Aspecte ale însuşirii scris-cititului la

copiii slabvăzători

Prof. psihopedagog Ardelean Ana

 Deficienţa de vedere
• Intrucat deficienta de vedere consta in afectarea unui organ de simt, ochiul,
ea este inclusa alaturi de deficienta auditiva, in cadrul deficientelor
senzoriale.
• Educatia vizuala, reprezinta activitatea specifica de compensare dar si
stimulare a tuturor proceselor si functiilor ce pot contribui la optimizarea
vederii slabe. Compensarea la elevii cu deficiente de vedere implica pe de o
parte mobilizarea vederii restante, dar si interactiunea analizatorilor, in
vederea unor legaturi functionale intre analizatorul vizual si cel auditiv sau
tactil-kinestezic.
• Abordarea educationala corespunzatoare diferentiaza elevii care au vederea
slaba (care au nevoie in predare-invatare de adaptari si metode specifice de
invatare, cu implicarea vederii), si copiii nevazatori, la care absenta vederii
face necesara utilizarea unor modalitati diferite. In acest sens, o importanta
deosebita o are limbajul braille si instrumentele de tip braille.
 Limbajul Braille
• Louis Braille este cel care introduce incepand cu anul 1829 un sistem
unitar de scriere si citire, adaptat perfect la structura anatomo-fiziologica a
analizatorului tactil, care a revolutionat domeniul tiflopsihopedagogiei.
• Sistemul are la baza un grup fundamental de sase puncte in relief, dispuse
pe doua coloane verticale si trei randuri orizontale. Prin combinatii diferite
ale celor sase puncte ale grupei fundamentale se obtin cele 63 de semne
ale sistemului Braille, utilizate nu numai pentru transpunerea grafemelor in
scrierea literelor, dar si a cifrelor, semnelor de punctuatie, simbolurilor
matematice, notelor muzicale, simbolurilor chimice, etc..
Pentru a usura perceperea si diferentierea tactila a literelor,
autorul le-a distribuit in decade
• Pentru a usura perceperea si diferentierea tactila a literelor, autorul le-a
distribuit in decade, fiecare avand un principiu propriu de constructie:
• -                  in prima decada, combinatiile se rezuma la cele patru puncte
superioare 1,2,4 5;
• -                  in decada a doua, se adauga punctual 3 – pozitia stanga jos,
semnelor din prima decada;
• -                  decada a treia rezulta din adaugarea punctului 6 – dreapta jos, la
semenele decadei precedente;
• -                  decada a patra presupune adugarea punctului 6 la semenele
primei decade.
• In marcarea majusculelor se utilizeaza un semn particular, format din
punctele 4 si 6, care preced litera respectiva, iar pentru scrierea cifrelor de la
1 la 10, se folosesc semnele primei decade, astfel incat fiecare semn sa fie
precedat de un semn particular, format din punctele 3, 4,5 si 6 si care poarta
denumirea de ´semn de cifra´.
• Punctul in relief are o elevatie de 0.5 mm si o grosime de 1 mm si este de
forma conica. Intre doua puncte alaturate, distanta este de 2.2 mm.
 In ceea ce priveste instrumentarul folosit pentru scrierea si
citirea in Braille, putem mentiona:

- tableta pe care se plaseaza hartia si punctatorul

- cubaritmul pentru calculul matematic in braille
- masini de scris in braille .
- abecedar braille
- In ultimii ani au aparut computere cu taste si imprimanta
adaptate la scrierea braille. Aparatul ´Power Braille´se poate
adapta la calculator pentru a citi in relief, pe o foaie de plastic,
cele afisate pe ecran.
 Scrierea cu ajutorul punctatorului diminueaza viteza
din cauza orientarii de la dreapta la stanga a literelor,
caracterului discontinuu al miscarilor, preciziei cerute
in executie, reorientarilor frecvente pe placa de scris.
Cele mai antrenate componente ale psihomotricitatii
sunt precizia, rapiditatea, forta si coordonarea.
Scrierea cu ajutorul masinii de scris Braille
• + filmare gabi cum scrie la masina de scris Braille
 Calcul matematic in Braille cu ajutorul
cubaritmului
• + filmare gabi la cubaritm denumita s9 cubaritm
 Cititul in braille
• + filmare cu gabi cum citeste sau mai multe filmari sa se vada progresul de la inceputul anului
• + aplicatie Braille pe telefon, sinteza vocala, ceasuri adaptate in dulap moni si materiale adaptate
 Etapele invatarii alfabetului braille :

1.               Etapa preabecedara, preBraille care se desfasoara ca o activitate de analiza si diferenteiere cu caracter

elementar. Durata identificarii semnelor este mare, iar tatonarea, are aspect perseverativ. Atentia nevazatorului
este centrata pe forma si nu pe continut. Prevaleaza analiza. Este o perioada in care deprindrile tactil kinestezice au
mai putina precizie, se produc confuzii intre semnele grafice, o perioada de ezitari, de nesiguranta ceea ce face
necesara existenta unei atmosfere relaxante si de incredere intre cel care invata si cei care il ajuta sa interiorizeze
aceasta tehnica. Exercitiile sunt orientate in directia educarii tactil-kinestezice, a exersarii capacitatilor de organizare
a spatiului mic, si a dezvoltarii schemelor exploratorii tactil kinestezice. O importanta ridicata o are si precederea
acestei etape de una pregatitoare, in care sa se obtina dezvoltarea perceptiv-motrica, automatizarea schemei
corporale, orientarea in spatiu, stimularea miscarilor minii si a motricitatii fine, explorarea tactila a obiectelor
pentru formarea unor notiuni spatiale.
2.               Etapa abecedara, dominata de elaborarea reprezentarilor tactil-motorii si verbal-motorii. Structurile
punctiforme sunt identificate mai usor si cu mai putine greseli, iar atentia incepe sa se deplaseze de la forma la
continut, adica de la semn la semnificatie. Se manifesta echilibrul dinamic dintre analiza si sinteza. In aceasta etapa
sunt prezentate semnele, pe baza unei metodologii specifice, si intr-o anumita ordine
3.               Etapa post-abecedara, in care apare citirea cursiva. Nevazatorul nu mai este nevoit sa intarzie la fiecare
semn, ci perceperea unui element amorseaza rapid intuirea succesiunii logice, cu sens, a celorlalte semne. Datorita
efectului de anticipare, viteza de citire creste foarte mult. Daca initial puteau fi identificate doar 115/semne pe
minut, acum se ajunge la 500, si chiar mai multe semne pe minut. Atentia se deplaseza spre intelegerea
continutului scris sau citit. Pentru stimularea dorintei perfectionarii este foarte importanta incurajarea
permanenta. 
Daca la inceput, analiza consta preponderent in numararea punctelor ce alcatuiesc litera, cu scopul
identificarii semnului Braille, pe masura ce se consolideaza si se stabilizeaza imaginea tactila, analiza releva forma
grafemului. De la acest nivel, citirea va intra in faza sintetica, crescand viteza de unificare a literelor in silabe si
cuvinte. Exercitiul va duce la automatizarea actului citirii, ceea ce va duce la cresterea vitezei de lectura.
            
• In invatarea scris-cititului in Braille, diferite procese au un rol
important. Rolul limbajului oral se manifesta prin explicatiile
verbale privind tehnica specifica si pin orientarea
nevazatorului in fiecare etapa de invatare. Vocabularul
bogat, cunoasterea regulilor corecte de limbaj, exprimarea
corecta, fluenta, toate au rolul de a facilita procesul.
Reprezentarile spatiale ale nevazatorului sunt de asemenea
necesare, alaturi de capacitatea de orientare si structurare
spatiala. Atentia si memoria contribuie in egala masura, prin
aceleasi functii ca si la vazatorii care invata sa scrie si sa
citeasca. Gradul de automatizare a scris-cititului depinde in
egala masura de nivelul intelectual, de starea analizatorilor,
de starea generala a organismului, de conditia in care are loc
invatarea, de relatia persoanei nevazatoare cu cel care o
invata sa scrie si sa citeasca.
 Eucatia vizuala
•             Conform lui M.Ionescu, V. Preda si V. Chis, prin educatia vizuala se urmareste activizarea, mobilizarea tuturor
potentialitatilor vizuale prin realizarea la maximum posibil a interrelatiilor dintre capacitatea functionala reala a vederii foveale
si cea a vederii periferice, cu accent pe:
• -                                           dezvoltarea strategiilor exploratorii oculomotorii;
• -                                           dezvoltarea schemelor perceptive;
• -                                           dezvoltarea atentiei vizuale si a coordonarii ochi-mana;
• -                                           dezvoltarea memoriei vizuale operatorii si a celei de lunga durata
• -                                           dezvoltarea capacitatilor de structurare perceptiva si de reprezentare spatiala;
• -                                           dezvoltarea judecatilor operatorii cu specific vizual.

• Scopul general al educatiei vizuale consta in dezvoltarea functiei vizuale, asigurandu-se in egala masura protectia vederii
restante, dar si exploatarea tuturor potentialitatilor vizuale pentru cresterea capacitatii si eficientei vizuale.
•             Aceasta se realizeaza printr-o activitate recuperatorie sistematica, planificata, constanta, stiintifica, adecvata fiecarui caz
prin cunoasterea posibilitatilor vizuale latente si manifeste, prin cunoasterea evolutiei si simptomatologiei bolii de fond
responsabila de deficienta vizuala, prin cunoasterea consecintelor acesteia si a deficientelor asociate asupra dezvoltarii psihice
si personalitatii.
•             Antrenamentul vizual are nu numai un rol activator al vederii restante, ci si unul de exersare sistematica si judicioasa a
vederii, educatia vizuala avand si valente corectiv- compensatorii si formative, stimuland nu numai intreg analizatorul vizual, ci
si celelalte modalitati senzoriale si procesele psihice spre a contribui la compensarea vederii slabe, deoarece imaginea vizuala
este rezultatul activitatii analizei retiniene, dar si al prelucrarii, controlului si reglarii informatiilor primite pe alte cai aferente, la
nivelul ambelor sisteme de semnalizare.
                      
•        Prin esenta sa, actul educativ presupune existenta unor finalitati, a unor intentii pedagogice, categorizate in
idealul educational, scopuri si obiective. La nivelul educatiei vizuale, intalnim doua categorii de obiective.
Obiectivele generale, aceleasi ca si in cazul invatamantului de masa, se regasesc in progremele fiecarui obiect de
studiu, realizate insa prin procedee didactice si mijloace de invatamnt diferite.
• Formularea obiectivelor cu caracter recuperator are rolul de a valorifica potentialul real al elevilor si de a asigura
actiunea mecanismelor compensatorii, de a forma competentele prin care ei sa castige o autonomie din ce in ce
mai ridicata. Spre deosebire de invatamantul de masa, unde ne ghidam dupa programele scolare ale fiecarei clase,
care indica totodata si nivelul la care se pot ridica elevii de varsta respectiva, in conditiile unei predari eficiente, in
educatia vizuala nu ne aflam in domeniul posibilului ci al probabilului. Intrucat nu putem stabili cu precizie nivelul
capacitatilor vizuale la care se va ridica un anumit elev, trebuie sa intelegem obiectivele ca pe niste directii spre
care dirijam exercitarea, dictate de natura dificultatilor vizuale si de ceea ce ni se pare probabil in lumina
diagnosticului si prognosticului medical.
• Cele mai frecvente directii formulate in orele de educatie vizuala sunt:
• 1.               Cresterea distantei de recunoastere si diminuarea dimensiunilor la care sunt identificate obiectele si
reprezentarile lor grafice- prin tehnici mnemoscopice.
• 2.               Cresterea rapiditatii actului perceptive- valabil mai ales in situatiile de lentoare, de ezitare, de
redundanta in explorarea vizuala- prin tehnicile tahitoscopice, de dinamizare a perceptiei vizuale
• 3.               Cresterea capacitatii de diferentiere vizuala- exersarea finetei diferentierii, a detaliilor si a nuantelor
• 4.               Diminuarea dificultatilor localizarii spatiale in plan si in spatiu.
• 5.               Dezvoltarea sensibilitatii de contrast.
• 6.               Dezvoltarea sensibilitatii cromatice.
• 7.               Largirea campului perceptiv monocular si binocular.
• 8.               Dezvoltarea capacitatii de disociere.
• 9.               Perfectionarea simtului profunzimii, a posibilitatii de percepere in relief a obiectelor tridimensionale.
• 10.            Perfectionarea aprecierii vizuale a marimilor, distantelor, directiilor.
•             Toate aceste obiective se afla intr-o relatie dinamica, rezultatele dintr-o directie sprijinind progresul si in alte
directii. Odata obtinut, un obiectiv trebuie mentinut, deoarece respectiva achizitie se poate pierde daca nu este
consolidata prin punerea ei concreta la lucru.
• Obiectivele generale sunt aceleaşi ca în învăţământul de
masă, realizate prin aceleaşi obiecte de studiu, corelate în
aceleasi arii curriculare . Se înţelege că însuşirea
instrumentelor de bază ale activităţii intelectuale (cititul,
scrisul, calculul aritmetic) se efectuează prin metodologiile
specifice diferitelor deficienţe şi că predarea-învăţarea
fiecărui obiect de studiu solicită procedee didactice speciale
şi mijloace de învăţământ speciale. Ca toţi ceilalţi copii ai
ţării, elevii nevăzători şi slab-văzători trebuie să cunoască şi
să Stăpânească mediul înconjurător, să se exprime corect şi
eficient în limba română şi cel puţin o limbă străină, etc.
• Toate acestea şi multe altele sunt obiective generale ale
întregului nostru învăţământ, inclusiv al celui pentru
deficienţii vizuali. Ele se regăsesc în obiectivele prevăzute în
programele fiecărui obiect de studiu.
• Adaptarea condiţiilor materiale ale învăţării (inclusiv a mijloacelor didactice) la
nevoile proprii deficienţilor vizuali
• Este o strategie didactică elementară: a face posibilă învăţarea prin crearea
unor condiţii materiale de lucru, adecvate deficienţei vizuale parţiale sau totale.
• Un ajutor mare în instruirea şi educarea elevilor cu vedere slabă îl aduc
manualele şcolare speciale. Semnele tipografice folosite, prin mărimea şi forma
lor, prin spaţiile între litere, cuvinte şi rânduri sunt accesibile celor mai mulţi
elevi ambliopi. Manualele speciale sunt instrumente de educaţie vizuală.
• Atât în desenele din manuale cât şi în cele distribuite sau prezentate frontal,
pentru a se facilita distingerea obiectului de fondul pe care este prezentat şi a
se scoate în evidenţă trăsăturile esenţiale se folosesc conturări şi contraste
accentuate, se îngroaşă unele componente ale imaginii.
• Unii profesori folosesc diferite procedee pentru a-i ajuta pe elevi în localizarea
şi menţinerea privirii asupra elementelor grafice în timpul cititului: o fâşie de
carton sub rândul pe care-l citeşte elevul, pentru a împiedica alunecarea privirii
spre rândul inferior; un cartonaş cu o ferestruică prin care se poate izola o literă
sau un cuvânt ş.a.
• Pentru scris, au fost concepute mai multe tipuri de caiete speciale, permiţând
adaptarea la diferite niveluri ale vederii şi reducerea gradată a lăţimii spaţiului
de scris şi a grosimii liniilor ajutătoare.
 Bibliografie
1. Ghergut, A. (2003), Managementul asistenţei psihopedagogice şi sociale. Ghid
Practic, editura Polirom, Iasi ;
 2. Rozorea Anca, Deficienta de vedere - o perspectivă psihosocială și
psihoterapeutică, Ed. ProHumanitate, 1998.
3. Rozorea Anca, Deficienţele senzoriale din perspectiva psihopedagogiei speciale,
vol I și II, Ed. Ponta Constanţa, 2003
4. Ilie Stanică, Mariana Popa, Doru-Vlad Popovici, Anca Rozorea, Ionel
Muşat, Psihopedagogie specială Deficienţe senzoriale, Editura Pro Humanitate,
1997;
5. Preda, V. Explorarea vizuală. Cercetari fundamentale şi aplicative.
6. Ştefan, M., Educarea elevilor cu vedere slabă, Ambliopi, E.D.P., Bucureşti, 1981.