2022 CURS EMC Celulitafinal

GRIDAN MARIAORDINUL ASISTENTILOR
- EFECTUL CELULITEI MEDICALI

ASUPRA CALITĂŢII VIEŢII: AFECŢIUNETel.: 0253221100
MEDICALĂ SAU STARE DE SPIRIT_
fax.: 0253.221100
GENERALISTI, MOASELOR SI E-MAIL:
ASISTENTILOR MEDICALI DIN ROMANIA OAMMR_GORJ@YAHOO.COM
FILIALA GORJ
EFECTUL CELULITEI ASUPRA CALITĂȚII VIEȚII:

AFECȚIUNE MEDICALĂ SAU STARE DE SPIRIT?
LECTOR: GRIDAN MARIA

ASISTENT MEDICAL GENERALIST LICENŢIAT
SPITAL JUDEŢEAN DE URGENŢA TG-JIU
2022
_____________________________________________________________ 1
Autorul își asumă răspunderea cu privirile la conținutul materialului
GRIDAN MARIA - EFECTUL CELULITEI ASUPRA CALITĂŢII VIEŢII: AFECŢIUNE MEDICALĂ SAU STARE DE SPIRIT_
CUPRINS
INTRODUCERE pag. 3
1. NOŢIUNI GENERALE pag. 8
2. INVESTIGAŢII ALE CELULITEI ŞI STABILIREA UNUI DIAGNOSTIC pag. 15
3. TIPURI DE TRATAMENT ALE CELULITEI pag. 24
3.1. Proceduri chirurgicale pentru tratarea celulitei pag. 24
3.2. Proceduri nechirurgicale pentru tratarea celulitei pag. 27
3.3. Tratarea celulitei cu ajutorul terapiilor complementare pag. 37
3.4. Combaterea şi tratarea celulitei printr-un regim de viaţă sănătos pag. 46
CONCLUZII pag. 50
BIBLIOGRAFIE pag. 53
_____________________________________________________________ 2
INTRODUCERE
Când intervine termenul de celulită, în general, se face trimitere la sexul feminin pentru
că aproape toate femeile au sau cred că au celulită. Un motiv în plus este acela că în rândul
"sexului puternic" această preocupare este ceva mai redusă. Însă abordarea este eronată, celulita,
în diferite proporții, există fără diferențiere sexuală.
Din moment ce expunerea corpului este din ce în ce mai
comună, fie că vorbim de anumite culturi, fie că ne referim la
zilele însorite de plajă, celulita a devenit una dintre preocupările
majore a celor mai mulți oameni și reprezintă, de asemenea, o
problemă cu un deosebit impact social. În cultură globalizatoare a
zilelor noastre, bunăstarea fizică, incluzând și grijă față de
aparențe, este evaluată la cel mai înalt nivel. Din această
perspectivă, este foarte importantă aprecierea impactul asupra
calității vieții a unor probleme de ordin cosmetic cum sunt celulita, ridurile şi chiar îmbătrânirea.
Faptul că aceste probleme au impact asupra calității vieții se evidențiază în mod indirect prin
creșterea interesului față de investigațiile și tratamentul acestora. Dacă până recent atât celulita,
cât și ridurile, aveau semnificații minore, astăzi necesitatea unor studii asupra tratamentului
acestor probleme care să implice și impactul asupra calității vieții este în continuă ascensiune.
Preocuparea omenirii privid combaterea îmbătrânirii și a “tinereţii veşnice” se pierde în
negura timpului. Asta este şi motivul apariţiei multor legende precum izvorul sau fântâna
tinereţii. Izvorul tinereții (sau Fântâna tinereții) era un izvor legendar despre care se presupunea
că ar restabili tinerețea oricui ar bea sau s-ar scălda în apa acestui izvor. Povestiri legate de acesta
au fost relatate în timp de mii de ani, aparând în scrierile lui Herodot, Alexandru cel Mare și
poveștile lui Prester John. Istorii de ape similare au fost, de asemenea, proeminente printre
popoarele indigene din Caraibe în Perioada Marilor descoperiri, care relatau despre puterile
restauratoare a unei ape în țara mitică numită, Bimini. Legenda a devenit deosebit de cunoscută
_____________________________________________________________ 3
în secolul al XVI-lea, când fântâna a fost căutată de exploratorul spaniol Juan Ponce de León,
primul guvernator de Puerto Rico. În timpul acestei călătorii acesta a descoperit Florida în 1513.
Un studiu de mare amploare, care a implicat oameni
de știință din 14 țări, inclusiv experți de la Universitatea
Oxford, a încercat să lămurească una dintre marile provocări
ale lumii moderne și anume posibilitatea existenței nemuririi
la oameni și a tinereții veșnice. Rezultatele cercetării au
arătat că procesul de îmbătrânire nu poate fi încetitnit datorită
constrângerilor biologice. Ampla analiză a fost sprijinită de
guverne, medii de afaceri, universități și investitori cu fonduri în valoare de miliarde de dolari
până acum, iar chiar dacă suma ar putea crește rezultatele favorabile nu au o garanție clară.
Un studiu publicat în Statele Unite ale Americii în 2003 realizat de o echipa de medici
chirurgi și psihiatri a relevat că în 37 de culturi diferite, femeile și barbatiii acordă o prioritate
foarte ridicată atracției sexuale în alegerea partenerilor în comparație cu aspecte legate de
personalitate cum ar fi stabilitatea emoțională, maturitatea sau independența.
Încetinirea descompunerii structurale a pielii și împiedicarea dezvoltării bolilor legate de
vârstă sunt domenii de interes științific care au un impact larg asupra sănătății umane și a
medicinei. Majoritatea cercetărilor anti-îmbătrânire s-au concentrat pe înțelegerea și găsirea
modalităților de manipulare a căilor metabolice care sunt implicate în declinul progresiv al
funcției biologice asociate senescenței. Această lucrare a produs dovezi substanțiale care
ilustrează efectele directe ale sănătății asupra procesului de îmbătrânire, inclusiv dovezi că
îmbătrânirea poate fi încetinită în mod natural pe parcursul unei vieți regulate.
Oamenii de știință au petrecut decenii încercând să valorifice puterea genomicii și a
inteligenței artificiale pentru a descoperi o modalitate de a preveni îmbătrânirea și chiar de a
inversă acest proces.
Afecțiunile dermatologice și problemele cosmetice afectează în mod deosebit
considerația față de sine. Dacă simptomele sunt vizibile, discomfortul și efectele
psihoemotionale sunt adesea mult mai serioase decât alterațiile fizice cauzate de aceste afecțiuni.
De aceea, devin extrem de importante cuantificarea și inregistraare parametrilor emoționali și
sociali în cazul unor astfel de pacienți cu scopul de a înțelege distrugerile pe care aceste
probleme le provoacă în activitățile zilnice. Aceste acțiuni vor facilita evaluarea tratamentului și,
în consecință, îmbunătățirea calității vieții pacientului. Pacienții care suferă de boli ale pielii nu
_____________________________________________________________ 4
trebuie tratați doar pentru leziunile fizice cauzate de aceste afecțiuni. Pielea este cel mai vizibil și
mai expus organ, iar atingerile fizice contribuie la construtia și definirea personalității. În cazul
celulitei, motivul pentru care pacientul caută tratament este de ordin social și, uneori, emoțional.
Acesta poate include jenă cauzată de celulită în relațiile sociale, afective și sexuale, dar și
evitarea unor activități extrem de comune cum ar fi practicarea unor sporturi, plajă sau expunerea
trupului în intimitate.
Celulita este o afecțiune clinică și estetică întâlnită la majoritatea oamenilor, însă cu

preponderenţă în rândul femeilor. Poate apărea în preadolescentă, adolescență și la maturitate în
cele mai multe cazuri. Sub acțiunea celulitei, țesutul conjunctiv și țesutul adipos suferă alteratii
care sunt vizibile în sânge și limfă. Din punct de vedere clinic, celulita se caracterizează prin
alterarea suprafeței cutanate, în special pe fese și coapse, dând pielii aşa numitul "aspect de coajă
de portocală". Din perspectiva clinică celulita este influențată de diverși factori că obezitatea sau
gradul de fermitate al pielii.
Experiențele clinice au arătat că celulita este o

problemă care influențează calitatea vieții atât la persoanele
tinere, cât și la cele mature, deși impactul este mai puternic la
femeile tinere. De asemenea, s-a observat că celulita este mai
frecventă în zilele noastre decât cu ceva ani în urmă, iar de-a
lungul numeroaselor cercetări s-a stabilit că impactul
psihologic și asupra relațiilor interpersonale este mai
proeminent la sexul feminin decât la cel masculin.
Un studiu extrem de detaliat efectuat înaintea, în
timpul și după tratamentul celulitei pe aproximativ 60 de
pacienți a evaluat considerația față de sine și schimbările majore în comportamentul
acestora. Impactul celulitei asupra relațiilor de grup a fost analizat și în funcție de factori care în
viziunea pacienților influențau celulita cum ar fi dieta, activitățile fizice sau caracterul ereditar,
dar și tratamentul urmat, percepția de sine sau stagiul afecțiunii. Astfel studiul a dezvăluit că, în
opinia pacienților, unii factori influențează celulita. Cei mai mulți dintre pacienți credeau că
există o relație între celulită și dietă și că o dietă specifică poate ajuta la tratarea acesteia, ar un
număr impresionant de pacienți au susținut că exercițiile fizice sunt o metodă eficientă de tratare
a celulitei. În ceea ce privește caracterul ereditar al celulitei, cei mai mulți dintre pacienți au o
rudă de gradul I sau de gradul al II-lea care prezintă celulită.
_____________________________________________________________ 5
Unul dintre aspectele cele mai importante relevate de acest studiu arată că
viața majorității oamenilor cu celulită a fost influențată semnificativ de această afecțiune. În ceea
ce privește situații cotidiane, persoanele cu celulita au fost nevoite să recurgă la restricții. Astfel
de situații includ purtarea de bikini, sau haine strâmte, activitate sexuală, practicarea de sporturi,
sau încrucișarea picioarelor în poziție șezândă. Chiar și după finalizarea tratamentului, în
situațiile amintite mai sus s-a constat un grad de influență, mai mult sau mai puțîn semnificativ,
al celulitei. Astfel, chiar dacă tratamentul nu a fost eficient 100%, simplul fapt că a fost urmat,
a modificat comportamentul pacienților. S-a stabilit că prezența celulitei și după finalizarea
tratamentului, a intervenit mai puțîn în anumite activități ale pacienților. Spre exemplu, poziția
șezândă era considerată a fi cea mai relevanță în afișarea celulitei de aproape jumătate dintre
pacienții intervievați. După tratament, numai 15 % dintre pacienți o considerau încă
semnificativă în expunerea celulitei.
Un alt studiu, efectuat în Suedia și Norvegia, a
evidențiat că sexul feminin este cel mai predispus efectelor
negative ale celulitei pentru că se instalează de timpuriu
(tinereţe) și poate fi prezentă o lungă perioadă de timp, ceea ce
afectează semnificativ calitatea vieții acestora.
În ambele cazuri cercetătorii au evaluat, de asemenea, impactul tratamentul celulitei
asupra calității vieții pacienților. Astfel, s-a stabilit că și în cazul în care nu au existat
îmbunătățiri semnificative ale țesutului afectat de celulită, în urma tratemntului gradul de
considerație față de sine a crescut considerabi. Acest lucru sugerează faptul că tratamentul a
avut un efect pozitiv asupra considerației față de propria persoană, simplă acțiune de îngrijire și
atenția acordată propriului corp au conturat starea de bine a pacientului. De aceea tratementul ar
trebui urmat, chiar dacă celulita se află într-un stadiu avansat care nu mai poate fi vindecată.
Evaluările asupra calității vieții sunt necesare nu doar pentru importanța pe care o au în
problema celulitei, ci și pentru dezvoltarea de noi tratamente pentru celulită. Este foarte
important de remarcat că în lipsa unor tehnici care să garanteze rezultate semnficante în
diferitele grade ale celulitei pacienții vor alternative, iar îmbunătățirea stării lor emoționale nu
este direct proporțională cu îmbunătățirea stării lor clinice. Grijă și atenția față de problemele
cosmetice pot conduce către o îmbunătățire a stării lor emoționale.
Deci celulita are un impact real asupra calității vieții pacienților din moment ce
restricționează activitățile comune, zilnice ale celor afectați. Acest aspect determină apariția
_____________________________________________________________ 6
daunelor la nivel psihologic în relațiile interpersonale. Este extrem de important ca medicul să

ofere nu doar un diagnostic și un tratament pentru condiția pacientului, ci și empatie față de
impactul pe care această afecțiune o are asupra pacientului.
_____________________________________________________________ 7
1. NOŢIUNI GENERALE
Definiția celulitei poate fi abordată din mai multe perspective: din punct de vedere clinic,
estetic, social sau al marketingului.
Celulita este acumularea de grăsime
subcutanată a țesutului conjunctiv fibros care se
manifestă prin gropițe și nodularitate a pielii. Ea
este prezentă, de regulă, în regiunea pelviană (în
special pe fese), membrele inferioare și abdomen.
Celulita are o prevalență majoritară la sexul
feminin, însă este mai evidentă la majoritatea
femeilor trecute de prima tinereţe. Ea este mai
degrabă de natură fiziologică decât patologică şi
poate rezulta dintr-o combinație complexă de
factori, de la hormoni până la ereditate.
Deci, deși poate fi întâlnită la toate grupurile de vârstă și la ambele sexe, celulita
predomină în cazul femeilor, în special după perioada pubertății. Părerea universală este acea că
celulita este o manifestare normală a obezității.
Studiile inteprinse asupra celulitei au demonstrat că estrogenul este elementul cu cea mai
mare probabilitate de a fi implicat în disfuncția inițială, agravarea și persistența celulitei. Astfel,
în cazul sexului feminin, celulita apare în perioada postpubertate, se înrăutățește după prima
sarcina și este influențată de folosirea contraceptivelor sau a suplimentelor hormonale.
Celulita este prezența în ariile cu cel mai mare grad de acumulare a grăsimilor (coapse și
fese, abdomen, creste iliace sau brațe. Leziunile sunt de obicei asimptomatice. Simptome ca
senzația de greutate și durere, în stadiile avansate ale celulitei, pot apărea în zonele afectate.
Acestea sunt rezultatul compresiei terminatiilor nervoase sau prezența unor reacții inflamatorii.
_____________________________________________________________ 8
Principalele manifestări ale celulitei clinice sunt:

- piele slăbită lipsită de fermitate care prezintă multiple depresiuni și acumulări cauzate
de retractiile iregulate ale pielii formând suprafețe cu protuberanțe;
- aspect de „coajă de portocală” al pielii că rezultat al tumefierii epidermei și dilatării
porilor foliculari.
piele slăbită lipsită de fermitate Piele cu aspect de „coajă de portocală”
Din punct de vedere estetic, alterațiile cutanate specifice celulitei sunt predominant sub
forma depresiunilor comparativ cu zonele neafectate. Aceste depresiuni au culoarea și
consistentă pielii normale, iar numărul leziunilor variază de la una la foarte multe. Forma acestor
leziuni variază: cerc, oval sau linie. Cele mai multe dintre leziuni sunt ovale.
Chiar dacă apariţia celulitei poate fi o consecinţă a unei afecţiuni medicale prin acumulari
adipoase datorate unei medicaţii sau a imposibilităţii de a efectua activitate fizică intensă,
oamenii au tendinţa de a aplica diverse etichete, cum ar fi “nesimţirea”. Deși factorii genetici
sunt importanți în înțelegerea celulitei, ca rezultat al obezității, nu se poate explica creșterea
dramatică a numărului de cazuri de obezitate, şi implicit a cazurilor de celulită, înregistrat în
prezent. Chiar dacă este unanim acceptat că obezitatea apare atunci când energia acumulată prin
alimentație este mai mare decât energia consumată, influența acestor doi factori în funcție de
poziția socială constituie un subiect aprins de discuții. Există câteva teorii referitoare la cauze,
dar, în general, se crede că obezitatea constituie rezultatul mai multor factori.
Corelația dintre clasa socială și indicele de masă corporală diferă la nivel global. Un
studiu din 1989 a arătat că femeile dintr-o clasă socială superioară aveau mai puține șanse să
devină obeze, adică o prezenţă mult mai redusă a celulitei. Nu s-au înregistrat însă diferențe
semnificative în cazul bărbaților provenind din clase sociale diferite. Au fost oferite multe
explicații în ceea ce privește legătura dintre indicele de masă corporală și clasa socială. Se crede
_____________________________________________________________ 9
că persoanele înstărite își pot permite alimente mai bogate în nutrienți, sunt supuse unei presiuni
sociale mai mari de a rămâne slabe și au mai multe posibilități de a-și menține condiția fizică.
Stresul și condiția socială inferioară par să crească riscul obezității.
Cu alte cuvinte, celulita, ca efect estetic al starii de supraponderabilitate, este asociată

unei clase sociale inferioare din punct de vedere educaţional si, în special, financiar. Tocmai din
această cauză, celulita alterează grav relaţiile sociale.
Catherine Lyons, o fostă gimnastă britanică şi,

ulterior, editor al publicației online “Red Banner”, ne oferă
o perspectivă din domeniul marketingului asupra celulitei.
Conform acesteia, celulita este o formă a țesutului gras din
organism, iar grăsimea este o substanță biologică esențială.
Pentru ca starea sănătății să nu fie afectată, nivelul de
grăsime nu trebuie să scadă sau să crească față de un
anumit nivel. Rolul acesteia este de a apăra anumite
organe, dar majoritatea celulelor grase sunt repartizate în
țesutul adipos imediat sub piele. Țesutul adipos este
extrem de important pentru organism, printre funcțiile sale
vitale se numără conservarea căldurii organismului,
depozit de energie sau protejarea mușchilor. Țesutul
adipos este vizibil sub piele și contribuie la conturarea
formelor unui corp uman. La unele persoane este ferm și
mătăsos, la altele însă este lipsit de vitalitate și ondulat.
Acest aspect ondulat sau „de coaja de portocală” al
corpului a devenit în timp blamat și indezirabil. Aceeași
Catherine Lyons în lucrarea „Marxism and cellulite”, un
fel de ghid al consumatorului în marketing, susține că
celulita nu are nimic de a face cu excesul de
grăsime. Ea se referă strict la textura pielii. Chiar și o persoană cu greutatea ideală poate avea
celulită. Poate, de asemenea, să apară oriunde pe corp şi este o formă rezistentă a grăsimii
subcutanate care, de cele mai multe ori, nu are tratament medical. Mulți medici consideră celulita
o afecțiune genetică, dar înainte de toate, este o problema cosmetică. Deși apare atât la femei, cât
și la bărbați, cele mai afectate sunt femeile pentru este imperios necesar ca acestea să arate bine.
_____________________________________________________________ 10
Ceea ce remarcă însă autoarea este felul încare a fost redefinită celulita în campaniile de
marketing pentru a aduce profit companiilor care oferă produse anticelulită. În viziunea lui
Catherine Lyons cel mai sinistru aspect al unor astfel de campanii de marketing este modul în
care celulita a fost conectată noţiunii de boală. Astfel se presupune că celulita este rezultatul
acumulării de toxine în organism din cauza nutriției incorecte, lipsei activităţii fizice intense și
sistemului limfatic precar. Celulita este prezentă și la nou-născuți care nu au consumat niciodată
ciocolată sau cafea, două dintre substanțele care se presupune că încurajează formarea celulitei.
Este, de asemenea, prezența la atleții profesioniști care urmează o dietă strictă și au programe de
exerciții fizice zilnice.
În viziunea lui Catherine Lyons industria frumuseții a fabricat astfel o boală, iar acum
profită de pe urmă acesteia comercializand produse false. Sute de produse, majoritatea inutile, în
unele cazuri creând comodități pernicioase au fost concepute pentru a exploata oamenii. De
aceea este extrem de important să cunoaștem ce este de fapt “celulita”.
Imaginea de „coajă de portocală” este o o problema estetică
comună celor mai multe dintre femei. Celulita, sau mai corect
lipodistrofie locală, se dezvoltă de la o circulație sangvină sau limfatică
alterată care determină schimbări structurale în țesutul adipos subcutanat.
Celulita (the cellulite) nu trebuie confundată cu "Cellulitis", aceasta din
urmă reprezentând o imflamatie a țesutului adipos. Atunci când țesutul
nu este afectat de celulită, o rețea fină de vase de sânge și canale
limfatice hrănește țesutul adipos cu nutrienții necesari și oxigen și
elimină elementele toxice.
În funcție de gradul de alterare al țesutului, celulita poate fi descrisă prin patru stadii. În
primul stadiu al celulitei, pereții vaselor capilare de sânge devin excesiv de permeabili
determinând pierderi de plasmă. Aceasta se depozitează între celulele adipoase de unde rezultă
umflarea țesutului adipos. În plus, circulația limfatică precară nu face față acumulărilor de fluide.
În stadiul al doilea al celulitei, agregarea celulelor adipoase și creșterea fibrelor de colagen
limitează circulația sangvină ducând la hemostază. Celulele adipoase sunt izolate, lipsite de
nutriție și prezintă surplus de toxine. În acest caz, care este de altfel, al treilea stadiu al celulitei,
aceste celule se vor aduna în micronoduli înconjurați de un strat de colagen. Mărimea acestor
micronoduli este de câțiva milimetri. În final, în ultimul stadiu al celulitei, cei mai mulți dintre
acești micronodulise vor aglomera în macronoduli cu mărimi cuprinse între 2 și 20 de mm.
_____________________________________________________________ 11
Acești macronoduli pot presă anumiți nervi, astfel că anumite persoane care prezintă un grad
sever al celulitei acuză o piele sensibilă sau chiar dureroasă. Se crede că primele stagii ale
celulitei sunt, mai mult sau mai puțin, reversibile, însă, ultimul stagiu este fără dubiu ireversibil.
Termenul „celulită” este folosit pentru a caracteriza

alterarea suprafeţei pielii care dă acesteia un aspect de „coajă
de portocală” sau „saltea”. Este prezentă la majoritatea
femeilor şi rezultă în urma unor procese complexe care
implică epiderma, derma şi ţesustul subcutanat. Procesul de
drenare limfatică funcţioneaza precar ceea ce determină
acumulari de fluide atât la nivelul canalelor limfatice, cât şi
la nivelul circulatiei sangvine. Ca urmare, stratul de grasime
creşte şi rezultă celulita. Celulita se întâlneşte la majoritatea tinerelor postadolestecente şi este
influenţată de secreţia de estrogeni. Aceşti hormoni joacă rol în producerea şi retenţia de grăsime,
în special în zona feselor şi a coapselor. De altfel, numarul adipocitelor este de cinci ori mai
mare în unele zone pe corpul femei faţă de alte zone ale organismului. Orientarea şi fixarea
bandelor fascia din dermă au la femei o pozitie verticală. Aceste bande formează o membrană
fibroasă care constituie adevarate „buzunaraşe” în care se depozitează grăsimile. Când procesul
celulitei progresează, nervii şi vasele capilare care traversează membrana sunt comprimate şi pot
produce durere locală.
Celulita poate fi clasificată după mai multe criterii. Astel, celulita poate fi gupată astfel:
- din punct de vedere al aspectului sau al consistenței țesuturilor moi: cu țesut tonic
(dura), cu țesut moale, cu țesut moale și exces cutanat (flască) sau mixtă;
- din punct de vedere al simptomatologiei: celulita asimptomatică, celulita dureroasă,

celulita cu parestezii, celulita cu modificări tegumentare sau celulita cu modificări de
volum (cu infiltrații sau edeme);
- din punct de vedere al gravității există patru stadii:
o stadiul I (gradul 0): nu există alterații ale pielii;
o stadiul II (gradul 1): în zona afectată pielea este moale, iar ondulatiile pielii pot fi
observate, indiferent dacă pacientul se află în poziție șezândă sau în picioare, prin
ciupirea pielii sau prin contracția mușchilor din zona afectată;
_____________________________________________________________ 12
o stadiul III (gradul 2): aspectul „coajă de portocală” sau „saltea” este vizibil
indiferent de poziția pacientului și fără tehnici de manipulare a pielii în zona
afectată (ciupit sau contractarea mușchilor);
o stadiul IV (gradul 3): pielea este flască, lipsită de fermitate, prezintă ondulatii,
depresiuni și acumulări, iar la palpare pielea prezintă noduli.
- din punct de vedere al localizării: celulita localizată la nivelul fețelor posterioare ale
coapselor și, posibil, feselor, celulita localizată la nivelul coapselor circumferențiale,
celulita membrelor inferioare, celulita localizată la nivelul membrelor superioare și
inferioare şi celulita generalizată;
- din punct de vedere al asocierii cu masa corporală: celulita subponderalilor, celulita
normoponderalilor, celulita supraponderalilor şi celulita asociată cu obezitatea.
Celulita dură se întâlnește la pacienții tineri, cu țesuturi tonice. Efectuarea pliului cutan
evidențiază duritatea țesuturilor cu apariția consecutivă a „cojii de portocală'. Este tipică la
femeile cu exces constituțional de estrogeni și/sau supraponderalitate. Pentru această
patologie este indicată fizioterapia prin endermologie. Uneori se poate dovedii util o
liposculptură (varianta chirurgicală care foloseşte o abordare minim invazivă faţă de liposucţia
clasică cu scopul de extragere a grasimilor care deranjează estetic şi nu numai) sau terapia
Lipowash. Trebuie suprimată administrarea cronică a pilulei contraceptivei atunci
când este cazul.
Exercițiul fizic are un rol benefic întrucât sportul stimulează
utilizarea periferică a hormonilor sexuali cu scăderea consecutivă a
nivelului lor sanguin. Putem spune că determină „o detoxifiere
estrogenică” a organismului.
Celulita moale este tipică persoanelor sedentare sau celor cu antecedente de sport de
performanță. Apare și în condiții de stază limfatică (încetinirea circulației limfatice) fiind adesea
însoțită de edem cald, moale și nedureros, care are caracter progresiv dinspre extremități. Este
des întâlnită la persoanele care au efectuat tratamente îndelungate de mezoterapie, lipoaspirati
nesusținută prin masaj endermologie, împachetări în folii pentru slăbit sau alte proceduri calde.
Multe dintre terapiile care reduc circumferința membrelor inferioare sfârșesc prin a provoca
distrugeri ale tesutult conjunctiv de susținere sau cu pierdere de tonus dacă sunt aplicate singular
și în cure foarte numeroase. Rareori flascitatea depinde de tonusul muscular scăzut, fiind mai
mult o slăbire structurală și metabolic a țesuturilor, uneori cauzată chiar de tratamentul în sine.
_____________________________________________________________ 13
Așadar, excesele de proceduri fizice în dorința de a slabi fără dietă și fără exerciții fizice pot
uneori avea repercusiuni nefavorabile traduse prin afectare calității pielii. Este indicată terapia cu
ultrasunete și infraroșii în paralel cu lungi perioade de tratament endermologie restructurant și de
boistimulare. Exercițiul fizic este esențial. Uneori poate fi util un lifting chirurgia sau alte
intervenții chirurgicale specifice.
Celulita flască este tot o formă de celulită moale,
dar la care excesul de piele este mult mai mare. În general,
în aceste cazuri singura rezolvare rămâne cea chirurgicală
și constă în excizia țesuturilor în exces și repoziționarea
celor restante.
De asemenea, celulita poate fi clasificată în celulita primară și celulita secundară. În
cazul celulitei primare, nu sunt implicați factori agravanți. În celulita secundară alterațiile sunt
provocate de factori secundari ca grăsime locală, lipsa de fermitate, operații chirurgicale sau
traume suferite în urma liposucţiilor, fibroză subcutanată rezultată în urmă unor procese
inflamatorii sau infecții. Aceste circumstanțe pot agrava sau pot transforma o celulită aflată în
stare primară în celulită secundară.
_____________________________________________________________ 14
2. INVESTIGAŢII ALE CELULITEI

ŞI STABILIREA UNUI DIAGNOSTIC
Ca și în cazul altor patologii, și în cazul

celulitei este necesar alcătuirea unui istoric medical
detaliat. Pacientul trebuie chestionat despre vârsta la
care a apărut celulita, procese de liposuctie sau
injecții în zona afectată, boli suferite sau alte
operații clinice, istoricul bolilor prezente în familie,
prezența unor boli cronice de ordin hormonal sau
vascular. De asemenea, este extrem de importantă o evidență a tratamentelor hormonale urmate
sau alte medicamente care ar fi putut crește depozitul de grăsime în zonele afectate cum ar fi
corticosteroizii sau estrogenii. Alte aspecte care ar trebui cercetate sunt sedentarismul, dieta,
sarcina, comportamentul celulitei în timpul sarcinii, fumatul sau factori psihosomatici. Deși
fumatul și probleme de circulație sunt citați adesea ca agenți determinanți în apariția celulitei,
sunt studii care demonstrează că majoritatea pacienților afectați de celulită nu sunt nici fumători
și nici nu prezintă vene vericoase sau probleme circulatorii.
Distrofia dermo-hipodermică, impropriu numită celulită, reprezintă un defect estetic al
tuturor straturilor pielii, de aspect general de „piele în coajă de portocală”. Defectul este localizat
cu predilecţie în regiunile bogate în ţesut adipos, dar şi în retenţie hidrică, adică: coapse, fese,
regiune abdominală şi mai rar braţe şi gambe. Defectul estetic se dezvoltă cu precădere la sexul
feminin, care este atins în procent de peste 80%, îndeosebi după decada a treia de vârstă. Celulita
se dezvoltă accelerat în perioada adolescenţei, la gravide sau la menopauză. Modificările
histologice descrise pentru distrofia dermo-hipodermică sunt edem interstiţial, noduli graşi
hipodermici herniaţi în derm, maldistribuţia capilarelor sanguine sau fibrozarea fibrelor de
colagen.
Este importantă evoluţia stadială a acestor modificări. Denumirea de „celulită” este
improprie, pentru că celulita, în adevărata accepţiune este o inflamaţie microbiană a ţesutului
_____________________________________________________________ 15
adipos, boală aflată în aceeaşi grupă de patologie cu fasciita necrozantă, osteomielita, sau cu
erizipelul (boli produse de unii streptococi). De altfel, sufixul „ită” desemnează o inflamaţie. Cu
toate acestea, termenul de celulită folosit pentru distrofia dermo-hipodermică a intrat în uzul
curent al laboratoarelor de producţie dermo-cosmetică, din raţiuni comerciale ce ţin de vânzarea
produselor unui public larg, nu neapărat avizat.
Celulita nu se asociază cu morbiditate sau mortalitate, însă impactul asupra calităţii vieţii
este puternic din cauza aspectului. În cazurile avansate de celulită, pot să apară noduli palpabili,
fiind posibile apariţia durerii şi subţierea pielii în zonele respective.
Celulita este o afecţiune multifactorială. Stilul de viaţă dezechilibrat accelerează
dezvoltarea celulitei. Alimentele bogate în grăsimi, conservanţi şi sare se asociază, printre altele,
cu hiperinsulinemie, care poate creşte lipodistrofia.
Sedentarismul, prin slăbirea stratului muscular al
vaselor de sânge şi favorizarea hemostazei locale,
conduce la creşterea severităţii celulitei. Consumul de
alcool stimulează lipogeneza şi determină deshidratarea
corpului, ceea ce duce la depozitarea excesivă şi
necorespunzătoare a grăsimii. Exacerbarea şi progresia
leziunilor cutanate specifice celulitei se corelează cu hiperestrogenismul cauzat de sarcină, cu
utilizarea de pilule anticoncepţionale sau cu terapia de substituţie hormonală la femeile aflate în
postmenopauză. Modificările histopatologice iniţiale în celulită sunt: inflamaţia ţesutului
subcutanat, mărirea şi îngroşarea endoteliului vascular, degradarea şi modificarea structurii
adipocitelor, hiperplazia şi hipertrofia fibrelor reticulare şi microangiopatia subcutanată.
Factorii care influenţează apariţia celulitei:
- factori genetici: predispoziţia genetică poate contribui la dezvoltarea celulitei;
- sex: celulita afectează cu precădere sexul feminin;
- etnie: femeile albe tind să dezvolte celulită mai frecvent decât femeile asiatice;
- dietă: dieta excesivă, bogată în carbohidraţi, provoacă hiperinsulinemie şi
promovează lipogeneza, ceea ce duce la o creştere a conţinutului total de grăsimi din
corp, favorizând astfel apariţia celulitei;
- sedentarism: perioadele prelungite de şedere sau de stat în picioare pot împiedica
fluxul sanguin normal, ceea ce poate determina staze şi poate provoca modificări ale
microcirculaţiei zonelor predispuse la celulită;
_____________________________________________________________ 16
- sarcină: este asociată cu o creştere a anumitor hormoni, cum ar fi prolactina şi

insulina, şi creşterea volumului total de lichide (ambii factori favorizează apariţia
celulitei prin lipogeneză şi retenţie de lichide).
Patogenia defectului estetic include:
- retenţia hidrosalină, accentuată de sindromul premenstrual, care duce la instalarea
unui edem neinflamator, mai cu seamă în regiunile declive (fese, copse, pentru
persoanele sedentare);
- alterări în reţeaua microvasculară, ceea ce va avea două consecinţe: în sistemul de
capilare venoase se instalează staza venoasă, care va accentua edemul neinflamator;
în sistemul de capilare arteriale va rezulta o maldistribuţie a capilarelor, care ajung să
fie insuficiente relativ la surplusul de ţesut adipos; acest fapt va duce la deficit de
mobilizare a trigliceridelor din regiunile respective, deficit de perfuzare cu apariţia de
zone ”reci”;
- surplusul ponderal, excesul alimentar şi sedentarismul sunt cauze evidente ale
hipertrofierii ţesutului gras subcutanat, care va genera astfel noi şi noi noduli herniaţi
în derm;
- instalarea treptată a unor semne ce compun îmbătrânirea: rigidizarea fibrelor de
colagen care „strangulează” nodulii graşi; pierderea în derm a glicozaminoglicanilor,
ceea ce va duce la subţierea dermului.
Examinarea se recomandă să fie făcută în
momentul în care pacientul se află în picioare cu
musculatura relaxată. Celulita poate fi observată mai
bine cu ajutorul testului ciupiturii. Pielea din zona
examinată se va prinde între degetul mare și index.
De asemenea, celulita poate fi evidențiată și prin
contracția mușchilor din zona predispusa. Palparea ar
trebui folosita întotdeauna pentru verificarea elasticității pielii și a țesutului subcutanat. Nu există
însă, până în prezent, anumiți parametrii pentru clasificarea elasticității pielii. Insuficiența
venoasă sau limfatică, pot, teoretic, agrava celulita și ar trebui, de asemenea, verificate în timpul
examinării fizice. Ar trebui notate prezența varicelor și a vaselor de sânge împletite sau
predispoziție către edem. Un test Doppler sau o examinare cu ultrasunete a sistemului venos
superficial vor ajuta, de asemenea, la clasificarea insuficienței venoase. Chiar dacă insuficiența
_____________________________________________________________ 17
venoasă nu este considerată ca fiind factor determinant în patogeneza celulitei, prezența sau
absența acesteia pot influența alegerea tipului de tratament recomandat.
Dintre diferitele metode de măsurare a procentului de
grăsimi corporale, policometria este una dintre cele mai
simple şi mai corecte. Se pot utiliza diverse metode si
intrumente. Plicometrul este un instrument care poate fi
comparat cu calibrul unui mecanic deoarece constă, în esență,
dintr-un calibru și o scală gradată care măsoară distanța
dintre vârfuri. Plicometrul ar trebui să exercite o presiune
constantă între pliurile de 10 g/mm2 (dacă presiunea este diferită, compresia neoptimală a
plicului va cauza erori în faza de detecție). Prin urmare, este recomandabil să verificați periodic
gabaritul conform instrucțiunilor producătorului (presiune şi distanța de la vârfuri).
Tehnica corectă de detectare este fundamentală, pentru a nu introduce erori suplimentare
de măsurare. Prin urmare, trebuie respectate următoarele linii directoare:
- deşi există recomandări privind efectuarea măsurătorilor în partea dreaptă a corpului,
recomandarea majoritară este pentru măsurători în partea stângă a corpului
convențional;
- localizați site-ul și marcați cu lapis dermografic;
- ţineți calibrul cu mâna dreaptă și apucați o pliantă între degetul mare și arătătorul
mâinii stângi, încercând să desfaceți țesutul muscular subiacent;
- degetele trebuie să se afle la o distanță de 8 cm, pe o linie perpendiculară pe axa
longitudinală a pannicului;
- se exercită cu mâna dreaptă o presiune pentru a separa ramurile calibrului şi se aplică
calibrul la bază, ţinând-o la 90o;
- se păstrează întotdeauna pliul între degete și se eliberează lent presiunea
ecartamentului;
- citirea se efectuează după 2 secunde;
- se deschide ecartamentul, se scoate și se închide încet.
Măsurarea se face de 2 ori, cu interval de cel puțin 2 minute pentru a permite revenirea înapoi
în forma incompresată, după care se face media valorilor obţinute. Dacă între cele două măsurători
diferă într-o proporţie mai mare de 10%, trebuie efectuată o a treia măsurătoare.
_____________________________________________________________ 18
Măsurarea paniculelor adipoase poate fi efectuată în mai multe locații, cele mai utilizate
fiind:
- piept: plierea se face în direcție diagonală între axilă și mamelon;
- subscapular: pliul este luat diagonal, în colțul inferior al scapulei;
- axilar: plica este luată orizontal sub zona acoperită cu fire de păr;
- supraspinală: plica este luată oblic, chiar deasupra creastei iliace;
- abdominal: pliul este luat vertical (sau orizontal în funcție de autori), 2 cm lateral la
nivelul buricului;
- triceps: plica este luată vertical, în mijlocul brațului măsurat;
- bicepsul: foldul este luat vertical, la jumătatea brațului măsurat;
- coapsă: pliul este luat vertical, în centrul distanței dintre pliul inghinal și patella;
- talpă: plierea se face vertical, în punctul cel mai mare de dezvoltare a părții și în
porțiunea sa mediană.
Erorile care pot fi comise în timpul anchetei sunt foarte multe și este important să le
cunoaștem pentru a le reduce cât mai mult posibil. Cauzele posibile ale erorilor pot fi:
competența specialistului ce efectuează măsurătorile, tipul aparatului utilizat (precizie, domeniu
de măsurare sau presiune) sau factorii legați de subiect (grosimea pielii, compresibilitatea
țesutului adipos, nivelul hidratării etc.).
Un număr de condiții clinice sau circumstanțe acompaniază frecvent sau agravează
celulita, dar în special obezitatea, acumulări locale de grăsime și flaciditatea pielii.
Obezitatea provoacă o creștere generala a greutății corpului, de la schelet, mușchi, fluid
interstițial, hipertrofia organelor etc. Luând ca reper greutatea de bază se pot observa cu ușurință
acumulările de grăsime. Manifestarea clinică a adipozității este
o creștere simetrică și bilaterală difuză a volumului ca rezultat al
creșterii țesutului adipos. Aceste augmentări în țesutul adipos
conduc la agravarea leziunilor produse de celulită prin sporirea
numărului de ondulații ale pielii. Creșterea volumului de
grăsime determină augmentarea tensiunii în lobulii de grăsime.
Această tensiune este proiectată pe suprafața pielii și agravează
depresiunile acesteia creând un efect similar unei plăpumi
pufoase. Aceste alterații contribuie la apariția unor deformări
mecanice și circulatorii care se vor transforma în celulită.
_____________________________________________________________ 19
Flaciditatea pielii este cauzată de de ptoza fiziologică a structurilor subcutanate care

determină destinderea permanentă a pielii. Această condiție este specifică zonei feselor,
coapselor, zonei de deasupra genunchilor și interiorul brațelor, regiuni unde pielea are o
capacitate de retenție mai mică și suferă acțiuni mecanice în urma creșterilor din țesutul adipos și
augmentării altor structurii subcutanate. Greutatea acestor structuri măresc efectul de gravitate
cauzând alterații pe suprafața pielii în aceste zone văzute ca laxitate și lipsă de fermitate.
Reducerea elasticității pielii și pierderea brusca în greutate sau grăsimea subcutanată rezultată în
urma lipoaspiratiilor sunt condiții care pot determina apariția celulitei sau agrava flaciditatea
pielii.
Deși are o importanță deosebită, prezența flaciditatii pielii sau alte condiții care pot
agrava starea celulitei, nu sunt menționate în clasificările prezente ale celulitei. În absența
flaciditatii, un test de distensie în direcția antigravitatională are tendința de a nu diminua
leziunile. În prezența celulitei, un astfel de test poate duce la reducerea sau chiar dispariția
leziunilor celulitei.
Există şi alte tehnici de investigare a celulitei necesare stabilirii unui diagnostic: inspecţia,
palparea, verificarea posturii pacientului, investigaţii de laborator, ecografia (inclusiv ecografia
Doppler), capilaroscopia, fotopletismografie, velocimetria laser Doppler sau fotografia.
Inspecția permite depistarea creșterilor locale de volum, aspectul și culoarea pielii,
venelor varicoase, prezența edemului și, în mod special, condiții asimetrice și inestetice. Astfel
de observații ar trebui asociate cu istoricul pacientului. Până la finalizarea acestei etape,
specialistul examinator ar trebui să aibă deja o idee despre un posibil diagnostic.
Palparea permite determinarea gradului edemului, elasticității și capacității biomecanice,
dar și prezența nodulilor lipodistrofici, adipozității și lipolimfoedemului. Ajută, de asemenea, la
evaluarea distribuției celulitei și tipul acesteia.
Postura pacientului poate fi verificată cu
ajutorul unui podograf. Observațiile ar trebui
asociate cu un suport plantar care ar evidenția
contracturile spastice ale mușchilor. Deși această
condiție determină o stimulare inadecvată a
circulației veno-limfatice, specialistul poate
depista o funcționare precară a piciorului cauzată
de încălțămintea inadecvată. Podograf
_____________________________________________________________ 20
Prin investigațiile de laborator se urmăreşte o perspectivă hematochimica a condiției

generale a pacientului. În cadrul acestei proceduri se vă tine cont de următorii parametrii:
glicemia, lipidele serului, funcțiile hepatice, funcțiile renale, electroliții serului, hemograma sau
proteinograma. În cazul unui pacient cu obezitate, analizelor de mai sus li se vor adaugă
examinarea funcționalității tiroidei şi examinarea balanței hormonale.
Ecografia sau ultrasonografia reprezintă o metodă de examinare imagistică a corpului
omenesc. Ea folosește ultrasunetele emise de aparat și reflectate de corpul omenesc. Undele
sonore (ultrasunetele) se propagă linear în țesuturile biologice, suferind fenomene de transmisie,
reflexie, refracție și absorbție.
Ecografia țesutului adipos este o procedură de rutină şi se efectuaza în următoarele zone:
- regiunea mușchiului trohanter;
- regiunea subtrohanterică;
- regiunea supracondilară internă;
- regiunea internă a genunchiului;
- regiunea internă premaleolară;
- regiunea externă premaleolară.
Examinarea ecografică se efectuează la 7,5 sau 10 MHz. Dimenisiunea venelor, volumul
și condițiile musculare și dimensiunile țesuturilor subcutanat și adipos, dar și leziunile fasciei pot
fi evaluate prin intermediul acestui dispozitiv. În particular, alterațiile din planul orizontal al
suprafeței fascia pot fi surprinse cu ajutorul ecografiei. Această procedură evidențiază diferențele
dintre adipozitatea locală și lipodistrofiile existente și poate sugera stadiul afecțiunii, devenind
astfel o procedură eficientă în selectarea celui mai bun tratament.
Efectul Doppler constă în variația
frecvenței unei unde emise de o sursă de
oscilații, dacă aceasta se află în mișcare față de
receptor. Efectul Doppler poate fi constatat atât
în cazul undelor electromagnetice (inclusiv
lumina), cât și în cazul undelor elastice
(inclusiv sunetul). Frecvența măsurată crește
atunci când sursa se apropie de receptor și scade când sursa se depărtează de receptor. Astăzi,
studiul Doppler nu ar trebui considerat un instrument de examinare special, ci o metodă standard
în practica medicinei generale. Așa cum stetoscopul a devenit un intrument de rutină în
_____________________________________________________________ 21
examinările dedicate inimii, plămânilor, vaselor și auscultărilor peristaltice ale intestinelor,

Doppler ar trebui utilizat în diagnosticul de baza al circulației arteriale și venoase. Atunci când a
fost detectată o alterație la nivel vascular, o examinare specială echodoppler sau un echodoppler
color ar trebui solicitată. În cazul celulitei, ecografia Doppler este utilă pentru a detecta prezenta
cheagurilor la nivelul sistemului venos profund.
Capilaroscopia reprezintă un procedeu medical neinvaziv, sigur și ușor menit să evalueze
vasele mici ale microcirculației la nivelul periunghial. Poate dezvălui structura generală a
rândurilor capilare și detalii din vasele de sânge. De asemenea, examenul capilaroscopic poate
identifica un diagnostic diferențiat între fenomenul Raynaud primar și secundar, precum și
evaluarea tulburărilor sclerodermice. Pentru investicaţia celulitei se utilizează
videocapilaroscopul. Acest instrument mărește o imagine de la 10 până la 1000 de ori, însă în
practica cotidiană se folosește scara 200. Dispozitivul, cu o înalta rezoluție a culorilor, se
folosește în patologia estetică pentru diagnosticarea adipozităţilor locale și lipodistrofiilor, dar și
pentru monitorizarea feed-back-ului terapeutic.
O fotopletismogramă este o măsurătoare volumetrică a unui organ obținută optic. O
fotopletismogramă este adesea obținută prin
utilizarea unui pulsoximetru care iluminează
pielea și măsoară modificările în absorbția luminii.
Un pulsoximetru convențional monitorizează
perfuzia sângelui la nivelul dermei și țesutului
subcutanat al pielii. Acest test permite
investigarea sistemului venos în condiții
ambulatorii, dar și microcirculatia și eficiența
drenajului limfatic. Dispozitivul presupune
plasarea unei probe inflarosii pe partea medială a piciorului și pe glezna. În acest timp, pacientul
vă executa mișcări de flexie și extensie. Aparatul va traduce semnalele primite în timpul
mișcărilor într-un tabel care le vă interpreta calitativ identificând astfel alterațiile funcționale din
această regiune.
Velocimetria este măsurarea vitezei fluidelor. Metodele de velocimetrie
include velocimetria imaginii particulelor și velocimetria de urmărire a particulelor, velocimetria
de etichetare moleculară, interferometria bazată pe laser, metodele Doppler cu ultrasunete,
senzorii Doppler și noile metodologii de procesare a semnalului. Laserul Doppler este unul
_____________________________________________________________ 22
dintre cele mai importante teste pentru diagnosticul patologiei celulitei și monitorizarea terapiei.
Cu ajutorul unui unei microprobe laser poate fi detectată starea microvaselor și a microcirculatiei
alcatuindu-se un studiu complet al funcționalității acestora. Laserul Doppler este o metodologie
destul de costisitoare și a fost limitată doar la cazuri particulare.
Fotografierea este absolut necesară. Adică este necesară
efectuarea unei documentații fotografice a pacientului la prima vizită
și după primul ciclu terapeutic. Dacă este posibil, fotografiile trebuie
făcute în aceleași condiții, pe un fundal negru sau albastru. Fotografii
ale întregului corp și fotografii ale zonelor de interes în cazul celulitei
sunt esențiale în diagnosticarea și tratamentul celulitei. Această
procedură poate fi efectuată doar cu acordul pacientului fiind vorba
de protejarea intimității acestuia.
Diagnosticul se pune pe existenţa următoarelor semne:
- prezenţa pielii „în coajă de portocală” la examinarea vizuală, sau după strângerea
între degete a pielii;
- la palpaţia în profunzime se remarcă diferenţe de mobilitate ale ţesutului gras, prin
prezenţa de noduli graşi şi de fibroscleroză (uneori, palpaţia nodulilor graşi devine
dureroasă, prin compresia acestora pe terminaţiuni nervoase);
- iregularităţi ale temperaturii la suprafaţa cutanată, prin maldistribuţia de capilare,
insuficiente faţă de excesul de ţesut adipos, observate mai evident prin termografie.
_____________________________________________________________ 23
3. TIPURI DE TRATAMENT ALE CELULITEI
Tratamentul anticelulitic reprezintă o sumă de măsuri combinate și de lungă durată pentru

remedierea celulitei care includ:
- efectuarea masajului anticelulitic cu tehnici specifice;
- efectuarea unor tratamente corporale;
- urmarea unui regim alimentar „de corecție”;
- administrarea unor suplimente care pot accelera
metabolismul;
- administrarea unor tratamentele medicamentoase;
- un stil de viață sănătos pentru îmbunătățirea circulației;
- diverse intervenţii chirurgicale.
Rezultatele obținute în urma tratamentelor urmate sunt notabile în timp. Fiecare persoană
are nevoie de un plan de tratament personalizat, în funcție de tipul de piele tratată, de vârstă și de
tabloul medical.
Uneori cremele anticelulitice nu aduc rezultate considerabile dacă nu sunt aplicate
împreună cu alte metode de tratament.
Tratamentele corporale aplicate pot fi: proceduri chirurgicale, proceduri estetice
nechirurgicale şi terapii complementare. Nu în ultimul rând, alimentaţia poate reprezenta o formă
de tratament anticelulitic.
3.1. Proceduri chirurgicale pentru tratarea celulitei
Aceste prodecuri deşi, la prima vedere, par cele mai rapide din punct de vedere al
reyultatelor, ele sunt utilizate mai rar. În general sunt considerate intervenţii chirurgicale estetice
şi mai puţin tehnici terapeutice, motiv pentru care au costuri foarte ridicate. În urma acestor
_____________________________________________________________ 24
proceduri chirurgicale, celulita este îndepărtată prin eliminarea celulelor adipoase şi includ:
liposucţia, lifting-ul, blefaroplastia sau lipoliza cu laser.
Liposucția este o intervenție chirurgicală menită să remodeleze forma corpului. Aceasta
însoțește, deci nu înlocuiește, un stil de viață sănătos bazat pe o alimentație echilibrată și exerciții
fizice, corectând anumite zone ce nu pot fi reparate altfel.
Cunoscută și sub denumirea de lipectomie asistată prin aspirație, este cea mai eficientă
metodă de remodelare corporală, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Prin această intervenție,
se îndepărtează grăsimea din anumite zone ale corpului care nu au putut fi corectate prin diete
sau exerciții fizice.
Această intervenție este un beneficiu pentru persoanele care se află la sau aproape de
greutatea lor ideală, dar dețin încă depozite de grăsimi localizate disproporționat și nu pot fi
eliminate prin regim alimentar și mișcare. Totuși, este important de menționat că această operație
are ca scop remodelarea și redefinirea conturului corpului, nu reducerea mare în greutate întrucât
există o limită maximă de siguranță a cantității de grăsime ce poate fi îndepărtată. Totodată,
liposucția în sine nu va reduce întotdeauna și în totalitate aspectul celulitic. Există tratamente
specifice, utilizate ca adjuvant al liposucției tradiționale, pentru obținerea unor rezultate cât mai
complete.
Liposucția poate interveni asupra următoarelor zone:
glezne, interiorul genunchiului, coapse (zona interioară și
exterioară), şolduri și fese, abdomen și talie, zona pieptului, brațe
sau obraji, bărbie și gât. Aceasta poate fi efectuată singură și/sau
împreună cu alte proceduri de chirurgie estetică.
Procedura poate avea loc sub anestezie locală sau totală și
este urmată de o spitalizare de 1-2 zile. După externare, sunt necesare câteva zile de tratament cu
antibiotic, antiinflamator, suportiv și anticoagulant. Operația în sine durează între 1-3 ore. La
baza intervenției de liposucție stau incizii punctiforme, de câțiva milimetri, care permit
pătrunderea unor sonde de metal, numite canule. Canulele sunt deplasate printr-o mișcare
controlată înainte și înapoi. Acestea aspiră grăsimea, înlăturând-o astfel din organism. Inciziile
sunt închise cu suturi chirurgicale și se vor cicatriza bine, rămânând ascunse în pliurile naturale
ale pielii.
După intervenţie este necesară purtarea unui pansament compresiv pentru o perioadă de
trei săptămâni, respectiv a ciorapilor compresivi antitrombotici cel puțin în perioada de repaus la
_____________________________________________________________ 25
pat și până la reluarea activității. După două săptămâni este recomandată programarea unui masaj
ușor, de stimulare limfatică a zonelor liposucționate. Echimozele (vânătăile) pot persista până la
3-4 săptămâni, însoțite de edem local ce se remite spontan în acest timp. Rezultatul final va fi
vizibil după aproximativ 3 luni de la operație, timp în care se va observa o scădere treptată a
greutății corporale, respectiv a dimensiunii zonelor liposucționate. Se recomandă evitarea
expunerii la raze ultraviolet timp de cel puțin 6 luni după operație.
Riscuri şi complicaţii acestei intervenţii chirurgicale sunt reprezentate de echimoze,
hematoame sau iregularităţi tegumentare. Echimozele pot apărea mai ales la persoanele cu o
sensibilitate excesivă, dar dispar, de regulă, după 5-12 zile. Hematoamele sunt acumulărie de
sânge sub tegument care necesită evacuare prin puncţie. Totuşi, apar extrem de rar şi pot apărea
la persoanele care au probleme de coagulare sau în urma traumelor postoperatorii (lovituri).
Iregularităţi tegumentare pot aparea la persoanele care nu respectă indicaţiile postoperatorii, în
sensul purtării corsetului şi dispar prin masaj, iar tonifierea zonei se face prin metode de
endermologie.
Blefaroplastia făcută corect, când are indicație și cum trebuie, șterge 10-15 ani de pe față
și teoretic nu mai trebuie repetată. Intervenția, odată făcută, e pe viață.
Lipoliza cu laser este o metodă nouă de tratament, care vine în ajutorul lipoaspiraţiei
clasice, recomandată pentru a obține o piele mai întinsă, mai fermă și o subțiere a stratului de
grăsime, în anumite zone ale feței și corpului. Se folosește o fibră laser de mici dimensiuni
(aprox. 1 mm), care se introduce în țesutul subcutanat, bogat în celule grase (adipocite). Energia
laser este transmisă în țesutul vizat și convertita în căldură, cu rol în topirea adipocitelor,
stimularea sintezei de colagen nou și efect de întindere a pielii.
Această tehnică modernă este indicată mai frecvent în tratarea:
- zonelor cu exces de grăsime: bărbie dublă, partea inferioară a obrajilor, regiunea
superioară a brațelor, coapse, abdomen, solduri, genunchi sau sâni la bărbați;
- zonelor cu laxitate cutanată moderată;
- mai rar în tratamentul vergeturilor și celulitei.
Lipoliza cu laser se poate utiliza singură sau în asociere
cu lipoaspiraţia clasică și are mai multe avantaje: este mai puțin
traumatizantă, tratamentul este mai scurt, cu perioadă de
recuperare redusă și are efect de stimulare a sintezei de colagen
mai important decât lipoaspiraţia. Lipoliza cu laser nu necesită
_____________________________________________________________ 26
internare. Se efectuează cu anestezie locală sau generală.

Rezultatul e reprezentat de retracția pielii și corecția de contur şi pot fi observate
începând de la 4-7 zile la aproape toți pacienții. Procesul continuă și se accentuează timp de mai
multe luni postinterventie.
Cele mai frecvente efecte secundare și complicații posibile sunt ușoare și temporare (5-7
zile). Evoluția normală presupune eritem (roșeață) și edem tranzitor (tumefacția zonei), echimoze,
indurații dermice punctiforme, durere minimă sau moderată, pentru o perioadă de timp (mai
lungă sau mai scurtă, în funcție de suprafața zonei tratate și de complexitatea problemei de tratat).
Rar se pot produce arsuri minore. Foarte rar pot aparea complicații de tip embolie grasă,
trombembolism pulmonar, infecții locale sau sistemice, reactivare herpes cutanat, hematoame,
cicatrici, necroză cutanată, leziuni nervoase temporare sau permanente, hipo sau hiperpigmentare
(mai frecvent la fototipul 3-5, după expunerea la soare a zonei tratate).
Perioada de recuperare este de 4-6 zile. Este recomandată purtarea unui pansament
special timp de o săptămână (dacă zona este mai tumefiată). Medicația necesară consta din
antiinflamatoare sau antihistaminice şi, opțional, antibiotice (3-5 zile). Se masează blând zona,
cu gelurile sau cremele recomandate, până la o lună postoperator. Se schimbă pansamentul în
prima zi postoperator, apoi la nevoie.
3.2. Proceduri nechirurgicale pentru tratarea celulitei
Tratamentele anticelulitice nechirurgicale sunt proceduri minim invazive care aduc un

plus de prospețime și tinerețe, prin restabilirea volumelor faciale, prin îmbunătățirea texturii și
aspectului pielii. Aceste tratamente sunt reprezentate de terapii medicamentoase, terapii
cosmetice sau diverse proceduri medicale.
Medicamentele reprezintă doar una dintre modalitățile
de înlăturare a celulitei. Metodele sunt multiple și acționează
pe diverse căi și cu diverse instrumente. Deşi până în prezent
nu s-a demonstrat eficacitatea lor, se presupune că următorii
agenți farmacologici pot acționa împotriva celulitei respectiv a
țesutului adipos: metilxantinele (precum cafeina), pentoxifilina,
adrenalina sau beta-adreno-mimeticele. Alte medicamente
_____________________________________________________________ 27
folosite pentru tratarea celulitei sunt alpha-adreno-mimeticele, aminoacizii esențiali, extractele

de ginkgo biloba și castane indiene. Aceste medicamente accelerează metabolizarea grăsimilor.
În plus, ele deshidratează țesuturile și prin acest efect par să amelioreze aspectul celulitei.
Diverse persoane au încercat aplicarea locală, administrarea orală sau injectarea subcutanată, dar
rezultatele nu au fost concludente.
Aceste medicamente destinate slăbirii nu sunt totdeuna recomandate deoarece pot
prezinta efecte adverse multiple și chiar severe. Orice medicament administrat, chiar și banala
aspirină, poate avea unele efecte nedorite asupra organismului. Este bine de înțeles că
medicamentele nu trebuie administrate decât în situații limită, iar dacă celulita nu reprezintă o
condiție patologică și în sine nu prezintă nici un risc pentru sănătatea persoanei, intervenția prin
medicamente anticelulita nu ar trebui făcută, decât la îndrumarea specialistului.
Chiar și unele extracte naturiste pentru tratamentul celulitei pot avea efecte adverse sau
interacțiuni care încă nu au fost studiate. Suplimentele alimentare (vitamine și minerale în
diferite combinații) sunt singurele care prezintă certitudinea că nu vor avea efect în viitor pe
niciun alt plan. Acestea nu sunt considerate medicamente și nu garantează pentru dispariția
celulitei, însă sunt extrem de utile în condițiile în care existăalte surse alimentare organice și
efortul fizic este sporit.
Tratamentele medicamentoase destinate patologiilor celulitei ar trebui să înceapă cu
reglarea funcțiilor: stimularea microcirculaţiei, drenaj limfatic și antioxidare. Medicamentele
care derivă din prelucrarea plantelor cum sunt fitomedicamentele, un element extrem de
important în prevenția și tratamentul celulitei, sunt, de asemenea, recomandate. Trebuie amintit
însă că în cazul fitomedicamentelor calitatea depinde de calitatea extracțiilor sau asocierea cu
vitamenine și alte substanțe.
Multe produse anticelulitice se găsesc sub formă de creme, uleiuri, tincturi sau loțiuni și
sunt produse dermatocosmetice care nu trebuie să conțină parabeni. Acestea se folosesc pe
perioade lungi, de aproximativ două, trei luni și se masează de cel puţin doua ori pe zi.
Dermatocosmeticele sunt produse farmaceutice aflate la granița
dintre cosmetice și medicamentele destinate afecțiunilor dermatologice,
cu administrare locală, pe tegumente și anexele lor: piele, păr, unghii
etc. Se știe despre produsele cosmetice că ajută la igienă, la menținerea
pielii sau scalpului curate și așa mai departe. Dar cu ce diferă
dermatocosmeticele! Ele sunt produse care au în componenţa lor
_____________________________________________________________ 28
substanțe biologic active cunoscute pentru efectul lor, testate clinic, de aici asemănarea cu
produsele medicamentoase cu administrare topică (creme, unguente, loțiuni etc). În plus,
fabricarea lor presupune procese riguros standardizate și prin urmare un risc foarte redus la
utilizare, astfel că ele sunt mai sigure și mai eficiente decât cosmeticele obișnuite.
Există o serie de creme anticelulită și vergeturi care au ca scop minimizarea aspectului de

celulită. Indiferent dacă celulita este prezentă pe coapse, șolduri, abdomen, fese sau o altă parte a
corpului, cele mai multe dintre produsele recomandate conțin ingrediente precum cofeină, retinol,
vitamina C, fisteină, peptide sau l-carnitină, care s-au dovedit că ajută la reducerea acesteia.
Funcția cremelor anticelulitice este de a lucra asupra celulelor adipoase și de a le ajuta să
funcționeze corect. Au un efect antiinflamator care le ajută să-și piardă rigiditatea și să
îmbunătățească circulația în aceste zone specifice, de aceea conțin agenți cu efect lipolitic,
activatori ai circulației și antiinflamatori.
Cremele anticelulitice pot fi eficiente în eliminarea celulitei, deși nu toate funcționează la

fel. Sunt importante ingredientele, iar alegerea acestora trebuie făcută ţinând cont de elementele
și ingredientele active care promovează lipoliza, care sunt cele care pot ajuta la reducerea
majorităţii celulelor adipoase.
Indiferent că dorim o licoare care să ne

încălzească sau să ne răcorească, ceaiurile din plante pot
fi consumate pe tot parcursul anului, datorită faptului că
reprezintă băuturi delicioase, indiferent de temperatură.
Pe lângă gustul minunat, ceaiurile din plante vin la pachet
cu o mulțime de beneficii pentru sănătate, în funcție de
tipul de ceai. Ceaiurile sunt obținute dintr-o varietate de
flori uscate, ierburi, fructe etc. Datorită acestui lucru,
ceaiurile s-au diferențiat prin aromă, gust și beneficii
pentru sănătate. Oamenii au la dispoziție o mulțime de ceaiuri din plante originare de pe mai
multe continente, cum ar fi Asia, Africa sau America.
Nu este un secret pentru nimeni că ceaiul reprezintă o variantă optimă pentru persoanele
care doresc să-și îmbunătățească în mod natural starea de sănătate. Majoritatea ceaiurilor din
plante nu conțin cofeină, însă sunt bogate în nutrienți, vitamine, minerale și antioxidanți care
variază în funcție de amestecul de plante. Ceaiurile din plante sunt renumite pentru că pot induce
_____________________________________________________________ 29
starea de relaxare, pot ameliora dureri și pot îmbunătăți funcționarea sistemelor corporale, cum
ar fi cel digestiv sau cel imunitar.
Prin urmare, ceaiurile pot reprezenta o soluţie optimă şi pentru combaterea celulitei şi
tratamentul acesteia. Astfel, “licori” din creţuşcă, păpădie, frunze de viţă-de-vie sau iederă, sub
formă de ceaiuri, infuzii, decocturi sau tincturi, reprezintă o astfel de alternativă în lupta cu
celulita.
Procedurile nechirurgicale medicale pentru tratarea celulitei sunt endermologia,

lipomasajul, mezoterapia, lipoliza, terapia cu ultrasunete, terapia lipolaser şi terapiile
anticelulitice VelaShape si VelaSmooth.
Endermologia reprezintă o tehnologie unică, neinvazivă, de remodelare corporală.

Această terapie a fost creată în anul 1985 de către un inginer francez, pentru a ameliora aspectul
cicatricilor produse de arsuri. Mai tărziu această tehnică a fost adoptată și pentru a îmbunătăți
aspectul pielii sănătoase cu ajutorul unor aparate de endermologie. În prezent endermologia este
promovată ca cel mai eficient tratament pentru combaterea celulitei.
Principiul de funcționare al aparatelor

endermologice este cel al masajului sub presiune
(vacuum), aparatul executând mișcări de "dute-vino" pe
suprafață corpului, în timp ce aspiră o porțiune de piele
între două role motorizate. Eficienta endermologiei a fost
dovedită în peste 80 de studii cinice, care au arătat
posibilitatea acestei terapii de a spori circulația sângelui
și a limfei, de a crește numărul fibroblastelor și de a
promova producția de colagen.
Endermologia reprezintă o formă de masaj automatizat deosebit de relaxant ce oferă

pacienților o stare generală de bine și revitalizare. Însă acesta este un beneficiu minor pe lângă
celelalte efecte ale terapiei asupra organismului. Masajul de compresie ajută la o mai bună
irigare a pielii și la activarea lipolizei: arderea grăsimilor. Manevrele ritmice stimulează
fibroblastele, având ca rezultat producerea colagenului și a elastinei. Pielea este reîntinerită după
doar 15 ședințe terapeurtice.
Alte beneficii ale endermologiei:
- ameliorarea spasmelor și durerilor musculare;

_____________________________________________________________ 30
- promovarea circulației sanguine și limfatice: circulația sângelui este accelerată cu

până la 4 ori, timp de 6 ore după ședința de endermologie, iar cea limfatică cu până la
3 ori, timp de 3 ore după încheierea ședinței;
- reducerea dimensiunilor corpului: remodelare corporală;
- tonifierea pielii;
- activarea metabolismul.
Prin acest "masaj" se realizează desprinderea "cocoloașelor" formate în țesutul adipos și
ameliorarea aspectului de "coaja de portocală" al pielii. Totodată se activează circulația fluidelor
(sânge și limfă) în organism, fapt foarte benefic pentru celulită. Un minim de ședințe necesare
pentru ameliorarea celulitei este 20, câte o ședință pe săptămână. Potrivit terapeuților în
endermologie, rezultate considerabile în reducerea cleulitei se obțin în aproximativ un an, deci
cheia succesului endermologiei este perseverența. De reținut faptul că endermologia nu tine locul
unei diete sănătoase și exercițiilor fizice periodice. Efectul ședințelor de endermologie este
limitat și dacă pacientul nu își schimbă stilul de viață, în 12-18 luni pielea își va recapătă
aspectul neplăcut de dinaintea terapiei. De asemenea se recomandă 2 ședințe pe lună, pentru
întreținere.
Endermologia este o procedură sigură, neinvazivă, având ca unic dezavantaj prețul ridicat
al procedurilor. Un posibil efect secundar este apariția echimozelor, care dispar în scurt timp.
Alte efecte secundare sunt stări de amețeală sau greață și dureri de cap, la persoanele deshidratate
sau cu tensiune arteriala scăzută. Exista și un mic procent din pacienți (1%) care nu răspund la
tratament.
Lipomasajul utilizează aparate asemănătoare cu cele folosite în endermologie, dar care
sunt mai rapide și tratează zona problematică în mod direct. Lipomasajul aspiră o porțiune de
piele şi o masează pentru a desface celulele de grăsime. Lipomasajul pretinde că îndepărtează
resturile de colagen și toxinele din piele și întinde țesuturile conectoare, lăsând corpul frumos
conturat. Chiar se ajunge la rezultatele scontate este nevoie de ședințe de întreținere pentru a
menține efectele tratamentului.
Lipomasajul este practic un fel de gimnastică la nivel cutanat,
care creşte fluxul sangvin local cu 400% şi pe cel limfatic cu 300%,
îmbunătăţind drenajul lichidelor şi al toxinelor. Acesta stimulează
fibroblast-urile, distruge acumulările de grăsime, netezeşte pielea
înlăturand aspectul de „coaja de portocală” al pielii şi intensifică
_____________________________________________________________ 31
schimbul de fluide. Nu sunt date concludente care să afirme eficacitatea lipomasajului în

tratamentul anticelulitic.
Mezoterapia, denumită și “cockteil-ul frumuseții”,
este un tratament medical minim-invaziv realizat cu ace
speciale prin care se injectează intradermic diferite
substanțe hrănitoare pentru piele. Aceste substanțe (acid
hialuroic, vitamine, enzime, hormoni, minerale și
antioxidanți) vin cu un aport nutritiv necesar tegumentului,
stimulează microcirculatia și producerea elastinei și a
colagenului, necesare elasticiatatii și tinereții epidermei. Efectul procedurii este de hidratare,
rejuvenare și energizare. În urma mezoterapiei, tenul are un aspect mai proaspăt și mai luminos,
deoarece acțiunea este în profunzime, nu doar la suprafață, așa cum se întâmplă în cazul
cremelor de față.
Tehnica a fost dezvoltată în 1952 de medicul francez Michel Pistor. Inițial, mezoterapia a
fost utilizată în terapia durerii. În prezent, procedura este utilizată frecvent pentru eliminarea
grăsimii din zone precum stomac, coapse, fese, șolduri, picioare, brațe și față.
De asemenea, mezoterapia: reduce celulita, estompează ridurile și liniile fine, reduce
cearcănele, ajută la remodelarea corporală, ameliorează pielea pigmentată, tratează alopecia
(căderea parului), estompează vergeturile sau ameliorează cicatricile postacneice.
Nu există o formulă standard pentru substanțele injectate în timpul mezoterapiei. Medicii
folosesc numeroase soluții diferite, în funcție de nevoile fiecărei persoane în parte, printre care
amintim: medicamente prescrise (vasodilatatoare și/sau antibiotice), hormoni (calcitonină sau
tiroxină), enzime (colagenază sau hialuronidază), extracte din plante sau vitamine și minerale.
Beneficiile mezoterapiei sunt: concentrat ridicat de vitamine și alte ingrediente,
alternativă la intervențiile chirurgicale costisitoare, răspunde mai multor nevoi ale pielii, oferă
strălucire pielii şi hidratează pielea. Astfel, prin mezoterapie concentrația de seruri, vitamine și
alte amestecuri nutritive este ridicată ceea ce face ca pielea să capete un aspect prospătat și
întinerit. Mezoterapia, ca alternativă la intervențiile chirurgicale costisitoare, este mai puțin
invazivă decât alte proceduri și intervenții chirurgicale plastice. Ea răspunde mai multor nevoi
ale pielii deoarece serurile concentrate sunt livrate direct în piele, iar efectul este rapid. În funcție
de ingredientele utilizate, mezoterapia poate aborda probleme ale pielii, cum ar fi petele
pigmentare și melasma. Pielea primește un impuls energetic, iar rezultatele se pot vedea imediat,
_____________________________________________________________ 32
chiar după prima sesiune de mezoterapie. Mesoterapia oferă luminozitate și strălucire tenului,
îmbunătățind tonusul. Ea poate ajuta, de asemenea, la o mai bună hidratare a pielii, ceea ce îi
conferă fermitate.
Mezoterapia este o procedură sigură, iar efectele nedorite sunt rare. Trebuie menționat că
riscurile asociate mezoterapiei sunt minime dacă procedura este realizată de un specialist bine
pregătit și instruit. Printre efectele secundare care au fost raportate de pacienți se numără: greață,
durere, sensibilitate, inflamație, mâncărime, roșeață, echimoze și eczeme, pete întunecate de
piele, infecție sau cicatrici.
Lipoliza este o metodă minim invazivă ce
presupune injectarea unor substanțe chimice, lipolitice
care topesc depozitele localizate de țesut adipos
(grăsimea). Tratamentul în lipoliză este confundat cu cel
al mezoterapiei, diferențele esențiale constând în faptul că
injectările în lipoliză se fac subcutanat, amestecul utilizat
este pe bază de fosfatidicolina, dar nu conține substanțe homeopate, iar lipoliza are ca unică tintă
dizolvarea depozitelor localizate de grăsime.
Cu lipoliza se poate trata: depozite localizate de grăsime (bărbie dublă sau gușă, abdomen,
genunchi, fese, brațe sau șolduri), cicatrici hipertrofice, atrofice și cheloide, celulită grad 1-4
(coajă de portocală), laxitatea pielii de la nivelul gâtului, regiuni mandibulare, a genunchilor sau
a bdomenului şi vergeturi. Durata efectului este dependentă de stilul de viață ulterior procedurii
(alimentație, sport etc.), topirea grăsimii este permanentă, dar depozitele de grăsime se pot reface
dacă nu se respectă indicațiile medicale. Sunt necesare între 1-5 ședințe în funcție de gravitate,
efectuate la un interval de aproximativ 3 săptămâni.
În cazul lipolizei nu există complicații. Totuși, pot apărea eritem, roșeață la locul
injectării, durere, edem, echimoze care se reduc complet în 3-5 zile. Principalele contraindicații
sunt: boli autoimune, tratament anticoagulant, leziuni active sau infecții în zonele tratate şi
vaccin administrat în ultimele 15 zile.
Ultrasunetele reprezintă una dintre cele mai noi terapii anticelulitice și implică
tratamentul termoactiv. Tratamentele cu ultrasunete sunt excelente pentru remodelarea corporală
deoarece reprezintă una din puținele metode în cursul căreia întâlnim un efect dublu, cu rezultate
vizibile într-un timp relativ scurt: spargerea depozitelor de grăsime calcifiată şi dizolvare
simultană. Un tratament cu ultrasunete penetrează cu câțiva milimetri mai în profunzime,
_____________________________________________________________ 33
ajungând la nivelul țesutului adipos unde se găsește celulita. Cu un milion de vibrații pe secundă,
ultrasunetele penetrează 4-5 cm în grăsimea subcutanata spărgând depozitele de grăsime
calcifiată.
Ultrasunetele sunt utilizate și în bursite, luxații și
altele, pentru a reduce inflamația, a ameliora durerea și a
grăbi procesul de vindecare. În tratamentul celulitei
ultrasunetele generează valuri de frecventa înalta, ce produc
vibrații la nivelul pielii. Efectul de încălzire penetrează
țesuturile în profunzime, sângele este atras în regiunea
respectiva și rezulta drenarea toxinelor și a grăsimilor. După
terapia cu ultrasunete este nevoie de o perioadă de recuperare
care poate dura și câteva zile. Pentru un tratament de succes
este necesară combinarea ultrasunetelor cu o dieta corespunzătoare și un program de exerciții
fizice.
Rezultatele terapiei cu ultrasunetesunt:
- tratament anticelulitic prin înmuierea nodulilor celulitici și eliminarea lor;
- reconturare a adipozitatilor localizate;
- remodelare corporală prin eliminarea toxinelor din organism;
- redă fermitatea, luminozitatea și elasticitatea pielii;
- efect antivergeturi prin uniformizarea culorii epidermei;
- efect de lifting prin stimularea activității celulare și activarea melaninei de sub piele;
- realizează o profundă sonoforeza: ultrasunetele măresc de câteva ori eficienţa
ingredientelor active a produselor profesionale aplicate cu efect anticelulitic,
antivergeturi, de fermitate sau hidratare;
- activează microcirculatia cutanată prin acțiunea termică și relaxează zonele încordate;
- sonoforeza: presiunea acustică direct exercitată de undele acustice care traversează
gelurile sau cremele aplicate, aproape că se vor evapora sub acțiunea ultrasunetelor;
- efect defibrozant pentru tratarea ridurilor și vergeturilor:
- efect de stimulare metabolică:
o acțiunea energiei sonore are un rol important asupra activării metabolismului
celular, deci a activării de fibroblastii necesari producerii de colagen;
_____________________________________________________________ 34
o activarea micro-circulației prin acțiune termică și presiune acustică care provoacă

o vaso-dilatație a rețelei sanguine aferente microcirculatiei cutanate.
Alte efecte pozitive obținute cu ajutorul ultrasunetelor: este stimulată eliberarea toxinelor
din celule și transferarea lor în sistemul limfatic şi pentru fracturi osoase micșorează timpul de
vindecare.
Siguranța acestei terapii este încă subiect de dezbatere. Contraindicațiile tratamentului cu
ultrasunete sunt bolile cardiace, boli ale pielii, spasmofilie, epilepsie, stimulator cardiac, implant
metalic, tumori maligne, convalescență după o operație, tensiune arterială anormală, varice pe
zonele de tratament, sarcină, menstruație sau la mai puțin de 1/2 ora de la servirea mesei.
Utilizarea laserului în tratarea celulitei implică direcționarea unor unde laser asupra
zonelor afectate de celulită, pentru a încălzi celulele adipoase până în momentul în care acestea
se dezlipesc de țesuturile conectoare. Terapia cu laser poate fi utilizata în combinație cu
liposucţia. Odată dezlipite, celulele de grăsime pot fi aspirate prin procedee chirurgicale.
Procedura oferă rezultate imediate și măsurabile de reducere a circumferinței, printr-un
tratament neinvaziv, fără intervenție chirurgicală sau timpi de recuperare. Tratamentul lipolaser
este un procedeu de fotobioremodelare și este eficient în reducerea grăsimii localizate, a
circumferinței și în reducerea edemelor. Iradierea țesutului adipos cu laser de energie joasă de
anumită frecvența creează pori de tranziție în adipocite și accelerează descompunerea
trigliceridelor. Lipidele sunt localizate în țesutul interstițial, de unde sunt procesate prin
metabolismul natural. Sistemul lipolaser ajută drenajul limfatic prin stimularea nodulilor
limfatici în zona de tratament. Reziduurile sunt eliminate natural, datorită circulației limfatice.
Tratamentul lipolaser este complementar
unui mod de viață sănătos și ajută la menținerea
rezultatelor obținute. Este recomandată mișcarea
ușoară și utilizarea drenajului limfatic imediat după
tratament, pentru stimularea metabolismului acizilor
grași nesaturați și a glicerolului eliberat din celulele
adipoase. Tratamentul cu lipolaser reducere cu până
la 30% adâncimea stratului adipos în zona tratată,
chiar și după o singură ședinț.
Comparat cu liposucția sau alte metode chirurgicale, tratamentul lipolaser este mai ieftin
și oferă rezultate similare. Sistemul lipolaser utilizează nivele reduse de energie cu laser de
_____________________________________________________________ 35
lumină roșie (650 nm), pentru obținerea unui efect de fotobioremodelare în zona de tratament.
Această stimulare este similară cu calea naturală, prin care corpul utilizează energia depozitată în
stratul adipos, atunci când are nevoie de ea.
Lipolaserul nu produce nici un efect anormal, nu afectează funcționarea normală a
corpului sau integritatea țesutului și/sau a organelor interne. Tratamentul poate fi efectuat pe
toate tipurile de piele și pe toată suprafața corpului, unde există depozite nedorite de grăsime.
Pacientul poate să-și reia activitatea normală imediat după tratament. Terapia laser pentru
celulită este neinvazivă și nedureroasă, iar pentru un tratament complet este nevoie de până la 10
ședințe.
VelaShape este un dispozitiv utilizat în tratamentul nechirurgical al celulitei, ce combină
radiofrecvențele bipolare, energia luminii infraroșii, masajul cu vacuum și masajul mecanic.
Masajul favorizează încălzirea țesuturilor de suprafață și de profunzime cu radiofrecvențele a
energiile infraroșii. VelaShape sporește metabolismul și drenajul limfatic, reducând celulele
grase. Zonele care pot fi tratate cu VelaShape sunt: brațe, flancuri, abdomen, coapse, fese şi
picioare. Efecte și rezultate imediate după tratamentul celulitei cu VelaShape sunt reduce
laxitatea pielii fără intervenție chirurgicală, tonifiere la nivelul pielii tratate, eliminarea celulitei
şi îmbunătățirea texturii pielii. Un tratament complet consta în 4 ședințe, iar pentru menținerea
rezultatelor este nevoie de ședințe de "retuș" la 2 - 3 luni.
Terapia VelaSmooth reprezintă o nouă
tehnologie nechirurgicala de tratare a celulitei,
ce combină masajul țesuturilor în profunzime,
lumină laser, radiofrecvențele bipolare și
energia infraroșie. Acest tratament distruge
celulele adipoase, obținând reconturarea
corpului și reducerea grăsimii de pe coapse,
solduri și abdomen. Lumina infraroșie
încălzește pielea și îi sporește elasticitatea, iar
radiofrecvențele încălzesc depozitele de grăsime
de sub piele, apoi se masează țesutul în profunzime, cu ajutorul vacuumului și a rolelor. Efectele
benefice sunt: reducerea vizibilă a celulitei, îmbunătățeste calitatea și textura pielii, ameliorează
durerile musculare, îmbunătățeste circulația sanguină la nivel local, înlocuiește tratamentul de
liposucţie şi pentru că este un tratament neinvaziv care nu necesită timp de recuperare, pacientul
_____________________________________________________________ 36
poate reveni la activitățile sale normale imediat după fiecare ședință. Deși tratamentul cu
VelaSmooth este sigur, non-invaziv și nedureros, această procedură este contraindicată
persoanelor care prezintă oricare dintre următoarele condiții: tumori, sarcină și/sau alăptare,
diabet zaharat, infecții ale pielii, infecții acute sau stări febrile, fotosensibilitate, tratament cu
anticoagulante sau tulburări vasculare, cicatrici cheloide sau stimulatoare cardiace. Un tratament
este compus din 10 - 12 ședințe a câte 30 de minute, răspândite pe o perioadă de 5 - 6 săptămâni.
3.3. Tratarea celulitei cu ajutorul terapiilor complementare
Terapiile complementare reprezintă medicina alternativă care nu se folosește singular, ci

ca să însoțească medicina alopată, convențională, în scopul creșterii eficientei tratamentelor. Ele
sunt un ansamblu de practici medicale care folosesc în mod memijlocit remedii provenite direct
din natură, îndeosebi: structuri fizice, radiații, energie și psihicul uman. Acestea înglobează
categorii cum sunt:
- fitoterapia: aromoterapia (terapia cu ceaiuri, terapia cu plante aromate), oleoterapia
(terapia cu uleiuri), gemoterapia (terapia cu muguri de plante), alimentația
macrobiotică, alimentația vegetariană şi chiar posturile;
- terapia radiantă: magnetoterapia, cristaloterapia ș.a.;
- terapia energetică: acupunctura, bioenergoterapia, terapia prin biorezonanță;
- psihoterapia: hipnoterapia, sacroterapia.
Terapiile prin atingere definesc acele metode și procedee de păstrare și restabilire a
sănătății prin manipulări terapeutice exercitate asupra corpului fizic uman. Dintre principalele
categorii amintim: osteopatia, etiopatia, chiropractica, Reiki, masajul, reflexoterapia, Rolfingul,
terapia Bowen și terapia craniosacrala sau masajul Yumeiho.
Terapiile complementare sunt non-invazive. Ele și-au dovedit
o eficienta maximă în stadiul de prevenție, dar și de vindecare.
Principiile terapiilor alternative și complementare sunt:
- accent pus pe întreagă ființă, adică pe omul compus din
partea fizică, cea mentală, cea emoțională și cea spirituală
(noțiunea centrală este holismul: în greaca veche holos
înseamnă un întreg, un tot);
_____________________________________________________________ 37
- prevenirea bolii;
- tratamente individualizate;
- tratamentele vizează mai degrabă cauzele bolii decât simptomele acesteia;
- tratamentele sunt concepute pentru a sprijini procesele naturale de vindecare ale
organismului, autovindecarea.
Principiul terapiilor alternative este: e bine a se aplica și cu rol de prevenire, profilactic,
pentru că este mult mai bine, mai ușor și mai ieftin să previi decât să tratezi o afecțiune.
O clasificarea internaţională a terapiilor complementare şi alternative se prezintă astfel
- tratamente farmacologice şi biologice: agenţi antioxidanţi, apiterapie, terapie celulară
(EDTA), terapie DSMO, terapie de creştere a imunităţii, terapii metabolice, agenţi
oxidanţi (ozon, hidrogen, peroxid) şi argiloterapie;
- practici herbalistice: fitoterapie, flori de Bach, terapie herbală, algoterapie,
aromaterapie şi oligoterapie;
- dietă, nutriţie, stil de viaţă: schimbarea stilului de viaţă (Life Style), terapie Gerson,
terapie macrobiotică, megavitamine, vegetarianism, terapie prin post, tratament
ecologic, Fengh Shui, managementul stresului şi schimbării şi suplimente alimentare;
- sisteme alternative la practică medicală: acupunctura, homeopatie,
qigong medical, naturopatie, hidroterapie, fizioterapie, antropozofie,
ayurveda, practici de îngrijire a sănătăţii bazate pe comunicare,
astrologie medicală - practici tradiţionale, Su Jok şi medicină
tradiţională chineză (TCM);
- terapii manuale: presopunctură, terapii manuale vertebrale-tehnica Alexander, tehnica
Dian Xue, chiropractică, osteopatie, metoda Feldenkrais, kineosologie aplicată,
terapie prin masaj, reflexologie, rofling, atingerea terapeutică, metoda Trager, terapia
zonelor şi tehnica metamorfică;
- aplicaţii bioelectromagnetice şi energetice: tratamentul cu lumină naturală şi
artificială, electroacupunctura, câmpuri electromagnetice, electrostimulare şi simulare
neuromagnetică, terapie cu câmp magnetic, terapie holografică, spectroscopie,
magnetorezonanţă, Reiki, tehnică radiantă, terapie cu biocâmp, terapie bioconceptuală,
bioritmologie, cristaloterapie şi cromoterapie;
- interacţiunea minte-corp: terapia prin umor, terapia prin artă, terapii prin sunet,
terapia prin dans, terapia cognitivă, practici energetice, psihoterapie, hipnoterapie,
_____________________________________________________________ 38
meditaţie, terapia prin rugăciune, vindecare spirituală, terapia holistică şi incantaţie

terapeutică.
Terapiile complementare şi alternative au o largă utilizare pentru o diversitate de
afecţiuni cu toate că marea majoritate dintre acestea nu sunt şi certificate medical. Aceste terapii
sunt utilizate de mii de ani, chiar şi după ce ştiinţa medicală a înregistrat profunde progrese. Cert
este că, indiferent dacă terapiile complementare şi alternative au un efect direct pentru
remedierea unei afecţiuni medicale, acestea sigur “pregătesc” pozitiv psihologic pacientul pentru
lupta cu boala. Se ştie încă din antichitate că procesul de vindecare se produce iniţial mental şi
abia ulterior sau concomitent fizic şi fiziologic.
Prin urmare, şi pentru combaterea şi tratarea celulitei pacienţii apelează la terapii
complementare şi alternative. Printre acestea putem enumera: apiterapia, terapia de creştere a
imunităţii, fitoterapia, vegetarianism, terapia prin post, acupunctura, homeopatia, iar în centrul
acestora se află terapia prin masaj, reflexologie şi terapia Reiki.
Apiterapia este o formă de terapie neconvențională care constă în utilizarea produselor
recoltate, modificate sau secretate de albine (miere, propolis, polen, lăptișor de matcă și venin)
atât în scopuri dietetice, cât și terapeutice. Apiterapia are o istorie la fel de lungă ca și cea a
apiculturii, iar în ultimul timp produsele apicole au devenit subiectul studiilor clinice, menite să
testeze eficiența terapeutică a acestora. Cea mai veche utilizare în scop curativ o au veninul de
albine și mierea, iar acum câteva decenii s-au descoperit și proprietățile benefice ale polenului și
lăptișorului de matcă, devenind în scurt timp populare, mai ales în industria cosmetică, dar nu
numai.
Veninul poate fi administrat fie în mod direct
prin înțepăturile albinelor, fie cu ajutorul unei seringi
ce conține o soluție de venin diluat. Metoda
tradițională, care se mai practică și astăzi, constă în
punerea albinelor vii direct pe pielea pacientului, în
special pe zonele dureroase sau chiar pe punctele de
acupunctură. Se așteapta apoi ca albinele să înțepe
pacientul. Imediat după ce acul intră în piele, albina îți
pierde o parte a abdomenului și moare în câteva ore. Pentru a găsi o alternativă la aplicarea
directă a albinelor, diverse tehnici permit extragerea veninului fără a mai provoca moartea
insectelor. Până în prezent nu s-au realizat studii dublu-oarbe pe oameni, în vederea testării
_____________________________________________________________ 39
eficienței terapiei cu veninul de albină, pentru că susținătorii acestui tip de terapie consideră că
este dificil de găsit un agent asemănător veninului pentru a fi folosit ca tratament placebo. Pe de
altă parte industria farmaceutică nu este motivată să susțină financiar realizarea de studii pentru
niște produse care nu trebuie să îndeplinească aceleași rigori ca și medicamentele pentru a putea
fi vândute (produsele sunt vândute ca suplimente alimentare, și nu ca medicamente). La lipsa de
interes a industriei farmaceutice se adaugă cea a posibililor investitori, pentru care nu există
posibilitatea patentării veninului provenit de la albină, întrucât este un remediu natural.
Mierea de albine este considerată nu doar un aliment sănător, dar și un remediu natural
împotriva unor condiții și afecțiuni, consumată ca atare sau administrată local în cazul rănilor sau
problemelor pielii. Mierea este mai ușor de digerat decât zahărul și nu stimulează secreția de
insulină la fel de mult ca acesta. În plus, conține mici cantități de vitamine, proteine, minerale și
enzime. Este de preferat mierea naturală celei asupra căreia s-a intervenit artificial, pentru că s-a
observat că are proprietăți antiseptice.
Prin efectul său anti-inflamator şi de detoxifiere, apiterapia poate reprezenta o alternativă
benefică pentru combaterea şi tratarea celulitei.
Singurul lucru pe care putem cu adevărat să-l
influențăm este condiția noastră fizică. Starea de
sănătate pe care ne-o dau exercițiile fizice şi
imunitatea pe care o primim. Aceasta presupune
păstrarea lucidităţii și menţinerea în zona armoniei, a
echilibrului. Sau, cum se promovează prin diverse
mijloace de informare: menținerea unui „zen sănătos”, deși noțiunea are un cu totul alt sens. Dar
să extragem din context doar armonia și detașarea: exercițiile fizice conservă sănătatea.
Deocamdată este destul de dificil de demonstrat mecanismul intern prin care se realizează practic
creșterea imunității, însă este sigur că practicarea de exerciții fizice în mod regulat furnizează
corpului o stare de bine. Aceasta contribuie la menținerea tonusului, a sănătății în general. În
definitiv, exercițiile fizice sunt strâns legate de eliberarea de endorfine.
De reținut însă este că influența exercițiilor fizice asupra imunității este bivalentă. Adică
o pot crește sau o pot scădea, conform unor studii recente. Explicația acestui fenomen cu dublu
sens este oarecum logică. Practicarea de antrenamente regulate și de nivel moderat au darul de a
menține sănătatea pe plan general, deci de a crește imunitatea. Ele determină ca organismul să
aibă o reacție imunitară normală la stimulii exteriori. Eforturile intense însă și practicate la
_____________________________________________________________ 40
intervale neregulate de timp au un efect contrar. Astfel, ele vor suprasolicita organismul ceea ce
îl face să aibă un răspuns inadecvat din punct de vedere al stării de imunitate. Mai mult, cresc
riscurile de accidentare în fața unor suprasolicitări datorate lipsei de experiență.
Terapiile corecte de creştere a imunităţii sunt utile tuturor afecţiunilor medicale ca parte a
procesului de tratare, remediere sau tratament şi deci şi in cazul celulitei.
Fitoterapia este știință străveche care folosește diverse plante, numite generic și plantele
medicinale, în scopul vindecării. Fitoterapia face parte
dintre ramurile medicinei paralele. În majoritatea țărilor,
îndeosebi în Occident, doar medicii au dreptul să
practice fitoterapia sub formă de consultație, iar
farmacistii și vânzătorii de plante medicinale (în țările
în care această profesie este recunoscută) sunt abilități
să dea sfaturi în momentul cumpărării. Din punct de
vedere științific fitoterapia studiază utilizarea plantelor
și derivati ai acestora în scopuri terapeutice, fie pentru a preveni, atenua sau a vindecă boli și
include următoarele terapii: terapia cu ceaiuri, terapia cu plante aromate (aromoterapie), terapia
cu uleiuri (oleoterapie), terapia cu muguri de plante (gemoterapie) etc.
Tehnică modernă ajută în domeniul produselor naturale prin tehnologii de procesare care
permit extragerea de substanțe active din plante și să le standardizeze, astfel încât să se
poată obține mereu aceeași calitate de compuși esențiali pentru sănătate dintr-o plantă. Așadar un
nou nivel al fitoterapiei prin care nu numai că se poate ajuta la prevenirea unor afecțiuni, dar se
poate interveni în cursul acestora este acela în care medicina clasică începe să ia în considerare
efectul terapeutic al unor substanțe naturale, până acum ignorate și substituite cu formule
chimice.
Este important de știut că suplimentele naturale sau preparatele din plante pot interacționa
cu medicamentele. De aceea este bine ca un practician al fitoterapiei să supravegheze terapia și
care să poată recomanda o schemă de tratament personalizată.
Fitoterapia este o terapie importantă pentru combaterea şi treatarea celulitei.
Vegetarianismul este o modalitate simplă de reducere a obezităţii, factor important al

celulitei. Tocmai rpin acest fapt vegetarianismul reprezintă o bună metodă de combatere şi
tratament al celulitei.
_____________________________________________________________ 41
Specialiștii subliniază că, în timp ce în unele părți ale lumii medicina a evoluat, iar cei
care vindecă sunt oameni care au în spate mulți ani de studii superioare, remediile străvechi sunt
încă folosite de majoritatea omenirii. Postul se poate dovedi benefic în cazul multor boli
caracteristice modului de viaţă actual ca obezitatea, diabetul sau hipertensiunea, dar şi în cazul
unor boli psihice. Postul alimentar, înțeles ca post negru (doar cu apă), a ajuns în ultimii ani să
capteze treptat atenția cercetătorilor. Posibilele aspecte psihologice și spirituale ale postului
alimentar reprezintă încă un mare mister pentru lumea medicală știinţifică, la acestea concurând
și sărăcia modalităţilor actuale de cuantificare și monitorizare a unor procese mai puţin concrete.
Deși enigmele lui nu au fost încă elucidate complet, este unanim acceptat că postul alimentar are
un efect anti-îmbătrânire și reduce riscul de dezvoltare a unor stări patologice.
Acupunctura este o metodă terapeutică originară din China care constă în inserția, la
diferite profunzimi, a unor ace lungi, foarte subtiriţri in puncte specifice de pe suprafața
organismului. Are la bază teoria conform căreia prin corp circulă cuante de energie numită „chi”
(energia vieții). Acupunctura ca și acupresura este o temă controversată în medicin. “Chi” sau
“Qi” este un concept pseudoștiințific, neverificat, care nu a fost niciodată observat în mod direct
și nu are nicio legătură cu conceptul de energie din
științe (energia vitală sau forța vitală este un concept
științific abandonat). Metoda provine din China și
este tot mai răspândită în Europa. Ea se bazează pe
teoria meridianelor energetice. Se pretinde că
meridianele de curgere a energiei pot fi accesate prin
mai mult de 350 de puncte aflate la suprafața
organismului. Prin plasarea unor ace în aceste zone, foarte atent selecționate, se pretinde că se
restabilește circulația energetică prin organism și boala este înlăturată.
Există diferite feluri de acupunctură: electroacupunctură (stimulează energia corpului

prin flux electric iar în acest fel pacientul nu suferă disconfortul acelor și stimularea energiei
poate crește și scădea în funcție de punctul în care se află pacientul), moxicombustia (aplicarea
căldurii prin țigări fierbinți „moxa” pe diferite părți ale corpului: căldura elimină frigul și face ca
organele să funcționeze corect), reflexologie facială (potrivit pentru copii, vârstnici și femei
însărcinate, datorită absenței durerii), ventuze (o serie de ventuze sunt aplicate punctelor cheie de
pe piele) sau tampoane lipicioase (numite şi acupunctura pentru copii: semințe de muștar care
aderă la diferite puncte de pe ureche).
_____________________________________________________________ 42
Homeopatia este o metodă de tratament care

stimulează tendința naturală de vindecare a
organismului, folosind medicamente preparate din
substanțe de origine minerală, vegetală și animală
preparate prin procese specifice în laboratoare
farmaceutice specializate și care tratează organismul
ca un întreg. Aceste medicamente se numesc remedii
homeopate și ele sunt lipsite de toxicitate, nu au reacții adverse și nu dau dependență.
Homeopatia ia în considerare totalitatea caracteristicilor individuale ale pacientului analizând
simptomele bolii în contextul stării generale a organismului, în acord cu reactivitatea
simptomelor cu expunerea la temperaturi extreme (inclusiv schimbările vremii), modificarea
apetitului sau a senzației de sete.
Efectul terapeutic al homeopatiei este unul complex care se exercită asupra întregului
organism îmabunătăţind starea de sănătate fizică, mentală și emoțională. Tratamentul homeopat
nu exclude tratamentul alopat, cele două tipuri de terapii se pot asocia în multe din cazuri
medicale.
Masajul reprezintă un set de manevre de tip manual sau tehnic, prin care se ia contact cu
tegumentul pentru a stimula pielea și țesuturile adiacente, cu scopul determinării unor reacții
vasculare, biochimice, de stimulare senzitivă și de inducere de reacții de tip reflex în vecinătatea
zonei de masaj sau la distanță. Scopul inducerii unor astfel de reacții poate fi igienic, profilactic,
terapeutic și/sau recuperator.
Cuvântul provine din franceză “massage” (fricțiunea frământată), care, la rândul său,
provine de la cuvântul arăbesc "massa", care înseamnă "a atinge, a simți". Manevrele implică
acționarea asupra corpului cu presiune (structurată, nestructurată, staționară sau în mișcare),
tensiune, mișcare, vibrație, manual sau cu ajutorul unor ustensile mecanice. Țesuturile vizate pot
include mușchi, tendoane, ligamente, piele, articulații sau alte țesuturi de tip conjunctiv, ca de
asemenea și vasele limfatice sau organele din sistemul gastrointestinal. Masajul manual poate fi
aplicat cu ajutorul mâinilor, a degetelor, a coatelor, a genunchilor, a frunții şi a picioarelor.
Există peste 80 de modalități de masaj recunoscute. Printre motivele cele mai des citate în
justificarea introducerii masajului ca terapie se află cererile clienților și eficacitatea clinică
percepută.
_____________________________________________________________ 43
Masajul este utilizat în aproape

toate instituțiile medicale, precum și în
saloanele de înfrumusețare. Este
folosit chiar în practica sportivă.
Masajul este recomandat oamenilor
sănătoși pentru prevenirea menținerea
sănătăţii şi a tonusului sau prevenirea
şi tratarea unor afecţiuni.
O clasificare a tehnici de masaj
ar putea fi făcută astfel:
- după scop:
o cosmetic: igienic şi estetic;
o de întreținere;
o medical:
 profilactic;
 terapeutic: clasic şi reflex;
 recuperator;
- după modalitatea de aplicare: manual şi tehnic.
Cele mai utilizate forme de masaj pentru prevenirea, combaterea şi trata emntul celulitei
este masajul anticelulitic şi masajul limfatic.
Masajul anticelulitic reprezintă una dintre cele mai bune metode de a diminua cantitatea
de grăsimi depusă în diferite zone ale corpului. Este una dintre soluțiile cele mai la îndemână pe
care pacienții o adoptă pentru a lupta împotriva acumulării de apă, grăsimi și toxine la nivelul
țesutului adipos (celulită). Masajul anticelulitic nu tratează definitiv și complet celulita, însă
poate contribui cu siguranță la uniformizarea suprafeței pielii prin ascunderea depunerilor de
țesut adipos (grăsime), vizibile sub formă umflăturilor inestetice. Acest remediu se dovedește a fi
mai eficient în cazul celulilei cu comportament favorizant (apărută pe fondul alimentației greșite
și a sedentarismului), iar rezultatele sale sunt mai bune cu cât tratamentul începe mai devreme.
Tratamentul anticelulitic constă în efectuarea masajului anticelulitic utilizând manevre și
tehnici specifice cu ajutorul cărora se distrug celulele adipoase fără spargerea capilarelor. Într-un
cabinet de masaj, acolo unde se dispune de personal calificat, după efectuarea unui masaj
anticelulitic nu trebuie să rămână vânătăi (echimoze) pe țesuturile lucrate.
_____________________________________________________________ 44
Scopul masajului anticelulitic este acela de a remodela aspectul țesutului adipos și de a

îndepărta celulita într-o proporție cât mai mare.
Principalul beneficiu al masajului
anticelulitic este îmbunătățirea circulației
sanguine, ceea ce conduce la reducerea și
eliminarea depunerilor grase în timp. Presiunea
directă și mișcările circulare eliberează
tensiunea locală de la nivelul muchilor,
facilitând buna trecere a fluxului sanguin. Un alt
efect pozitiv al masajului anticelulitic este acela
că stimulează sistemul limfatic și ajută la
eliminarea fluidelor asociate cu formarea
celulitei. Astfel, apă reținută în țesuturi este o
altă problema rezolvată prin acest tip de masaj. Alte beneficii importante sunt: influențarea
metabolismului celular și al sistemului glandular (ajută la scăderea în greutate), activarea
sistemului venos pentru o mai bună eliminare a reziduurilor metabolice de la nivel celular şi
ameliorarea elasticității și tonusului pielii, precum și a sănătății țesuturilor subcutanate.
Întrucât masajul anticelulitic ajută la eliminarea toxinelor dintre țesuturi, iar celulita se
formează și din pricina acumulării excesive de toxine, se poate preveni cu ajutorul său formarea
altor depuneri adipoase inestetice pe viitor. În plus, pentru că este un tratament local, permite
obținerea remodelării corporale dorite, insistându-se asupra zonelor cu probleme.
Eficacitatea masajului anticelulitic crește cu ajutorul cremelor și uleiurilor speciale,
precum și prin asocierea acestuia cu alte tratamente eficiente în eliminarea celulitei, așa cum sunt
electrostimularea sau împachetările. Masajul anticelulitic aduce rezultate mai bune și prin
combinarea lui exerciții de forță și cardio.
Este necesar un număr de câteva ședințe de masaj anticelulitic pentru observarea primelor
rezultate, stabilit de către terapeut în funcție de gradul de supraponderalitate al pacientului și de
alte caracteristici fiziologice proprii.
Întrucât sunt foarte complexe și implică o cunoaștere de bază a anatomiei umane,
tehnicile masajului anticelulitic sunt puse în practică în condiții de siguranță de către un
specialist (fizioterapeut). Manevrele se bazează pe mișcări viguroase şi de intensitate variabilă.
Mișcările de bază ale masajului sunt: mișcări de effleurage, mișcări energice, mișcări vibratorii.
_____________________________________________________________ 45
3.4. Combaterea şi tratarea celulitei printr-un regim de viaţă sănătos
Prevenirea celulitei implică și un mod de

viață sănătos, cu consum de alimente cu cât mai
puțină grăsime și un consum mai mare de
legume, fructe și fibre. Se va ține cont și de
menținerea greutății organismului prin exerciții
fizice recomandate în special pentru zonele
afectate.
Esențiale în evitarea apariției celulitei sunt câteva aspecte:
- o dietă sănătoasă în legume, fructe și fibre;
- hidratare;
- mișcare fizică pentru menținerea mușchilor tonifiati și a oaselor puternice;
- menținerea greutății în parametrii normali;
- eliminarea unor vicii precum fumatul, consumul de alcool.
În concluzie, în cazul celulitei, indiferent de ce fel este aceasta, se poate apela cu cea mai
mare încredere la o dietă anticelulitică pe baza unui regim alimentar sănătos și foarte multă
mișcare, deoarece aceste lucruri se îmbină, nereușind ca o dietă să aibă rezultate optime dacă
există doar un regim alimentar lipsit de sport sau invers.
Dieta anticelulitică implică eliminarea celulitei, mai exact, a aspectului neregulat al pielii,
acesta fiind cauzat de un proces de depozitare a grăsimii. Dieta anticelulitică este un aliat perfect
atunci când vine vorba de celulită. Aceasta este un lucru care se dorește a fi evitat, mai ales în
timpul sezonului “fierbinte”, când orice persoană dorește să-și ne expună pielea la soare pentru a
obține un bronz perfect, să se bucure de o zi la piscină sau să poarte haine cât mai subțiri și mai
comode, în care să se poată mișca cu lejeritate, emanând naturalețe.
Atunci când se realizează faptul că nu mai este mult timp până când va veni din nou
sezonul estival, apare și opțiunea pentru numeroase remedii pentru a elimina cât mai multă
celulită, a diminua imperfecțiunea care se depune atât pe șolduri, cât și pe coapse și fese.
Aspectul de coajă de portocală poate fi diminuat considerabil cu diferite remedii însă lucrul care
s-a dovedit a fi cel mai benefic este, de departe, dieta anticelulitică. Dieta anticelulitică își
propune să combată aspectul inestetic dat de această afecțiune care este din ce în ce mai des
întâlnită.
_____________________________________________________________ 46
Dieta anticelulitică este o

dietă care este folosită de o
mulțime de persoane în speranța
de a combate acest inamic atât de
popular numit celulită. Acest tip de
dietă trebuie să aibă în vedere mai
mulți factori, printre care cel mai
important este reprezentat de tipul de celulită al fiecărei persoane. Există celulită adipoasă,
celulită fibroasă, celulită edematoasă și multe alte tipuri de celulită care dau bătăi de cap tuturor.
De cele mai multe ori celulita se găsește pe fese și pe coapse şi este cauzată de lipsa de mișcare
fizică și printr-un dezechilibru alimentar.
Alimente care vor ajuta cel mai mult pentru a reduce sau chiar a scăpa de celulită pe care
toată lumea o urăște și de care doresc să scape cât mai repede posibil sunt: fructe proaspete (pe
timpul iernii se poate opta și pentru fructe congelate), pește și diferite fructe de mare, carne slabă,
brânzeturi slabe, dar totuși nu lactate cu 0 % grăsime (deși pare un lucru sănătos, nu este!),
legume bogate în vitamine, precum cele verzi (broccoli, varză, spanac, salată verde sau praz) şi
ouă proaspete.
O dietă anticelulitică nu se bazează deloc pe sucuri acidulate sau ape minerale. Trebuie
evitate cu orice preț consumul de lichide acidulate, deoarece acestea conțin numeroase zaharuri
și acizi, substanțe care sunt nocive organismului, nu doar atunci când vine vorba de o dietă.
Este de la sine înțeles faptul că celulita nu va dispărea atât de ușor, ci prin mult efort fizic
și un stil de viață sănătos. Ea apare cel mai des la persoanele mai sedentare, cărora nu le place să
facă sport, dar care și au o activitate zilnică ce implică munca la birou. Mersul la sală și
practicarea diferitelor sporturi nu vor fi îndeajuns pentru a scăpa de celulită, deoarece este nevoie
și de o dietă sănătoasă.
În dieta anticelulitică este foarte important de știut faptul că trebuie evitat cât de mult
posibil dulciurile. Deși pare foarte greu, pofta de dulce se va diminua treptat după mai multe zile
în care organismul nu a primit zahărul pe care și-l dorește. De asemenea, pentru o dietă
anticelulitică este bine de știut că alcoolul nu este permis, deoarece cu fiecare ml consumat,
acesta va dispune de și mai multe calorii. Deși este preferată, pizza este un produs de tip fast-
food care trebuie exclus din dieta anticelulitică, iar acest lucru se aplică și în cazul celorlalte
_____________________________________________________________ 47
produse de tip fast-food. De asemenea, sunt de evitat produsele de panificație, precum și

cerealele.
Trebuie evitate cu orice preț și alimentele prăjite. Nu este indicat consumul de cartofi
prăjiți, carne prăjită sau orice alt aliment gătit în ulei, deoarece acestea vor avea un efect negativ
asupra dietei, iar toată munca va fi dată peste cap.
O dietă sănătoasă conține o varietate de alimente din următoarele grupe alimentare: fructe
și legume, cereale integrale, produse bogate în proteine (carne, pește sau ouă), lapte și derivate
din lapte şi grăsimi și uleiuri. Fiecare dintre aceste grupe alimentare are propriul său set de
beneficii, dar atunci când sunt combinate rezultă efecte benefice pentru organism.
Fructele și legumele sunt bogate în vitamine și antioxidanți ferind organismul de

numeroase afecțiuni. De asemenea, toate aceste beneficii vin însoțite de un număr mic de calorii.
Se recomandă consumul cât mai variat de fructe și legume, tocmai pentru a asigura tot necesarul
necesar.
Studiile au demonstrat în repetate rânduri faptul că cerealele integrale sunt extrem de

sănătoase. Acestea conțin cantități crescute de fibre, minerale și vitamine, ajutând la numeroase
procese din organism, în special la digestie.
Produse bogate în proteine sunt variate, dar
sunt necesare organismului. Carnea este o bună
sursă de proteine și de acizi grași necesari pentru un
nivel optim de energie. De asemenea, carnea roșie
conține mult fier, deosebit de important pentru
procesele noastre interne. Consumul de carne roşie
trebuie sa fie moderat în cazul afecţiunii de celulită.
Carnea de pește și de pui este importantă și ea,
oferind numeroși nutrienți, dar valori mici de calorii.
Ouăle sunt incluse tot în această categorie, un singur ou fiind echivalentul a 30 de grame de
carne. Trebuie știut că ouăle sunt considerate cele mai complexe și nutritive alimente.
Lactatele se recomandă să fie consumate zilnic, indiferent de forma lor. Acestea oferă
cantități remarcabile de calciu, vitamina D, vitamina A și fosfor, toate fiind necesare
organismului.
_____________________________________________________________ 48
Grăsimi și uleiuri sunt necesare și ele, dar în cantități mai reduse. De asemenea nu se
recomandă cantități crescute de grăsimi saturate, fiind preferate cele mononesaturate sau
polinesaturate. Grăsimi sănătoase se găsesc în carnea de pește, legume, nuci și uleiuri derivate.
O alimentație sănătoasă presupune mai multe detalii decât cele prezentate anterior. Acest
lucru depinde și de caracteristicile individuale ale fiecărei persoane. De exemplu, persoanele cu
gută nu pot consuma carne roșie, iar persoanele cu intoleranță la lactoză nu pot onsuma lactate.
De asemenea, alimentația trebuie adaptată în funcție de nevoile fiecărui individ în funcție de
greutatea avută. De exemplu, persoanele supraponderale trebuie să urmeze planuri alimentare
diferite pentru a ajunge la o greutate normală.
Dietele trebuie personalizate în funcție de parametrii individuali precum greutatea,
înălțimea, vârsta, sexul, existența unor afecțiuni de sănătate etc.
_____________________________________________________________ 49
CONCLUZII
Celulita sau, așa cum mai este cunoscută,

pielea cu aspect de „coajă de portocală”,
reprezintă nu numai o problema de sănătate, în
anumite cazuri ci, și una de ordin estetic, care
afectează milioane de oameni din întreagă lume.
Celulita este o problemă dermatologică, de ordin
estetic și care afectează marea majoritate a femeilor cu vârstă de peste 20 de ani având, conform
unor studii, o incidența de până la 85 % în rândul acestora. Însă, mai rar, problema se poate
manifestă și la bărbați. Celulita apare, în general, după vârstă de 25 de ani dar, din cauza
schimbărilor în alimentație, însă aceasta a devenit frecventă și în cazul adolescenților, însoțind de
multe ori probleme legate de greutate.
Deci celulita se definește ca stare fiziologică manifestată prin depuneri neuniforme de
țesut adipos (grăsime) sub piele. Din punct de vedere medical, acesta reprezintă un proces
degenerativ al celulelor subcutanate care se manifestă prin rețineri de lichid la nivelul țesutului
însoțite de o circulație slabă a sângelui și un nivel scăzut de oxigenare locală. Celulita afectează,
preponderent, anumite zone ale corpului și anume: zona superioară și posterioară a coapselor,
zona feselor, zona șoldurilor, zona abdomenului, zona picioarelor şi a gambelor, regiunea pelvină
şi zona brațelor.
În mod normal, celulele grase stochează excesul de energie sub straturile superioare ale
pielii. La acest nivel se formează structuri camerale în care celulele adipoase normale au spațiu
suficient pentru a se mări. Atunci când ele se dilată excesiv, pe fondul unor dezechilibre apărute
la nivelul organismului, cavitățile devin insuficiente, se umflă și formează denivelări care se
observă cu ochiul liber la suprafața pielii. Cauzele apariției celulitei nu sunt stabilite în mod clar,
specialiștii considerând că această problemă poate fi legată de modificări sau dezechilibre de
ordin hormonal ori genetic, dar nu numai. Cercetătorii presupun şi că starea ar putea fi legată și
de o necesitate a organismului feminin în perioada postadolescență de a maximiza reținerile de
_____________________________________________________________ 50
țesut adipos, de grăsimi, pentru a avea rezerve calorice, de energie pentru o perioada de sarcină și
lactatie.
Principalele categorii de cauze ale apariției celulitei comune sunt: disfuncții hormonale,
afecțiuni medicale, regim sedentar de viață, îmbrăcăminte stramtă, alimentație hipercalorică
bogată în grăsimi, carbohidrați și zaharuri, mese neregulate de-a lungul unei zile, consum excesiv
de cafea și alcool, fumat, viață profesională sau personală cu stări emoționale și de stres
prelungite, administrarea de medicamente antidepresive și anxiolitice sau viață profesională sau
personală în medii poluate.
Celulita poate fi de trei tipuri și anume: celulită adipoasă, celulită edematoasă sau apoasă
şi celulita fibroasă. Fiecărui tip de celulita îi corespund o serie de intervenții specifice, benefice
în tratarea lor.
Celulita adipoasă se instalează, preponderent, la
persoanele supraponderale sau la persoanele sedentare. Acest
tip de celulita apare, în cele mai multe cazuri, în zona taliei, în
zona soldurilor, a coapselor și în zona feselor și se manifestă
printr-o neuniformitate a aspectului pielii. Celulita edematoasă
sau apoasă se instalează atunci când o persoană suferă de
retenție de lichide, fără legătură cu greutatea persoanei.
Celulita apoasă are un aspect mai moale, buretos, adică zonele
afectate seamănă cu un burete îmbibat cu apă. Celulita
fibroasă este o formă mai complexă, chiar dureroasă, care se
instalează adânc în piele, este mai compactă și poate provoca inflamații cutanate. Celulita
fibroasă are un aspect dur, granulos și se instalează mai ales pe coapse, pe șolduri și în partea
superioară a picioarelor.
Celulita poate avea și cauze infecțioase. Celulita infecțioasă este o afecțiune medicală
care se manifestă, la început, prin pete roșii pe piele și durere difuză și este cauzată de bacterii.
Celulita infecțioasă declanșează inflamație și infecție în straturile profunde ale pielii și se poate
manifestă cu febra, greață, dureri de cap și la nivelul corpului și poate avea ca rezultat chiar
inflamarea ganglionilor. Aceasta este o afecțiune medicală și necesită tratament de specialitate cu
administrare de medicamente antibiotice prescrise de medicul specialist.
Tratamentul anticelulitic reprezintă o sumă de măsuri combinate și de lungă durată pentru
remedierea celulitei care include efectuarea masajului anticelulitic cu tehnici specifice,
_____________________________________________________________ 51
efectuarea unor tratamente corporale, urmarea unui regim alimentar „de corecție”, administrarea
unor tratamentele medicamentoase şi un stil de viață sănătos pentru îmbunătățirea circulației.
Rezultatele obținute în urmă tratamentelor urmate sunt notabile în timp. Fiecare persoană
are nevoie de un plan de tratament personalizat, în funcție de tipul de piele tratată, de vârstă și de
tabloul medical. Cremele anticelulitice nu aduc rezultate considerabile dacă nu sunt aplicate
împreună cu alte metode de tratament.
Concuzia este că deşi celulita este o afecţiune
complexă, ea poate fi combătută. Indiferent că se alege
masajul cu anumite creme sau uleiuri, liposucţia sau
eliminarea zahărului din dietă, în timp pot apărea rezultate
foarte bune. Importante sunt alegerile bune și au drept scop,
pe lângă aspectele legate de starea de sănătate, o părere
pozitivă asupra propriei imagini și o stare generală de bine.
_____________________________________________________________ 52
BIBLIOGRAFIE
1. ***, https://ro.wikipedia.org/wiki/Celulită;
2. ***, https://ro.wikipedia.org/wiki/Fizioterapie;
3. ***, https://ro.wikipedia.org/wiki/Reflexologie;
4. ***, http://www.romedic.ro/endermologia;
5. ***, https://www.sanador.ro/drenaj-limfatic;
6. ***, https://www.sfatulmedicului.ro/Ingrijirea-pielii/celulita;
7. Ajna D., Arta meditaţiei: exerciţii, Ed. Cavallioti, Bucureşti,
2009;
8. Banu C-tin. (coord.), Nour V., Bărăscu E., Stoica Al., Vegetarian versus omnivor: între
mit şi realitate, Ed. ASAB, Bucureşti, 2009;
9. Buluş L., Masajul clasic suedez, traditional tailandez. Terapii complementare,
Ed. Sylvi, Bucureşti, 2001;
10. Buluş L., Reflexoterapie palmară, Ed. Mentor Macro , Bucureşti, 2005;
11. Buluş L., Secretul tineretii vesnice. Terapii complementare, Ed. Sylvi, Bucureşti,
2003;
12. Buluş L, Dragu L., Manual de reflexoterapie, Ed. Mentor Macro,Bucuresti, 2004;
13. Buluş L., Dragu L., Ilincescu M., Celulita – tratamente vechi şi noi, Ed. Sylvi,
Bucuresti, 2001;
14. Buluş L., Ilincescu M., Reflexologia şi vindecarea prin reflexoterapie, Ed. Sylvi,
Bucuresti, 2001;
15. Chiruţă I., Postolică V., Incursiune în reflexoterapie. Sănătate prin masaje şi remedii
naturiste, Ed. Polirom, Iaşi, 1999;
16. Chiruţă I., Postolică V., Incursiune în reflexoterapie, Ed. Polirom, Iaşi, 2005;
17. Eden D., Feinstein D., trad. de Vînătoru M., Medicina energetică: metode de
echilibrare a energiilor corpului pentru sănătate şi vitalitate, Ed. Polirom, Iaşi, 2009;
_____________________________________________________________ 53
18. Filimon D.V., Postolică V., Incursiune în acupunctură. Numărul de aur în structura
şi energetica sistemelor vii, Ed. Polirom, Iaşi, 2000;
19. Floyd E., trad. Jalbă-Şoimaru E., Fischer L. E., 1001 miracole de înfrumuseţare:
secrete şi soluţii din cap până în picioare, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2009;
20. Geiculescu V. T., Bioterapie. Reţete medicale fără medicamente chimioterapeutice,
Ed. Ştiintifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1987;
21. Hirghiduş C., Procesul uman de formare a obiceiurilor alimentare, Ed. Neutrino,
Reşiţa, 2009;
22. Ivan S., Să ne tratăm şi fără medicamente, Ed. Ştiintifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1990;
23. Kneipp S., Farmacia verde. Miracolul vindecarilor, Ed. Edinter, Bucureşti, 1995;
24. Mantak C., Stimulaţi-vă energia vitală, Ed. Antet, Oradea, 1994;
25. Mânecuţă R.I., Bioenergia, darul divinităţii, Ed. Miracol, Bucureşti, 1996;
26. Mârza D., Reflexologia în kinetoterapie, Ed. Symbol, Bacău, 1998;
27. Mencinicopschi Gh., Bojor O., Ionescu-Călineşti L., Compendiu de terapie naturală:
nutriţie, fitoterapie, cosmetică, Ed. Medicală, Bucureşti, 2009;
28. Mitu F., Arsenescu C., Sindromul metabolic - un paradox al civilizaţiei, Ed. PIM, Iaşi,
2009;
29. Morse R., trad. de Mardale F., Să trăim sănătos fără toxine: alimente şi plante pentru
regenerarea celulară completă, Ediţia a III-a, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2009;
30. Paşcanu V. O., Tratamente integrale prin medicina naturistă, Ed. Polirom, Iaşi, 2000;
31. Ţiplica G. S., Diagnostic dermatologic rapid, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2009;
32. Zamora E., Craciun D. D., Masaj Medical - Procedee, metodica, indicaţii terapeutice,
Ed. RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2007.
_____________________________________________________________ 54

2022 CURS EMC Celulitafinal

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2022 CURS EMC Celulitafinal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GRIDAN MARIAORDINUL ASISTENTILOR

- EFECTUL CELULITEI MEDICALI

EFECTUL CELULITEI ASUPRA CALITĂȚII VIEȚII:

LECTOR: GRIDAN MARIA

Celulita este o afecțiune clinică și estetică întâlnită la majoritatea oamenilor, însă cu

Experiențele clinice au arătat că celulita este o

daunelor la nivel psihologic în relațiile interpersonale. Este extrem de important ca medicul să

Principalele manifestări ale celulitei clinice sunt:

piele slăbită lipsită de fermitate Piele cu aspect de „coajă de portocală”

Cu alte cuvinte, celulita, ca efect estetic al starii de supraponderabilitate, este asociată

Catherine Lyons, o fostă gimnastă britanică şi,

Termenul „celulită” este folosit pentru a caracteriza

- din punct de vedere al simptomatologiei: celulita asimptomatică, celulita dureroasă,

- din punct de vedere al gravității există patru stadii:

o stadiul I (gradul 0): nu există alterații ale pielii;

2. INVESTIGAŢII ALE CELULITEI

Ca și în cazul altor patologii, și în cazul

- sarcină: este asociată cu o creştere a anumitor hormoni, cum ar fi prolactina şi

Flaciditatea pielii este cauzată de de ptoza fiziologică a structurilor subcutanate care

Prin investigațiile de laborator se urmăreşte o perspectivă hematochimica a condiției

examinările dedicate inimii, plămânilor, vaselor și auscultărilor peristaltice ale intestinelor,

3. TIPURI DE TRATAMENT ALE CELULITEI

Tratamentul anticelulitic reprezintă o sumă de măsuri combinate și de lungă durată pentru

3.1. Proceduri chirurgicale pentru tratarea celulitei

internare. Se efectuează cu anestezie locală sau generală.

3.2. Proceduri nechirurgicale pentru tratarea celulitei

Tratamentele anticelulitice nechirurgicale sunt proceduri minim invazive care aduc un

folosite pentru tratarea celulitei sunt alpha-adreno-mimeticele, aminoacizii esențiali, extractele

Există o serie de creme anticelulită și vergeturi care au ca scop minimizarea aspectului de

Cremele anticelulitice pot fi eficiente în eliminarea celulitei, deși nu toate funcționează la

Indiferent că dorim o licoare care să ne

Procedurile nechirurgicale medicale pentru tratarea celulitei sunt endermologia,

Endermologia reprezintă o tehnologie unică, neinvazivă, de remodelare corporală.

Principiul de funcționare al aparatelor

Endermologia reprezintă o formă de masaj automatizat deosebit de relaxant ce oferă

Alte beneficii ale endermologiei:

- ameliorarea spasmelor și durerilor musculare;

- promovarea circulației sanguine și limfatice: circulația sângelui este accelerată cu

schimbul de fluide. Nu sunt date concludente care să afirme eficacitatea lipomasajului în

o activarea micro-circulației prin acțiune termică și presiune acustică care provoacă

3.3. Tratarea celulitei cu ajutorul terapiilor complementare

Terapiile complementare reprezintă medicina alternativă care nu se folosește singular, ci

meditaţie, terapia prin rugăciune, vindecare spirituală, terapia holistică şi incantaţie

Fitoterapia este o terapie importantă pentru combaterea şi treatarea celulitei.

Vegetarianismul este o modalitate simplă de reducere a obezităţii, factor important al

Există diferite feluri de acupunctură: electroacupunctură (stimulează energia corpului

Homeopatia este o metodă de tratament care

Masajul este utilizat în aproape

Scopul masajului anticelulitic este acela de a remodela aspectul țesutului adipos și de a

3.4. Combaterea şi tratarea celulitei printr-un regim de viaţă sănătos

Prevenirea celulitei implică și un mod de

Dieta anticelulitică este o

produse de tip fast-food. De asemenea, sunt de evitat produsele de panificație, precum și

Fructele și legumele sunt bogate în vitamine și antioxidanți ferind organismul de

Studiile au demonstrat în repetate rânduri faptul că cerealele integrale sunt extrem de

Celulita sau, așa cum mai este cunoscută,

S-ar putea să vă placă și