2.

1 Procesul de invatamant ca proces de cunoastere

Aceasta caracteristica este sintetizatoare; ea ne ajuta sa avem o imagine integrala a acestui proces. In procesul didactic momentele cunoasterii sunt
urmatoarele:

a) Contactul cu izvoarele cunoasterii. Aceste izvoare pot fi:

- contactul nemijlocit cu obiectele si fenomenele realitatii, ca urmare a observarii si explorarii acestora - condusa, indrumata, dirijata de educator;

- contactul cu imaginile acestor obiecte, procese si fenomene (tablouri, filme, diapozitive);

- folosirea limbajului pentru transmiterea organizata, didactica • experientei social - istorice acumulate si obiectivate in lucrari stiintifice (carti, opera
de arta, tehnica).

b) Efectuarea operatiilor de generalizare si prelucrare a cunostin{d pentru a le da noi structuri. Acum are loc o prelucrare activa a informatiilor
.. vederea aprofundarii si integrarii lor in cadrul cunostintelor anterioare. Preluc personala consta in scoaterea in evidenta a insusiri lor esentiale ale
cunostinte pentru a le putea deosebi si apoi integra in ansambluri pe baza relatiilor dintre Are loc, de fapt, formarea notiunilor stiintifice.

c) Formarea priceperi/or, deprinderi/or si obisnuintelor. Cunostintele sunt achizitii valoroase atunci cand pot fi folosite in depasirea unor dificultati
practice si teoretice. Realizarea deplina a aplicabilitatii cunostintelor e posibila numai prin intermediul priceperilor, deprinderi lor, obisnuintelor.

d) Aplicarea in practica a cunostintelor insusite si a priceperilor si deprinderi/orformate anterior constituie momentul care exprima in cea mai mare
masura eficienta procesului de invatamant, pentru ca practica are in cadrul acestui proces, atat functie de izvor de cunostinte, cat si pe cea de
criteriu al autenticitatii lor.

e) Fixarea si consolidarea sunt menite sa asigure temeinicia cunostintelor si preintampina fenomenul uitarii. Acest moment se realizeaza prin
repetare, memorare, exercitii aplicative.

f) Controlul si evaluarea rezultatelor procesului de invatamant. Prin control si evaluare se poate cunoaste in ce masura obiectivele pe care ni le-am
propus in procesul de invatamant au fost inrnptuite. Un control care duce la o cunoastere clara a rezultatelor obtinute constituie un mijloc de mare
eficienta pentru imbunatatirea procesului, a modului in care el a fost proiectat si realizat. Controlul si evaluarea vizeaza direct ambele laturi ale
procesului - atat predarea activitatea Invatatorului, cat si invatarea - activitatea elevului.

2.2 Procesul de invatamant ca proces de comunicare

Procesul de Invatamant este, prin excelenta, un proces de comunicare Intre profesor si elevi, avand loc un permanent schimb de mesaje al caror
scop principal este realizarea unor obiective pedagogice, in conditii optime (adica un nivel de performanta cat mai inalt, dar cu cheltuieli minime de
energie fizica si nervoasa, de timp).

Comunicarea didactica poate fi definita ca un schimb de mesaje, cu continut specific, Intre profesor si elevi. Ea se realizeaza oral (cca. 70% din
timpul destinat instruirii), in scris, pe cale vizuala si chiar prin gesturi.

Scopul comunicarii didactice este multiplu: ~ transmiterea si asimilarea informatiei; ~ rezolvarea de probleme;

~ formarea unor capacitati, convingeri, sentimente si atitudini;

~ adoptarea unor decizii referitoare la strategiile didactice, tehnici de invatare, orientarea scolara si/sau profesionala;

~ evaluarea rezultatelor.

Pentru a fi eficienta, comunicarii didactice i se cer anumite calitati

(caracteristici) :

1. Ale profesorului:

• claritatea mesajelor;

• precizia acestora (evitarea formulari lor ambigue);

• utilizarea unui limbaj adecvat si accesibil elevilor (potrivit nivelului lor de intelegere, corespunzator varstei);

• structurare a logica a mesajelor transmise;

• prezentarea interesanta a materiei predate;

• asigurarea unui climat adecvat comunicarii.

2. Ale elevilor:
• sa aiba capacitate de concentrare (pentru a putea receptiona si intelege mesajul profesorului);

• sa posede cunostintele anterioare necesare invatarii care urmeaza;

• sa fie motivati pentru a invata (in general, si la un anumit obiect de studiu, in particular);

• sa cunoasca limbajul utilizat de profesor sau de calculator (in cazul instruirii asistate de calculator).

Intre obstacolele care apar mai frecvent in comunicarea didactica.

mentionam:

- supraincarcare a (determinata de criza de timp, dar si de dorinta unor profesori de a nu omite lucruri importante);

- utilizarea unui limbaj incifrat, inaccesibil/greu accesibil elevilor; J.. dozarea neuniforma, in timp, a materialului de predat;

- starea de oboseala a elevilor/studentilor sau indispozitia profesorului; J.. climatul tensionat sau zgomotos.

Pentru perfectionarea comunicarii didactice este necesara cunoasterea si respectarea unor reguli (cerinte) de catre profesori, dintre care mentionam:

~ vorbirea corecta, deschisa si directa (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);

~ incurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoaste in ce masura mesajele transmise au fost corect receptionate si intelese);

~ ascultarea atenta, rabdatoare si incurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor, concomitent cu efortul de a intelege exact sensul acestor
mesaje;

~ folosirea mai multor forme de comunicare didactica pentru acelasi tip de mesaje (de regula, orala si vizuala, concomitent); ~ repetarea mesajelor
mai complexe.

2.4 Interactiunea informativ-formativ in cadrul procesului de invatamant

Instructia scolara ca activitate de invatare organizata, dirijata si controlata este una dintre laturile procesului de invatamant si consta in organizarea
achizitionarii de catre elevi a experientei social-istorice obiectivata in stiinta, arta. morala, literatura, tehnica, sub forma de cunostinte, priceperi,
deprinderi obisnuinte.

Cunostintele. Mecanismul cunoasterii realizata de elev in procesul de invatamant este deosebit de cel al omului de stiinta. Elevul cunoaste adevaruri
care lui ii sunt necunoscute, dar pe care stiinta le-a descoperit anterior. Drumul pe care-I parcurge elevul pana la cunostinte - desi in timp mai scurt,
fiind ajutat de profesor trebuie sa fie asemanator cu cel al stiintei. Mergand pe aceleasi drumuri cu ale omului de stiinta, el isi insuseste si mijloacele
necesare pentru a ajunge la cunostinte Astfel, el se pregateste sa fie in stare sa-si insuseasca cunostinte prin efort propriu.

Cunostintele sunt empirice si stUntifice. Elevul primeste informatii in legatura cu realitatea si in afara scolii. Acestea sunt cunostinte empirice.
nesistematizate, intamplatoare. Pe baza lor isi imbogateste experienta de viata; ele ii sunt de folos si in procesul de invatamant, in efortul de insusire
a cunostintelor stiintifice. Cunostintele stiintifice ca re prezentari, notiuni, definitii, legi, teorii ,conceptii ce reflecta realitatea obiectiva se obtin de
catre elevi pe baza unor procese mentale de analiza, sinteza, comparatie, abstractizare, generalizare, clasificare in mod organizat, sistematic, in
stransa legatura unele cu altele. Organizarea insusirii cunostintelor consta si in eliminarea din sirul acestora a ceea ce nu este important.

Priceperile sunt dejinite drept capacitati de a efectua actiuni practice si operatii intelectuale In mod rapid, precis si constient, pe baza cunostintelor
Insusite si a experientei personale. Priceperile se dezvolta pe baza de cunostinte teoretice solide si isi sporesc eficienta in raport cu volumul si
calitatea experientei personale. Aceasta conduce la necesitatea unui proces de invatamant activ, cu participarea directa a elevului.

Priceperile se impun prin cateva trasaturi: capacitatea de a actiona In mod rational in diverse situatii; fermitatea, adica pastrarea preciziei si a
ritmului, chiar in unele circumstante care le-ar putea prejudicia si trainicia.

Demonstratiile, exercitiile, temele pentru acasa, activitatile practice asigura formarea corecta a priceperilor, aprofundarea lor continua si largirea
ariei lor de cuprindere.

Prin deprinderi intelegem actiuni care au devenit, dupa multe exercitii, componente automatizate ale activitatii. Automatizarea nu exc1ude aportul
constiintei, ca factor de control al deprinderii. De exemplu, deprinderea scrierii corecte, nu pretinde o permanenta concentrare asupra actiunii, dar
orice abatere sau interventia unui mic obstacol determina controlul din partea constiintei.

Deprinderile, ca si priceperile se formeaza in cateva etape succesive:

a) orientarea si familiarizarea cu actiunea, demonstrarea si explicarea actiunii de catre educator;

b) analiza actiunii pe partile ei componente, care se explica, se reproduce demonstrativ si apoi se executa de catre elev; in cadrul analizei se retin
miscarile corecte, se stabileste o schema de executie, se sesizeaza eventualele erori;

c) sintetizarea, integrarea: se recompune sistemul pe ,baza schemei de executie stabili te;

d) perfectionarea prin repetare si extinderea operatiilor insusite la alte activitati similare.

educationale deschise; conditioneaza aprecierea propriilor sale performante in functie de calitatea raspunsurilor comportamentale ale elevului:
operationalizeaza masurile de (auto) perfectionare a activitatii de predare-invatare evaluare in termenii corectarii-ameliorarii-ajustarii-restructurarii-
corelatiei subiect-obiect (cadru didactic-prescolar,elev,stundent)