TEMA 12:

AXIOLOGIA.
TEORIA VALORILOR
 PLAN:

1. Definirea conceptului de valoare.

2. Tipologia valorilor.

3. Criza valorilor și a lumii modern.

 1. DEFINIREA

CONCEPTULUI DE VALOARE
 Termenul axiologie provine de la cuvintele greceşti axia -
valoare şi logos - cuvânt, teorie.

După unii autori, axios - preţios, demn de stimă şi logos -

teorie şi se traduce prin teoria generală a valorii (a ceva demn
de a fi preţuit).
Axiologia este domeniu al filosofiei care îşi propune să
găsească răspunsuri la problemele legate de geneza, natura,
structura, cunoaşterea, realizarea, ierarhizarea şi funcţiile
valorilor în viaţa socială; corelaţia dintre valori și dinamica
sistemelor de valori.
Bazele axiologiei ca disciplină specializată despre valori
au fost puse începând de la jumătatea secolului al XlX-lea de
către H. Lotze şi F. Nietzsche, dar o mare contribuţie a avut-o
şcoala neokantiană de la Baden, prin W.Windelband şi
H.Rickert.
 Valoarea reprezintă un raport dintre un obiect în
genere (un bun material, o creaţie spirituală, un
principiu, o idee, un comportament) şi un subiect
care apreciază obiectul respectiv.
Valoare este preţul unui obiect pentru un subiect,
pentru omul care evaluează, apreciază, năzuieşte
către aceste determinări calitative pe care le posedă
un obiect, un fenomen, o idee.
Obiectul devine obiect al valorizării în virtutea
calităţilor pe care le are.
Subiectul apreciază aceste calităţi în măsura în
care ele îi satisfac anumite necesități de ordin
material sau spiritual.
 Un bun material, o idee, un principiu devin valori
numai atunci, când sunt recunoscute ca atare de o
colectivitate.
Individul apreciază lumea din jurul său cu ajutorul
unor criterii pe care le oferă societatea.
Valorile se deosebesc nu numai în funcţie de domeniul
creaţiei şi vieţuirii lor, deci ca specii distincte (artistice,
ştiinţifice, morale etc.), ci şi prin faptul că indiferent de
domeniul dat avem:
 valori-idealuri şi valori-bunuri,
 valorile lucrurilor şi valorile persoanelor,
 valori fundamentale şi valori derivate etc.
Caracteristică generală a valorilor este diversitatea
lor.
2. TIPOLOGIA VALORILOR
 Diversitatea valorilor implică o clasificare a
valorilor după următoarele criterii:

 după natura obiectului;

 după criteriul stabilităţii;

 după gradul de impact cu societatea.

 a) După natura obiectului:
 Valori economice - avuţie, prosperitate, bunăstare etc.;
 Valori politice - democraţie, dreptate, pluralism etc.;
 Valori morale - bine, cinste, datorie, omenie,
responsabilitate, corectitudine;
 Valori artistice - frumos, tragic, comic, sublim etc.;
 Valori ştiinţifice - adevăr, certitudine, obiectivitate
etc.;
 Valori filosofice - libertate umană, fericire, adevăr,
umanism, sens al vieţii etc.;
 Valori religioase - divin, sacru, tabu etc.;
 Valori sportive - fair-play, dorinţa de autodepăşire,
tenacitate, vitalitate etc.
 b) După criteriul stabilităţii:
 Valori perene – sunt acele valori care exprimă
starea de spirit a unei colectivități și rezistă în timp,
devenind simbol al ascesteia (libertatea, adevărul,
binele, frumosul, dreptatea sau iubirea).
 Valori cu sfera restrânsă de recunoaştere.

c) După gradul de impact cu societatea:

 Valori sociale

 Valori individuale.
3. CRIZA VALORILOR ȘI A

LUMII MODERNE
 Tema referitoare la criza valorilor moderne a
ocupat un loc central pe agenda gândirii filosofice
şi sociale la sfârşitul secolul al XIX-lea şi în prima
jumătate a secolului XX.
Ideea de criza a valorilor revine periodic în
cultura modernă şi reprezintă un semnal al
schimbării sociale, un simptom al faptului că un
anumit model de gândire şi acţiune şi-a epuizat
potenţialul de dezvoltare şi că se naşte un alt model.
 PRINCIPALELE MANIFESTĂRI ALE CRIZEI CULTURII:
 distrugerea valorilor general-umane ale culturii mondiale;
 dominarea unui stil de viață de tip consumator;
 viziune egocentrică cu privire la relația omului cu natura; distrugerea
biosferei și creșterea amenințării catastrofei ecologice globale;
 liberalizarea hipertrofică a relațiilor dintre oameni; diminuarea
normelor morale; deprecierea conceptelor „onoare”, „rușine”, „demnitate”,
„politețe”, „generozitate” ș.a;
 degradarea valorilor familiale; distrugerea instituției familiei; reducerea
responsabilității față de destinul copiilor, părinților bătrâni etc.;
 descreșterea fără precedent a valorii vieții omenești; creșterea
agresivității, cruzimii și violenței asupra personalității (în toate structurile);
 dezvoltarea cultului îmbogățirii materiale și a lăcomiei; legitimarea
corupției, mituirii și carierismului; răspândirea alcoolismului, narcomaniei,
prostituției, pedofiliei ș.a. în societate,
 reducerea nivelului artei și culturii clasice și a rolului lor în societate,
precum și în sistemul de formare și educare a societății; dominarea culturii
de masă de calitate joasă.
 descreșterea nivelului formării generale a societății și a intelectului
personal etc ..
 CAUZELE CRIZEI VALORILOR LUMII
CONTEMPORANE:
 nimeni și nimic nu se mai află astăzi la locul cuvenit;
 oamenii nu mai recunosc nici o autoritate efectivă în
ordinea spirituală şi nici o putere legitimă în ordinea
temporală;
 „profanii” îşi permit să discute lucruri sacre, să le
conteste caracterul şi chiar existenţa;
 inferiorul a ajuns să judece superiorul;
 ignoranţa impune limite înţelepciunii;
 eroarea biruie adevărul;
 omenescul se substituie divinului;
 individul se proclamă măsura tuturor lucrurilor şi
pretinde să dicteze universului legile plămădite de propria
sa raţiune, slabă şi supusă greşelii.
 În scopul depășirii crizei prin care trece omenirea la etapa actuală, se
cere o gândire şi acţiune strategică pe termen lung, care ar oferi generațiilor
viitoare o educaţie bazată pe trei componente esenţiale:

 educaţia spirituală,
 educaţia cognitivă;
 educaţia inovativ-antreprenorială.
Educaţia trebuie să-şi definească şi să-şi redefinească valorile,
promovând modele de gândire şi acţiune prin care să se exerseze
competenţele cerute de viaţă într-o societate democratică:
 cooperarea,
 comunicarea,
 armonia,
 echilibrul interior,
 respectul,
 profesionalismul etc.
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!