DOSAR DOCUMENTAR:

SINDROMUL ASPERGER

Generalitati

Reprezintă tulburări pervasive de dezvoltare, tulburări din spectrul autist, o formă

mai ușoară a autismului.

Nu se vindecă de la sine odată cu trecerea timpului (prin maturizare).

Proporția este de 4 băieți la o fată, între 1-4 la mie între copii.

Se pare că au suferit de acest sindrom Charles Darwin și Albert Einstein.

Sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care

individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala.
Oamenii cu sindrom Asperger au unele manifestari de autism (concentrare
anormala asupra propriei persoane, caracterizata prin tulburari grave de
comunicare, dificultati de concentrare si interactiune sociala), in special abilitati
sociale slabe si tendinta spre rutina. Totusi, spre deosebire de cei cu autism, copiii
cu sindromul Asperger incep sa vorbeasca in jurul varstei de 2 ani (varsta la care se
dezvolta vorbirea in mod normal). Nivelul lor de inteligenta este normal sau
superior normalului.

Ambele afectiuni apartin de un grup de boli numit "Tulburari Globale de

Dezvoltare". Un studiu recent realizat intr-o comunitate de 76.000 de indivizi din
SUA a detectat faptul ca 3 din 1000 de copii sunt afectati de sindromul Asperger.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Cauze
1
 3. Simptome
4. Investigatii
5. Tratament - Generalitati
6. Profilaxie
7. Tratament ambulatoriu

Cauze

Nu se cunoaste cauza exacta a sindromului Asperger. Sindromul Asperger tinde sa

fie transmis pe cale genetica (tendinta ca boala sa fie regasita la mai multi membrii
ai unei familii), cu toate ca cercetatorii nu au descoperit exact care este gena
vinovata. Multi specialisti considera ca exista si alti factori ce tin de mediul
individului, care ar putea juca un rol in producerea bolii, cu toate ca cercetatorii,
studiind mai multi dintre acesti factori incriminati, inclusiv vaccinurile, nu au
descoperit o cauza clara.

Simptome

Exista mai multe simptome prin care ar putea sindromul Asperger sa se manifeste.
Copilul poate avea simptome variate ca si intensitate, de la usoare pana la severe
si, de asemenea, se pot manifesta cateva sau mai multe dintre acestea. Datorita
varietatii largi a simptomatologiei, nu exista doi copii cu sindrom Asperger care sa
se manifeste la fel.

Simptome in timpul copilariei

Parintii remarca de obicei, simptomele sindromului Asperger in momentul in care

copilul lor incepe sa mearga la gradinita si sa interactioneze cu alti copii.

Acesti copii afectati de sindromul Asperger pot sa se manifeste in urmatoarele

moduri:

 incapacitatea de a invata tehnici de interactiune sociala si lipsa unor abilitati

sociale innascute, precum capacitatea de a "citi" limbajul trupului, de a
incepe si mentine o conversatie si de a-si astepta randul pentru a vorbi
 ii displace orice schimbare in rutina zilnica

2
  lipsa de empatie (capacitatea de a recunoaste si a relata emotiile la cei din
jur)
 incapacitatea de a recunoaste modificari subtile in tonul si accentul
conversatiei, prin care vorbitorul schimba sensul unei relatari; astfel, copilul
nu va putea intelege o gluma, sau un comentariu sarcastic va fi perceput ca
atare; de asemenea, relatarile lui vor fi lipsite de tonuri, accente si intonatie
si, astfel, vor fi dificil de inteles
 poate avea un mod formal de a vorbi care este prea avansat comparativ
varstei sale
 poate evita sa priveasca direct in ochii celor din jur
 poate avea expresii si posturi aparte
 poate fi preocupat doar de unul sau cateva lucruri despre care stie foarte
multe; multi copii cu sindromul Asperger par a fi interesati excesiv de
activitati neobisnuite, precum rezolvarea de puzzle-uri, proiectarea de case,
desenarea unor scene extrem de detaliate sau pot fi pasionati de astronomie
 pot sa vorbeasca mult, de obicei despre subiectul favorit; este des intalnit
monologul; gandurile private sunt frecvent exteriorizate
 este posibil sa aiba o dezvoltare motorie intarziata; copilul poate invata mai
greu modul de utilizare a furculitei si a linguritei, de a merge pe bicicleta sau
cum sa prinda o minge; poate avea un mod ciudat al mersului, iar scrisul de
mana este frecvent deficitar
 poate fi extrem de sensibil si sa reactioneze exagerat la zgomote de
intensitate mare, la lumini, la gusturi intense sau texturi aparte
 poate avea o capacitate de memorare dezvoltata si abilitati aparte in
matematica; copilul poate fi capabil sa memoreze date, formule si numere de
telefon cu o neobisnuita acuratete in ceea ce priveste detaliile.

Cu toate ca aceasta afectiune este in multe moduri asemanatoare cu autismul,

copilul cu sindromul Asperger are, in mod tipic, abilitati normale spre avansate ale
limbajului si intelectului. De asemenea, cei cu sindrom Asperger, in mod tipic,
intampina dificultati in a-si face prieteni si in a se implica in activitati sociale.

Simptome in adolescenta si la adultul tanar

3
Majoritatea simptomelor persista in timpul adolescentei si, cu toate ca bolnavul
poate incepe sa deprinda abilitati de interactiune sociala, dificultatile in comunicare
raman. Probabil ca vor avea in continuare dificultati in a intelege comportamentul
anturajului.

Adolescentul cu sindrom Asperger, precum ceilalti adolescenti, va dori sa-si faca

prieteni, dar se poate simti timid sau intimidat la abordarea celor de varsta lui. Se
va simti diferit de ceilalti. Datorita faptului ca ceilalti adolescenti pun mare pret pe
a fi si a arata "de gasca", efortul de a se integra poate deveni frustrant si epuizant
emotional pentru adolescentii cu sindrom Asperger. Pot fi imaturi, comparativ cu
varsta lor biologica si pot fi naivi si prea increzatori, ceea ce ii va face tinte usoare
pentru batjocura si cicalire.Toate aceste dificultati pot determina adolescentii cu
sindrom Aspernger sa devina izolati si retrasi din punct de vedere social si sa
sufere de depresie si anxietate.

Totusi, unii dintre adolescentii suferinzi de sindromul Asperger, sunt capabili sa-si
creeze si intretina cateva prietenii de-a lungul anilor de scoala. Unele dintre
trasaturile clasice ale sindromului Asperger pot functiona in beneficiul
adolescentului. Adolescentii cu sindrom Asperger sunt in mod tipic dezinteresati in
a urmarii normele sociale si de a gandi dupa niste norme conventionale, permitand
dezvoltarea unei gandiri creative si urmarirea unor interese si scopuri originale.
Tendinta lor de a agrea regulile si, de asemenea, onestitatea lor caracteristica, ii
poate sprijini in a excela la scoala si pe plan civic.

Simptomele adultului

Sindromul Asperger este o afectiune prezenta pe toata durata vietii, cu toate ca are
tendinta de a se stabiliza cu timpul si, de asemenea, uneori se remarca ameliorari.
De obicei adultii reusesc sa atinga o mai buna intelegere a propriilor defecte si
calitati. Sunt capabili sa acumuleze abilitati sociale si sa invete cum sa reactioneze
in societate, in functie de comportamentul anturajului. Multi oameni cu sindromul
Asperger se casatoresc si au copii.

Unele calitati care sunt tipice sindromului Asperger, precum memoria excelenta si
capacitatea de concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei
4
cariere de succes. Multi oameni cu sindrom Asperger par fascinati de tehnologie si
optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea de inginer. Totusi, cariera
in domeniul stiintific este, fara indoiala, singura in care acestia exceleaza. Intr-
adevar, multe personalitati istorice au avut simptome ale sindromului Asperger,
inclusiv Wolfgang Amadeus Mozart, Albert Einstein, Marie Curie si Thomas
Jefferson.

Boli asociate

Multi copii cu sindrom Asperger au boli asociate si pot avea si simptomele

acestora. Printre afectiunile asociate se numara:

 tulburarea caracterizata de deficitul de atentie si hiperactivitate

 tulburare anxioasa
 depresie (mai ales la adolescenti)
 comportament obsesiv-compulsiv
 tulburarea de anxietate sociala.

Investigatii

Sindromul Asperger este o tulburare a dezvoltarii, prin care individul intampina

dificultati in a intelege cum sa interactioneze din punct de vedere social. Stabilirea
diagnosticului se realizeaza cel mai bine prin culegerea de informatii de la parinti,
medici, profesori si alti indivizi implicati in ingrijirea si supravegherea copilului,
caci acestia sunt cei care cunosc cel mai bine comportamentul copilului.
Diagnosticul de sindrom Asperger se stabileste atunci cand se intalnesc anumite
criterii. Acestea includ:

• interactiuni sociale defectuoase (izolare, indiferență, lipsă de comunicare,

iritabilitate)
• comportament, interese si activitati neobisnuite
• limbaj dezvoltat normal
• lipsa tulburarilor in dezvoltarea abilitatilor de autoingrijire si a curiozitatii
fata de mediul inconjurator.

5
Specialistii in domeniu vor analiza istoricul medical al copilului si vor obtine
informatii in ceea ce priveste dezvoltarea acestuia, inclusiv date despre dezvoltarea
motorie, a limbajului, despre domeniile de interes ale copilului si a interactiunilor
de natura sociala. De asemenea, specialistul se va interesa despre sarcina si despre
istoricul medical in familie (ce alte boli au fost prezente la rudele directe ale
copilului afectat).

Specialistul poate investiga copilul pentru a stabilii daca simptomatologia se

datoreaza sindromului Asperger.

Se pot indica urmatoarele forme de evaluare:

 test psihologic prin care se evalueaza intelectul si capacitatea de invatare,

IQ-ul (coeficient de inteligenta) si abilitatile motorii; se poate realiza, de
asemenea, un test de personalitate
 evaluarea capacitatii de comunicare, prin care se testeaza gradul de
dezvoltare a limbajului; copiii se testeaza pentru a evidentia capacitatea lor
de intelegere si de utilizare a limbajului in comunicare; de asemenea se
testeaza si formele non-verbale de comunicare, alaturi de limbajul non-
literal, precum umorul sau metafora; se vor urmarii tonul, intensitatea si
accentele utilizate de copil
 examinare psihiatrica prin care specialistul va evalua relatiile copilului cu
familia si apropiatii, reactia la situatii noi si capacitatea acestuia de a intelege
sentimentele celorlalti, precum si comunicarea indirecta, cum ar fi sarcasmul
si cicalirea; medicul psihiatru va observa copilul acasa si la scoala; de
asemenea se vor investiga si alte posibile afectiuni, precum anxietatea si
depresia, tulburari care se regasesc frecvent la cei cu sindromul Asperger.

La momentul stabilirii diagnosticului, medicul specialist va concluziona daca

copilul intruneste criteriile de diagnostic publicate in Manualul de Diagnostic si
Statistica a Bolilor Mentale (DSM-IV-TR), publicatie ce apartine de Asociatia
Americana de Psihiatrie.

Tratament – Generalitati

6
Intentia tratamentului in cazul sindromului Asperger, este de a inbunatatii
abilitatile copilului de a interactiona si de a deveni astfel, eficient in societate si
capabil sa se autointretina. Deoarece fiecare pacient suferind de sindrom Asperger
este unic in ceea ce priveste numarul si severitatea simptomelor, tratamentul ar
trebui sa fie destinat nevoilor individuale ale pacientului si disponibile in functie de
resursele familiei. Tratamentul specific se bazeaza pe simptome.

Obtinerea serviciilor

Se poate incepe prin contactarea scolilor, in scopul de a afla ce fel de servicii sunt
disponibile pentru copil. Fiecare copil are dreptul la educatie. Legile obliga scolile
sa puna la dispozitie serviciu educational pentru copiii cu inabilitati, copiii cuprinsi
intre 3 si 21 de ani.

Se poate discuta cu personalul scolii pentru a se stabilii programul educational

individual si scopurile acestuia. Programele educationale individuale sunt create
pentru a se potrivi la nevoile copilului, bazandu-se pe gradul de dezvoltare al
acestuia.

Programe scolare

Se vor analiza mai multe scoli pentru a se stabilii care dintre acestea se potriveste
cel mai bine cu nevoile copilului. Criterii pentru alegerea scolii:

 se lucreaza cu grupuri de copii restranse ca numar

 exista un specialist in comunicare, specialist care poate ajuta la dezvoltarea
abilitatilor sociale
 exista oportunitatea de a interactiona social intr-o forma organizata si
supravegheata
 se insista pe acumularea de deprinderi utile in viata reala si se incurajeaza
interesele si talentele speciale ale copilului
 se doreste individualizarea curriculei scolare (programa scolara)
 exista indrumatori care se isi pot concentra activitatea pe confortul
emotional al copilului si care pot constitui ca o legatura a acestuia cu familia

7
  exista entuziasm si respect pentru diversitate si exista compasiune pentru
elevi.

Parintele ar trebui sa fie mereu informat despre cum decurg lucrurile la scoala. Se
poate scrie ca un fel de jurnal, in care parintii si profesorii isi noteaza alternativ
observatiile in ceea ce priveste copilul afectat de sindromul Asperger si, astfel, se
poate realiza o mai rapida si eficienta evaluare a modului in care copilul evolueaza.

Strategii de tratament

Tratamentul se centreaza pe imbunatatirea modului de comunicare, a abilitatilor

sociale si a modului de comportament a copilului. Programul de tratament poate fi
ajustat frecvent, pentru a se optimiza strategiile de abordare a copilului.

Se va insista pe calitatile copilului, prin incurajarea acestuia de a explora domeniile

de interes. Integrarea in grupuri de copii orientati spre anumite activitati comune,
precum si consilierea tintita pot fi de ajutor. Copiii cu sindrom Asperger care
sufera si de alte afectiuni precum cele enumerate mai sus, pot fi mai solicitanti
pentru parintii care deja intampina dificultati cu un copil cu nevoi speciale. Aceste
boli auxiliare pot necesita tratament medicamentos specific, precum si alte forme
de terapie.

Profilaxie

Cercetatorii nu au descoperit inca, un mod de a preveni sindromul Asperger. Unele

grupuri sustin ca vaccinul rubeola-rujeola-varicela provoaca aparitia sindromului
Asperger si autismul. Dar numeroase studii nu au putut dovedi legatura dintre
aceste afectiuni si vaccinul mai sus amintit. Medicii recomanda imunizarea
copilului, deoarece lispa acestei masuri profilactice pune in pericol atat individul,
cat si restul comunitatii in a dezvolta boli grave si, uneori, chiar letale.

Tratament ambulatoriu

Parintele trebuie informat in ceea ce priveste sindromul Asperger si are obligatia sa

ofere un ambient placut si afectuos pentru copil. Parintele trebuie sa constientizeze

8
ca, la fel ca si in cazul celorlalti, copilul sau are atat calitati cat si defecte si ca
acesta are nevoie de sprijin, rabdare si intelegere pe cat de mult posibil.

Un element extrem de important este autoeducarea parintelui in ceea ce priveste

boala copilului si in a afla care sunt perspectivele de viitor, pentru ca asa va putea
sa-l ajute sa devina un individ independent. De asemenea, parintele va cere sfaturi
medicului de familie, specialistilor si organizatiilor destinate celor bolnavi cu
sindromul Asperger.

Se recomanda flexibilitate, creativitate si dorinta de a invata permanent din partea

parintilor, in cazul cresterii unui copil cu sindrom Asperger.

Strategii generale pentru a avea succes

Copiii cu sindrom Asperger beneficieaza de pe urma rutinei zilnice in ceea ce

priveste servirea mesei, facerea lectiilor si ora fixa de culcare. De asemenea acestia
agreaza regulile si cerintele constante, care pentru ei semnifica mai putin stres si
confuzie.Multi indivizi suferinzi de sindrom Aspenger, se descurca mai bine cu
stilul de predare verbal (adica expunere in cuvinte, fara gestica). O expunere
directa, concisa si fara ocolisuri este de asemenea utila.

Bolnavii cu sindrom Asperger au frecvent dificultati in a vedea lucrurile in

ansamblu si au tendinta de a se concentra pe elemente mai mici, componente ale
intregii probleme. Din acest motiv indivizii cu sindrom Asperger beneficieaza cel
mai bine de stilul de predare in care se prezinta separat elementele unui intreg si
astfel, treptat, copilul va percepe imaginea de ansamblu (copiii neafectati inteleg
mai bine atunci cand li se preda mai intai imaginea de ansamblu, iar apoi sunt
studiate elementele acesteia separat). Pot fi de ajutor si expunerile sub forma de
imagini, scheme si material scris.

Trebuie stiut ca zgomotele de fond, precum ticaitul ceasului sau zumzetul neonului
pot fi elemente ce distrag atentia copilului. Copii cu sindrom Asperger se
maturizeaza mai lent. De aceea nu trebuie sa se solicite un comportament specific
varstei biologice.Se va incerca identificarea si evitarea factorilor ce distrag atentia

9
copilului. Copilul va fi pregatit pentru situatii dificile si va fi invatat cum sa le
manipuleze.

Strategii pentru dezvoltarea abilitatilor sociale

E posibil ca individul sa nu inteleaga normele si regulile de ordin social pe care

ceilalti copii le percep mult mai natural. Se vor da explicatii clare pentru motivul
pentru care anumite moduri de comportament sunt solicitate si se vor impune
reguli pentru acestea.Se va incuraja copilul sa se uite in ochii celor din anturaj, in
momentul in care i se vorbeste si i se va explica motivul pentru care acest lucru
este necesar. Este indicat sa se ofere o mica recompensa in momentul in care
copilul foloseste o abilitate sociala, mai ales cand aceasta nu i s-a solicitat.

Se vor practica activitati precum jocuri sau sedinte de intrebari urmate de

raspunsuri, caci astfel copilul este nevoit sa astepte momentul cand sa vorbeasca si
sa asculte ce zic ceilalti.Prin jocuri in care cei implicati isi asuma diferite roluri si
prin studierea comportamentului uman vazut in filme sau la televizor, copilul va
intelege sentimentele celorlalti.Parintele isi va invata copilul cum sa recunoasca si
cum sa raspunda la anumite situatii in cadru social. I se pot oferi, ca ajutor,
anumite replici pe care sa le poata da in anumite situatii, ca atunci cand i se face
cunostinta cu o persoana noua. Tot prin joc cu personaje imaginare, copilul poate fi
invatat cum sa interactioneze.

In cazul in care copilul are tendinta de a fi singuratic, i se va asigura un

anturaj.Copilul va fi invatat notiuni precum cele de loc privat si public, pentru a
intelege, astfel, ce fel de comportament sa abordeze in anumite situatii. De
exemplu, imbratisarea poate fi nepotrivita la scoala, dar este permisa acasa.

Strategii in ceea ce priveste scolarizarea

Se vor utiliza sisteme vizuale, precum calendarele, listele si notitele, pentru a se

putea realiza o mai buna organizare a lectiilor. Copilul va fi orientat se respecte
programul de scoala. Inainte de a incepe anul scolar va fi revizuit cu copilul
programul zilnic.Copilul va fi protejat de cicaliri si batjocura anturajului. Se poate
vorbi cu profesorii si consilierii scolari, despre invatarea celorlalti copii despre ce
inseamna sindromul Asperger.

10
E indicata asezarea copilului alaturi de copiii care inteleg boala acestuia si nevoile
speciale pe care acesta le necesita. Tot acesti colegi mai intelegatori pot deveni
prietenii copilului si ii pot fi companioni in timpul pauzelor. Profesorului i se va
solicita integrarea copilului in activitati care ar putea sa-i puna in valoare calitatile,
precum cititul, scrisul dupa dictare si orele de arta (ex: pictura).

Se va incerca realizarea unei rutine zilnice in ceea ce priveste temele pentru acasa,
prin stabilirea unei perioade fixe din timpul zilei pentru aceasta activitate si prin
folosirea aceleiasi locatii (ex: biroul din camera copilului).

Se pot folosi recompense pentru motivarea copilului. I se poate permite sa se uite

la televizor sau sa se joace jocul favorit la calculator, cand acesta se comporta
bine.Unii copii cu sindromul Asperger au dificultati la scrierea de mana. Acest
lucru poate fi remediat prin scrierea temei pentru acasa la calculator.

http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatatea-mentala/sindromul-
asperger_28 accesat pe 1.02.2011

Autismul / Sindromul Asperger

Autismul / Sindromul Asperger este o disfuncţie de dezvoltare pe durata vieţii care
afectează modul în care un individ comunică şi relaţionează cu persoanele din jurul
lui.

Scurta descriere a Autismului/Sindromului Aspergers

Descriere detaliata a Autismului/Sindromului Aspergers

Caracteristici pozitive asociate cu Autismul/Sindromul Aspergers

Cum Autismul/Sindromul Asperger pot influenta invatarea, predarea si instruirea

11
Scurtă descriere a Autismului / Sindromului
Asperger

Autismul / Sindromul Asperger este o disfuncţie de dezvoltare pe durata vieţii care

afectează modul în care un individ comunică şi relaţionează cu persoanele din jurul
lui. Copiii şi adulţii cu autism / sindromul Asperger se confruntă cu dificultăţi în
interacţiunea socială de zi cu zi. Abilitatea lor de a dezvolta prietenii este în
general limitată datorită capacităţii lor de a înţelege expresia emoţională a
celorlalte persoane.

Descriere detaliată a Autismului / Sindromului

Asperger

Persoanele cu autism / Sindromul Asperger au deseori dificultăţi care însoţesc

procesul de învăţare, dar toţi indivizii au aceeași dificultate comună, aceea de a da
un sens lumii înconjurătoare. Efectele pe care autismul / Sindromul Asperger le are
asupra abilităţii unei persoane de a funcţiona într-un mediu de zi cu zi ca şi într-un
mediu de învăţare pot varia în funcţie de gradul dificultăţii.

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism (SDA) se pot confrunta cu un

număr de dificultăţi care le pot afecta studiile lor.

Persoanele cu autism / Sindromul Asperger se confruntă în general cu trei zone

principale de dificultăţi: acestea sunt cunoscute ca tripleta deteriorărilor:

• Interacţiunea socială – dificultatea în domeniul relaţiilor

sociale, de ex. ei par retraşi şi indiferenţi faţă de ceilalţi;
• Comunicarea socială – dificultatea în comunicarea verbală şi
ne-verbală, de ex. nu înţeleg pe deplin înţelesul gesturilor
obişnuite, expresiile feţei sau tonul vocii;
• Imaginaţia – dificultate în dezvoltarea abilităţilor
interpersonale şi imaginaţie, de exemplu având abilităţi
limitate imaginative, posibil copiate sau urmărite rigid şi în
mod repetat.

12
În plus faţă de această tripletă, sunt caracteristice deseori tipare de comportament
care se repetă şi care sunt rezistente pentru a fi schimbate în rutină.

Sindromul Asperger

Persoanele cu sindromul Asperger găsesc că este dificil să citeşti semnalele de

comunicare pe care cei mai mulţi dintre noi le iau de-a gata şi, ca rezultat,
comunică şi interacţionează cu alţii cu dificultate. Sindromul Asperger este o
formă de autism şi multe caracteristici ale autismului sunt comune sindromului
Asperger, incluzând:

• Comunicare cu dificultate – persoanele pot vorbi fluent dar

nu dau atenţie reacţiei persoanelor care îi ascultă; ei pot
vorbi ore în şir indiferent de interesul ascultătorului sau pot
părea insensibili la sentimentele acestora. Deşi au o abilitate
a vorbitului, persoanele cu sindrom Asperger pot părea mult
prea precişi sau glumele mult prea literate pot cauza
probleme aşa cum poate face şi limbajul exagerat, frazele
întoarse sau metaforele;
• Dificultate în formarea de relaţii sociale – spre deosebire de
persoanele cu autism clasic, care deseori par a fi retraşi şi
lipsiţi de interes faţă de lumea din jurul lor, multe persoane
cu sindromul Asperger doresc să fie sociabile şi se bucură de
contactul uman. Si asta deşi ei găsesc că este greu să
înţelegi semnele non-verbale, inclusiv expresiile faciale ceea
ce face mai dificil pentru ei să formeze şi să menţină relaţiile
sociale cu persoane care nu sunt conştiente de nevoile lor;
• Lipsa imaginaţiei şi a creativităţii – în timp ce deseori ei
excelează în a învăţa fapte şi figuri, persoanele cu sindrom
Asperger găsesc de multe ori că este greu să gândească într-
un mod abstract.

Persoanele cu sindrom Asperger au de obicei mai puţine probleme cu vorbitul

decât cei cu autism, deseori vorbesc fluent deşi cuvintele lor pot suna câteodată

13
formale sau bombastice. Persoanele cu sindrom Asperger nu au de obicei asociate
probleme de învăţare care pot fi asociate cu autismul.

Din această cauză multe persoane care au fost diagnosticate cu sindrom Asperger
în copilărie, au fost adesea şcolarizaţi şi, având suportul corect şi încurajare, au
făcut progrese educaţionale considerabile.

Persoanele cu sindromul Asperger dezvoltă de multe ori un interes obsesiv pentru

un hobby sau pentru a colecţiona. De obicei interesul lor implică aranjarea sau
memorarea unor fapte despre un anume subiect cum ar fi, de exemplu, orarul
trenurilor, câştigătorii de derbiuri sau dimensiunile catedralelor. Cu o încurajare
corectă, interesul poate fi dezvoltat astfel încât persoanele cu sindrom Asperger să
poată munci sau studia în zona lor de interes.

Persoanele pot găsi de asemenea o schimbare prin dezorganizare şi tulburare şi

deseori preferă să îşi organizeze ziua în conformitate cu un tipar stabilit. Dacă
lucrează cu ore bine stabilite atunci orice întârziere neaşteptată cum ar fi un trafic
aglomerat sau un tren întârziat, îi poate face neliniştiţi sau îi poate supăra.

Persoanele pot găsi de asemenea o schimbare prin dezorganizare şi tulburare şi

deseori preferă să îşi organizeze ziua în conformitate cu un tipar stabilit. Dacă
lucrează cu ore bine stabilite atunci orice întârziere neaşteptată cum ar fi un trafic
aglomerat sau un tren întârziat, îi poate face neliniştiţi sau îi poate supăra.

Caracteristici pozitive asociate cu Autismul /

Sindromul Asperger

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism (SDA) pot avea anumite avantaje

faţă de alte persoane în ceea ce priveşte unele zone ale experienţei şcolare, cum ar
fi de exemplu:

• Cele mai multe persoane gândesc că o viaţă socială ocupată

se interferează cu studiul lor. Aceasta este o problemă pe
care persoanele cu sindrom de disfuncţii de autism (SDA) nu
o au în general;

14
 • Unele persoane cu sindrom de disfuncţii de autism (SDA) au
unele amintiri neobişnuite şi/ sau afinităţi naturale pentru
computere – ambele putând asigura persoanei un început;
• Stilul oficial cerut pentru eseu academic în scris este de
obicei mult mai uşor de stăpânit decât o conversaţie
obişnuită;
• În general au abilitatea de a studia cu multă profunzime un
anumit domeniu;
• Pot fi foarte uşor motivaţi şi independenţi în studiul lor;
• Pot fi foarte singuratici;
• Sunt deseori originali şi creativi în ceea ce priveşte tiparele
gândite şi au o bună atenţie spre detaliu şi precizie.

Cum autismul / Sindromul Asperger pot influenţa

învăţarea, predarea şi instruirea

Persoanele cu autism pot avea de asemenea un număr de caracteristici care au un

impact negativ asupra modului lor de a învăţa; acestea pot include oricare sau toate
din următoarele:

• Dificultate în interacţiunea cu alţi elevi şi

profesori/instructori;
• Înţelegerea greşită sau naivă în cadrul interacţiunilor sociale;
• Anxietate în ceea ce priveşte interacţiunile sociale;
• Bazarea pe rutină şi o respingere a schimbărilor bruşte;
• Abilităţi precare organizaţionale;
• Pot fi uşor distraşi;
• Confuzie asupra informaţiilor relevante şi irelevante;
• Concentrare asupra unor detalii neadecvate.

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism se pot confrunta cu situaţii

problematice în ceea ce priveşte lucrul în grup datorită dificultăţii lor legate de
interacţiunea socială. Dificultăţile specifice lucrului în grup pot include: lipsa
mesajelor non-verbale realizate prin limbajul corpului, expresia facială sau tonul

15
vocii, remarci care par a fi neadecvate contextului conversaţiei şi acomodarea cu
dificultate la un auditoriu diferit.

Persoanele cu sindromul de disfuncţii de autism folosesc mai mult limbajul ad

litteram, considerând dificilă înţelegerea metaforelor, glumelor sau conceptelor
abstracte. Dificultatea în ceea ce priveşte abstractul şi inflexibilitatea lor în gândire
se poate extinde şi în alte zone, ca de exemplu, bazarea pe rutine fixe sau
comportare care se repetă în mod demonstrativ cum ar fi dorinţa de a sta pe acelaşi
loc; ei ar putea să se confrunte cu o nefericire dacă aceste rutine sunt întrerupte.

Provocări

1. Empatia
2. Procesarea informaţiilor
3. Limbajul/înţelegerea
4. Relaţia cu anxietatea/stresul
5. Motivaţia
6. Dexteritatea motorie/manuală
7. Organizarea
8. Vorbirea

Dificultăţi cu empatia

Empatia şi încrederea sunt bazele pentru o comunicare efectivă şi constructivă, dar

şi pentru dezvoltarea relaţiilor.

Dificultati cu empatia - ajustari pentru practica

Empatia şi încrederea sunt bazele pentru o comunicare efectivă şi constructivă,

dar şi pentru dezvoltarea relaţiilor.

Sunt abilităţi esenţiale pentru:

• dezvoltarea ideilor şi soluţiilor;

• rezolvarea problemelor;
• comunicare efectivă;

16
 • evitarea şi difuzarea conflictului.

Construirea încrederii constă în:

• abilitatea de a stabili un raport cu persoanele pentru a

dezvolta discuţii şi argumente;
• abilitatea de a asculta şi înţelege pe cineva fără a fi în mod
necesar de acord cu el;
• abilitatea de a înţelege care sunt sentimentele unei
persoane şi ce vrea să obţină;
• abilitatea de a lucra în colaborare.

Ascultarea constă în:

• abilitatea de a-i asculta pe ceilalţi;

• abilitatea de a-i lăsa pe ceilalţi să vorbească;
• abilitatea de a nu ‚sări’ şi oferi opinii când nu este necesar.

Dificultăţi cu empatia – ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire

inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne
reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o
persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice
bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile
pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Ghid general

• Trebuie adoptat un mod de abordare sensibil atunci când se

ia în considerare orice problemă apărută în grupul de lucru –
se pot lua în considerare metode alternative a rezolva
problema.
• În situaţii de grup, încurajaţi elevii să asculte părerea
celorlalţi şi să lucreze în colaborare pentru găsirea de soluţii
la probleme.

17
 • Creaţi o linie de ghidare clară şi abilităţi de ascultare, pentru
a înţelege şi punctul de vedere al altor persoane.
• Încurajaţi elevii să asculte activ părerile şi experienţele
celorlalţi prin examinarea motivelor acestor păreri şi
comentarea lor.
• Ascultaţi, înţelegeţi ceea ce vor să vă spună elevii – pentru
a-i face să se simtă aprobaţi şi validaţi şi ajutaţii să
recunoască cum îşi pot dezvolta ei aceasta abilitate.

Evaluarea

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru
• Activităţi practice

Dificultăţi în procesarea informaţiilor

Procesarea informaţiilor se referă la modul în care noi manipulăm informaţia.

Dificultati in procesarea informatiilor - ajustari pentru practica

Procesarea informaţiilor se referă la modul în care noi manipulăm informaţia.

Informaţia pe care corpul o colectează este transmisă către creier unde este
recunoscută, înţeleasă, reacţionează la ea şi este depozitată; iar repetarea acestui
model se face de sute chiar mii de ori în fiecare zi. Procesarea informaţiilor
determină ca o persoană să îşi completeze toate sarcinile care îi sunt solicitate într-
o zi, de la spălarea pe dinţi la cumpărături la băcănie şi la privitul la TV.

Dificultăţile cu procesarea informaţiilor nu sunt definite ca:

• Rezultatul pierderii auzului;

• Rezultatul unor probleme de vedere;

18
 • Un deficit de atenţie sau orice al tip de deficit intelectual sau
cognitiv.

Oricum, aceste dificultăţi sunt adesea vizibile la persoanele cu dizabilităţi de

învăţare şi adesea explică de ce o persoană are probleme cu învăţarea şi
performanţa. Inabilitatea procesării informaţiei eficient poate duce la frustrare,
pierderea respectului de sine şi retragere socială, în special pentru cei cu dificultăţi
de vorbire / limbaj.

Dereglări de procesare vizuală

• Dereglările în procesările vizuale sunt adesea cunoscute ca

dereglări în procesarea percepţiei vizuale.
• Afectează ceea ce creierul percepe şi procesează ceea ce
ochii văd.
• Aceste dereglări se pot întâlni fără nici un fel de problemă
vizuală.
• La fel ca toate dizabilităţile de învăţare, dereglările în
procesările vizuale pot fi o provocare pe tot parcursul vieţii.
• Persoanele cu dereglări în procesarea vizuală au probleme în
modul în care ei interpretează informaţia, dar ceea ce alţii
vor observa la persoanele cu aceste dereglări este
comportamentul care apare după ce apar aceste dificultăţi.

Dificultăţi comune cu dereglări de procesare vizuală

• Identificarea corectă a informaţiei din picturi, diagrame,

grafice, hărţi, etc.
• Organizarea informației din diferite surse într-un singur
document coeziv.
• Găsirea informaţiei specifice pe o pagină imprimată (de
exemplu găsirea unui număr în cartea de telefon).
• Amintirea direcţiilor unei locaţii.

Dereglări de procesare auditivă

19
 • Dereglările de procesare auditivă este adesea menţionată ca
dereglări centrale de procesare auditivă (DCPA).
• Dereglările de procesare auditivă pot apărea fără a apărea
nici o pierdere a auzului.
• Dereglările de procesare auditivă afectează modul în care
creierul percepe şi procesează ceea ce urechile aud.
• Ca toate dizabilităţile de învăţare, dereglările de procesare
auditivă pot fi o provocare pe tot parcursul vieţii.
• Multe dintre dificultăţile cu care se confruntă persoanele cu
dereglări de procesare auditivă sunt comune pentru
persoanele cu deficit de atenţie.
• Dereglările de procesare auditivă pot apărea în familii.
• Dereglările de procesare auditivă pot afecta abilitatea
persoanei în ceea ce priveşte interacţiunea socială.

Dificultăţile comune cu dereglările de procesare auditivă includ:

• Vorbesc mai tare decât e necesar;

• Dificultăţi în amintirea unei liste sau secvenţe;
• Adesea necesită repetarea cuvintelor sau frazelor;
• Abilitate scăzută în memorarea informaţiei învăţate prin
ascultare;
• Interpretează cuvintele prea literar;
• Dificultăţi în a auzi clar în medii zgomotoase.

Dificultăţi în procesarea informaţiilor – ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire

inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne
reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o
persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice
bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile
pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

20
 • Oferiţi un loc liniştit unde să permiteţi accesul elevilor pentru
a procesa informaţia.
• Eliminaţi zgomotul de fond pentru a permite celor cu
dereglări de procesare auditivă să audă clar.

Resurse de învăţare

• Punctaţi informaţiile importante prin folosirea de rezumate,

scrierea pe tablă sau pe foi transparente.
• Prezentaţi informaţia într-o manieră organizată prin oferirea
unei secvenţe logice a conceptelor şi abilităţilor.
• Coloraţi informaţiile importante.
• Înainte de scrierea de scrisorii şi eseuri, creaţi o schiţă
pentru a simplifica şi organiza ideile.

Livrarea cursului

• Folosiţi limba literală şi fiţi foarte exacţi în ceea ce priveşte

înţelesul.
• Folosiţi cuvinte cu atenţie, întrebările să fie clare pentru a
obţine şi testa ceea ce s-a învăţat.
• Explicaţi sarcinile în mod clar şi echivoc. Oferiţi îndrumări şi
parcurgeţi fiecare etapă. Verificaţi dacă au înţeles sarcinile şi
rugaţii să vă explice ce au înţeles, dacă este necesar
întrebaţi şi etapele parcurse.
• Oferiţi un plan cu întrebări structurate pentru a separa şi
pune accentul pe punctele principale.
• Arătaţi elevilor cum pot categorisi informaţiile descrise ex.
prin prezentarea informaţiilor în categorii.
• Amintiţi-vă de prioritatea relevantă a învăţării ex. revedeţi
lecţiile din ziua anterioară, aveţi o discuţie despre conţinutul
a ceea ce s-a învăţat anterior.
• Câştigaţi atenţia elevului ex. folosiţi semnale atunci când
sunteţi gata să începeţi, mişcaţi-vă de-a lungul clasei şi
folosiţi inflexiuni ale vocii.

21
 • Alocaţi timp suplimentar pentru formularea răspunsurilor.
• Oferiţi oportunităţi elevilor pentru elaborarea noilor
informaţii, uneori prin realizarea de conexiuni ale noilor
informaţii cu altele deja ştiute.
• Alocaţi timp suplimentar, după lecţiile în grup, pentru a
verifica dacă conţinutul a fost înţeles.

Ghid general

• Încurajaţi elevii să solicite ajutor – arătaţi că acest lucru este

normal şi nu reprezintă un semn de eşec.

Evaluare

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru
• Alfabetizare
• Abilitatea de calcul
• Activităţi practice
• Activităţi vizuale
• e-Learning/TIC

Dificultăţi cu limbajul / înţelegerea

Procesarea vitezei, detaliului sau organizării informaţiilor scrise sau vorbite.

Dificultati cu limbajul/intelegerea - ajustari pentru practica

Dificultăţile de limbaj şi înţelegere pot include o gamă largă de dificultăţi asociate

cu procesarea vitezei, detaliului sau organizării informaţiilor scrise sau vorbite. În
categoria elevilor cu dificultăţi de limbaj şi înţelegere pot fi incluşi cei cu:

• Dislexie;

22
 • Dificultăţi de auz prin folosirea Limbajului Semnelor (LS) ca
primă limbă;
• Folosesc româna ca o a doua limbă;
• Autism care folosesc limbajul cuvânt cu cuvânt şi au
dificultăţi în zona instrucţiunilor abstracte şi ambigue.

Astfel ne confruntăm cu o gamă largă de dificultăţi şi strategii folositoare pentru a

le depăşi dar următoarele strategii oferă exemple de bună practică în procesul de
predare, exemple ce pot fi utile tuturor elevilor.

Persoanele cu înţelegerea (recepţia) limbajului de bază au nevoie să poată afişa o

varietate de comportamente observabile:

• Dificultăţi de înţelegere şi urmărirea direcţiilor sau

instrucţiilor;
• Devin copleşiţi dacă li se dau 2 sau mai multe direcţii
deodată;
• Dificultăţi în înţelegerea propoziţiilor lungi şi complexe, ce
pot declanşa uşore confuzii;
• Eforturi de înţelegere a limbajului literar cu cel figurativ şi
necesitatea de explicaţii ulterioare;
• Regulat se necesită clarificări şi / sau se repetă instrucţiunile
/ direcţiile.

Dificultăţi cu limbajul / înţelegerea - ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire

inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne
reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o
persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice
bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile
pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

23
 • Eliminaţi zgomotul de fond sau încercaţi să-l reduceţi la
minim

Resurse de învăţare

• Este util ca înaintea sau la începutul sesiunii să se prezinte

un rezumat al lecţiei/sesiunii astfel încât elevii să se poată
concentra asupra ascultării şi înţelegerii şi nu pentru a lua
notiţe şi să se poată familiariza cu noul vocabular şi este
mult mai uşor pentru persoanele cu dificultăţi auditive dacă
cunosc contextul înainte.
• Dacă o sesiune de predare introduce un număr mare de noi
termeni este util să se prevadă un glosar cu termenii cheie.
• Atunci când sunt pregătite comunicatele acordaţi atenţie la
cât de uşor pot fi citite şi aveţi în vedere folosirea unor litere
accesibile.
• Folosiţi multiple moduri de prezentare a informaţiilor: video,
slide-uri, demonstraţii practice precum şi discuţii despre
text.
• Oferiţi hârtie liniată colorată pentru scris. Dacă elevii au o
culoare preferată asiguraţi-vă că toate comunicările sunt
tipărite pe această hârtie.

Livrarea cursului

• Folosiţi limba literară şi fiţi foarte exacţi în ceea ce priveşte

înţelesul.
• Clarificaţi ‚în mare’ procesele şi informaţiile: ‚indicaţi’ faptele
importante.
• Înainte de a se intra în detalii este util să se furnizeze o
prezentare generală a temei.
• Folosiţi cât mai multe exemple concrete atunci când
explicaţi ideile.

24
 • Folosiţi întrebări enunţate atent şi fără ambiguităţi pentru a
obţine răspunsuri şi testarea celor învăţate şi limitaţi
întrebările orale la un număr convenabil.
• Nu presupuneţi că elevii au înţeles instrucţiunile numai
pentru faptul că ei pot enunţa din nou informaţiile.
• Oferiţi informaţiile secvenţial.
• Înregistrarea lecţiilor şi a materialelor pentru meditaţii poate
fi utilă pentru acei care au nevoie să re-asculte ceea ce s-a
spus pentru a face note şi a discuta cu alţii conţinutul la o
dată ulterioară.
• Alocaţi timp suplimentar după lecţiile în grup pentru a
verifica dacă conţinutul a fost înţeles şi încurajaţii să ceară
instrucţiuni pentru a fi repetate, simplificate sau scrise, dacă
ei nu au înţeles.
• Experimentaţi în diverse moduri prezentarea informaţiilor şi
organizarea activităţilor pentru a mări înţelegerea elevilor.

Evaluarea

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru
• Alfabetizare
• Abilitatea de calcul
• Activităţi practice
• Activităţi vizuale
• e-Learning/TIC

Dificultăţi în relaţia cu anxietatea şi stresul

Este abilitatea individului de a face faţă la presiuni excesive sau alte tipuri de
revendicări.

25
Dificultati in relatia cu Anxietatea/Stresul - ajustari pentru practica

Anxietatea este sentimentul de a simţi spaima sau panica.

Stresul este reacţia adversă pe care oamenii o au la presiuni excesive sau alte tipuri
de revendicări. Este important de notat că ceea ce poate cauza o stare stresantă unei
persoane, poate fi plăcută pentru alta, de exemplu zborul cu avionul sau vorbitul în
public.

Anxietatea şi stresul sunt emoţii umane fundamentale şi unii sugerează că acestea

pot fi observate numai atunci când se manifestă în exces. Totuşi, multe persoane se
adaptează la nivele foarte înalte ale anxietăţii şi stresului, ei pot să nu simtă că au o
problemă decât atunci când se compară cu alţii care sunt în aceeaşi situaţie dar care
sunt mai puţin preocupaţi.

Anxietatea este considerată a fi anormală dacă:

o Este disproporţionată faţă de situaţia de stres;

o Persistă şi după ce situaţia de stres a încetat sau stresul
este minor;
o Apare fără nici un motiv aparent atunci când nu există
o situaţie stresantă.

Anxietatea şi stresul pot avea diferite forme şi expresii, inclusiv:

o Anxietate generală (faţă de aspectele vieţii);

o Preocupare (a te gândi continuu la o problemă dincolo
de ceea ce este necesar pentru a găsi o soluţie);
o Anxietate specifică (anxietate faţă de o anumită situaţie
– de ex. examene, situaţii sociale etc.);
o Fobia (o teamă excesivă faţă de o anumită situaţie sau
temă ducând spre evitarea acesteia);
o Ipohondrie (anxietate faţă de suferirea unei boli);
o Atacuri de panică (reacţii impulsive necontrolate cu
simptome de anxietate fizică).

26
Aceste forme pot fi cronice (de ex. să fie moştenite şi cu o istorie îndelungată) sau
pot fi acute (de ex. să fie violente şi în momentul de faţă) sau pot combina
elemente din ambele cazuri.

Situaţii potenţiale de stres

• participarea într-un grup de lucru

• examinările
• respectarea termenelor limită
• aranjarea la începutul muncii
• oferirea de prezentări orale

Dificultăţi în relaţia cu Anxietatea şi Stresul – ajustări pentru

practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire

inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne
reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o
persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice
bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile
pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

• Oferiţi un spaţiu de studiu liniştit pentru elevi, dacă se

solicită.
• Încurajaţi un mediu ambiental care să îi susţină şi activităţi
care pot obişnui individul atunci când acesta consideră
interacţiunea socială ca fiind problematică.
• În mediul ambiental de învăţare, fiţi atent la temperaturile
extreme (fierbinte sau rece), mirosuri urâte, lumină proastă
(prea strălucitoare sau diminuată) sau supra-aglomerării
care poate ridica nivelul de stres al elevilor.

Resurse de învăţare

27
 • Oferiţi elevilor o mulţime de informaţii privind sarcinile lor şi
examenele.
• Elaboraţi programe flexibile de studiu pentru a răspunde
variaţiilor capacităţii de a învăţa, atenţiei etc.

Livrarea cursului

• Stabiliţi o practică curentă pentru elevi, anunţaţii despre

orice modificări în avans şi despre schimbările planificate
pentru a reduce anxietatea, cum ar fi schimbarea unei
camere sau schimbarea profesorului sau instructorului.
• Evitaţi de a pune persoanele în situaţii stresante şi
stânjenitoare ex. punându-i să citească cu voce tare într-un
grup.
• Daţi posibilitate elevilor să aibă un succes imediat la
învăţătură.
• Discutați problemele personale ce pot apărea în clase, iar
profesorii şi instructorii ar putea lua în considerare şi rolul
altor profesionişti, cum ar fi consilierii. Profesorii şi
instructorii au nevoie de a cunoaşte rolul lor şi de a ştii când
şi cum să se refere la elevi.
• Să încurajeze atitudinile de rezolvare a problemelor ceea ce
ar face indivizii să împartă problemele mai mari în loturi de
probleme mai mici şi apoi să le rezolve prin paşi practici. De
ex. paşi mici care se referă la o stare de anxietate majoră
faţă de prezentări ar putea include: discuţii cu indivizii
despre anxietate, observarea celorlalţi, pregătirea
subiectului, repetarea în particular, tipărirea prezentării,
exerciţii în faţa unui prieten, relaxarea pe cât posibil în
timpul zilei, prezentarea in sine.
• Să sfătuiască elevii să aibă măsură în reacţiile lor faţă de
diferite situaţii cum ar examenele sau prezentările de
materiale şi să revizuiască cu ei ceea ce au găsit că
deranjează în mod particular.

28
 • Fiţi înţelegători faţă de faptul că pentru unele persoane este
dificil să lucreze într-un grup; nu forţaţi participarea.
• Asiguraţi orele practice, reasigurarea şi un timp posibil
suplimentar pentru evaluări şi să analizeze posibilitatea de a
furniza atunci când este cazul abordări ale evaluării
alternative.
• Alocaţi suficient timp pentru elevi pentru a se aşeza şi
demonstra că abilitatea lor este la nivel maxim.

Ghid general

• Încurajaţi elevii să caute sprijin pentru anxietăţile lor, de ex.

abilităţi pentru studiu şi strategii pentru examene, instruiri
sau să vorbească cu un consilier despre anxietatea
personală.
• Încurajaţi elevii să caute o instruire pentru managementul
stresului în general şi pentru relaxare pe măsură ce le creşte
încrederea şi starea de bine şi, ca o consecinţă, abilitatea de
a coopera mult mai uşor.
• Trataţi cu delicateţe informaţiile personale şi îndreptaţi-vă
atenţia asupra a ceea ce este necesar pentru a-i ajuta să
înveţe.
• Dacă elevii evită anumite situaţii din cauza anxietăţii, să
analizeze posibilitatea expunerii acestora situaţiei respective
cu paşi mici dar continui.
• Stabiliţi o bună relaţie şi încurajaţi foarte mult.
• Unele persoane pot dobândi schimbări în comportament
ceea ce ar crea o situaţie jenantă în cadrul mediului de
învăţare. Este mai bine să permiteţi persoanei să se retragă
dacă doreşte decât să se simtă obligat să facă faţă
comportamentului ceea ce ar duce la o confruntare. Acest
comportament este foarte probabil să fie cauzat mai mult de
circumstanţe externe decât de situaţia la învăţătură.

Evaluare

29
Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru
• Alfabetizare
• Abilitatea de calcul
• Activităţi practice
• Activităţi vizuale
• e-Learning/TIC

Dificultăţi cu motivaţia

Motivaţia este cauza pentru care un individ se angajează într-o activitate

particulară.

Dificultati cu Motivatia - ajustari pentru practica

Motivaţia este cauza pentru care un individ se angajează într-o activitate

particulară.

Unii elevi vor fi, normal, entuziaşti faţă de procesul de învăţare, dar alţii s-ar putea
să aibă nevoie, sau să aştepte ca profesorii sau instructorii lor să-i inspire, schimbe
şi stimuleze. Indiferent de ce motivaţie aduce persoana în mediul de învăţare,
aceasta va creşte sau descreşte în funcţie de ceea ce se întâmplă în mediul
respectiv. Sunt mulţi factori acei care pot afecta motivaţia elevului de a munci şi
învăţa:

• interesul pentru tema respectivă;

• percepţia utilităţii subiectului;
• o dorinţă generală de a realiza;
• încrederea în sine şi respectul faţă de sine însuşi;
• răbdarea şi perseverenţa.

Unele persoane pot fi de asemenea afectate de medicaţia prescrisă pe care trebuie

să o urmeze pentru a-şi trata condiţia medicală. Unele medicamente pot afecta

30
concentrarea sau să îi facă să se simtă excesiv de obosiţi. În plus, nu toţi elevii sunt
motivaţi de aceleaşi valori, nevoi, dorinţe sau voinţe. Unii vor fi motivaţi de
aprobarea celorlalţi şi alţii de dorinţa de a depăşi provocările lor de învăţare.

Cercetările au arătat că practicile bune de învăţare de zi cu zi pot face mai mult

pentru contracararea apatiei elevului decât eforturile speciale de a ataca motivaţia
direct (Ericksen, 1978). Cele mai multe persoane răspund pozitiv la un curs bine
organizat predat de un instructor entuziast care are un interes sincer faţă de elevi şi
de ceea ce ei învaţă. Astfel activităţile pe care vă obligaţi să le promovaţi vor
stimula motivaţia elevilor.

Dificultăţi cu Motivaţia - ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire

inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne
reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o
persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice
bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile
pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

• Încurajaţi un mediu de suport unde elevii se simt încrezători

în participarea şi exprimarea propriilor opinii.

Resurse de învăţare

• Ajutaţi elevii să găsească un înţeles şi o valoare personală în

materiale lecţiilor.

Livrarea cursului

• Să aveţi reacţii de răspuns frecvente şi pozitive care să îi

stimuleze pe elevi că pot face faţă cu bine temelor.
• Asiguraţi oportunităţi pentru succesul elevilor prin asumarea
unor sarcini care să nu fie nici prea uşoare nici prea dificile şi
permite elevilor să aibă succes în învăţare.

31
 • Creaţi o atmosferă care să fie deschisă şi pozitivă.
• Ajutaţi elevii să se simtă ca fiind membri de valoare ai
comunităţii de învăţare.
• Încurajaţi elevii să îşi găsească strategii proprii şi să devină
independenţi în procesul lor de învăţare.

Evaluarea

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru
• Alfabetizare
• Abilitatea de calcul
• Activităţi practice
• Activităţi vizuale
• e-Learning/TIC

Dificultăţi cu dexteritatea motorie/manuală

Dexteritatea motorie / manuală este abilitatea învăţată care implică mişcarea

voluntară pentru completarea unei sarcini şi poate varia de la o sarcină obişnuită la
una care implică percepţia, spre exemplu de la mers la scris.

Dificultati cu dexteritatea motorie/manuala - ajustari pentru practica

Dexteritatea motorie / manuală este abilitatea învăţată care implică mişcarea

voluntară pentru completarea unei sarcini şi poate varia de la o sarcină obişnuită la
una care implică percepţia, spre exemplu de la mers la scris.

Restricţia dexterităţii manuale poate fi temporară, recurentă sau permanentă şi

poate fi cauzată de o mare varietate de condiţii, ca de exemplu:

• paralizie parţială sau totală;

• luxaţie sau mână fracturată;

32
 • dispraxie;
• artroza;
• distrofie musculară;
• scleroză multiplă;
• paralizie cerebrală.

În mod complementar, bolile respiratorii şi cardiace sunt epuizante şi pot afecta

mobilitatea în mod consecvent. Oricare din aceste condiţii pot deteriora puterea,
viteza, răbdarea, coordonarea şi dexteritatea necesară pentru funcţionarea adecvată
a mâinii.

Dificultăţi cu dexteritatea motorie/manuală - ajustări pentru

practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire

inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne
reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o
persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice
bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile
pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

• Elevii care au dificultăţi de dexteritate pot avea nevoie de

tehnologie asistivă pentru evaluări sau în timpul
examinărilor, cum ar fi tastaturi adaptate sau un computer
cu software de recunoaştere vocală.

Resurse de învăţare

• Asiguraţi notiţe înaintea lecţiilor, comunicările şi

reconstituirile le daţi înainte de începerea lecţiilor şi le vor fi
de un real folos deoarece persoanele cu dificultăţi de
dexteritate care au probleme în luarea notiţelor şi scris.

Livrarea cursului

33
 • Trebuie ţinut seamă de viteza de scriere mai mică atunci
când se fac evaluările (lungimea ar trebui redusă sau să se
aloce un timp suplimentar).
• Prevedeţi un timp suplimentar pentru examinări.
• Un dispozitiv de luat notiţe sau un scrib ar putea fi necesari
pentru lecţii şi / sau examinări.

Ghid general

• Vorbiţi cu fiecare persoană – ei poate deja cunosc strategii

de copiere şi vă vor sfătui ce sprijin au nevoie.

Evaluare

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Alfabetizare
• Abilitatea de calcul
• Activităţi practice
• e-Learning/TIC

Dificultăţi cu organizarea

Organizarea este abilitatea de a muncii într-un mod ordonat şi metodic; a fi eficient

şi productiv.

Dificultati cu organizarea - ajustari pentru practica

Organizarea este abilitatea de a munci într-un mod ordonat şi metodic; a fi

eficient şi productiv.

Dificultăţile cu memoria şi concentrarea pot avea un impact foarte mare în studiu şi

pot afecta învăţarea academică şi abilitatea de a respectarea întâlnirilor şi a
termenelor limită. Persoanele cu aceste dificultăţi se poate să nu înţeleagă ceea ce

34
li se cere. Dificultăţile de organizare afectează organizarea şi planificarea timpului.
Elevii cărora li se pare dificil acest lucru pot fi stresaţi inutil ceea ce ar duce la
exacerbarea dificultăţilor lor.

Unele semne ale abilităţilor organizaţionale slabe:

Un elev cu abilităţi organizaţionale slabe poate:

• Eşuează în returnarea evaluărilor completate;

• Nu ştie când sunt date evaluările;
• Nu au hârtiile şi ghidurile de studiu pentru a învăţa pentru
teste;
• Nu ştie când sunt testele;
• Nu are spaţiu de studiu normal;
• Aşteaptă până în ultimul minut să înceapă studierea;
• A termina în timpul examinărilor.

Dificultăţi cu organizarea - ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire

inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne
reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o
persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice
bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile
pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk.

Factorii ambientali

• Încurajaţi elevii să ia în considerare studiul mediului. Este

foarte dificil de a se concentra în muncă dacă nu se simt
confortabil, nu au destul spaţiu sau resurse potrivite.

Resurse de învăţare

• Predarea poate fi intensificată prin folosirea unor mijloace

vizuale dar acestea trebuie să fie clare şi precise.

35
 • Faceţi copii ale mijloacelor vizuale ce vor fi la dispoziţia
elevilor sub o formă electronică, în caz că se solicită astfel.
Număraţi materiale suplimentare şi slide-urile iar în timpul
lecţiilor ar trebui să faceţi referinţă la numărul acestora.
• Folosiţi calendare şi orare vizuale.
• Încurajaţi obiceiul de a folosi alte mijloace individualizate, de
ex. un jurnal, dicţionare proprii, instrucţiuni audio pe aparate
personale, liste de vocabular cu topicul de bază, numărul
echipamentelor etc.
• Ajutaţi elevii să se obişnuiască să facă liste şi liste de
verificare.

Ghid general

• Să aveţi o persoană care poate fi identificată clar căreia

elevii îi pot cere ajutor pentru temele de organizare.
• Apăsaţi aici pentru sfaturi referitoare la Cum sa fii organizat

Evaluarea

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru
• Alfabetizare
• Abilitatea de calcul
• Activităţi practice
• e-Learning/TIC

Dificultăţi cu vorbirea

Vorbirea se referă la procesul asociat cu producerea şi percepţia sunetelor folosite

în limbajul vorbit.

Dificultati cu vorbirea - ajustari pentru practica

36
Vorbirea se referă la procesul asociat cu producerea şi percepţia sunetelor folosite
în limbajul vorbit.

Multe abilităţi sunt necesare pentru dezvoltarea efectivă a vorbirii şi a limbajului şi

există multe moduri în care dezvoltarea vorbirii poate merge prost. Unele persoane
pot avea dificultate în mişcarea muşchilor care controlează vorbirea; altele nu pot
înţelege cum funcţionează conversaţia sau înţelesul unei fraze. Unele persoane nu
pot înţelege sau folosi limbajul de orice fel. Sunt diferiţi termeni pentru a descrie
diferite tipuri de dificultăţi – incluzând:

• dificultăţi fonologice;
• dificultăţi de articulare;
• dispraxie verbală;
• disartrie;
• probleme pragmatice semantice;
• Sindromul Asperger;
• mutismul selectiv.

Multe persoane depăşesc aceste dificultăţi cu un ajutor calificat dar 1 din 500 va
avea dificultăţi severe sau pe termen lung.

Bâlbâiala este o problemă care interferează cu vorbirea fluentă. O persoană care se

bâlbâie poate repeta prima parte a cuvântului (ca de exemplu a-a-a-apă) sau
prelungirea unui sunet mai mult timp (ca de exemplu prăăăăăjitură). Unele
persoane care se bâlbâie au probleme cu emiterea cuvintelor în întregime.
Bâlbâiala este complexă şi poate afecta vorbirea în diferite moduri. Una din cele
mai frustrante caracteristici ale bâlbâielii este variabilitatea sa. Problema poate
fluctua de la slab la sever, depinzând de situaţie, tipul zilei sau alte motive
neidentificabile. Este diferită de la persoană la persoană.

Articulaţia se referă la mişcările organelor de articulare – limba, vălul palatin,

falca, dinţii, buzele. Problemele legate de oricare dintre acestea duc la dificultate a
articulării afectând în diferite grade inteligibilitatea. Tulburările de articulare
cuprind o mare arie de erori pe care oamenii le fac când vorbesc, spre exemplu „l”
în loc de „r” („laţă” în loc de „raţă”), omiterea sunetelor („ici” în loc de „aici”) sau

37
adăugarea sunetelor în cuvinte („pianino” în loc de „pian”) sunt câteva erori de
articulare.

Sâsâiala se referă la substituirea literelor „s” şi „z” cu pronunţia „sî”.

Apraxia (dispraxia), cunoscută ca o tulburare a abilităţilor motorii, este o

problemă cu coordonarea motorie sau planificarea motorie. O persoană cu
probleme de vorbire are dificultatea de mişcare a muşchilor şi structurilor necesare
pentru formarea sunetelor în vorbe.

Dificultăţi cu vorbirea - ajustări pentru practică

Aceste strategii sunt numai sugestii pentru un proces de predare şi instruire

inclusivă. Această listă nu va fi considerată a fi exhaustivă şi este important să ne
reamintim că toţi elevii sunt persoane individualizate şi o bună practică pentru o
persoană nu este în mod necesar bună şi pentru o altă persoană. Dacă aveţi orice
bună practică pe care doriţi să o adăugaţi pe listă, vă rugăm transmiteţi sugestiile
pe adresa de email: office@fundatiah.ro sau z.morton-jones@worc.ac.uk

Factorii ambientali

Unele dificultăţi de vorbire sunt afectate de starea emoţională a persoanei.

Vorbirea este clară când o persoană este încrezătoare şi relaxată, şi acesta este unul
dintre cei mai importanţi factori când se comunică cu persoane cu dificultăţi de
vorbire. Faceţi meditaţii etc. destins şi fără formalităţi.

Resurse de învăţare

Luaţi în considerare folosirea unei table (cu litere şi cuvinte pe ea) sau un computer
cu sintetizator de vorbire.

Livrarea cursului

• La început puneţi întrebări care să necesite răspunsuri

scurte. Totuşi, evitaţi întrebări care să necesite răspuns
numai „da” sau „nu” deoarece acestea pot părea a fi
ocrotitoare.

38
 • Ascultaţi cu atenţie ceea ce spune elevul, întotdeauna
răspundeți conţinutului spus de elev şi nu vă lăsați induşi în
eroare de felul în care s-a spus.
• Alocaţi mai mult timp elevilor pentru a-şi aduce contribuţiile
lor.
• Persoanele cu dificultăţi de comunicare pot găsi lucrul în
grup provocator şi stresant. Asiguraţi-vă că nu excludeţi
elevii cu dificultăţi de vorbire din activităţile grupului şi
coordonaţi discuţia în aşa fel încât alţi elevi să nu îi
întrerupă.
• Dacă elevul consideră vorbitul în public ca fiind dificil şi îi
exacerbează problema, ar fi de preferat să permiteţi elevului
să înregistreze o prezentare orală înaintea prelegerii şi să
facă playback în timpul sesiunii de predare.

Ghid general

• Stabiliţi dacă un elev ce are experienţa dificultăţilor de

comunicare cunoaşte un sistem de comunicare alternativ de
succes, ca de exemplu: folosirea unui asistent care
acţionează ca un comunicator.
• Doar pentru faptul că o persoană are dificultăţi de vorbire,
acest lucru nu înseamnă că are probleme cu auzul sau
înţelegerea a ceea ce spun oamenii.
• Atunci când este dificil de a înţelege elevii, fiţi calmi,
urmăriţi-le buzele şi ţineţi seama de expresiile feţei şi de
limbajul trupului. Încercaţi să evitaţi să ghiciţi sau să
terminaţi fraza pentru ei pentru a grăbi comunicarea, dacă
elevul nu doreşte acest lucru. Întotdeauna verificaţi acest
lucru cu fiecare persoană.
• Rugaţi persoana să repete ce s-a spus dacă este dificil de
înţeles. Repetaţi din nou pentru a confirma ceea ce au
înţeles.

39
 • Fiţi sensibil şi plin de tact. Persoanele pot avea o experienţă
educaţională negativă ceea ce poate a dus la o slabă
încredere în propria persoană.
• Persoanele cu dificultăţi de vorbire găsesc vorbitul la telefon
dificil. Cea mai bună metodă de comunicare pentru ei ar fi
emailul.

Evaluare

Ajustari pentru evaluari realizate in conditii de examinare

Categorii de invatare

• Grup de lucru
• Alfabetizare
• Activităţi practice

http://ro.qatrain2.eu/disabilities/autistic-spectrum-disorders
accesat pe 1.02.2011

Marian COVLEA

40