MODERNIZAREA ŞI RIDICAREA CALITĂŢII EDUCAŢIEI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ LA NIVELUL

STANDARDELOR EUROPENE

Prof. înv.preșc. DIACONESCU ANDREEA CRISTINA

Grădinița cu P.P. ”Castelul Fermecat”, Craiova, Dolj

Educaţia devine esenţială în modelarea viitorului sporind şansele de a apropia viitorul de aspiraţiile şi
trebuinţele oamenilor. J. Dewey consideră că „şcoala nu pregăteşte pentru viaţă, este însăşi viaţa".

În contextul reformei educaţionale din ţara noastă, cunoştinţele, mai exact, conţinuturile instructiv-
educative, nu mai sunt elementul central al activităţilor de proiectare didactică la macronivel. Din dorinţa de a
asigura, atât pe planul discursului teoretic, cât şi pe cel al praxisului educaţional, o reală şi o semnificativă deplasare
de accent de pe dimensiunea informativă pe cea formativă a procesului de învăţământ, actuala abordare curriculară
nu mai centrează acţiunea educaţională pe conţinuturi, ci pe formarea de competenţe educaţionale complexe. În
contextul educaţional actual, „a şti‖ nu mai este un scop în sine, ci un factor intermediar care asigură premisele
pentru „a şti să faci‖, „a şti să fii‖ şi „a şti să devii‖.

Omul devine om numai prin educaţie, dar ―educaţia la rândul ei trebuie să se silească să urmeze mersul
naturii, oricât de departe ne-ar conduce. (Pestalozzi)

Modernizarea şi ridicarea calităţii învăţământului românesc la nivelul standardelor educaţionale europene,

mereu reînnoite, cer o examinare atentă şi mereu actualizată în concordanţă cu evoluţia sistemelor de învăţământ din
celelalte ţări europene. Eficienţa actului educativ este dată de disponibilităţile educaţiei de adaptare şi autoreglare.
Şcoala are rol primordial în asigurarea educaţiei copiilor. Educaţia este o acţiune care se realizează, în scoală dar şi
în societate. Colaborarea între toţi factorii educaţionali, în primul rând între şcoală şi familie, este strigentă. Familia
îi dă copilului primele informaţii despre lume înconjurătoare, primele norme şi reguli de conduită, dar şi climatul
socio-afectiv necesar satisfacerii trebuinţelor şi dorinţelor sale. ‖Pecetea pe care părinţii o lasă asupra structurii şi
profilului spiritualmoral al personalităţii propriilor copii se menţine toată viaţa‖. (M. Golu) Familia este cea care
mediază şi condţionează comunicarea şi interacţiunea cu celelalte componente sociale, în special cu şcoala.

Analizând mai multe surse pot considera calitatea ca fiind: satisfacerea unor necesităţi; gradul de
satisfacţie; capacitatea de a îndeplini o trebuinţă corespunzătoare pentru a fi utilizată, şi in conformitate cu cerintele
cerute. Asigurarea calităţii înseamnă crearea încrederii că sistemul naţional de învăţământ românesc răspunde
aşteptărilor, face ce trebuie, cheltuieşte banul public în chip eficace şi eficient. Elevul este beneficiar al invăţării prin
intermediul scolii, de aceea trebuie să i se identifice cu adevarat nevoile, interesele profesionale şi personale, pentru
a fi îndeplinite. Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, pe promovarea metodelor
interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii. Ioan Cerghit
afirmă: ,,Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de reţetar rigid, dimpotrivă consideră că fixarea
metodelor ,conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferenţa etc. aduc mari prejudicii efortului actual de
ridicare a învăţământului pe noi trepte ea nu se opune în nici un fel iniţiativei originalităţii individuale sau colective
de regândire şi reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte care privesc perfecţionarea şi modernizarea
metodologiei învăţământului de toate gradele. În fond creaţia în materie de metodologie, înseamnă o necontenită
căutare, reînnoire şi îmbogăţire a condiţiilor de muncă în instituţiile şcolare. Scopul învăţământului de azi şi
dintotdeauna constă în dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, a capacităţii de a gândi, pentru a rezolva
probleme, a înţelege, a inova, a lua decizii şi a comunica eficient. Pentru a atinge acest ţel, şcolile şi clasele de elevi
trebuie să ofere o atmosferă cât mai favorabilă dezvoltării gândirii, să încurajeze discutarea şi exprimarea ideilor,
convingerilor şi Focus pe educație Nr. 1 - Martie 2016 Conţinutul materialelor publicate în această revistă
reprezintă exclusiv responsabilitatea autorilor. Liceul ”Matei Basarab”, Craiova nu este responsabil pentru modul în
care conţinutul informaţiei va fi folosit. 32 rezolvarea de probleme. Şcoala devine astfel un centru de stimulare a
gândirii şi învăţării, în care informaţia constituie catalizatorul gândirii în primul rând şi nu punctul final al acesteia.
Menirea procesului de învăţământ este să angajeze elevii în trăirea unor noi experienţe, organizate pedagogic, încât
acestea să realizeze învăţare.

Procesul de învăţământ se prezintă ca un autentic act creator, constructiv, generator de noi comportamente,
ceea ce conferă şcolii semnificaţia unui grandios ,,laborator viu”, loc al unor ample şi profunde metamorfoze umane,
la nivel individual şi de grup. În accepţia învăţământului contemporan, este modern tot ceea ce-l pune pe elev în
situaţia de a învăţa, pe cât posibil, prin efort propriu cu mobilizarea la maximum a capacităţilor sale. Spre deosebire
de învăţământul tradiţional, centrat pe cunoaştere, pe distribuirea cunoştinţelor, în şcoala modernă procesul de
învăţământ se ridică mult deasupra nivelului simplei cunoaşteri, simplei transmiteri şi asimilări de cunoştinţe.
Principala preocupare este acum de a face din funcţia cunoaşterii un element motor al dezvoltarii gândirii, al
formării atitudinilor şi comportamentului, al promovării dezvoltarii personalităţii elevului. În accepţia didacticii
actuale, contextul psiho-social în care are loc învăţarea, clasa de elevi, cu multitudinea interrelaţiilor ei umane,
constituie premisa unei vieţi colective reale, încărcate cu atâtea elemente emulative şi stimulative, care contribuie la
dezvoltarea simţului datoriei, al răspunderii, al disciplinei, al respectului reciproc, al prieteniei şi colegialităţii.

Modernizarea învăţământului impune regândirea fundamentală a tehnologiei didactice. Nu modernizăm

făcând apologia metodelor moderne şi respingând pe cele clasice, ignorând unele adevăruri clasice şi preluând teze
adesea neînţelese, aplicate trunchiat, neadecvat, nediferenţiat.Tot secretul noilor orientări metodologice constă în
capacitatea profesorului de a face din elev un colaborator activ în procesul asimilării cunoştintelor şi a deprinderilor
cerute de programa şcolară - cum se exprima pedagogul V. Bunescu - de a-i orienta activitatea didactică în aşa fel
încât nimic - pe cât posibil - să nu i se pară de-a gata şi să fie dirijat să cucerească cultura prin efort propriu.
Didactica actuală pune accentul pe mobilurile interioare, pe atitudinea activă, izvorâtă din interiorul elevului, pe
activitatea din proprie initiaţivă. Problema esenţială de care depinde producerea învăţării eficiente este problema
implicării, a angajării celui care învaţă în actul învăţării. Asigurarea calităţii reprezintă un mijloc puternic de
ameliorare a eficienţei educaţiei. Principiul său cheie este acela că principalii actori din primele rânduri ale
sistemului de învăţământ – cum sunt profesorii şi alţi factori de la nivelul şcolii (elevi, părinţi, comunitatea) – sunt
responsabili pentru îmbunătăţirea performanţelor educaţionale. Pe măsură ce se conturează consensul legat de faptul
că asigurarea calităţii este o abordare puternică menită a ameliora educaţia şi realizarea scopurilor educaţiei în mod
eficient, acest concept evoluează diferit în Europa, în funcţie de principiile şi priorităţile fiecărui sistem de
învăţământ.