Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza ‘’Iasi

Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei

CUNOASTEREA MEDIULUI PRIN METODA OBSERVARII

SI METODA PROIECTELOR

Coordonator stiintific:Lect.univ.dr. Miron Manuela

Candidat: educatoare,Popa Sasu Camelia Rodica

CUPRINS

•CAPITOLUL I –Importanţa şi locul pe care îl ocupă activitatea de cunoaştere a

mediului înconjurător în cadrul activităţilor ştiinţifice din grădiniţă

• I.1.Scopul şi obiectivele cunoaşterii mediului înconjurător

I.2.Sarcinile şi conţinutul cunoaşterii mediului

•CAPITOLUL II –Particularităţi psiho-comportamentale ale copilului preşcolar în

formarea noţiunilor ştiinţifice despre lume şi viaţă

•II.1.Necesitatea şi importanţa însuşirii noţiunilor de cunoaşterea mediului înconjurător în

dezvoltarea intelectuală

• II.2.Cunoaşterea mediului înconjurător –bază a formării noţiunilor ştiinţifice despre mediul

înconjurător

•CAPITOLUL III- Educaţia copilului preşcolar în interacţiunea sa cu mediul

înconjurător prin metoda observării şi metoda proiectelor

•III.1.Observarea –principala formă de cunoaştere a mediului înconjurător

•a.Rolul observării în cadrul activităţilor din grădiniţă

•b.Observarea –principala formă de cunoaştere a mediului înconjurător

•c.Pregătirea activităţilor de observare

•d.Desfăşurarea activităţilor de observare

•III.2.Metoda proiectelor

•a.Etapele aplicării metodei proiectelor

•b.Desfăşurarea unui proiect de cercetare

•CAPITOLUL IV –Evaluarea în activităţile de cunoaşterea mediului -mijloc important

de formare a instrumentelor de muncă intelectuală

•IV.1.Evaluarea -între eficienţă şi integrare

•IV.2.Evaluarea în activităţile de cunoaşterea mediului

•IV.3. Evaluarea –între tradiţional şi modern prin proiecte tematice

ARGUMENT

,, Apropie-l de probleme şi lasă-l să răspundă singur, să-şi

întemeieze ceea ce ştie, nu pe ce i-ai spus tu, ci pe ceea ce a

înţeles el; să nu înveţe ştiinţa, ci s-o gândească. Să-i menţinem

trează curiozitatea – condiţie de a-l apropia de lumea ştiinţei. Să-l

stârnim pe copil să observe, să cerceteze şi să descopere.,,

J. J. Rousseau

,, Lăsaţi copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se

ridice şi să se înşele. Nu folosiţi cuvinte când acţiunea, faptul însuşi

sunt posibile.”

Pestalozzi
• Învăţământul preşcolar – baza de la care se porneşte în construirea

personalităţii fiecărui viitor cetăţean;

Copilul asimilează şi cumulează valorile unei experienţe proprii prin

care îşi construieşte şi îşi reconstruieşte permanent propriul univers;

Grădiniţa – locul în care copiii sunt puşi în dialog cu mediul şi sunt

determinaţi să-şi exerseze capacitatea de a opta şi de a decide;

Programa – vizează crearea unui mediu educaţional adecvat, în

vederea stimulării continue a învăţării spontane a copilului şi pentru

introducerea acestuia în ambianţa culturală a spaţiului căruia îi

aparţine;

Programa – accentuează ideea de folosire a contextului ludic şi a

învăţării active în stimularea rutei individuale a învăţării;

Programa - ne orientează asupra folosirii metodei proiectelor tematice

de grup, selectate, proiectate şi elaborate cu ajutorul copilului şi în

care brainstormingul, lucrul în echipă şi interacţiunea directă a copilului

cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de predare - învăţare

- evaluare.

•Între numeroasele căi de cunoaştere a mediului înconjurător activitatea

de observare este cea mai importantă sursă de impresii pe care copiii

le acumulează si le valorifică în întreaga lor viaţă. Aceste impresii si

cunoştinte vor constitui punctul de plecare al întregului proces

organizat de cunoaştere de mai târziu.

Capitolul I

• Importanţa şi locul pe care în ocupă activitatea de cunoaştere a

mediului înconjurător în cadrul activităţilor ştiinţifice în grădiniţă

•În grădăniţă – primele forme de cunoaştere a mediului înconjurător;

•Nu este posibilă o cunoaştere analitică şi detaliată, ci doar un contact

în care perceperea aspectelor generale, imediate şi foarte simple

rezolvă cerinţele adaptării şi familiarizării treptate cu realitatea dată;

•Familiarizarea implică însuşirea unei serii valoroase de cunoştinţe

pentru dezvoltarea ulterioară a copilului;

•Trebuie să predomine caracterul atractiv, accesibil şi ecologic;

•Interesează în primul rând naşterea şi menţinerea în forul interior al

copiilor a două stări: dorinţa de a cunoaşte universul lumii vii şi dorinţa

de a ocroti formele de viaţă;

•Necesitatea înţelegerii legăturilor strănse dintre vieţuitoare, dar şi dintre

acestea şi mediul în care trăiesc;

•Procesul de însuşire a cunoştinţelor despre mediu contribuie la

dezvoltarea intelectuală a copiilor (se dezvoltă şi se perfecţionează

sensibilitatea tuturor organelor de simţ şi, datorită acestui fapt,

conţinutul senzaţiilor şi percepţiilor se adânceşte şi se îmbogăţeşte);

•Bogăţia de impresii pe care o oferă copilului mediul înconjurător

constituie o bază importantă pentru formarea unor reprezentări clare

despre obiectele lumii reale;

•Se dezvoltă la copii spiritul de observaţie, formă superioară a percepţiei;

•Se activează gândirea: observarea obiectelor şi fenomenelor îi pune în

situaţia de a analiza , de a sintetiza, de a compara, influenţând trecerea

copilului de la o gândire concret-situativă la o gândire abstractă;

Capitolul II

Particularităţi psiho-comportamentale

ale copilului preşcolar în formarea noţiunilor ştiinţifice despre

lume şi viaţă

•activitatea fundamentala este dominata de joc, dar începe să se

coreleze şi cu sarcini instructiv-educative;

• încep să se stabilească relaţii sociale: copilul devine o persoană cu

statut social, având obligaţii şi drepturi;

•gradul de dependenţă faţă de adult scade semnificativ;

•Cresc curiozitatea, dorinţa de cunoaştere,de investigare;

•Atenţia sa este îndreptată spre observarea ambianţei, este atrasă de

stimuli; dirijarea metodică a stimulilor senzoriali conduce la dezvoltarea

proceselor de cunoaştere pe baza senzaţiilor;

•Dorinţa de cunoaştere, nevoia de continuă mişcare, tendinţa de a folosi

culorile şi creionul, sunt caracteristici ale vârstei preşcolare: copilul îşi

dezvoltă abilitatea vizuală şi manuală, îi sunt stimulate imaginaţia

creativă, perseverenţa, voinţa, iniţiativa şi gustul estetic ;

•La educaţia senzorială a copilului contribuie toate activităţile din grădiniţă,

dar formele specifice de educaţie a simţurilor le constituie jocurile şi

exerciţiile senzoriale;

•După vîrsta de 3 ani, copilul este capabil să observe şi să admire cu

interes obiectele fără să le mânuiască;

•Precepţiile şi reprezentările sunt globale, superficiale; cu sprijinul

educatoarei, percepţia devine mai analitică, reprezentarea mai clară;

•Memoria are un caracter spontan, automat, de lungă durată;

•Limbajul copilului preşcolar este încă situativ, dar spre sfârşitul stadiului

(preşcolaritatea mare), el se diminueaza în favoarea limbajului contextual;

•Gândirea este preconceptuală (copilul nu lucrează încă cu noţiuni, cu

concepte bine individualizate, dar nici cu noţiuni generale) simbolică,

intuitivă, preoperatorie (copilul nu stăpâneşte operaţiile gândirii) ;

•Viaţa imaginativă are mare amploare;

Avantajele introducerii unei activităţi cu conţinut ştiinţific

accesibil preşcolarilor

•se realizează în permanenţă o învăţare activă;

•sunt solicitate intens capacităţile intelectuale ale copiilor prin

utilizarea problematizarii si a invatarii prin descoperire;

•munca în grup dă copiilor posibilitatea să colaboreze, să efectueze

un schimb de păreri, chiar contradictorii, să-şi manifeste liber

părerile;

•experienţele simple şi atractive se sprijină pe îndemânarea copiilor,

conferă siguranţă şi încredere în forţele proprii, copiii devin în acest

mod participanţi activi la producerea fenomenelor, cât şi la

înţelegerea intuitivă a unor realizări cu care vin în contact încă de la

o vârstă mai mică;

Momente şi verigi intelectuale conştiente pentru formarea

noţiunilor ştiinţifice

•Familiarizarea activă şi suficientă cu obiectele şi fenomenele realităţii;

•desprinderea esenţialului de neesenţial şi conştientizarea clară a

notelor principale, distincte de cele secundare;

•operarea practică cu noua noţiune;

•raportarea noilor generalizări la conceptele şi ideile pe care deja le

deţin;

•formularea verbală- propoziţională a aspectelor conştientizate,

structurarea lor logic-raţională

Capitolul III

•Educaţia copilului preşcolar în interacţiunea sa cu mediul

înconjurător prin metoda observării şi metoda proiectelor

III.1. Observarea -principala forma de cunoastere a mediului

inconjurator
a.Rolul observarii în cadrul activităţilor din gradiniţă

•Observarea –metodă bazată pe relaţia directă cu realitatea

înconjurătoare;metoda intuitivă

•Observările au un rol dublu: cognitiv şi formativ

•Din punct de vedere cognitiv –observarea este mijlocul principal de

transmitere a cunostinţelor noi; conţinutul de cunostinţe programat este dat

gradat atât de la o grupa de varsta la alta cat si de la o activitate la alta

•Formativ-observările contribuie la dezvoltarea memoriei ,a atentiei si a

gândirii copiilor ,la educarea lor pe plan moral si estetic ;

•Formativ-4 grupuri de observări în raport cu gradarea efectuarii operaţiilor

gândirii:

• -se cere efectuarea într-o formă explicită a operaţiilor de analiză şi sinteză

• -se urmăreşte în plus şi efectuarea operaţiilor de comparaţie;

• -abstragerea caracterelor comune ;

• -generalizarea caracterelor comune.

b. Observarea –principala formă de cunoaştere a mediului

înconjurăror

•Observarea –activitate de cunoastere a mediului înconjurător ,activitate specifică de

percepere activă si sistematică a obiectivelor si fenomenelor lumii înconjurătoare

•Caracteristicile principale observării se stabilesc în funcţie de următorii parametri:

• -din punct de vedere al sarcinii didactice –observarea este principala activitate de

formare a reprezentărilor şi notiunilor celor mai simple despre natură şi despre viaţa

socială

•-în structura sa ,activitatea de observare îmbina analiza şi sinteza lumii reale ,bazată pe

investigarea activă a acestei realităţi de către copii

•-pe plan formativ –contributia principală a activităţii de observare constă în antrenarea

analizatorilor

•După modul de selecţionare şi planificare-2 categorii de observări:

planificate(sunt selectionate din tematica programei ,prevăzute în planificarea

grupei într-o anumită ordine) si neplanificate(tema acestora nu e stabilită

dinainte ,ci se conturează pe moment,în funcţie de împrejurările pe care viaţa

de fiecare zi le ofera)

După durata activităţilor de observare distingem:observările de scurtă durată şi

observările de lungă durată

c. Pregătirea activităţilor de observare

•Începe cu planificarea calendaristică anuala şi semestrială

•Pregătirea materialului observat impune educatoarei selectarea

formei acestuia ,modalitatea de prezentare,numărul exemplarelor

oferite copiilor,cu aspect estetic al expunerii

•Pentru activitatea de observare ,pregătirea educatoarei se finalizează

cu proiectul didactic unde se formulează scopul acestuia ,

care-i dirijează întregul demers didactic ,se stabilesc obiectivele şi

conţinuturile corespunzătoare ,se formulează seturi de întrebări ,pe

etape ale procesului observării

d. Desfăşurarea activităţilor de observare

•Introducerea în activitate în cadul căruia se anunţă tema,se

trezeşte interesul copiilor pentru activitate

•Desfăşurarea activităţii ,în cadrul căreia se transmit,cunoştinţe

,cuvinte noi ,se efectuează operaţiile găndirii cerute de activitate

•Procesul observării începe cu prezentarea obiectului pentru

percepţie de ansamblu

•descompunerea obiectului în părţile componente cel mai uşor

perceptibile

•În etape succesive sunt analizate ,în detaliu,elementele

componente ale fiecăruia din părţi ,păstrând,de fiecare

dată,imaginea întregului pentru o percepţie corectă a lumii

înconjurătoare.

•Observarea unui obiect se încheie cu sinteza totală pe care

trebuie s-o realizeze educatoarea ,fără să dea impresia că repetă

ce s-a spus ,într-o formă original,cât mai atractivă.

III.2. Metoda proiectelor

•este o strategie de învăţare şi evaluare a cărei caracteristică se

concentrează pe efortul deliberat de cercetare, pe căutarea si

găsirea răspunsurilor legate de tema propusă;

•are un puternic caracter interdisciplinar, dezvoltând multilateral

personalitatea în curs de formare a copilului;

•oferă copiilor ocazii reale de a lua decizii şi de a-şi asuma

responsabilităţi;

•observarea atentă şi permanentă a manifestărilor copilului şi o

cunoaştere reală a particularităţilor psihologice şi individuale sunt

instrumentele de lucru ale educatoarei;

•este o metodă bazată pe acţiune şi presupune împărţirea materiei

studiate într-un ansamblu de proiecte structurate pe centre de

interes;

•Implică preşcolarul în cercetare, în sintetizarea informaţiei, în

prezentarea ei într-o formă concisă şi clară;

•Stimularea se face prin realizarea unor expoziţii, mape tematice,

albume cu lucrările cele mai reuşite;

a.Etapele aplicării metodei proiectelor

•Faza I

•Alegerea subiectului şi planificarea demersului didactic;

•Stabilirea obiectivelor;

•Analiza resurselor materiale, umane, de timp;

•Inventarul activităţilor şi al strategiilor didactice;

•Faza a II-a

•Activitatea practică a copiilor (documentarea şi investigarea);

•Faza a III-a

•Pregătirea şi prezentarea rapoartelor şi a rezultatelor;

Valoarea pedagogică

a metodei proiectului

•Este in concordanta cu cultura ,interesele si nevoile copilului

•Copiii se pot exprima pe ei înşişi;

•Învăţarea este activă şi nu depăşeşte limitele copilului;

•Este instrument de apreciere prognostică şi diagnostică;

PROIECTUL TEMATIC ,,CULORILE ŞI FENOMENELE

ANOTIMPURILOR’’

•Tema anuală de studiu: ,,Când, cum şi de ce se întâmplă?”

•Este structurat pe 3 săptămâni:

• 1. Culorile toamnei

• 2. Culorile iernii

• 3. Culorile primaverii

•Scop:însuşirea şi sistematizerea cunostintelor despre anotimpuri

•Metode si procedee:observarea spontana si

dirijata,povestirea,explicatia,exercitiul,conversatia,demonstratia
Capitolul IV

• Evaluarea în activităţile de cunoaşterea mediului mijloc important de

formare a instrumentelor de muncă intelectuală

• IV.1. Evaluarea între eficienţă şi integrare

•Evaluarea este dimensiunea esenţială a procesului instructiv-

educativ care tebuie să înştiinţeze cadrul didactic despre calitatea

•activităţii şcolare şi să-i conducă pe copii la îmbunătăţirea

continuă a performanţelor.

•A evalua înseamnă a formula o judecată de valoare în funcţie de

anumite criterii stabilite. Evaluarea constituie o acţiune complexă

care presupune realizarea mai multor operaţii:

•* măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea;

•* interpretarea şi aprecierea datelor obţinute;

•* adaptarea deciziilor ameliorative.

•Evaluarea şcolară are semnificaţia unor întrebări ca:

•- ce se evaluează? - obiectul evaluării

•- de ce se evaluează? - obiectivele evaluării

•- ce paşi trebuie urmaţi? - operaţiile evaluării

•- în raport cu ce se evaluează? - criteriile evaluării

•- cum se evaluează? - metodele evaluării

•- când şi cine evaluează?

•Evaluarea este abordată din perspectivă sistemică şi integrată.

• Jocul rămâne forma de organizare dominantă a evaluării.

IV.2.Evaluarea în activităţile de cunoaşterea mediului

•evaluarea, alături de predare şi învăţare, este una din cele trei

activităţi dominante, jucând un rol de feedback, deosebit de

important

• Evaluarea iniţială se realizează la începutul unui program de

instruire ,la început de an şcolar şi are rolul de a stabili nivelul de

pregătire a copiilor în acel moment

• Evaluarea sumativă –propune o estimare globală ,cu valoare de

bilanţ a rezultatelor pentru perioade mai lungi : semestru,an şcolar

• Evaluarea continuă (formativă ) –însoţeşte ,de fapt ,demersul

didactic în toate etapele lui şi evidenţiază performanţele tuturor

copiilor la nivelul întregului conţinut

•demersul didactic evaluativ prezentat se realizează cu ajutorul unor

metode

• Metoda observaţiei –Observarea copiilor în timpul regimului zilnic

reprezintă perceperea organizată ,sistematică ,de durată a

conduitei în situaţii variate

• Metoda consemnării grafice a preferinţelor participării

• Este o metodă care permite prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute :

despre fiecare copil prin evidenţierea zonelor de intereas a preferinţelor

copilului ,dar şi a domeniilor în raport cu care el întâmpină dificultăţi

• Metoda consemnării grafice a progreselor copilului este o metodă comparativă

• Metoda portofoliului sau raportul de evaluare este o metodă distinctă de

evaluare şi un mijloc de valorizare a datelor /produselor obţinute prin evaluări

realizate ,presupunând un proces de analiză a datelor obţinute pe numeroase

căi şi pe o perioadă bine definită

• Testul –este o alternativă şi o cale de eficientizare a examinării tradiţionale, o

probă standardizată care asigură o obiectivitate mai mare în procesul de

evaluare

• Proiectul –este o metodă alternativă şi complementară de evaluare.El vizează

aspecte teoretice din domenii variate ,implică un volum sporit de activităţi şi

permite respectarea particularităţilor de vârstă prin includerea elementelor

ludice.

•Studiul produselor activităţii oferă date însemnate pentru dezvoltarea

deprinderilor ,a intereselor ,a aptitudinilor ,a motivaţiilor copiilor

IV.3. Evaluarea –între tradiţional şi modern prin proiecte tematice

•prin metoda proiectelor la vârstele timpurii sunt evaluaţi atât educatoarea ,prin

portofoliul prezentat ,harta,atragerea şi implicarea în proiect a altor persoane ,şi nu

în ultimul rând înseşi rezultatele copiilor ,cât şi copiii

• Prin metoda proiectelor ,evaluarea copiilor verifică formarea următoarelor capacităţi

şi cunoştinţe

•-însuşirea unor tehnici de investigaţie /căutare şi utilizare a ,,bibliografiei’’ (dicţionare

ilustrate,atlase,albume,cărţi pentru copii etc.), a calculatorului,a unor aparate de

laborator;

• -găsirea de soluţii de rezolvare simple şi originale a unor probleme;

• -colectarea ,sortarea ,inventarierea ,pregătirea ,manipularea ,materialelor de

lucru;

• -implicarea în rezolvarea situaţiilor apărute;

• -găsirea de soluţii în situaţii noi;

• -prezentarea concluziilor pe baza ,,notiţelor’’ din timpul ,,muncii de teren’’;

• -capacitatea de a observa şi a-şi alege metode de lucru ,colaboratorii/echipa;

• -capacitatea de a compara şi măsura rezultatele la care ajunge el însuşi ,faţă de

cele iniţiale (autoapreciere);

• -capacitatea de a utiliza tehnici simple de muncă practică;

• -capacitatea de a-şi utiliza cunoştinţele în contexte noi.

CONCLUZII

•Învăţarea începe încă de la naştere, dar vârsta preşcolară corespunde unui stadiu de

maximă flexibilitate şi receptivitate la influenţele educative, este momentul în care se

pun bazele personalităţii copilului şi se structurează principalele instrumente şi

capacităţi de bază, care facilitează învăţarea şcolară şi non-şcolară.

•activitatea de observare este cea mai importantă sursa de impresii pe care copiii le

acumulează si le valorifică în întreaga lor viaţă.

• Activităţile de observare determină atât îmbogăţirea treptată a bagajului cognitiv ,cât

şi valorificarea acumulărilor realizate pentru stabilirea unor legături şi relaţii care

converg spre formarea din perioada preşcolarităţii a unor premise ale viitoarei lor

concepţii ştiinţifice despre lume şi viaţă ,spre dezvoltarea tuturor capacităţilor lor de

cunoaştere.

•Metoda proiectelor reprezintă o strategie modernă de organizare şi conducere a

procesului instructiv-educativ, care promovează educaţia individualizată, cu multiple

valenţe formative, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare al fiecărui copil, de

cerinţele şi de nevoile sale. În cadrul ei sunt create condiţii pentru valorificarea

potenţialului nativ individual. Educatoarea care îşi ascultă copiii şi le pune întrebări

despre lucrurile care îi interesează va reuşi să găsească numeroase idei de

elaborare a studiilor tematice.

• A-i învăţa să cunoască mediul înconjurător prin metoda observării şi metoda

proiectelor ,apoi să ocrotească şi să iubească ceea ce au admirat este un obiectiv

mai dificil de atins ,dar care trebuie să stea permanent în atenţia noastră ,a

educatoarelor ,concomitent trebuie să le dezvoltăm simţul frumosului ,să-i deprindem

să caute permanent frumosul sub aspectele sale