Sunteți pe pagina 1din 9

STUDENT CANAHAI ANDREEA GEORGIANA

GRUPA 521 D, ANUL II, AMG

Studiu de caz- Problema copiilor autişti în sec. XXI


Noţiuni teoretice
Generalităţi
Autismul este o tulburare a creierului care interferă adesea cu abilitatea de a comunica şi de a
relaţiona cu cei din jur. Autismul este o boală caracterizată prin afectarea dezvoltării creierului, a
abilităţilor mentale, emoţionale şi comunicaţionale ale unei persoane. Cauzele autismului nu sunt
cunoscute. Ele pot fi de natură genetică, iar unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau
anomaliilor structurale dinainte sau din timpul naşterii, incluzand mama bolnavă: (în timpul sarcini de
rubeolă sau rujeolă (pojar), fenilcetonuria netratată (o incapacitate a corpului de a controla anumite
substanţe chimice numite fenilcetone), lipsa oxigenului în timpul naşterii, encefalita sau alte infecţii grave
care afectează creierul la sugar). Semnele autismului se dezvoltă aproape îndotdeauna înaintea împlinirii
vârstei de 3 ani, deşi această afecţiune este uneori diagnosticată abia mai târziu. În mod tipic, părinţii devin
îngrijoraţi atunci când observă că fiul/fiica lor nu începe să vorbească, nu răspunde sau nu interacţionează
ca şi ceilalţi copii de aceeaşi vârstă.
De regulă, copiii cu autism nu au o dezvoltare normală a vorbirii şi pot să "pară" surzi, deşi testele
de audiometrie sunt normale. Autismul afectează modul în care copilul percepe şi procesează informaţia
senzorială. Severitatea autismului variază. O persoană care suferă de autism poate avea numeroase
simptome. Manifestarea bolii însă poate diferi în intensitate, de la simptome uşoare la forme mai grave
care pot afecta întreaga existenţă a individului. Unele persoane pot avea simptome pe care altele nu le au,
iar unele din ele pot avea, la acelaşi individ, intensităţi diferite. Unii au nevoie de un însoţitor în aproape
toate domeniile vieţii lor cotidiene, în timp ce alţii pot fi capabili să funcţioneze la un nivel foarte ridicat şi
pot chiar să meargă la o şcoală normală.
Simptomele pot include1:
 Dificultate în comunicare - limbajul vorbit se dezvoltă de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind
adesea folosite necorespunzător. E posibil ca bolnavul să folosească mai mult gesturi decât cuvinte
(sau alte moduri de comunicare non-verbală). Există tendinţa bolnavului de a repeta cuvinte şi fraze
(unii pot repeta fără greşeală ştirile auzite la televizor) şi imposibilitatea de a-şi concentra atenţia şi
de a fi coerent;

1
www.autism.ro
 Nesociabilitate - o persoană care suferă de autism nu e de obicei prea interesată în a avea relaţii cu
alţii. Se poate ca ea să nu răspundă cu plăcere altora şi să nu îşi privească în ochi interlocutorul. Un
bolnav de autism petrece mult timp singur şi nu depune prea mult efort în a-şi face prieteni (unii
bolnavi se izolează refuzând să schimbe mediul în care trăiesc);
 Simţuri diminuate sau prea dezvoltate - unii bolnavi de autism abia dacă răspund la impulsurile
celor cinci simţuri (se poate ca un copil autist să nu plangă dacă se loveşte). Alţii pot avea simţuri
foarte dezvoltate (un individ cu autism poate auzi un zgomot după care să-şi acopere urechile
pentru mult timp). E posibil ca un copil cu autism să nu fie interesat în a intra în joc cu alţii (evită
copii şi chiar animalele) sau să nu fie capabil să intre într-un joc bazat pe imaginaţie;
 Excese în comportament - persoana care suferă de autism poate avea reacţii exagerate sau poate fi
extrem de pasivă, putând trece de la o extremă la alta. Unele persoane pot arăta un interes obsesiv
pentru un lucru (un obiect sclipitor sau care se roteşte) sau o activitate (răsfoitul unei cărţi sau
reviste). Unii bolnavi fac mişcări repetate ale corpului, cum ar fi bătăile din palme, balansarea
corpului înainte şi înapoi, a capului (stereotipii). Pot fi agresivi cu ei înşişi şi / sau cu alţii. Un
bolnav de autism poate avea crize şi depresii.
Simptomele autismului pot dura pe tot parcursul vieţii, însă, deseori, pot fi ameliorate prin
intervenţii corespunzătoare şi prin tratament adecvat.
O persoană care are simptome de autism trebuie examinată de o echipă de specialişti care trebuie să
includă un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped şi un consultant în probleme de educaţie.
Sunt necesare şi alte analize cum ar fi: analiza sângelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului,
electroencefalograma.
Tratamentul autismului se bazează în primul rând pe educaţie. Acesta trebuie adaptat fiecărei persoane în
parte, în funcţie de simptome şi nevoi, deoarece fiecare autist prezintă particularităţi proprii. Tratamentul
poate include1:
 Terapie comportamentală - pentru a ajuta bolnavul să se adapteze condiţiilor sale de viaţă (să se
imbrace singur, să mănance singur, să folosească toaleta);
 Programe de integrare - care să ajute bolnavul să se adapteze lumii inconjurătoare pe cât posibil
(socializarea);
 Asigurarea unui mediu organizat de viaţă - este foarte important să urmeze o rutină a activităţilor
zilnice;

1
www.sfatulmedicului.ro
2
 Terapie audio-vizuală - pentru a-i ajuta în comunicare (pentru bolnavii de autism la care
comunicarea verbală este absentă se vor căuta metode alternative de comunicare, cum ar fi
comunicarea non-verbală: gesturi, imagini, etc);
 Controlarea regimului alimentar (unii dintre ei mănâncă foarte multă pâine);
 Medicamente - recomandate de medicul psihiatru;
 Terapie fizică - pentru a-i ajuta în a-şi controla stereotipiile. Le place foarte mult apa şi unii înoată
foarte bine;
 Terapia limbajului - logopedie.
Tratamentul mai poate să includă educarea bolnavului în a se descurca în situaţii noi (să ceară
ajutor, îndrumare, etc.). O persoană care suferă de autism are nevoie de îndrumare în obţinerea unei slujbe
şi în ceea ce priveşte modul de a se acomoda cu rutina muncii zilnice. Familiile şi prietenii bolnavilor de
autism au, de asemenea, nevoie de sprijin. Cu cât sunt încurajaţi mai mult, cu atât se obişnuiesc mai bine să
trăiască alături de un bolnav de autism.
O persoană care suferă de o formă mai gravă de autism trebuie să se aştepte la simptome noi sau la
o înrăutăţire a celor deja existente, având nevoie de program permanent de terapie. Autismul trebuie ţinut
sub observaţie permanentă, iar tratamentul trebuie mereu îmbunătăţit. O persoană care suferă de o formă
mai puţin gravă de autism poate să-şi îmbunătăţească starea odată cu înaintarea în vârstă.
Un bolnav de autism depinde de un asistent personal care să-i controleze comportamentul şi să-l ajute în
activităţile zilnice. Deoarece cauzele autismului nu sunt cunoscute, această boală nu poate fi prevenită.
Doar diagnosticarea şi tratamentul precoce pot diminua efectele autismului, care însă nu se poate vindeca.
Această boală are o frecvenţă mai mare la băieţi decât la fete. Aproape 5 persoane din 10.000 suferă de
autism, indiferent de mediul social.
Deşi această afecţiune durează toată viaţa şi determină diferite grade de izolare socială, tratamentul
poate aduce o ameliorare semnificativă în viaţa persoanelor cu autism. Diagnosticarea din timp şi
tratamentul adecvat au dus la creşterea numărului de persoane cu autism care sunt capabile să trăiască
independent atunci când ajung la vârsta adultă.
Studii ale specialiştilor
Unele studii indică faptul că autismul poate fi influenţat genetic. Şansele sunt mai mari ca 2 gemeni
monozigoţi sau identici să aibă autism, spre deosebire de 2 gemeni dizigoţi sau fraterni. Multe cercetări au
fost concentrate pe descoperirea genei care cauzează autismul, în timp ce altele au asociat boala cu un
sistem imunitar slăbit sau compromis. Alte studii au arătat faptul că depresia şi dislexia sunt frecvente într-
o familie unde autismul este prezent.

3
O parte din doctori cred că toxinele şi poluarea din mediu pot cauza autismul. În micul oraş of
Leomenster din Massachusetts, unde se află o fabrică de ochelari de soare, se află mulţi oameni afectaţi de
această boală. Majoritatea bolnavilor locuiesc în case care au fost în bătaia fumului provenit de la fabrică.
La indivizii cu autism au fost descoperite 2 tipuri de anormalităţi: disfuncţii în structura neuronală a
creierului şi în ceea ce priveşte biochimia creierului.
Multe familii au încercat ani de-a rândul tot felul de tratamente pentru a reduce simptomele bolii.
Unele medicamentele sunt folosite pentru îmbunătăţirea stării generale a pacientului, dar nici un
medicament primar nu s-a dovedit eficient pentru tratarea bolii. Până acum, suplimentele ce conţin
vitamina B6 şi magneziu au primit cele mai multe laude. Combinaţia îmbunătăţeşte starea generală de
sănătate şi atenţia copiilor în aproximativ 45% din cazuri 1. Oamenii de ştiinţă au mai descoperit, la
oamenii afectaţi de autism, cantităţi excesive dintr-un anumit tip de drojdie numită candida albicans în
tractul intestinal. Celulele care regulează această substanţă au fost distruse, conform studiilor, de
antibiotice administrate copiilor pentru a se lupta cu infecţia urechii medii. După ce iau antibiotice,
cantitatea de drojdie creşte cu rapiditate, eliberând toxine în sânge, fapt care ar putea afecta funcţionarea
normală a creierului.
Regimul alimentar joacă, de asemenea, un rol important în viaţa copiilor ce suferă de autism.
Niveluri crescute de peptide au fost descoperite în urina indivizilor autistici, datorită incapacităţii corpului
lor de a descompune proteine precum glutenul, găsit în grâu sau ovaz, şi caseina, din laptele uman şi de
vacă. Părinţii care au înlăturat aceste alimente din regimul copiilor au observat îmbunătăţiri considerabile
în ceea ce priveşte starea acestora.
La nivel structural a fost sugerat că creierul persoanelor cu autism este mai mare şi că există
anomalii la nivelul cortexului; că ar exista anomalii structurale şi celulare în hipocâmp, amigdală şi
cerebel. La nivel funcţional s-au arătat anomalii ale EEG, însă fără să fi fost descoperit un tipar al acestora
specific pentru autism sau o mai slabă coordonare între diferite regiuni ale creierului; La nivel chimic (din
analiza sângelui şi a urinei, întrucît nu se poate studia creierul în mod nemijlocit) s-au emis ipoteze privind
disfuncţionalităţi la nivelul neurotransmiţătorilor; nivel ridicat de opoizi, peptide şi de serotonină, nici una
dintre aceste supoziţii nefiind pe deplin validată.

II Studiu de caz
Date de identitate
Numele şi prenumele: Teo N.
1
www.copilul.ro
4
Vârsta: 5 ani şi 5 luni
Sex: feminin
Definirea problemei
Gradul de manifestare al subiectului în activitatea cotidiană:
Antonia este veşnic agitată, în timpul activităţilor desfăşurate, la fundaţia pentru copii autişti la care
merge (se ridică în picioare atunci când nu-i convine ceva, deranjează copiii în timpul lucrului, nu termină
nici o lucrare începută). Vorbeşte neântrebată mai tot timpul (dar fără a fi înţeleasă, limbajul ei fiind
neinteligibil şi sărac), manifestă nerăbdare întrerupându-şi colegii sau terapeutul. La toate acţiunile
desfăşurate de ea tipă, chiar dacă apoi lucrează.
Date familiale:
Numele şi prenumele părinţilor
tata Cornel
mama Camelia
Ocupaţia părinţilor
tata şofer
mama casnică
Bugetul familiei: mediu
Structura familiei : o familie care se ocupă de copii
Componenţa familiei: un frate mai mic
Relaţii familiale: bune, dar parinţii sunt uneori depresivi din cauza bolii copilei

Date despre starea sănătăţii


Naştere : normală
Sarcina : fără probleme deosebite
Dezvoltare fizică : bună

Date privind dezvoltarea personalităţii


Percepţie : lacunară
Atenţie : instabilă, se concentrează greu în activitate
Memorie: predominant mecanică şi de scurtă durată; viteza de memorare variată, în funcţie de tipul
textului învăţat (memorează uşor melodiile şi versurile cântecelor, dar nu le poate reda corect din cauza
limbajului); întipărirea slabă, durata păstrării scurtă.
Gândirea : concret- intuitivă, nu face abstractizări.
5
Limbaj şi comunicare :
Volum vocabular: sărac, concret- situativ
Tip de comunicare: neinteligibilă, mimico-gesticulară, înţelege informaţia verbală în ritm lent după multe
repetări
Imaginaţie: săracă, îndreptată spre lumea desenelor animate pentru că urmăreşte aceste programe la
televizor
Afectivitate: emotivitate- instabil, imatura emoţional; reacţii emotive cu caracter exploziv (ţipete, plâns,
aruncarea jucăriilor)
Psihomotricitate: coordonare motrică generală - relativ bună
Rezistenţă la dificultăţi: oboseşte uşor, se plictiseşte repede
Trăsături de caracter în devenire: neâncredere în sine, timiditate, nehotărâre, nesiguranţă, egoism
Aptitudini: aptitudini pentru activităţile practice, educaţie muzicală
Stilul de învăţare:
Greoi, datorită faptului că nu se poae cotncentra mult timp şi se plictiseşte repede. Preferă
activităţile practice şi educaţia muzicală (imita cu uşurinţă mişcările sugerate de textul jocurilor muzicale
sau cântă cântece învăţate, dar fără a fi prea bine înţeleasă). Este dezinteresată de celelalte activităţi din
fundaţie, are un stil de muncă încet, se plictiseşte uşor, nu rezistă la efort intelectual susţinut şi nici la efort
fizic.
Stil de muncă : sub supravegherea terapeutului.

Nevoi specifice:
În cadrul familiei:
Continuarea programelor fundaţiei, măcar o dată pe zi, în afara lucrului la fundaţie.
În cadrul fundaţiei:
- dezvoltarea în continuare a aptitudinilor pentru activităţile practice sau muzicale
- mobilizarea atenţiei şi a voinţei pentru a termina activitatea începută
- antrenarea în orice tip de activitate din fundaţie.
Obiective:
- conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în educarea copilului;
- dezvoltarea încrederii în forţele proprii;
- realizarea unui program adecvat posibilităţilor ei, fără solicitări sau eforturi în salt, cu sarcini precise şi
bine definite;
- favorizarea integrării în grădiniţă;
6
-orientarea către şedinţe de psihoterapie şi logopedie.
Plan de acţiune:
- vizite la domiciliul copilului;
- participarea părinţilor la activităţile din fundaţie cu scopul de a observa copilul în mediul educaţional;
- consilierea părinţilor în urma observării comportamentului copilului;
-integrarea fetiţei într-un colectiv de la o grădiniţă, în vederea formării unor deprinderi specifice lucrului în
colectiv, respectării unor reguli de grup şi îmbunatăţirii limbajului;
-urmarea sedinţelor logopedice;
- aprecieri din partea educatoarei în cadrul colectivului atunci când realizează anumite sarcini simple;
- acordarea de roluri în jocurile şi activităţile alese prin care să capete încredere în forţele proprii, precum
şi încrederea colegilor.

Ipoteze:
Dacă Antonia ar fi integrata într-un colectiv la o gradiniţă cu copii fără probleme,
atunci s-ar înregistra un progres în ceea ce priveşte socializarea, achiziţionarea unor deprinderi de
interacţiune în grup şi limbajul.
Cu cât ar sta mai mult într-un colectiv sănătos, cu atât integrarea va fi mai uşoară.
Dacă va începe sedinţele de logopedie, atunci limbajul ei ar deveni mai inteligibil, iar
ea se va putea exprima mai uşor, ceea ce i-ar înlătura şi frustrarea datorată faptului ca nu este înţeleasă
(decât de puţine persone - părinţii).

E greu să fii înconjurat de tot ce e frumos, de oameni care te iubesc, de copii care vor să se joace cu
tine şi să nu poţi să-i înţelegi, să nu poţi să le explici cum eşti tu şi de ce nu le semeni decât fizic. E greu să
fii altfel, fără voia ta; într-un cuvânt nu e uşor să ai elemente de autism.
O mare dificultate întâmpină şi părinţii copiilor aflaţi în această situaţie, pentru că, pe de o parte,
boala necesită multă îngrijire şi e dureros, iar pe de alta parte, societatea nu vede cu ochi prea buni aceste
persoane. Am putea spune ca doar copiii nu ştiu, nu cunosc manifestările şi nu pot respinge un copil autist,
dar ne înşelăm: ei văd uşor diferenţele, comportamentele acestora, ţipetele necorespunzătoare sau
refuzurile repetate şi…râd. Şi nu o fac pentru că vor, ci pentru că nu-şi dau seama, dar….doare chiar şi
venind de la nişte copii.

7
E drept că astăzi există anumite asociaţii care asigură suport copiilor cu autism şi familiilor
acestora. Părinţii trebuie să întrebe medicul psihiatru sau să contacteze asociaţiile care se ocupă de copiii
cu autism pentru a învaţa tratamentul autismului şi pentru a învaţa cum să se descurce cu manifestările
copilului. S-a arătat ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei şi îmbunătăţeste
funcţionarea copilului.
Înţelegerea afecţiunii şi cunoaşterea ei, a expectaţiilor posibile, este o parte importantă în ajutarea copilului
să devină independent. Învăţând despre autism, părinţii pot fi, de asemenea, pregătiţi pentru momentul în
care copilul lor ajunge la maturitate.
Comunicarea strânsă cu alte persoane implicate în educarea şi în îngrijirea copilului este de un
mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare în
echipă şi aplicarea unui program bine structurat, în mod constant. Este important ca părinţii să aibă grija şi
de ei înşişi. Părinţii sunt sfătuiţi să înveţe diverse modalităţi de a face faţă tuturor emoţiilor, temerilor şi
îngrijorărilor care apar atunci când au în grijă un copil cu autism. Provocările de zi cu zi şi cele pe termen
lung la care sunt supuşi cresc mult riscul părinţilor şi al celorlalţi copii din familie de a face depresie sau
alte afecţiuni legate de stres. Modalitatea în care părinţii fac faţă acestor probleme îi influenţează pe ceilalţi
membri din familie. Este bine ca părinţii să aibă un hobby, să viziteze alţi prieteni şi să înveţe modalităţi de
relaxare. Să caute şi să accepte suport din partea altora. Pe lângă acestea, grupurile de terapie de suport
pentru părinţi şi pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participă la aceste
grupuri pot beneficia adeseori de experienţa pe care alţii o împărtăşesc.
Consider, însă, că este foarte greu şi, de asemenea, este un proces îndelungat, să poţi să te detaşezi
de aceste griji permanente şi să te poţi relaxa, dar este foarte util, atât pentru cuplul în care trăieşte un copil
autist sau cu o altă boală, cât şi pentru copilul în cauză. Aşa cum au arătat studiile, nu se poate fugi din faţa
acestor tragedii şi, mai înspăimântător e faptul că nu există şanse de vindecare. Trebuie doar să speri că va
fi o formă uşoară a bolii sau că ceea ce se face, prin tratament sau terapie, poate aduce îmbunătăţiri.
Este tragic că asta se întâmplă într-o lume în care am putea, cu toţii, să ne bucurăm de razele de
soare, de lumina stelelor, de jocul copiilor şi de zâmbetele lor care ne fac fericiţi.

8
Bibliografie:

 www.autism.ro
 www.desprecopii.ro
 www.copilul.ro
 www.parinti.comunitate
 www.sfatulmedicului.ro