Sindromul Asperger între

tulburare pervazivă şi „sindromul

geniilor”

Conf.Dr.Viorel Lupu* ,Dr.Letiţia Vlăduţiu**

*UMF ”Iuliu Haţieganu”Cluj-Napoca
**Centrul de Recuperare şi reabilitare neuro-
psihiatrică „Sf.Luca”Beclean
 Sindromul Asperger
• Sindromul Asperger este încadrat de către actualele
sisteme de clasificare, ICD-10 şi DSM IV-TR printre
tulburările pervazive de dezvoltare având unele
caracteristici comune cu autismul şi anume: alterarea
capacităţilor de comunicare, perturbări în relaţiile cu
ceilalţi, comportamente stereotipe sau repetitive.
• Hans Asperger, medic pediatru vienez a observat la
începutul anilor ’40 un grup de copii cu inteligenţă
normală şi limbaj dezvoltat, dar care manifestau un
comportament autist şi deficienţe în abilităţile de
comunicare şi interacţiune socială; datorită talentului
lor înnăscut în anumite domenii i-a denumit ”mici
profesori” /“little professors”.
 Sindromul Asperger
• Patru ani mai târziu, în anul1944 a publicat o carte pe
această temă. În anul 1980 Dr. L. Wing a denumit
cazurile cu simptomatologie similară cu cea descrisă în
cartea amintită ca fiind “Sindrom Asperger ”. În anul
1994 sindromul a fost inclus oficial în DSM-IV. De
asemenea a fost inclus şi în ICD-10.
• Coeficientul de inteligenţă al pacienţilor cu acest
diagnostic este situat între limitele normalului şi
genialitate.
• Unii autori consideră că unele mari personalităţi cum ar
fi Albert Einstein , Isaac Newton precum şi alţi oameni
de ştiinţă şi muzicieni au fost afectaţi de Sindromul
Asperger.
 CARACTERISTICI

Cele mai frecvent întâlnite manifestări sunt:

-hipersensibilitatea,
-dificultăţile majore în relaţionarea cu cei din jur (chiar şi când merg
pe stradă au nevoie de foarte multă concentrare pentru a nu se
ciocni de oameni) ,
-probleme cu memorarea feţelor,
- dificultăţi de adaptare la schimbarea mediului în care-şi
desfăşoară rutina zilnică,
- lipsa de empatie ( aceasta se dezvoltă în mod normal încă de la o
vârstă timpurie-5 ani, conform “theory of mind”).
- inteligenţă normală sau superioară . Mulţi dintre aceştia îşi
descriu propria viaţă prin cuvintele: ,,parcă m-am născut pe o
planetă greşită’’ .
 ETIOLOGIE
• Deşi încă nu se cunoaşte etiologia exactă a sindromului se
pare că are un important determinism genetic, tulburarea
fiind regăsită la mai mulţi membri ai unei familii.
Mecanismul este mai probabil poligenic ,ceea ce face
imposibilă deocamdată detectarea unei metode de a-l preveni.
De asemenea s-a descoperit o configuraţie diferită a creierului
la nivelul lobului frontal, responsabil printre altele cu
descifrarea expresiei feţei umane. S-au mai emis şi alte
ipoteze legate de etiologia sindromului Asperger ,cum ar fi
efectele secundare ale vaccinului anti-rubeolic, oreionului
sau rujeolei .
 SIMPTOMATOLOGIE ÎN FUNCŢIE DE
VÂRSTĂ

a. În copilărie.
• Simptomele sindromului Asperger pot fi foarte variate
neexistând doi copii care să prezinte o simptomatologie identică.
De obicei primele semne sunt observate de către părinţi în
momentul în care copilul începe să meargă la gradiniţă unde
este necesară interacţiunea cu alţi copii. În acest context va
întâmpina dificultăţi în a-şi face prieteni şi în a se implica în
diferitele activităţi. De asemenea vor putea fi sesizate: unele
aspecte particulare legate de modul formal de a vorbi, mai
imatur pentru vârstă; unele expresii şi posturi aparte; o
preocupare excesivă pentru activităţi de genul rezolvare de
puzzle-uri, proiectare de case, pasiune pentru astronomie etc.
 În copilărie
• Unii dintre pacienţi prezintă o capacitatea de
memorare dezvoltată şi abilităţi remarcabile în
domeniul matematicii ( cunoaşterea şi manevrarea
unor cifre, formule, numere de telefon, coduri poştale).
Concomitent , dezvoltarea motorie poate fi întârziată şi
apar dificultăţi în recunoaşterea unor modificări
subtile în ceea ce priveşte tonul şi accentul conversaţiei
( de exemplu glumele sau comentariile sarcastice).
În copilărie
 În adolescenţă şi la adultul tânăr

• Majoriatea simptomelor persistă în timpul adolescenţei

şi cu toate că bolnavul poate începe să deprindă
abilităţi de interacţiune socială, dificultăţile de
comunicare rămân. Adolescentul se va simţi diferit de
ceilalţi şi acest lucru va determina o reticenţă în
abordarea celor de vârsta lui. Datorita faptului ca
ceilalţi adolescenţi acordă o mare importanţă integrării
în grup, efortul de integrare al celor cu sindrom
Asperger poate deveni frustrant şi epuizant din punct
de vedere emoţional. Pot fi imaturi, in raport cu vârsta
biologică şi pot fi naivi şi excesiv de încrezători ceea ce
îi face vulnerabili la batjocura celorlalţi.
 În adolescenţă şi la adultul tânăr
• Dificultăţile relaţionale pot fi accentuate în cazul în
care coexistă tulburări asociate cu sindromul Asperger
cum ar fi: deficitul de atenţie şi hiperactivitatea,
tulburarea anxioasă, depresia, comportamentul
obsesiv- compulsiv şi tulburarea de anxietate socială.
Cu toate acestea unii adolescenţi sunt capabili să-şi
creeze şi să-şi cultive câteva prietenii de-a lungul anilor
de şcoală. Tendinţa lor de a respecta regulile şi
onestitatea lor caracteristică îi poate sprijini în a
excela pe plan civic.
 c. La maturitate

Sindromul Asperger este o afecţiune cronică şi la

unele cazuri se pot consemna
tendinţe de stabilizare şi
uneori se pot remarca şi ameliorări. De
regulă,
adulţii reuşesc să atingă o mai bună
înţelegere a propriilor defecte şi calităţi, mulţi
dintre ei ajungând să se căsătorească .
 c. La maturitate
• Unii subiecţi cu sindrom Asperger au o
excelentă memorie şi capacitate de concentrare
ceea ce le cresc şansele unei educaţii
universitare şi a unei cariere de succes; par a fi
fascinaţi de tehnologie şi în consecinţă opţiunea
lor cea mai frecventă în alegerea carierei este
aceea de inginer, sau altceva din domeniul
ştiinţific.
 INVESTIGAŢII ŞI TRATAMENT

• Fiind o tulburare de dezvoltare în cadrul căreia individul

întâmpină dificultăţi în a comunica, stabilirea
diagnosticului se face prin culegerea de informaţii din
surse multiple:de la părinţi, medici, profesori şi de la alte
persoane implicate în îngrijirea şi supravegherea
copilului.
• Vor fi atent analizate: istoricul medical al copilului, datele
despre dezvoltarea motorie, a limbajului, despre domeniile
de interes ale acestuia şi asupra interacţiunilor sociale.
• Pot fi utilizate testele psihologice prin care se evaluează
QI-ul ,abilităţile de învăţare şi cele motorii,
personalitatea, abilităţile de comunicare.
INVESTIGAŢII ŞI TRATAMENT
• Se vor testa şi aspectele non-verbale, gradul de
dezvoltare al limbajului şi se vor urmări tonul
intensitatea şi accentele utilizate de copil. În
cadrul evaluării psihiatrice, medicul va
observa copilul atât la şcoală cât şi acasă
pentru a depista şi eventualele afecţiuni
asociate. Pentru stabilirea corectă a
diagnosticului se vor folosi criteriile DSM-IV-
TR, sau ICD-10.
 Intervenţia terapeutică
constă în primul rând în educarea părinţilor în vederea
creşterii flexibilităţii, creativităţii şi dorinţei de a
învăţa. Se recomandă mai puţine schimbări în rutina
zilnică, mai puţin stres şi confuzie pentru copil. Mulţi
indivizi cu acest sindrom se descurcă mai bine cu stilul
de predare verbal (adică expunere la cuvinte fără
gestică).Este foarte utilă o expunere directă şi concisă .
Trebuie avut în vedere faptul că cei cu sindrom
Asperger au frecvent dificultăţii în viziunea de ansamblu
asupra lucrurilor şi au tendinţa de a se concentra mai
mult pe amănunte.
 Intervenţia terapeutică
• Atenţia acestor copii este foarte distractibilă .De exemplu
zgomotele de fond, precum ticăitul ceasului sau sunetul
neonului pot distrage atenţia copilului. De aceea se recomandă
identificarea şi anihilarea factorilor ce distrag atenţia
copilului .Pentru ameliorarea abilităţilor sociale se va asigura
copilului un anturaj, încredere în sine prin jocuri , prin
asumare de roluri şi prin studierea comportamentului uman
din cadrul unor filme sau emisiuni de la la televizor pentru a
facilita astfel înţelegerea sentimentelor celorlalţi. Se
recomandă realizarea unei rutine zilnice în ceea ce priveşte
rezolvarea temelor de casă prin stabilirea unei perioade fixe şi
a unei locaţii precise ( exemplu: biroul din camera copilului).
 INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ

• Inteligenţa măsurată prin coeficientul intelectual este

mai aproape de mental şi este valorificată mai ales în
şcoală şi la universitate. Inteligenţa emoţională este mai
aproape de sentimente, de spontaneitate, de creativitate
şi de relaţiile interpersonale. Pentru dezvoltarea acestei
inteligenţe, sunt importante două elemente: simpatia si
empatia. Primul element, simpatia, este capacitatea de
a ne identifica cu experienţele şi emoţiile pe care le
trăieşte persoana din faţa noastră ca şi cum ne-am
identifica cu acea persoană atunci când plânge, râde,
sau îi este frică. Nu trebuie să uităm de acest "ca şi
cum".
INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ

• Al doilea element important este empatia

propriu-zisă, care este capacitatea de a te
detaşa de celălalt, de a nu te identifica pentru a
evita amestecul emoţiei proprii cu a celuilalt
sau a problemei personale cu problema
celuilalt , pentru a fi astfel şi mai capabili de a-l
intui, de a-l înţelege şi de a-l ajuta pe celalalt.
Aceste două elemente în general lipsesc de la
persoanele cu sindromul Asperger ,
îngreunându-le astfel comunicarea cu ceilalţi.
INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ

este capacitatea de a simţi sentimentele (frică, bucurie, furie,

tristeţe) şi senzaţiile corporale (tensiune, destindere,
prospeţime, căldură, culoare, zgomote, contactul pielii,
etc.), de a fi conştient de toate aceste senzaţii şi sentimente;
de a le exprima, de a le identifica, de a le comunica cuiva,
de a controla şi
integra nevoile sale în comportamente coerente,
adaptându-le realităţii exterioare ,
de a observa şi de a intui sentimentele şi nevoile celorlalţi
pentru a dezvolta relaţii mai armonioase bazate pe
recunoaştere reciprocă. La acest capitol ,,aspergerienii”
sunt deficitari, neavând dezvoltată acea theory of mind.
 INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ
• Cu toate acestea printr-o atitudine adecvată din partea
anturajului , printr-o educaţie care să pună accentul pe
talentele lor unice şi o şansă corectă de a reuşi pe cont
propriu, aceşti copii pot să realizeze lucruri măreţe.
Daca sunt trataţi ca nişte handicapaţi, direcţionaţi
exclusiv spre şcoli speciale şi nu li se va da o şansă
rezonabilă în viaţă, milioane de minţi sclipitoare şi
creative vor fi pierdute. De aceea ei reprezintă o
responsabilitate pentru cei din jurul lor pentru a le
asigura o lume în care abilităţile a lor să le fie preţuite.
 SINDROMUL GENIILOR
• După cum am menţionat sindromul Asperger face parte din
tulburările spectrului autist. Se consideră că IQ-ul celor cu
această tulburare este situat undeva între limitele normalului şi
genialitate. Se fac speculaţii conform cărora nume mari
ca :Albert Einstein şi Isaac Newton ,precum şi alţi oameni de
ştiinţă şi muzicieni ar fi fost afectaţi de sindromul Asperger.
• Nu se cunoaşte exact numărul exact al persoanelor afectate,
dar conform unor estimări recente se pare că rata ar fi de 1 la
300 de naşteri. În general se admite că această tulburare este
subdiagnosticată.
• Vor fi discutate în continuare cazurile a trei personalităţi :
Isaac Newton, Albert Einstein si Kim Peek.
 Albert Einstein

- S-a născut la 14 martie 1879, în Ulm, Germania -

având rezidenţa în Elveţia, Italia şi SUA
-A descoperit mai întâi Teoria Relativităţii restrânse,
pentru ca după 10 ani să descopere Teoria Relativităţii
Generale, teorie ce stă la baza funcţionarii bombei
atomice cu fuziune
- A adus contributii la Mişcarea Browniana şi Efectul
Fotoelectric
- -În 1921 a primit Premiul Nobel pentru Fizică
- A murit pe 18 aprilie 1955, în Princeton, New Jersey ,
SUA.
 Albert Einstein
• Cercetatori de la Universităţile Cambridge şi Oxford, au
stabilit că marii oameni de ştiinţă Albert Einstein şi Isaac
Newton sufereau de sindromul Asperger. Ei erau
consideraţi de către persoanele din anturajul lor ca fiind
destul de excentrici. Aveau momente îndelungate de
letargie, de lipsă de socializare, urmate de momente de
vioiciune în care deveneau vorbăreţi. Erau preocupaţi de
topica frazei şi din acest motiv vorbeau mai rar. Cercetările
ulterioare au demonstrat că Einstein, descoperitorul teoria
relativităţii, încă de mic copil era un singuratic şi era
obsedat de faptul că era bolnav . Era aproape tot timpul
confuz şi nu se înţelegea aproape nimic din ce vorbea.
 Albert Einstein

Mai târziu, însă, vorbea mult şi se descărca pe

politicienii vremii, exclusiv într-un mediu de apropiaţi.
Einstein a continuat să prezinte semnele tulburării pe
tot parcusrsul vieţii sale. "Pătimaş în dragoste, dar şi în
atacurile împotriva justiţiei, savantul era modelul
perfect de bolnav de sindromul Asperger", declara
profesorul Simon Baron-Cohen, de la Universitatea din
Cambridge, într-un interviu acordat Magazinului New
Scientist.
 Isaac Newton

• - S-a născut pe 4 ianuarie 1642, în localitatea Woolsthorpe by

Colsterworth, Lincolnshire, Marea Britanie
• - A descoperit în fizică: Newtonul (N), unitatea de măsura a greutăţii,
în sistemul internaţional, Newton-metru (Nm), unitatea de măsură a
momentului forţei; Tubul lui Newton, prin care a demonstrat că în
vid obiectele cu mase diferite cad cu aceeaşi viteză; Legile lui Newton,
referitoare la miscarea mecanica.
• - În matematică: Binomul lui Newton; calculul diferenţial şi integral ;
• -În optică: Inelele lui Newton, care arată fenomenul de interferenţă;
Discul lui Newton, cu care se demonstrează ca suprapunând toate
culorile din spectru, se formează lumina albă ; --Legea Universala a
Gravitaţiei .
• - A murit pe 31 martie 1727, la Kensigton, în apropiere de Londra.
 Isaac Newton
• În ceea ce-l priveşte pe Newton, şi acesta prezenta
probleme similare. El vorbea mult, era absorbit de
munca sa şi de multe ori uita să mănânce. Uneori era
lipsit de entuziasm, apatic, iar alteori era irascibil cu cei
câţiva prieteni pe care îi avea. Chiar dacă nu era nimeni
în atelierul său, să-i asculte discursurile, Newton
vorbea singur în camera goală. La 50 de ani a avut
unele manifestări de depresie şi chiar de paranoia. Cei
care-l înconjurau îi atribuiau toate aceste manifestări,
gradului înalt de inteligentă, fără să cunoască
sindromul Asperger.
 Isaac Newton
• "Imaginea geniului care nu socializează şi care are un
comportament neobişnuit faţă de societate nu este
departe de sindromul de autism", spunea doctorul
Glen Elliott, un psihiatru de la Universitatea din
California, la un seminar din San Francisco.
"Nerăbdător cu intelectualii înceţi la minte, îndrăgostit
de propria-i persoana şi dornic de a deţine puterea,
Newton a devenit un om dificil şi aproape izolat de
lume". Cât despre Einstein, psihiatrul american a
afirmat că savantul avea uneori, un simţ al umorului
foarte dezvoltat, însuşire pe care o pot avea şi bolnavii
de autism.
 Kim Peek

• S-a născut la 11 noiembrie 1951. El avea macrocranie şi

i s-au pus diferite diagnostice. Când avea nouă luni,
părinţii săi l-au dus pe acesta la neurologul Fran Peek,
pentru stabilirea unui diagnostic. Acesta i-a pus
diagnosticul de retard grav ,cu un prognostic rezervat
în ceea ce priveşte posibilitatea de a merge sau învăţa
sugerând părinţilor să-l instituţionalizeze . Aceştia însă
nu au urmat recomandarea şi l-au înconjurat cu toată
dragostea de care erau capabili. Astfel, la vârsta de 16-
20 de luni, Kim memora orice carte care îi era citită,
sau pe care mai târziu o citea o singură dată.
 Kim Peek
• La vârsta de trei ani, Kim şi-a întrebat părinţii
ce înseamnă cuvântul "confidenţial", iar când
aceştia i-au spus, în glumă, să caute în
dicţionar, chiar aşa a făcut, găsind cuvântul şi
citindu-i semnificaţia. Cu toate acestea, Kim nu
a putut merge până la vârsta de 4 ani, deşi la
acea vârstă era obsedat de numere şi de
aritmetică .Totodată era fascinat de cărţile de
telefon, de miile de numere. Până a împlinit 6
ani, Kim citise 250 de cărţi.
 Kim Peek
• La vârsta de 14 ani a obţinut diploma de bacalaureat, după care au
urmat o serie întreagă de studii universitare. Totuşi, din cauza afecţiunii
sale, Kim nu putea lucra decât cu ziua, având diverse slujbe uşoare. El era
complet dependent de tatăl său, Fran, care îl însoţea peste tot si care-l
ajuta să depăşească diversele probleme pe care le avea.
• Cercetătorii de la NASA au anunţat că îl studiază pe bărbatul care a
inspirat personajul interpretat de Dustin Hoffman în filmul "Rain Man"
din 1988 (distins cu premiul Oscar). Aceştia au fost intrigaţi de abilitatea
neobişnuită a acestuia de a memora aproape orice şi de a efectua calcule
aproape imposibile pentru un om normal. A reuşit să memoreze până în
prezent peste 7.600de cărţi. Iar aptitudinile sale nu se opreau aici. El era şi
un geniu al matematicii, reuşind în câteva secunde să facă calcule
complexe, ca de exemplu să adune coloane de numere de telefon sau să
calculeze anul pensionării unei persoane având doar data naşterii.
 Kim Peek
• Cunoscut de mulţi sub numele de
<<Kimputer>>, ştia aproape totul despre
domenii ca: istoria universală şi a Statelor
Unite, oameni şi lideri celebri, sport, programul
spaţial, filme şi muzică din filme, actori, Biblia,
coduri poştale şi multe altele, totalizând 14
domenii în care era considerat geniu".
• Viaţa sa a luat o turnură diferită după apariţia
filmului Rain Man.
Kim Peek-Model pt.Rainman
 Kim Peek-Model pt.Rainman
• Pentru a realiza rolul din filmul Rain Man, Dustin
Hoffman şi-a petrecut un timp printre autişti, inclusiv
cu familia lui Kim. El a dorit ca Peek să cunoască mai
multe persoane (până la 37 de ani nu intâlnise decât 20
de oameni) pentru a împărtăşi extraordinarele sale
cunoştinţe lumii. Kim a devenit mai încrezător şi a
putut să se întâlnească cu diverşi oameni. El a fost
solicitat să apară în faţa studenţilor, medicilor etc. De
asemenea a apărut şi la numeroase posturi de
televiziune în diverse emisiuni ca :Good Morning
America, 20/20 etc. Ca rezultat, Kim a devenit mult
mai sociabil şi a devenit mai încrezător .
 Kim Peek
• Unul dintre motto-urile lui Kim Peek
este :"Recunoaşterea şi respectarea diferenţelor dintre
oameni, precum şi tratarea fiecăruia după cum am
vrea noi să fim trataţi, ne va ajuta să transformăm
lumea în care trăim într-una mai bună. Să vă pese; fiţi
cei mai buni. Nu trebuie sa fi handicapat ca să fi diferit.
Cu toţii suntem diferiţi!". Un renumit om de ştiinţă
care a discutat cu Kim Peek a declarat că nu crede că
cineva poate petrece cinci minute cu Kim fără să
perceapă apoi altfel lumea şi fără să-şi schimbe părerea
despre sine şi despre potenţialul fiinţei umane.
Portretul lui M.
 Portretul lui M.
• Un alt caz care merită menţionat este cel al fiului criticului literar Matei
Călinescu, profesor american de origine română de literatură comparată la
Indiana University din Bloomington. Tata, prieten şi scriitor surprinde diferite
ipostaze şi personaje care au gravitat în jurul fiului său Matthew,(,, Portertul
lui M”).
• Domnul M. A fost diagnosticat cu sindrom Asperger şi epilepsie, decedând
înainte de împlinirea vârstei de 26 de ani. Cartea este scrisă sub forma unui
impresionant jurnal care a relatat cu acurateţe fazele prin care au trecut atât
copilul cât şi părintele în momentul în care au conştientizat că ,,există o
problemă”. Autorul a descris în amănunt senzaţiile şi trăirile care l-au marcat,
atunci când şi-a dat seama că fiul său nu se dezvolta în acelaşi ritm cu ceilalţi
copii, şi că era diferit de restul prietenilor săi prin prisma limbajului şi
comportamentului social. Autorul a relatat că a reuşit după mari eforturi să
descopere lumea interioara a fiului său. Aceasta biografie a lui M.nu este doar
o carte subiectivă din sfera beletristicii, ea putând fi utilizată ca un ghid pentru
părinţi care s-ar putea confrunta cu o astfel de situaţie .
„Matei”
 „Matei”

• În fine un caz din experienţa personală , pe nume „Matei” pe care

l-am prezentat pe larg la Congresul SNPCAR de la Timişoara din
anul 2003.Este vorba despre un adolescent în vârstă de 15 ani la
data stabilirii diagnosticului de sindrom Asperger ,cu abilităti
plastice exceptionale în domeniul picturii şi graficii.
• Adolescentul a făcut sute de desene si picturi în
cărbune ,respectiv,tempera,având câteva teme
preferate:peisaje,măsti,clădiri,interioare,portrete,lumea
spectacolului,natură statică,etc.El a dovedit o mare sensibilitate
artistică,consecutivă unei percepţii particulare asupra
lucrurilor,unei memorii vizuale excepţionale şi unei propensiuni
pentru contrastul lumină-întuneric.Toate lucrările au fost create
după o lună de la introducerea unui tratament cu Prozac,în doză
de 20 mg/zi.
“Desenele lui Matei”
“Desenele lui Matei”
“Desenele lui Matei”
“Desenele lui Matei”
 CONCLUZII
DESI MAJORITATEA CAZURILOR DE
S.ASPERGER AU DIFICULTATI IN
RELATIONAREA SOCIALA SI PAR
FOARTE STANGACI SI NEAJUTORATI
EXISTA SI O MINORITATE CU
ABILITATI EXCEPTIONALE IN
DOMENIUL STIINTELOR SAU
ARTELOR, FIIND CU ADEVARAT
GENIALI!
VA MULTUMIM !