIRCESCU, O componenta de baza în învatamântul modern - educatia tehnologica -
https://www.1educat.ro/resurse/ise/educatia_tehnologica.html
3. XXX (2004) Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3727/30.04.2004 privind aprobarea şi
aplicarea programelor şcolare la disciplina de trunchi comun Educaţie tehnologică pentru clasele a
V-a–a VIII-a;
4. XXX (2004) Anexa la Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3727/30.04.2004 privind
aprobarea şi aplicarea programelor şcolare la disciplina de trunchi comun Educaţie tehnologică
pentru clasele a V-a–a VIII-a;