Modalităţi de facilitare a incluziunii

copiilor cu sindrom Down

Prof. Înv. Preşc. Ovănescu Elena
 Viata este valoroasa din prima zi a aparitiei ei, indiferent de forma in
care apare, eatrebuie respectata si sprijinita in dezvoltare sub toate formele

• Sindromul Down este o boala genetica ce afecteaza omul si consta in prezenta a 47 de

cromozomi in loc de numarul normal de 46 de cromozomi. Potrivit definitiei din Dictionarul
Explicativ Roman, cromozomul este "corpuscul al nucleului, purtator al caracterelor
ereditare, care se formeaza in timpul diviziunii celulei si care este variabil ca forma la fiecare
specie."
• Cauze, efecte si factori de risc
• In cele mai multe cazuri, sindromul Down apare cand exista o copie a cromozomului 21.
Aceasta forma a sindromului Down se numeste Trisomia 21. Prezenta unui cromozom in
plus cauzeaza problemele in modul in care se dezvolta atat corpul, cat si creierul. Sindromul
Down este cea mai frecventa cauza unica de malformatii congenitale umane.
• Caracteristici
• Caracteristicile sindromului Down pot varia de la persoana la persoana, si pot varia de la
simptome usoare pana la simptome severe. Cu toate aceastea, copiii afectati de sindromul
Downs, au un aspect usor recognoscibil.
• Capul poate fi mai mic decat deobicei sau de forma neobisnuita. De exemplu, capul poate fi
rotund, si plat in partea din spate. Coltul interior al ochilor poate fi rotungit in loc de ascutit.
• Printre semnele fizice intalnite deobicei includem urmatoarele:
• - Reducerea tonusului muscular la nastere
• - Excesul de piele la ceafa
• - Nasul turtit
• - Articulatii despartite intre oasele craniului 
• - O singura incretitura in palma
• - Urechi mici
• - Gura mica
• - Ochi oblici orientati in sus
• - Maini scurte si late, cu degete scurte
• - Pete albe pe partea colorata a ochiului
• In ceea ce priveste dezvoltarea fizica, aceasta este mai lenta decat in mod normal.
Majoritatea copiilor cu sindromul Down nu ajung niciodata la greutatea medie a unui adult.
• Copiii mai pot avea, de asemenea, intarzieri in dezvoltarea mentala si sociala. Dintre
problemele comune, amintim:
• - Comportament impulsiv
• - Judecata slaba
• - Acordarea atentiei pe o perioada scurta de timp
• - Invatare lenta
• Incluziunea nu se referă numai la plasarea
copilului cu dizabilităţi intr-o clasă sau şcoală,
aceasta reprezentând doar o mică piesă dintr-
un puzzle. Mai degrabă incluziunea ne
vorbeşte despre cum să tratăm diversitatea ,
cum să tratăm cu diferenţele, cum să tratăm
cu propria noastră moralitate.
 Cum afectează sindromul Down dezvoltarea
persoanei

Numeroase studii demonstrează faptul că sunt

afectate dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea
limbajului, memoria, atenţia, deprinderile
sociale şi comportamentul.
• Dezvoltarea abilitaţilor sociale pentru persoanele cu
sindrom Down începe, ca şi în cazul unui copil tipic,
încă din primele zile de viaţă, din cadrul familiei.
Vestea că vei avea un copil cu un astfel de
diagnostic pentru întreaga viaţă nu este uşor de
primit, iar proaspeţii părinţi vor trebui să caute
resurse de a face faţa noii situaţii. Tocmai din acest
motiv sprijinul familiei extinse, al prietenilor şi
apropiaţilor este cel mai important pentru ca
părinţii să îşi păstreze echilibrul, aşa încât cel mic să
beneficieze de dragostea şi grija lor nealterată. Felul
în care un copil se raportează la el însuşi este felul
în care familia sa l-a primit încă de la bun început.
Odată cu vârsta preşcolara, ca de altfel pe
parcursul întregii vieţi, persoanele cu
dizabilităţi au nevoie de acceptare şi
toleranţă. Deşi mersul în parc, de exemplu,
poate fi dificil, în primul rând din pricina
reacţiei celorlalţi, copilul trebuie expus
mediului social la fel ca şi un copil tipic.
Părintele va sta alături de el, intermediind
legătura sa cu lumea, explicându-le
celorlalţi copii şi adulţi de la locul de joacă
despre diferenţele evidente, dar mai ales
despre asemănările, la fel de evidente.
• Tot la vârsta preşcolară, incluziunea socială
este piatra de temelie pentru o viaţă socială
normală, la maturitate. Copiii cu trisomie 21
au nevoie şi, mai ales, au dreptul legal de a
merge la grădiniţă şi şcoală, abilităţile sociale
neputând fi învăţate decât în mod practic. În
paralel, se vor urma terapiile adecvate, aşa
încât experienţa să fie cât mai benefică atât
pentru copilul cu nevoi speciale, cât şi pentru
copiii tipici din grupă.
• Abilităţile cognitive şi dezvoltarea limbajului
influenţează major comportamentele sociale.
Nu toţi copiii cu Down au acelaşi nivel de
dezvoltare a limbajului sau de întârziere
intelectuală. Cu toate acestea, este de
aşteptat ca anumite comportamente sociale
să fie învăţate mult mai târziu decât în cazul
copiilor tipici.
 BIBLIOGRAFIE

• 1.” Acces la educaţie a copiilor cu cerinţe

educative special ”, MinisterulEducaţiei şi
Cercetării,Bucureşti, Mai 2004
• 2. Coman, S. (coordonator),“ Parteneriat în
educaţia integrată a copiilor cu cerinţe
educative special”, Editura Spiru Haret, Iaşi, 2001

• 3..Moldovan M.,,O dovada ca se poate”,

Ed.Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2000