Universitatea Valahia din Targovite Facultatea de Ingineria Mediului si Biotehnologii Specializare: Ingineria Prelucrrii Produselor Agricole

Ion Nicolae Mdlin T.P.P.A,Grupa C

Procesul de invatamant este un ansamblu de actiuni

exercitate in mod constient si sistematic de catre educatori asupra educatilor intr-un cadru institutional organizat, in vederea formarii personalitatii acestora in concordanta cu cerintele idealului educational.

Aceasta definitie are un character general si abstract.

Concretizand principalele ei elemente, putem vorbi de procesul de invatamant din gradinita, din scoala, universitateetc. Indiferent, insa, de aceste ipostaze, procesul de invatamant este considerat cea mai inalta forma de organizare si desfasurare a educatiei, determinate de prezenta educatorului ca persoana investita de societate si pregatita in mod special pentru conducerea acestui process.

Continutul pedagogic al procesului de invatamant rezulta

tocmai din organizarea si desfasurarea sa ca urmare a unei succesiuni de fapte, fenomene si transformari, toate avand un substrat si o fundamentare psihopedagogica, urmarind, in cele din urma, imprimarea unei directii ascendente in dezvoltarea personalitatii umane. Intre actiune, ca proprietate interna a procesului de invatamant, si produsul sau, formarea personalitatii, se stabileste o relatie de concordanta, impusa de folosirea si aplicarea unor norme si legitati psihopedagogice. Cel care se ocupa cu cunoasterea acestor norme si legitati, asigurand in

acelasi timp materializarea lor, este educatorul. Prin aceasta se exprima rolul sau conducator in procesul de invatamant. Cunoscand si intelegand imperativele idealului educational si obiectivele actiunii educative, precum si legitatile procesului de invatamant, el realizeaza conducerea adecvata a acestui procesului.

Cuvantul ,,cunoastere este utilizat pentru a desemna atat o

activitate prin care iau nastere cunostintele, cat si rezultatele acestei activitati. In primul sens sunt considerate capacitatile de cunoastere ale mintii si functionarea lor, iar in al doilea sens, sunt avute in vedere cunostintele gata constituite, notiuni, judecati, teorii. Filosofii s-au interesat atat de facultatile si demersurile ce intervin in producerea cunostintelor, cat si de analiza rezultatelor finale ale acestor demersuri.

Problema genezei si surselor cunoasterii, in masura in care

este cercetat din punctul de vedere al unui interes filosofic a fost caracterizata in diferite feluri.

Cunoasterea se exprima, pe de o parte, prin concretizarea

cerintelor sociale prezente si de perspective in actiunea pedagogica, iar pe de alta parte prin organizarea acestei actiuni in conformitate cu logica sa pedagogica. Se realizeaza in acest fel optimizarea procesului de invatamant, conditie ,,sine qua non a existentei sale.

Aceast caracteristic este sintetizatoare; ea ne ajut s

avem o imagine integral a acestui proces. n procesul didactic momentele cunoaterii sunt urmtoarele: a) Contactul cu izvoarele cunoaterii. Aceste izvoare pot fi: contactul nemijlocit cu obiectele i fenomenele realitii, ca urmare a observrii i explorrii acestora - condus, ndrumat, dirijat de educator;

 contactul cu imaginile acestor obiecte, procese i fenomene (tablouri, filme, diapozitive); folosirea limbajului pentru transmiterea organizat, didactic a experienei social - istorice acumulate i obiectivate n lucrri tiinifice (cri, oper de art, tehnic). b) Efectuarea operaiilor de generalizare i prelucrare a cunotinelor pentru a le da noi structuri. Acum are loc o prelucrare activ a informaiilor, n vederea aprofundrii i integrrii lor n cadrul cunotinelor anterioare. Prelucrarea personal const n scoaterea n eviden a nsuirilor eseniale ale cunotinelor, pentru a le putea deosebi i apoi integra n ansambluri pe baza relaiilor dintre ele. Are loc, de fapt, formarea noiunilor tiinifice. c) Formarea priceperilor, deprinderilor i obinuinelor. Cunotinele sunt achiziii valoroase atunci cnd pot fi folosite n depirea unor dificulti practice i teoretice. Realizarea deplin a aplicabilitii cunotinelor e posibil numai prin intermediul priceperilor, deprinderilor, obinuinelor. d) Aplicarea n practic a cunotinelor nsuite i a priceperilor i deprinderilor formate anterior constituie momentul care exprim n cea mai mare msur eficiena procesului de nvmnt, pentru c practica are n cadrul acestui proces, att funcie de izvor de cunotine, ct i pe cea de criteriu al autenticitii lor. e) Fixarea i consolidarea sunt menite s asigure temeinicia cunotinelor i prentmpin fenomenul uitrii. Acest moment se realizeaz prin repetare, memorare, exerciii aplicative. f) Controlul i evaluarea rezultatelor procesului de nvmnt.

Prin control i evaluare se poate cunoate n ce msur

obiectivele pe care ni le-am propus n procesul de nvmnt au fost nfptuite. Un control care duce la o cunoatere clar a rezultatelor obinute constituie un mijloc de mare eficien pentru mbuntirea procesului, a modului n care el a fost proiectat i realizat.

Controlul i evaluarea vizeaz direct ambele laturi ale procesului att predarea -activitatea nvtorului, ct i nvare- activitatea elevului.

Mecanismul cunoasterii realizata de elev n procesul de

nvatamnt este deosebit de cel al omului de stiinta. Elevul cunoaste adevaruri care lui i sunt necunoscute, dar pe care stiinta le-a descoperit anterior. Drumul pe care- l parcurge elevul pna la cunostinte- desi n timp mai scurt, fiind ajutat de profesor trebuie sa fie asemanator cu cel al stiintei. Mergnd pe aceleasi drumuri cu ale omului de stiinta, el si nsuseste si mijloacele necesare pentru a ajunge la cunostinte. Astfel, el se pregateste sa fie n stare sa-si nsuseasca cunostinte prin efort propriu. Cunostintele sunt empirice si stiintifice. Elevul primeste informatii n legatura cu realitatea si n afara scolii. Acestea sunt cunostinte empirice, nesistematizate, ntmplatoare. Pe baza lor si mbogateste experienta de viata; ele i sunt de folos si n procesul de nvatamnt, n efortul de nsusire a cunostintelor stiintifice. Cunostintele stiintifice ca reprezentari, notiuni, definitii, legi, teorii, conceptii ce reflecta realitatea obiectiva se obtin de catre elevi pe baza unor procese mentale de analiza, sinteza, comparatie,abstractizare, generalizare, clasificare n mod organizat, sistematic,n strnsa legatura unele cu altele.

1. Bunescu, V. Pedagogie scolara - didactica generalamanual pentru clasa a XI-a licee pedagogice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982. 2. Cerghit, I., Vlasceanu, L.(coord.),Curs de pedagogie, Editura Universitatii, Bucuresti, 1988. 3. Cristea, S. Dictionar de termeni pedagogici, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1998. 4. Cristea, S. Pedagogie (2), Editura Hardiscom, Bucuresti, 1997 6. Cucos, C. Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 1996 5. Jinga, I., Istrate, E. Manual de pedagogie, Editura All, Bucuresti, 1998 6. Nicola, I. Pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994