Sunteți pe pagina 1din 2

SCOALA GIMNAZIALĂ BREZOAIA

PROF. PANTILIMON ELENA

METODE ŞI TEHNICI MODERNE DE PREDARE-ÎNVĂŢARE A


LIMBII ENGLEZE

„A instrui pe tineri cum se cuvine nu constă în a le vârî în cap mulţime de cuvinte, fraze, expresiuni şi
opiniuni din diferiţi autori, ci a le deschide calea cum să priceapă lucrurile.”- John Amos Comenius
Se spune că nevoia de a învăţa o limbă străină este aproape atât de veche ca însăşi istoria umană.
Iar însuşirea unei limbi se află în relaţie cu senzaţiile şi experienţa, spune John Amos Comenius, profesor,
educator şi scriitor ceh, considerat părintele educaţiei moderne. “Predarea trebuie să fie orală”, continuă
acesta. Metodele tradiţionale de predare, caracterizate printr-o relaţie de autoritate şi bazate pe principiul
conform căruia profesorul aducea cunoştinţe elevului care, se presupune, era pregătit să le primească,
astăzi par nepotrivite pentru educaţia de masă.
Astăzi, stilul tradiţional de predare nu mai reprezintă o cale eficientă de a transmite informaţii. Sunt
dezvoltate diferite metode de predare-învăţare având în minte nevoile elevului.
Un proces de predare-învăţare eficient şi real presupune folosirea metodologiei şi pedagogiei potrivite
cerinţelor generaţiei actuale de elevi, folosirea noilor tehnologii şi a unui mediu educaţional în continuă
schimbare. Provocarea o reprezintă găsirea de noi căi de a stimula şi motiva abilităţile creative ale
generaţiei actuale care are vederi asupra învăţării diferite de cele pe care le aveam noi atunci când eram ca
ei.
Adolescenţii care intră astăzi în etapa gimnazială şi liceală de învăţământ provin dintr-un mediul
familial care nu i-a pregătit pentru rolul de elev şi care sunt tot mai expuşi eşecului şcolar.
Teorii educaţionale actuale plasează elevul în centrul actului educaţional şi ne recomandă ca să
pornim de la centrele de interes ale elevului pentru a reuşi să-l aducem în poziţia de a învăţa.
Aceste teorii mediatoare încearcă, de asemenea, să lupte împotriva plictiselii în şcoală, care se
manifestă nu doar prin lipsa de interes(una din principalele cauze ale eşecului şcolar), dar şi prin violenţă.
Potrivit profesorului elveţian de Istoria educaţiei, Charles Magnin, plictiseala elevilor de astăzi vine de la
pierderea înţelesului educaţiei în societate: “Şcoala nu mai este necesar legitimă. Astăzi, cunoştinţele sunt
percepute ca fiind, mai întâi, funcţionale şi imediat utilizabile.”
Şcoala singură nu poate restabili valoarea socială a educaţiei, totuşi, poate, însă, să dea un sens nou
cunoştinţelor primite în şcoală.
Abordarea unei predări de tipul “cretă-tablă”(care a avut meritele ei), cu elevul participant pasiv, nu
mai pare să fie potrivită pentru generaţia de astăzi. Dascălii apelează la o gamă largă de strategii ca să
încurajeze participarea activă a elevului la activităţile din clasă. Să înveţi prin “a face”, să aduci problemele
din viaţa reală în sala de clasă şi să ajuţi elevul să descopere informaţia cerută ca să rezolve aceste
probleme sunt metode care fac parte din abordarea învăţării centrată pe elev. Profesorul ghidează şi
facilitează învăţarea, mai degrabă decât o controlează, ajută elevii să interpreteze, să organizeze
cunoştinţele, astfel ca aceştia să formeze aptitudini nu doar în conţinutul studiat, ci şi în învăţarea
propriuzisă.
Un proces de predare-învăţare activ, interactiv oferă oportunităţi de interacţiune profesor-elev, elevelev
şi elev-resurse(studiu de caz, proiecte, jocuri de rol, excursii).
Folosirea unor metode şi strategii moderne, active de predare-învăţare este importantă pentru că are
un mai mare impact asupra elevilor. Cărţile din care îşi luau informaţia până mai ieri sunt înlocuite astăzi
cu
noile resurse tehnologice pentru a crea o învăţare interactivă centrată pe elev. Explicaţia utilizării metodelor
interactive vine de la conceptul “I do and I understand”(Confucius), mai precis, cu cât consumă mai multă
energie în încercarea de a controla o activitate, cu atât mai mult elevul înţelege şi învaţă din această
activitate. O altă explicaţie ar fi aceea că pot modela îndeaproape ceea ce vor face elevii când părăsesc
şcoala şi îşi aleg un loc de muncă.
Ca profesor, nu poţi anticipa toate situaţiile specifice cu care se vor confrunta elevii în viaţa lor şi
care le cer să se folosească de aptitudinile lor. Totuşi, putem să-i ajutăm să aplice aceste competenţe la
SCOALA GIMNAZIALĂ BREZOAIA
PROF. PANTILIMON ELENA
maximum. Aşadar, să-i ajutăm pe elevi să devină funcţionali înseamnă a le crea contexte relevante, reale,
interesante şi motivaţionale în care să poată să-şi pună în practică competenţele, a-i ajuta să aleagă
metodele potrivite de comunicare, să devină independenţi în învăţare. Predarea presupune prezentarea
realităţii, oferind elevilor oportunitatea de a câştiga experienţă în practicarea diversă a unui domeniu.
Scopul este acela de a încuraja elevii să demonstreze competenţele de comunicare şi înţelegere, de
citire şi scriere în contexte variate şi cu anumite scopuri. Noi trebuie să fim preocupaţi de dezvoltarea şi
recunoaşterea capacităţii elevilor de a aplica şi transfera competenţe pe căi care sunt potrivite situaţiilor în
care se află.
În cadrul orei de Limba engleză, putem “ataca” diferite abordări de predare-învăţare, utilizarea unei
metode sau a alteia depinzând de abordarea aleasă. Astfel, abordări şi metode moderne sugerate sunt
următoarele: Abordarea centrată pe elev(Person-Centred Approach), Abordarea
comunicativă(Communicative Approach), Calea tăcerii (The Silent Way), Sugestopedia (Suggestopedia),
Învăţarea limbii în comunitate (Community Language Learning), Metoda răspunsului fizic total (The Total
Physical Response Method), Pentru a aplica diferitele strategii moderne trebuie să ne folosim de materiale,
mijloace de predare moderne, cum ar fi: fişe de lucru(worksheets), imagini(pictures or flashcards), realia
(‘from-life’ materials), poveşti în imagini(picture stories), postere(posters), broşuri(brochures),
pliante(leaflets), CDs(muzică), DVDs( filme, reclame, desen animat), jocuri(games), poezie(poetry),
dramă(plays, role-plays), proiecte(projects). Pentru un act de predare-învăţare eficient este bine să
alternăm tipurile de materiale de predare.
Tehnicile de predare moderne care îşi au temelia pe Teoria inteligenţelor multiple(Howard Gardner,
1983) utilizând exerciţii ce apelează la inteligenţa muzicală/ritmică, inteligenţa vizual/spaţială, inteligenţa
corporală/kinestezică, care solicită toate zonele creierului dau eficienţă actului de instruire.
O altă idee inovatoare care vine în întâmpinarea dificultăţilor cu care ne confruntăm în
contemporaneitate este predarea diferenţiată(Louis Legrand, 1970) care presupune adaptarea metodelor
de predare la diferitele tipuri de elevi cu scopul de a spori egalitatea şanselor şi de a reduce eşecul şcolar,
încă determinat în mare măsură de inegalităţile sociale. Diversitatea elevilor, însă, nu este doar socială, ci
şi afectivă, fiind o posibilă sursă de obstacol în calea învăţării. Ca urmare, reformatorii educaţionali susţin
cu tărie o abordare nouă şi centrată pe elev a predării-învăţării şi o evaluare continuă şi constructivă,
capabilă de a sublinia progresul elevului şi de a-l motiva pe acesta.
Nu în cele din urmă, dacă punând în aplicare cele de mai sus şi avem în minte şi cuvintele Barbarei
Harrell Carson(1996): « "Elevii învaţă ceea ce îi interesează... ", a spus Stanford Ericksen, dar Goethe
ştia altceva: "În toate lucrurile învăţăm doar de la cei pe care îi iubim." Adăugând la acestea
declaraţia lui Emerson: "secretul educaţiei constă în respectarea elevului.", obţinem următoarea
formulare: "Elevii învaţă ce îi interesează de la oamenii pe care îi iubesc şi cărora, ştiu ei, le pasă de
ei...", atunci, cu siguranţă, reuşim să ne atingem ţelul ca profesori, acela de a educa complet, fizic, mental,
emoţional, moral şi social copiii pentru a-i pregăti pentru roluri importante în activităţile statului şi ale
societăţii.(Howatt 1984)