Pacea
o asociez cu duioşia, cu dragostea, cu ciripitul păsărilor la răsărit de soare, cu
cerul senin de asupra capului. În imaginaţia mea pacea apare ca zînă bună ce
aduce numai bucurii, zîmbete pe feţele oamenilor. Aş dori ca această zînă să
domnească pe întreaga planetă. Să se bucure de ea copiii din întreaga lume.
,,Dacă vrem să ajungem la o adevărată pace în această lume, atunci va trebui să începem de la copii”
(Ghandi)
Copilăria este o perioadă de asimilări masive, de formare a unor atitudini şi abilităţi care se vor
transforma în instrumente pentru tot restul vieţii, iar grădiniţa şi apoi şcoala, prin autoritatea morală pe
care o au, pot aduce o contribuţie substanţială în formarea unor atitudini și comportamente pacifiste şi
tolerante la copii. În urma ultimelor studii şi interpretări ale specialiştilor se arată cât de mult sunt
afectaţi copiii din cauza violenţei în general, dar și de violențele verbale din mediul şcolar, de pe stradă
sau de acasă.
Copiii se nasc cu dorinţa pentru pace. PACEA este un subiect minunat, un subiect despre care ne place să
vorbim şi mai ales ne place să o simţim! De ce? Pentru că aceasta-i natura noastră omenească, originală.
Am fost creaţi sa trăim în pace cu toţi oamenii . Pacea nu este numai un Dar de la Dumnezeu, este un
dar pe care ni-l oferim unul celuilalt, nu este departe, este în interiorul nostru.
Pentru a”construi pacea”este în nevoie de multă muncă și elemente specifice, chiar activități dedicate.
La noi, în grădiniță, nu există competiție: copiii sunt încurajați să formeze o comunitate bazată pe
respect și cooperare, parteneri de drum în explorarea lumii. Atunci când apar conflicte, copiii sunt
încurajați și susținuți în a găsi singuri soluții pentru rezolvarea problemelor într-un mod civilizat. Rolul
cadrului didactic este de a–i ghida către rezolvarea constructivă și pe cale pașnică a conflictelor (prin
moderarea situațiilor acolo unde este nevoie dar și prin exemplul personal) – o lecție de viață extrem de
importantă ce le va influența comportamentul ulterior în ”lumea reală”. Această ghidare se face
respectând sentimentele tuturor persoanelor implicate,
fără a le știrbi stima de sine, prin ascultare activă și oferind oportunitatea de a își exprima sentimentele.
Înmânându-le copiiilor instrumentele și metodele necesare pentru a-și rezolva conflictele în mod pașnic,
educația neoumanistă oferă în realitate instrumentele necesare pentru a trăi în pace acum și în viitor.
Maria Montessori considera că educația poate schimba lumea și afirma că ”Evitarea conflictelor este
misiunea politicii. Construirea păcii este misiunea educaţiei.” Trăind în vremuri de război, ea a fost
cunoscută ca un promotor activ al păcii, fiind nominalizată de trei ori la Premiul Nobel pentru Pace. Din
acest motiv educația Montessori este numită și Educație pentru pace, crezul profund al Mariei
Montessori fiind că educația este cheia pentru dezvoltarea, prin intermediul generațiilor viitoare, a unei
lumi mai bune.
Curriculumul promovat de ea este bazat pe diversitate culturală, bunătate, toleranță, grijă și respect, iar
educația pentru pace este o componentă esențială a claselor Montessori, adevărate comunități la scară
mai mică, în cadrul cărorora copiii descoperă lecții de viață ce le vor folosi pe întreg parcursul existenței
lor. Aceasta deoarece în Montessori educația nu este doar dobândirea de abilități intelectuale sau fizice,
ci contribuția activă la formarea unei noi persoane: fiecare dintre noi își descoperă propria
individualitate, valoare și deminitate umană, ajungând să contribuie în mod conștient la bunăstarea
lumii în care trăiește. Copilul este respectat, iubit, acceptat, ghidat și încurajat să își găsească propriul rol
în ca cetățean al lumii, prin mijloacele specifice acestei pedagogii. Clasa funcționează ca o comunitate în
care fiecare elev are propriul rol bine definit, contribuind la buna funcționare a acesteia: iau decizii
privitor la problemele ce apar în clasă, gestionează activități de întreținere a spațiului (au
responsabilități legate de viața practică: punerea și strângerea mesei, îngrijirea plantelor din mediu etc.)
…
.
Rolul pedagogului este unul esențial, iar munca sa de implementare a acestor aspecte una conștientă și
susținută. Maria Montessori a înlocuit modelul pedagogului autoritar cu cel al ghidului care susține și
însoțește copilul pe drumul dezvoltării proprii. De asemenea, pedagogul Montessori este un model de
comportament dezirabil pentru copil, astfel încât va avea un comportament plin de grație și curtoazie.
Rolul adulților nu este doar de vorbi despre pace, ci de a construi un mediu care promovează valorile
acesteia și dezvoltarea în direcția păcii, iar pentru aceasta este nevoie să se redefinească pe ei înșiși în
primul rând, în direcția păcii. Nu este suficient să susțină pacea fără a aplica ei însuși toate lucrurile
legate de aceasta și nu se poate construi un mediu de învățare a păcii Montessori și atmosfera potrivită
în clasă atunci când adultul nu a interiorizat toate elementele acesteia (se află în conflict cu colegii sau
transmite mesaje negative, de exemplu) – din acest motiv pedagogul Montessori se află într-un proces
continuu de creştere şi dezvoltare personală. Pacea nu este o destinație, pacea este chiar drumul. Care
începe cu noi. Iar educația ESTE pace.