Universitatea Ovidius din Constana

Facultatea de Psihologie i tiine ale Educaiei

Master Psihodiagnoza Complex a Personalitii
Anul II

Sindromul Asperger i Autismul nalt

Funcional
Lector Univ.Dr.Rodica Enache
Masterand:Simionov Alina-Cristiana

Cuprins
1.Descrierea sindromului Asperger
2.Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea Asperger
3.Diagnostic diferential/ Care este diferenta intre Autismul
inalt functional si Sindromul Asperger?
4.Intrebari frecvente
5.Principalele manifestari ale sindromului
6.Distorsiunile cognitive
Bibliografie

1.Descrierea Sindromului Asperger

La mijlocul anilor 1940, studiile referitoare la psihologia copilului (in Europa si
America) au inceput sa fie recunoscute si sa ia amploare; avansand in dezvoltarea
modelelor teoretice si instrumentelor de evaluare, insa Dr. Hans Asperger (un
pediatru vienez) nu putea gasi o descriere/ clasificare pentru un anumit grup de copii
care i se parea intrigant (copiii aveau varste cuprinse intre 6 si 11 ani).
Sindromul Asperger a fost definit pentru prima data de Dr. Hans Asperger,
care in 1944 a observat ca acest grup de copiii care ajungeau la el in clinica aveau
caracteristici similare in ceea ce priveste personalitatea si comportamentul.

Initial a sugerat termenul de Autistische Psychopathen Kinderalter.

Asperger a facut o descriere remarcabila referitoare la dificultatile si
abilitatile grupului de copii despre care aminteam mai sus. El a observat ca
maturitatea sociala si intelegerea regulilor sociale erau intarziate in dezvoltare,
iar anumite aspecte privind abilitatile sociale erau neobisnuite indiferent de
varsta. Acesti copii aveau dificultati in a-si face prieteni si erau tachinati de
ceilalti copii. Intampinau dificultati in comunicarea verbala si nonverbala, in
special in capacitatea de a utiliza corect structurile gramaticale si de a purta o
conversatie. Limbajul era pedant, iar unii copii aveau o prozodie neobisnuita
care afecta tonul si ritmul vorbirii. Vocabularul si gramatica puteau fi relativ
avansate, insa la sfarsitul conversatiei, ramanaeai cu impresia ca este ceva
neobisnuit/ ciudat legat de capacitatea lor de a purta o conversatie tipica pentru
un copil de varsta respectiva.

Criteriile de diagnostic pentru Tulburarea Asperger (DSMIV-TR, 2000):

Deteriorare calitativa in interactiunea sociala manifestata prin cel putin doua din
urmatoarele:
Deteriorare marcata in uzul a multiple comportamente nonverbale cum ar fi privitul in
fata, expresia faciala, posturile corporale si gesturile de reglare a interactiunii sociale;
Incapacitatea de a stabilii relatii cu egalii corespunzatoare nivelului de dezvoltare;
Lipsa cautarii spontane de impartasii satisfactia, interesele sau realizarile cu alti oameni
(de ex., lipsa de a arata, de a adduce, de a specifica altor oameni obiectele de interes);
Lipsa de reciprocitate emotionala sau sociala.
Patternuri stereotipe, repetitive si restranse de comportament, interese si
activitati, manifestate prin cel putin unul din urmatorii itemi:
Preocupare circumscrisa la unul sau mai multe patternuri restranse si stereotipe de
interes, si care este anormala, fie ca intensitate sau centrare; Aderenta inflexibila
evidenta de rutine sau ritualuri specifice, nonfunctionale;
Manierisme motorii repetitive si stereotipe (de ex., fluturatul sau rasucitul mainilor sau
degetelor sau miscari complexe ale intregului corp);
Preocupare persistenta pentru parti ale obiectelor.

Diagnostic Autismul inalt functional

Autismul inalt functional intruneste toate criteriile pentru Autismul infantil cu

mentiunea ca acesti copii au inteligenta normala si limbajul dezvoltat; acest lucru face ca
diferentierea de Asperger sa fie foarte dificil de facut si de multe ori sa existe greseli de
diagnostic in acest sens. Nu toti autorii sunt de acord ca Autismul Infantil este diferit de
Sinromul Asperger; unii dintre ei considera ca este aceeasi tulburare. Exista totusi o
unanimitate privind existenta unui continuum in TPDD.
Problemele ivite in diagnosticarea autismului sunt generate, in principal, de
tulburarile de dezvoltare asociate, adesea manifeste.
Elementele de baza, selectate de catre Lorna Wing si Judi Gould din multimea
trasaturilor observate in autism, au fost grupate in ceea ce este cunoscut drept triada
Wing (interactiune sociala, limbaj si comunicare, gandire si comportament).
Conform DSM IV (1994), pentru ca un diagnostic de autism sa poata fi pus sunt
necesare:
(I) Obtinerea unui total de 6 sau mai multe raspunsuri pozitive la itemi celor trei
sectiuni (fiind obligatorii cel putin doua la sectinea A si cate unul la B, respectiv C).
A. Dificultati calitativ semnificative in interactiunea sociala, datorate unor cauze cum
ar fi:
utilizarea inadecvata a comportamentelor non-verbale (postura, expresia faciala, gestica,
evitarea contactului vizual);
esec in stabilirea unor relatii sociale cu persoane de aceeasi varsta, normale din punct de
vedere al dezvoltarii;
absenta intentiei spontane de a impartasi propriile bucurii, interese si realizari cu alte
persoane;

B. Dificultati calitativ semnificative in comunicare, datorate unor cauze cum ar fi :

intarziere in dezvoltare sau absenta a limbajului verbal, fara incercari de
suplinire prin modalitati
paralingvistice (cum ar fi mimico-gesticulatia);
lipsa capacitati de a initia si sustine o conversatie in conditiile prezentei limbajului verbal;
utilizarea stereotipa si repetitiva a unor structuri verbale (apartinand limbajului comun sau personal);
absenta jocului simbolic sau imaginativ (comparative cu copiii normali, de aceeasi varsta).
C. Patternuri restrictive, stereotipe si repetitive legate de comportamente, interese si activitati cum
ar fi:
preocupari obsessive, stereotipe si restrictive legate de interese;
dependenta rigida fata de unele conduite rutiniere sau comportamente rituale;
manierisme motorii stereotipe si repetitive nefunctionale;
preocupare intensa legata de anumite obiecte sau parti ale acestora;
(II) Constatarea unui retard sau a unei disfunctii in cel putin unul din urmatoarele domenii:
interactiune sociala,
limbaj,
joc simbolic sau imaginativ ( incepand cu varsta de trei ani ).
(III). Excluderea simptomatologiei tipice sincromului Rett sau altor tulburari degenerative ce pot aparea
in copilarie.

Diagnosticul diferential se face in raport cu sindromul Asperger, debilitatea mintala si

deficientele senzoriale, precum si cu tulburarile psihiatrice (in special schizofrenia). (III).
Excluderea simptomatologiei tipice sincromului Rett sau altor tulburari degenerative ce
pot aparea in copilarie.
Diagnosticul diferential se face in raport cu sindromul Asperger, debilitatea
mintala si deficientele senzoriale, precum si cu tulburarile psihiatrice (in special
schizofrenia).

c.

D.

Perturbarea cauzeaza deteriorare semnificativa clinic in domeniul social,

profesional ori in alte domenii importante de functionare.

Nu exista o intarziere generala semnificativa clinic in limbaj (de ex.,

utilizeaza cuvinte izolate catre etatea de 2 ani si fraze comunicative catre
etatea de 3 ani).
E.
Nu exista o intarziere semnificativa clinic in dezvoltarea cognitiva sau in
dezvoltarea aptitudinilor de autoajutorare corespunzatoare etatii, in comportamentul
adaptativ (altele dacat in interactiunea sociala) si in curiozitatea pentru ambianta in
copilarie.
F.
Nu sunt satisfacute criteriile pentru o alta tulburare de dezvoltare pervaziva
specifica sau pentru schizofrenie.

Diagnostic diferential/ Care este diferenta intre

Autismul inalt functional si Sindromul Asperger?

Tulburarea
autista

Sindromul Asperger

anomalii semnificative in domeniul

interactiunii sociale, limbajului si jocului

aptitudinile lingvistice si cognitive precoce

nu sunt intarziate in mod semnificativ

interesele si activitatile, restranse,

repetitive si streotipe sunt adesea
caracterizate prin prezenta manierismelor
motorii, a preocuparii pentru parti ale
obiectelor, ritualuri

sunt observate in primul rand in urmarirea

atotcuprinzatoare a intereselor
circumscrise incluzand un subiect
caruia individul ii dedica foarte mult
timp strangand informatii si date.

patternurile de interactiune sociala tipica

sunt marcate de autoizolare sau de abordari
sociale marcat rigide

Sindromul Asperger pare a exista o

motivatie pentru abordarea celorlalti, chiar
daca aceasta este facuta intr-o maniera
excentrica, unilaterala si insensibila.

Tulburarea Asperger trebuie sa fie deasemena deferentiata de tulburarea Rett, tulburarea

dezintegrativa a copilariei, schizofrenia cu debut in copilarie, tulburarea de limbaj expresiv,
tulburarea mixta de limbaj expresiv si receptiv.
Aceeasi diferentiere este necesara si in cazul diagnosticarii autismului.
Unii copii prezinta simptomele autismului in copilaria timpurie apoi isi dezvolta abilitatea
de a vorbi folosind fraze complexe, isi dezvolta abilitati sociale de baza si capacitate intelectuala
in limite normale. Acest grup de copii au fost initial descrisi ca avand Autism inalt functional.
Este foarte probabil ca termenul de Autism inalt functional sa fie folosit pentru copiii care
au avut initial diagnosticul de autism. Este insa foarte putin probabil ca acest termen sa fie folosit
pentru copii care in copilaria timpurie nu au prezentat simptomele specifice ale autismului clasic.
Ambii termini, Autism inalt functional si Sindromul Asperger, fac parte din tulburarile de
spectru autist iar limita intre cele doua tulburari nu este clar trasata.
Se poate spune totusi ca persoana cu Sindrom Asperger are mai multa volubilitate in
vorbire decat cea cu Autism Infantil (NIMH (20000).
Persoana cu SA are o conversatie mai buna in interactiunea in diada decat cea cu Autism
Infantil; profilul QI-verbal este mai bun la adolescentii cu SA decat la cei cu Autism Infantil
(Belkadi et all, 2003), insertia sociala a adultilor cu SA este superioara celor cu Autism Infantil.
Ellen Fenster-Kuel (2000) considera ca SA este diferit de Autismul Infantil, ca se fac
adesea greseli de diagnostic; copiii cu SA pot prezenta adesea si comportamente de tip TOC
( Tulburare obsesiv compulsive), THDA (Tulburare de hiperactivitate si deficit de atentie) sau
TO ( Tulburare obsesiva); autoarea considera ca Autismul Infantil are o simptomatologie relativ
permanenta cu scaderea abilitatilor si sarcinilor verbale in timp ce SA are doar o oboseala a
performantelor, testele psihologice (Block design subtest of the WISC/WAIS) au performante
superioare pe masuratorile verbale la cei cu SA fata de Autism Infantil (Jolliffe and BaronCohen, 2000).
Mare parte din clinicieni gasesc utila distinctia dintre SA si Autismul Infantil (Campbell et
all., 1996; Volkmar and Klim, 2000; Simpson, 2003).

Exista autori care considera ca Autismul infantil nu este semnificativ diferit de

Sindromul Asperger; Baron-Cohen et all., 2003 considera ca Sindromul Asperger
este identic cu Autismul Infantil, au acelasi stil cognitiv si acelasi model folk
psychology si folk physics.
SA reprezinta portiunea din continuumul TPDD care se caracterizeaza
prin abilitati cognitive ridicate (Klin si Volkmar, 2003).
Din cercetarile recente reiese ca aproximativ 65% dintre adolescentii cu
Asperger dezvolta tulburari secundare de dispozitie, tulburari de adaptare,
tulburari anxioase (Ghazuddin, Wieder-MiKhail, 1998; Gillot, Furniss, si Walter
2001; Green, Gilchrist, Burton, si Cox, 2000) si tulburari depresive (Green et.
Al., 2000).
Cercetarile in care au fost implicate familii ale copiilor cu Autism si
Sindromul Asperger au identificat in istoria acestor familii o incidenta mare a
tulburarilor de dispozitie mood disorders ( Bolton, Pikles, Murphy, & Rutter,
1998; De Long & Dwyer, 1998; Ghazuddin & Green, 1998; Piven & Palmer,
1999).
Persoanele cu Sindromul Asperger pot avea o predispozitie genetica
pentru tulburarile de dispozitie, si pot fi vulnerabile in a-si modela modul de
gandire si comportament dupa unul dintre parinti. Daca luam in considerare
dificultatile lor in ceea ce priveste rezonanta sociala, empatia, comunicarea
verbala, profilul aptitudinilor cognitive este clar ca sunt predispusi unui stres
considerabil. Aceste aspecte pot fi factori care explica incidenta mare a
tulburarilor afective.

Intrebari frecvente

Se poate ca Sindromul Asperger sa fie mostenit?

Unele cercetari arata ca exista asemanari marcante referitor la simptomele Sindromului Asperger la rudele de
gradul intai sau doi, sau in istoria familiei sunt indivizi care pot fi caracterizati ca excentrici si au o manifestare
usoara a sindromului.
Nu exista insa cercetari care sa afirme ca Sindromul Asperger are o cauza genetica sau ca se transmite de la o
generatie la alta, dar exista sugestii ca ar fi implicati cromozomii.
Se poate ca parintii sa fi cauzat sindromul Asperger?
Sindormul Asperger nu este cauzat de traume emotionale, neglijenta sau lipsa afectivitatii. Cercetarile
arata ca SA este o tulburare de dezvoltare datorata unei disfunctii ale structurilor cerebrale specifice. Aceste
structuri pot fi insuficient dezvoltate datorita anormalitatilor cromozomiale sau se poate sa fi suferit deterioarari
in timpul sarcinii, nasterii sau in primele luni de viata.
Se poate ca Sindromul Asperger sa apara asociat cu o alta tulburare de dezvoltare?
Simptomele SA au fost identificate si la persoane cu alte tulburari . Dupa ce a fost pus diagnosticul de SA este
de preferat sa se continue investigatia diagnostica pentru a se vedea daca nu exista si o alta conditie medicala
asociata cu SA.
Se poate ca SA sa apara in combinatie cu ADHD?
SA si ADHD sunt tulburari diferite dar este posibil ca un copil sa le aiba pe amandoua. Exista diferente
specifice intre aceste doua tulburari dar sunt si similaritati iar un copil poate avea diagnostic pentru ambele
tulburari si poate necesita tratament pentru ambele.

Se poate ca SA sa fie o forma de schizofrenie?

Si acestea sunt doua tulburari diferite. Sansele ca o persoana cu SA sa dezvolte schizofrenia sunt
aproximativ aceleasi ca si pentru persoanele normale.
Unele persoane cu SA sunt gresit diagnosticate cu schizofrenie atunci cand se afla in conditii de
stres extrem, anxietate si depresie. Este foarte important sa se afle care sunt cauzele stresului si
anxietatii persoanei cu SA inainte sa i se puna diagnosticul de schizofrenie.

Exista disfunctii intr-o zona specifica a creierului?

Cercetari recente indica anumite anormalitati ale creierului implicate in aparitia Sindromului
Asperger. Utilizand tehnici avansate de imagerie cerebrala cercetatorii au descoperit diferente
structurale si functionale in anumite regiuni ale creierului; aceste diferente apar in lobul temporal si cel
frontal. Este foarte probabil ca aceste diferente sa fie cauzate de migratii anormale ale celulelor
embrionare in timpul dezvoltarii intrauterine care au afectat structura cerebrala si legaturile neuronale,
iar la randul lor aceste legaturi neuronale defectuoase au afectat circuitul neuronal care controleaza
gandurile si comportamentul.
De exemplu, exista studii care arata reducerea activitatii cerebrale in lobul frontal atunci cand
copiilor cu SA li s-a cerut sa raspunda la sarcini care presupuneau elaborarea de judecati. Un alt studiu
a gasit diferente in activitatea cerebrala atunci cand copiilor cu SA li s-a cerut sa interpreteze
expresiile faciale.
Un alt studiu care investigheaza functionarea cerebrala la adultii cu SA releva anormalitati ale
nivelului de proteine care sunt implicate in aparitia comportamentelor obsesive si repetitive.

Principalele manifestari ale sindromului

Contactul vizual - copiii cu Autism sau Sindromul Asperger au probleme in a initia si sustine
contactul vizual. Lipsa contactului vizual este primul simptom care este observat de mama;
este primul semn care provoaca ingrijorare si parinti incep sa-si puna semne de intrebare.
Exista cateva incercari de a explica de ce copilul cu autism nu poate sustine contactul vizual.
Unii experti au sugerat ca lipsa contactului vizual se datoreaza faptului ca copilul nu a invatat
ca acest lucru este important in comunicarea cu ceilalti si nu intelege inca expresiile faciale.
Cercetarile facute la Universitatea din Londra au demonstrat ca bebelusi de numai cateva
zile au abilitatea de baza pentru a-si stabili contactul vizual, iar acest lucru se dezvolta in timp
prin socializare. Copiii cu autism nu pot face acest lucru. Acest lucru se poate datora anumitor
probleme in conexiunile cerebrale care ii impiedica sa interpreteze ceea ce incercam sa le
comunicam prin contactul vizual. Deasemenea pot sa fie constienti ca noi incercam sa stabilim
contactul vizual dar sa nu ne poata raspunde.
O alta problema a copilului cu autism este ca nu poate citi corect expresiile faciale si gesturile.
Intr-un studiu britanic publicat in Jurnalul de neurology Brain, cercetatorii au descoperit
ca persoanele cu autism interpreteaza diferit expresiile faciale, fata de persoanele fara autism.
Activitatea lor cerebrala inregistreaza patternuri incongruente iar cerebelul (partea creierului
responsabila de coordonarea miscarilor corporale si mentinerea echilibrului) are o structura
anormala. Anumite parti ale creierului responsabile de interpretarea expresiilor faciale nu sunt
active la persoanele cu autism.
Un alt motiv pentru care persoanele cu autism nu pot interpreta corect expresiile faciale
ar fi ca se concentreaza doar pe anumite parti ale fetei persoanei cu care vorbeste, care pot
transmite mesaje cofuze. Intr-un studiu facut la Universitatea Yale s-a descoperit ca persoanele
cu autism tind sa se uite mai mult la gura decat la ochi.

Ecolalia majoritatea copiilor cu autism dezvolta ceea ce se numeste ecolalie sau limbaj ecolalic. Vorbim
despre ecolalie atunci cand copilul repeta cuvinte din fraza sau chiar toata fraza pe care tocmai a
auzit-o. Uneori repeta imediat ceea ce a auzit iar alteori se intampla sa o faca mai tarziu.
Multi copii din spectrul autist utilizeaza ecolalia, fara a intentiona sa comunice. De
exemplu in timp ce vorbim cu el si il intrebam daca ii place sa mearga in parc el poate incepe sa
spuna Pentru sanatatea dvs. evitati consumul de zahar.
Uneori copilul poate avea ecolalie cand nu intelege ceea ce ii spunem sau ii cerem. Mai
poate avea ecolalie atunci cand desi intelege ce i-am cerut nu stie cum sa raspunda: de exemplu il
intrebam vrei suc de portocale? si el raspunde vrei suc de portocale?; acest raspuns inseamna
ca vrea suc de portocale dar nu a stiut cum sa formuleze corect din punct de vedere grammatical,
iar vorbirea la persoana a doua este o problema caracteristica sindromului, ii este greu sa
inteleaga ca forma corecta este eu vreau suc de portocale.
Ecolalia este de doua feluri:
ecolalie imediata; copilul repeta ceea ce i se spune (de exemplu este intrebat ce vrei? si el
raspunde ce vrei?.
ecolalie intarziata; copilul repeta ceea ce a auzit mai demult, cu o zi in urma sau chiar cu
saptamani in urma; poate repeta ceea ce a auzit la televizor (poate repeta reclamele pe care le vede
la televizor, ca in exemplul de mai sus) sau chiar conversatii intregi pe care le-a auzit, incluzand
pauzele din conversatie, schimabarea tonalitatii vocii fara sa inteleaga ce inseamna aceste lucruri.
Insa, trebuie sa avem in vedere ca la varstele mici, inainte de a incepe sa vorbeasca ecolalia este
absolut normala. Toti copii invata sa vorbeasca prin ecolalie, imitand adultii din jurul lor.
Bebelusi incep sa spuna mama tocmai pentru ca au auzit-o mereu spunand a venit mama,
mama ti-a adus o jucarie, nu plange, mama este aici. Ecolalia este primul pas spre
comunicare. Mai tarziu insa ecolalia devine o problema pentru ca in cazul autismului copiii raman
blocati, mai mult sau mai putin, in acest stadiu.

Invatam despre lume si despre ceea ce ne inconjoara datorita informatiilor pe care le

primim prin intermediul celor cinci simturi, informatii pe care creierul si sistemul nervos
central le interpreteaza si ne dau o imagine de ansamblu. Sa luam un exemplu: intram intrun supermarket aglomerat, foarte zgomotos, unde cozile de la casele de marcat sunt
interminabile. Unii dintre noi pot decide sa mearga la un alt magazin unde nu va fi asa de
aglomerat si zgomotos; insa altii pot decide sa ramana gandindu-se ca daca este asa de
aglomerat inseamna ca produsele sunt de calitate si atunci merita sa suporti aglomeratia.
Oricare ar fi alegerea noastra suntem capabili sa analizam situatia tinand cont de ce se
intampla in jur si sa luam o decizie.
Multi copiii care sufera de o tulburare din spectrul autist au disfunctii de integrare
senzoriala, adica unul sau mai multe simturi sunt incapabile de a transmite si procesa
informatia pentru a oferii creierului o imagine de ansamblu despre ceea ce se intampla.
Cand un copil cu autism are probleme de integrare senzoriala el are dificultati in a
procesa informatiile trimise de cele cinci simturi. Creierul lor are probleme in a integra
toate senzatiile si a le interpreta creand confuzie.
Pot fi insa si disfunctii ale fiecarui simt in parte; unele simturi pot fi supradezvoltate (de
exemplu copilul poate fi deranjat de cel mai mic zgomot) iar altele pot fi subdezvoltate
(poate tine mainile sub apa fierbinte fara sa simta durere).
Este greu de stiut ce se intampla cu fiecare copil in parte insa se poate afirma ca
simturile lor nu le ofera toata informatia de care au nevoie pentru a putea discrimina intre
ceea ce este relevant si ceea ce nu este relevant.
Scopul principal al terapiei de integrare senzoriala este de a ajuta copilul sa gaseasca
echilibru in trei arii: sistemul tactil, sistemul vestibular (controleaza abilitatea de a-si
mentine echilibrul) si sistemul proprioceptiv (aria care controleaza aptitudinile motorii).
Terapia senzoriala invata copilul sa raspunda adecvat la stimuli pe care ii primeste.

Distorsiunile cognitive

Persoanele cu sindromul Asperger au distorsiuni cognitive si credinte false, ele pot face
prezumtii false si pot interpreta gresit intentiile celorlalti. Au tendinta de a interpreta literalmente
ceea ce li se spune (nu inteleg limbajul formal) si pot duce la extrema un comentariu scos din
context.

Cu totii avem sau dezvoltam distorsiuni cognitive in functie de experientele prin care trecem
insa persoanele cu Asperger sunt mai putin capabile sa vada lucrurile in perspectiva, sa caute
clarificari sau explicatii alternative ale comportamentului celorlalti (Tony Attwood, 2004).

Un exercitiu foarte bun pentru a clarifica interpretarea eronata a intentiilor si sentimentelor

celorlalti ar putea fi ca mai sus:

Scenarii - Scene cu personaje, cu bule deasupra, in care scriem conversatii. In functie de

problema de intelegere observata la copil alcatuim o sceneta apoi ii punem intrebari referitoare la ce
s-a intamplat. Observam cum interpreteaza situatia si il corectam acolo unde greseste.

Intrebari care se pot pune pentru a intelege situatia prezentata:

Ce crezi ca a vrut sa spuna?
Cum crezi ca s-a simtit?
A procedat corect?

Putem lasa si spatii libere in conversatie iar copilul trebuie sa completeze:

Ce crezi ca i-ar putea spune?

Un alt exercitiu care se poate face este:

Reguli sociale scopul acestui exercitiu este intelegerea modului in care trebuie sa ne purtam
in societate, ce este acceptat si ce nu.

Modul de prezentare al situatiei poate fi ca mai sus, prin scenete, dar mai poate fi si o
sceneta jucata cu papusi, sau doar o simpla povestire. Ideal este sa se ajunga doar la stadiul in care i
se povesteste o situatie si copilul trebuie sa inteleaga.

Dupa ce i se prezinta situatia trebuie sa se urmareasca raspunsul la urmatoarele doua intrebari; se pun
aceleasi doua intrebari pentru fiecare regula sociala:
Ce a gresit persoana X?
Cum ar fi trebui sa se poarte? sau Ce i-ai spune tu sa faca?
Mai tarziu, dupa ce copilul invata cum trebuie sa ne purtam intr-o multitudine de situatii il vom
intreba si De ce nu este bine ce a facut?

Prin acest tip de exercitiu putem face copilul sa inteleaga ce comportamente nu trebuie sa
manifeste in prezenta celorlalti si il putem face sa constientizeze ca sunt neadecvate.

De exemplu ii putem povesti o situatie in care cineva poarta o conversatie si nu se uita la cel cu
care vorbeste.
Ce a gresit persoana X? Nu se uita in ochii celui cu care vorbeste
Cum ar fi trebui sa se poarte? sau Ce i-ai spune tu sa faca? Trebuie sa-i privim in ochi pe ceilalti
atunci cand le vorbim

Cu siguranta ca aceste lucruri copilul le-a tot auzit de la membrii familiei insa trebuie sa facem
foarte des acest exercitiu si nu doar sa-i repetam ce are de facut ci si sa-l facem sa constientizeze
comportamentul lui si al celorlalti.

Un alt lucru pe care il mai putem face este sa-i aratam copilului inregistrari cu momente in
care se poarta frumos si nu are comportamente de autostimulare dar si inregistrari cand se poarta
ciudat. Putem discuta cu copilul despre ce este bine si ce nu este bine in comportamentul lui.
Alte tehnici folosite in terapie sunt:
training de autoreglare personala;
rezolvarea de probleme interpersonale si legate de mediul in care traieste;
antrenamentul asertiv;
intelegerea limbajului nonverbal.

BIBLIOGRAFIE
.

Attwood T. (2007), The Complete Guide to Aspergers Syndrome, Jessica

Kingsley Publishers London and Philadelphia
Bauminger, N. (2002). The facilitation of social-emotional understanding
and social interaction in high-functioning children with autism:
Intervention outcomes. Journal of Autism and Developmental Disorders,
32(4), 283-298
Huang H.L., Shieh Y.L., Wu H.J., Chuang S.F., Yang P., Jong Y.J. (2002)
Aspergers syndrome and aberrant neurofunctional organization - a case
report. Kaohsiung J Med Sci. 18(4):198-204.
Prior M. (2003) Is there an increase in the prevalence of autism spectrum
disorders? J Paediatr Child Health. 39(2):81-2.
Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale. Asociatia
psihiatrilor liberi din Romania, Bucuresti 2003
Szatmari P, Archer L., Fisman S., Streiner D.L., Wilson F.(1995) Asperger
syndrome and autism : differences in behaviour, cognition and adaptative
functioning, Journal of American Academy of Child and Adolescent
Psychiatry 34: 1662-1671