Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
ORIGINALITATEA ELEVILOR
Prof. Irina-Roxana Bulai
Liceul Teoretic,,Ion Neculce”Târgu Frumos
„CREATIVITATEA ÎNSEAMNĂ PUR ȘI SIMPLU A LEGA LUCRURILE”
• Creativitatea are un caracter educabil și utilizând mijloacele adecvate, poate fi dezvoltată la orice
copil. Există copii care au o mare creativitate (hipercreativitate), iar acest lucru îi determină să
producă situații cu un grad ridicat de originalitate și imprevizibilitate. Original ești atunci când te afli
dincolo de ceea ce ți se transmite, având o viziune proprie, fiind inspirat și improvizând sau inovând.
Credința comună că persoana creativă este un pic,,nebună” se naște din istoria personală a unor
personaje ca Van Gogh, Baudelaire, Paganini și mulți alții: toți infinit de creativi, dar cu o existență în
afara canoanelor tradiționale. Sunt și copii care au procente mai mici de creativitate. Trebuie să
menționam trei lucruri esențiale:
creativitatea nu trebuie să fie învățată, ci încurajată;
copilul este deja creativ;
creativitatea este ca un mușchi care trebuie să fie îndoit, întins, încurajat și practicat.
„CREATIVITATEA L-A ÎNSOȚIT PE DUMNEZEU LA CREAREA OMULUI ȘI
L-A ÎNZESTRAT PE ACESTA CU ASEMENEA APTITUDINE.”
• Copiii învață mai repede și mai eficient dacă li se cere să gândească creativ. De
aceea, ei trebuie încurajați să fie ingenioși și întreprinzători, astfel încât să devină
persoane complexe din punct de vedere intelectual și social. Copiii dau dovadă de
mai multă inventivitate, curiozitate și entuziasm decât adulții. La rândul lor, aceștia
manifestă alte aspecte ale creativității pe care copiii urmează să le dobândească în
timp. Astfel, cu vârsta, creativitatea poate să se atrofieze dacă nu este stimulată sau
dacă nu i se găsește aplicare. Studiile despre persoane înalt creative scot în evidență
un nivel sporit de motivare, iar copiii foarte creativi, provin de regulă, din familii
care încurajează comportamentul creativ. Însă sunt și părinți care, așa după cum bine
știm, pun un foarte mare accent pe materiile de capacitate și bacalaureat și le tratează
pe celelalte la capitolul diverse. Una din Cenușăresele școlii ca materie este educația
plastică. Ceea ce nu știu acești părinți este că noțiunile morale nu le introducem în
sufletele copiilor apelând la intelect, ci apelând la sentiment și la voință. Dar la
sentiment și la voință vom putea apela dacă vom îndrepta gândurile și sentimentele
copilului asupra faptului că el este întru totul om numai atunci când își folosește
mâinile pentru a lucra în folosul lumii, că prin aceasta este el ființa cea mai
desăvârșită, și că există o legatură între materiile predate așa cum există în ființa
umană o legatură între cap, trunchi și membre.
„FACEȚI LOC PENTRU ARTĂ.”
• A face loc pentru artă înseamnă a oferi elevilor momente în care pot practica jocul
creativ. În aceste momente, ei își dezvoltă creativitatea. Jucându-se, ei reflectă
impresiile primite, remodelându-le într -un mod personal și dându-le valențele
necesare propriei dezvoltări. Prin joc se manifestă dorința lor de învățare și
înțelegere, de atașament sufletesc și de manifestare a posibilităților. Fiecare
experiență are efect nemijlocit asupra capacităților lor fizice, sufletești și spirituale,
modelându-l continuu. La fel de important este să încurajăm copilul să-și exprime
cele mai creative calități de imaginație, nu numai în joc, ci și în învățare.
• Copilul este o ființă larg receptivă din punct de vedere senzorial. Să ne gândim
numai ce mesaje receptează copiii prin intermediul mass-mediei…O fi de bine?
Simțim răspunderea ce o purtăm față de nevoile copiilor? Trebuie trezită în noi ideea
că impresiile primite de ei marchează ființa lor până la nivelul formării proceselor
sufletești. Astfel, vom ști că noi, părinți și profesori, nu formăm doar oameni, ci mai
mult decât atât…formăm destine.
„ EXISTĂ PICTORI CARE PICTEAZĂ SOARELE CA UN LOC GALBEN, DAR EXISTĂ ȘI ALȚII
CARE, DATORITĂ ARTEI ȘI INTELIGENȚEI LOR, TRANSFORMĂ UN LOC GALBEN ÎN SOARE.”
PABLO PICASSO
• Arta este o plăsmuire, o formare atât în lumea lucrurilor, cât și în împărăția sufletului. Dacă vom da copiilor o bucată de
hârtie și un creion ei vor începe să mâzgâlească. A oferi copiilor posibilitatea de a se exprima liber în manifestările lor
artistice, a-i susține și a-i ajuta în această direcție reprezintă premiza către libertate. La orele de educație plastică nu
trebuie să se desfășoare doar activități artistice, ci și procese de-a lungul cărora ceea ce pătrunde în copil din exterior să
fie transformat și reflectat în modul cel mai personal, în funcție de individualitatea și capacitatea de exprimare a fiecărui
copil. Lui trebuie să i se ofere posibilitatea de a-și exersa fantezia folosind voința și simțul natural pentru frumos.
Educația plastică constituie un limbaj specific copilului, ca mijloc de comunicare prin intermediul formelor și culorilor,
prin el copilul ne dezvăluie lumea sa interioară, interesele sale, orizontul său de cunoaștere, raporturile sale cu realitatea
înconjurătoare. Pictura trebuie să fie o activitate creatoare în care interesul înnăscut al copilului pentru forme, culori,
ritmuri, tonuri și nuanțe, prin efectul transparenței culorilor și al suprapunerii, prin exersarea diferitelor tehnici și
mijloace plastice să se exprime viu, nealterat. Parcurgând întregul proces artistic, copiii trebuie să trăiască sentimentul
desfășurării cu sens a acestei activități în care bucuria, răbdarea, concentrarea și perseverența se se împletească
armonios, conducând treptat nu numai la armonizarea trăirilor copilului, dar și la exersarea creativității și a atenției.
Activitatea de creație plastică are și un rol terapeutic, influențând pozitiv forțele de sănătate în copil dezvoltând fantezia,
independența, spiritul de ordine, simțul estetic, stimă de sine, abilitățile de rezolvare a unor probleme și flexibilitatea
mentală. Arta comunică povești ce colorează imaginația și îmbogățesc memoria. Copiii sunt creatori la fel ca artiștii.
Uneori, noi adulții suntem intimidați de creativitatea lor. Și cum un artist dă formă lumii în care trăiește, tot așa
profesorul trebuie să contribuie la formarea copilului și a lumii în care va trăi acesta. Depinde însă numai de noi în ce
culori pictăm acest univers educațional .
„ TOȚI COPIII SUNT ARTIȘTI, PROBLEMA ESTE SĂ RĂMÂNĂ
ARTIȘTI ȘI CÂND CRESC.” PABLO PICASSO
1. Supravegherea excesivă a copiilor în timpul redării desenului, picturii, scrisului etc. Sentimentul
că ești supravegheat poate bloca impulsul creativ.
2. Aduceți copiii să se concentreze pe propria lor satisfacție și să nu se concentreze pe evaluarea
altora.
3. Utilizarea excesivă a recompenselor îl privează pe copil de plăcerea actului creativ.
4. Nu asigurați copiilor situații competitive în care câștigă sau pierd. Toată lumea ar trebui
încurajată să-și urmeze propriul ritm.
5. Controlul excesiv, sub forma unor instrucțiuni precise pentru tot (cum să faci tema pas cu pas,
cum să lucrezi, cum să așezi culoarea etc.) îi determină pe copii să creadă că originalitatea este o
greșeală.
6. Limitați alegerile, mai degrabă decât să încurajați copiii să exploreze liber ceea ce contează cu
adevărat pentru ei.
7. Aplicarea unor așteptări prea mari de performanță poate instiga aversiunea față de materie.
8. Și un ultim nemilos ucigaș al creativității este, din păcate, ceva extrem de înrădăcinat în cultura
noastră: lipsa de timp.
„VIZIONAREA ESTE DEJA UN ACT CREATIV ÎN SINE.”
HENRI-EMILE MATISSE
• https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Creativitatea_o%20reala%20provocare%20la%20lectii
le%20de%20biologie.pdf
• http://www.annabellsarpato.com/stimolare-la-creativita-nei-bambini/
• Rudolf Steiner, Sfaturi practice pentru profesori,Ed.Univers Enciclopedic &Triade, 2018
• https://www.bambinonaturale.it/2017/01/sviluppare-la-creativita-dei-bambini-ecco-cosa-fare-e-cosa-
non-fare/