TEMA: CONCEPTUL DE PROMOVARE A

SĂNĂTĂȚII.
 PLAN:
 Promovarea sănătății – noțiune, principii, modele, domenii
de interes .
 Măsuri posibile pentru promovarea sănătății.

 Educația pentru sănătate – noțiune, obiective, educatie

sanitara.
 Abordarile în educația pentru sănătate.

 Marketingul social și promovarea sănătății

 Obiectivele politicii "Sănătate globală în secolul 21"

PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII
 Definiție: strategia de mediere între persoane și mediul
lor (ecosistem), care sintetizează alegerea personală și
responsabilitatea societății față de sănătate, deci
promovarea sănătății reprezintă punerea în practica
bazată pe informație a intervențiilor desemnate să
promoveze sănătatea. Promovarea sănătăţii este procesul
care oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea de
a-şi creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi,
prin aceasta, de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate.
PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ESTE UN CONCEPT
MULTIDISCIPLINAR
Acest model prezintă 3
sfere de activitate distincte
dar care, în acelaşi timp, se
Educaţie suprapun:
pentru sănătate

Protejarea
Prevenţie
sănătăţii
 1.Modelul bazat pe
întelegerea etiologiei
2.Modelul bolilor.
epidemiologic.

3.Modelul etapelor
vieții.

Exista 3 modele posibile de abordare a

promovării sănătății și prevenirii bolilor
1.CONTROLUL BOLILOR BAZAT PE ÎNȚELEGEREA
ETIOLOGIEI BOLILOR.
• sunt determinate la fecundare
• Aceste boli nu pot fi în mod practic influențate. Deși numărul entităților
a.Bolile prenatale acestor afecțiuni nu este mic, frecvența lor este însă rară, de unde faptul că
nu prezintă o preocupare majoră din punct de vedere al sănătății publice; ele
nu pot fi prevenite ci doar interceptate.

• după fecundare
b.Bolile determinate • determinate de factori ce apar în perioada intranatală prin interferarea
prenatal acestor faze cu unii factori infecțioși, toxici, fizici, rezultă că unele afecțiuni
din această grupă pot fi controlate.

• ca urmare a unor carențe sau agresiuni a factorilor de risc din mediu.

• Aici se regăsesc cele mai multe afecțiuni ce domină modelul de morbiditate
c.Bolile determinate
din tările în curs de dezvoltare și în țările în care nivelul de dezvoltare socio-
postnatal economic și cel al serviciilor sanitare tinde să ajungă la modelul țărilor
dezvoltate.

• caracteristic țărilor dezvoltate

d.Boli postnatale • model de viață determinat de tehnologia nouă, cerințe sociale noi,
determinate de defecte de incapacitatea adaptării organismului la viteza cu care societatea absoarbe
adaptare a organismului tehnologii noi. Apar modificări de comportament și bolile legate de stilul de
viață.
2.MODELUL EPIDEMIOLOGIC.

Modelul tradițional al bolilor transmisibile (agent cauzal-efect). Măsurile

de intervenție se vor adresa fie receptorului prin creșterea rezistenței
specifice și/sau nespecifice, fie vectorului, prin întreruperea căilor de
transmitere.

Acest model este valabil pentru un numar limitat de boli și cuprinde

frecvența bolilor și factorii care condiționează fiecare clasă de boli (factori
biologici, de mediu, stil de viață, servicii de sănătate).

Măsurile de intervenție vor fi luate în funcție de acești factori. Se poate

admite ipoteza unor acțiuni orientate asupra mai multor factori de risc
comuni mai multor boli.
 3.MODELUL ETAPELOR VIEȚII.

Ideea de la care s-a pornit a fost

Este modelul la care se face tot
mai mult apel, fiind adaptat
problematicii actuale a stării de
sănătate și nu celei tradiționale.
următoarea: elementele
nefavorabile apar aleator, dar cu
o probabilitate diferită în
diferitele momente ale vieții, în
funcție de condițiile biologice,
ocupaționale, medicale, etc. 

Această abordare permite

elaborarea unor pachete de
servicii preventive specifice
diferitelor grupe de vârstă.
 Necesitățile de bază pentru sănătate sunt:
pacea locuința hrana căldura educația venitul

Promovarea sănătății recunoaște în mod expicit contribuția pe care o au

guvernele la realizarea acestor condiții
cu toate acestea, de bazăasupra populației este
impactul
Sistemele de sănătate pun mai mult accentul pe
relativ redus și frecvent pot apărea chiar
asistența curativă
îmbolnăviri.

Sistemele de sănătate se preocupă mai mult de modelele biomedicale de boala și

de modelele populaționale ale stării de boală
Serviciile curative sunt costisitoare în timp ce
Există decese evitabile și condiții (stări) de
intervențiile preventive au în general, un cost mai
morbiditate care pot fi prevenite
mic și sunt accesibile
 Conform
Charte de la
Ottawa

promovarea sănătății este

procesul care permite
oamenilor să își crească
controlul și să-și
îmbunătățească propria
stare de sănătate
PRINCIPIILE PROMOVĂRII SĂNĂTĂȚII:

EXPERIENŢA SPECIALIŞTILOR DIN

DOMENIU, ÎNCEPÂND CU ANUL 1974, A
PERMIS IDENTIFICAREA A CINCI
PRINCIPII CARE STAU LA BAZA
PROMOVĂRII SĂNĂTĂŢII (ASHTON,
1988):
 PRINCIPIILE PROMOVĂRII
SĂNĂTĂȚII:
1.Implică populația ca
un întreg, ceea ce
impune necesitatea ca
populația să fie • avantajul principal
informată. este că potenţialul
metodei este mare

folosirea strategiilor
preventive
populaţionale • dezavantajul major
ecologice, care al acestei metode este
că oferă beneficii
încearcă să scadă mari pentru populaţia
incidenţa bolilor prin generală dar beneficii
modificarea mici pentru indivizii
distribuţiei factorilor la risc înalt, aşa
numitul “paradox al
de risc în populaţie. prevenirii”
(Enăchescu, 1994).
 PRINCIPIILE PROMOVĂRII SĂNĂTĂȚII:

2.Este orientată asupra
determinanților sănătății
3.Folosește metode/abordări
diferite, complementare,
deoarece sectorul sanitar nu
poate singur să promoveze
sănătatea.

Acestea includ informarea şi

educarea, dezvoltarea
factori care influențează comunităţii, organizarea,
sănătatea: biologici, pledoaria pentru sănătate şi
ambientali, mod de viață, legislaţia;prin toate acestea,
servicii de sănătate promovarea sănătăţii este
multisectorială şi implică mai
multe discipline, nu numai
sectorul de sănătate, în
demersurile sale;
 PRINCIPIILE PROMOVĂRII SĂNĂTĂȚII:

5.Implicarea cadrelor
4.Urmareste asigurarea
medico-sanitare în
participării publice
promovarea sănătății

deoarece promovarea
sănătății este posibilă mai ales la
numai dacă indivizii iși nivelul
transformă cunoștințele serviciilor
dobândite în primare
comportamente,
contribuind astfel toți la
promovarea sănătății.
DOMENII DE INTERES:
1.Accesul la sănătate.
2.Dezvoltarea unui mediu sanogenetic:
-3.Intărirea rețelelor sociale și a
sprijinului social.
4.Promovarea comportamentelor
favorabile sănătății.
5.Dezvoltarea cunoștințelor privind
sănătatea.
 tările din vestul Europei
au elaborat politici în care
starea de sănătate este o
componentă, iar procesul
general de dezvoltare
economico-socială include
și sănătatea sau este
subordonat intereselor
care vizează sănătatea;
 acest model obligă ca
atunci când celelalte
sectoare economico-
sociale își proiectează
dezvoltarea, ele trebuie să
favorizeze sănătatea.
 MĂSURI POSIBILE PENTRU PROMOVAREA
SĂNĂTĂȚII:
2.Dezvoltarea resurselor
comunității: astfel încât
celelalte resurse ale
comunității (agricultura,
comerțul, învățământul)
să susțină și să potenteze
un program de alimentație
rațională.
1.Dezvoltarea
serviciilor personale:
persoanele trebuie
informate, convinse de
eficacitatea anumitor
metode de promovare a
sănătății.
  -țările din vestul Europei au
dezvoltat comisii
parlamentare menite să
3.Dezvoltarea promoveze sănătatea;
structurilor   -stimularea coparticipării
factorilor de răspundere și a
organizatorice populației (structuri de stat,
favorabile grupuri sociale formale);
sănătății:   -dezvoltarea rețelei de
'orase sanătoase' cu rol în a
deveni structuri
demonstrative pentru
promovarea sănătății prin
cooperare intersectorială;
 -dezvoltarea rețelei de 'școli
sănătoase': în care
componente de igienă
personală, igiena scolară și a
4.Reglementări procesului de învățământ,
de ordin socio- comportament sanogenetic
economic, și cunoștințe favorabile
sănătății sunt integrate într-
legislativ.
un efort comun al elevilor,
părinților, școlii și
comunității.
ÎN PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII EXISTĂ PATRU SFERE
DE ACȚIUNE:

1. Educația pentru sănătate.

2. Intervențiile de politici publice (legale și fiscale).

3. Dezvoltarea și împuternicirea comunității.

4. Intervenții clinice (screening).

 PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII ȘI REFORMA
SISTEMELOR DE SĂNĂTATE

Obiectivul principal Strategiile naționale

al reformelor pentru sănătate
sistemelor de
sănătate:

• ameliorarea stării de • pun în evidență faptul

sănătate, obiectiv care că sănătatea
se traduce prin reprezintă o resursă
creșterea rolului foarte importantă
promovarii sănătății. pentru dezvoltarea
personală, socială și
economică și o
dimensiune esențială
a calității vieții.
 SĂNĂTATEA TRECE PRIN DEZVOLTAREA
ȘI ÎNTEGRAREA A TREI ELEMENTE
Condiții favorabile:
Măsuri în toate
ecosistem stabil și sectoarele societății
resurse viabile, Conceperea și punerea în
locuințe sigure și în vederea practică a reformelor,
sistemelor de sănătate
salubre, alimentație promovării
sănătoasă, nivel de sănătății.
instruire adecvat, în sensul
venituri suficiente, ameliorării stării de
justiție și echitate sănătate și reducerii
socială. efectelor nocive
asupra sănătății.
 REFORMA SISTEMELOR DE SĂNĂTATE
SE COMFRUNTĂ CU CINCI PROBLEME
MAJORE:

ameliorarea
stării de
opinia și sănătate și
descentrali- dreptul menținerea
zarea cetățenilor acestei
limitarea ameliorări.
de a alege
metodele cheltuielil
de or
finanțare
 ACTIVITĂȚILE CARE CONTRIBUIE CEL MAI MULT LA
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII SUNT:

Creșterea
capacitățilo
r
Crearea de
orientarea colectivități Dezvoltarea
condiții de
politicilor lor locale în aptitudinilo
viață și de
din toate ceea ce r fiecărui
muncă
sectoarele privește individ de a
favorabile
sociale spre asigurarea avea grijă
unei stări
ameliorarea unei stări de sănătatea
de sănătate
sănătății. bune de proprie.
mai bune.
sănătate
populației
lor.
ACTIVITĂȚILE CARE CONTRIBUIE CEL MAI MULT LA
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII SUNT:
Orientarea sistemelor de Crearea și susținerea unuia sau mai
îngrijiri de sănătate și al multor centre de promovare a
serviciilor individuale spre sănătății cu rol în efectuare de
promovarea unei mai bune analize, acțiuni, programe
stări de sănătate. naționale/regionale, locale.

Crearea și susținerea de Definirea calificărilor și

competențe locale în compețentelor necesare,
domeniul promovării organizarea de programe de
sănătății. instruire adecvate.

Ameliorarea posibilităților în
disciplinele și sistemele de
informare.
 Educația pentru sănătate.

Definitie: educația pentru sănătate este un

       
sistem care include: conștiința stării de
sănătate, procesul de predare/învățare,
participare. Definitie: educația pentru
sănătate este un sistem care include:
conștiința stării de sănătate, procesul de
predare/învățare, participare.

Educația sanitară se referă la fiind orientată strict asupra

dobândirea de cunoștințe și individului și având un caracter
deprinderi de igienă personală și a prescriptiv
colectivității cu scopul de a preveni
apariția bolilor
EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ARE URMĂTOARELE
SCOPURI:

ridicarea nivelului de cunoștințe medicale al populației în

principal în domeniul sanogenezei, protecției mediului și
prevenției bolilor;

-formarea și dezvoltarea unor deprinderi corecte care să

promoveze sănătatea;

-crearea unei poziții active față de sănătatea individuală și

față de problemele sănătății publice, în sensul atragerii și
capacitării maselor la participarea activă în realizarea
consolidării sănătății.
 EDUCAŢIA SANITARĂ EDUCAŢIA PENTRU
SĂNĂTATE
Atitudine prescriptivă, uneori Nici un comportament nu este
culpabilizantă şi manipulatoare. lipsit de sens. 
Prioritate acordată prevenirii Promovarea unui stil de viaţă
îmbolnăvirilor şi dobândirii unor principii sănătos.
igienice.  
Activităţi punctuale, neorganizate. Abordare integrată, coordonată şi
progresivă.
Prevenirea primară, secundară şi terţiară Prioritate prevenirii primare în
– folosite numai ca şi concepte cadrul unei concepţii globale.
medicalizate şi individualizate.
Individul e considerat pasiv (determinare Individul considerat active
externă) şi rational. (autonomie) şi national.
Strategie directă (cunoştinţe). Strategie indirectă (motivare).
 Educația pentru sănătate
constă în:
programe planificate
pentru ca oamenii să
invețe despre problemele
Elementul fundamental al
legate de sănătate cu
educației pentru sănătate
scopul de a favoriza
este comunicația
asumarea unor modificări
voluntare ale
comportamentelor.
 oferirea de
informații

dobândirea unor
abilități cu
ajutorul cărora Astfel de analizarea
persoanele să programme unor valori
poată să-și pot include: și atitudini
modifice
comportamentele.

luarea unor
decizii în
problemele
legate de
sănătate
OBIECTIVELE EDUCAȚIEI PENTRU
SĂNĂTATE:

dezvoltarea cunoștințelor

dezvoltarea de aptitudini (îndemânări)

dezvoltarea atitudinilor,
convingerilor ce vizează sănătatea.
EXISTA DOUA TIPURI DE EDUCAȚIE PENTRU
SĂNĂTATE:

Educația pentru sănătate

Educația pentru sănătate formală
nonformala (comportamente
(proces planificat de transmitere,
formate prin experiență sau
de cunoaștere, experiențe)
imitație)

Educația pentru sănătate Educația pentru sănătate formală

nonformală vizează acele
componente din conduita
indivizilor care se formează
prin experiență sau imitație
(socializarea primară a
individului).
este rezultatul unui proces
planificat de transmitere de
experiențe, cunoștințe, ce vizează
toată populația (socializare
secundară a individului, cu efort
de predare/învățare).

Nu necesită efort cu caracter de

educație, de transmitere a Necesită educatori.
cunoștințelor.
 ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

1.Abordarea medicală

- Medicul este cel ce pune

diagnosticul de boală sau
incapacitate, deci el este cel ce
prescrie măsuri cu caracter
preventiv sau de control și le
realizează prin autoritatea de
care dispune față de bolnav.
Medicul urmărește formarea la
pacient a unor atitudini,
comportamente conforme cu
principiile sale pentru
sănătate.
1.ABORDAREA MEDICALĂ
Avantaje:
medicul are mai multe cunoștinte decât
bolnavul;
-medicul răspunde de decizia luată atât
față de bolnav cât și în fața legii;
-bolnavul este liber să aplice sau nu
recomandarea medicului.
Limite:
ține de opinia medicului: pot exista
mai multe opinii în aceeași problemă;
-medicul iși impune până la urmă
punctul de vedere pentru că pacientul
este ignorant, e pus să aleagă într-un
domeniu în care nu se pricepe;
-bolnavul este de vină?;
-pot să apară reacții adverse
 ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

2. Abordarea educațională
Transmite cunoștințe
asupra unor Cel ce primește informații Facilitează adoptarea unor
decizii comportamentale, nu
comportamente favorabile este liber să facă ceea ce impune un anumit
sănătății sau defavorabile dorește, să aleagă. comportament.
sănătății.

Acesta abordare ține însă de condițiile socio-economice care

favorizează un anumit comportament.
ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

Abordarea
orientată spre
individual
(personalizare)

Rolul profesionistului
(educatorului) este de a
explica, de a transmite
persoanei care dorește să
știe, pentru a adopta o
anumită decizie.
 ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

4.Abordarea ce necesită o schimbare de mediu

Medicul transmite cunoștințe, individul înțelege, dar

societatea nu-i favorizează schimbarea sau alegerea
comportamentului.

Elementul esențial în comunicație este de a te convinge

că cei ce te ascultă înțeleg mesajul transmis.
 mesaj adaptat evitarea mesajelor
mediului (fond care folosesc
mesaj care poate ți formă); frica, judecă
fi înțeles; comportamente;

mesaj clar; sublinierea

aspectelor
pozitive;
comunicarea în
dublu sens;
Principii un singur mesaj
importante în nu este
sufficient, el
acțiunile de trebuie repetat,
educație participarea în forme
pentru grupului țintă; diferite.
sănătate:
 Funcţiile majore ale educaţiei
pentru sănătate:

funcţia
funcţia prevenţională
sanogenică

Funcţia sanogenică Ea se adresează

Funcţia
are ca scop populaţiei
prevenţională
optimizarea sănătoase, educaţia
vizează atingerea
sănătăţii individuale sanogenică
obiectivelor
şi comunitare, constituind o parte
prevenţiei primare,
pentru atingerea integrantă a
secundare şi
idealului de medicinii omului
terţiare.
sănătate. sănătos.
MARKETINGUL SOCIAL ȘI PROMOVAREA
SĂNĂTĂȚII

Marketingul este activitatea umana îndreptata către

satisfacerea nevoilor și dorințelor printr-un proces de
schimb.

In domeniul sănătății , marketingul se referă la

satisfacerea nevoilor și dorințelor legate de
sănătate

promovând sau facilitând schimbarea la nivelul

individului sau /și schimbul de programme sociale și
politici la nivelul societății.
 frecvent
campaniile de
informare a
populației nu au
a apărut ca avut succes, pe
Marketingul urmare a când campaniile
social concluziei de publicitate a
că
produselor
comerciale sunt
foarte frecvent
încununate de
succes.
 DE LA ACESTE CONCLUZII S-A EXTINS
MARKETINGUL SOCIAL:

 un grup de persoane care nu știu nimic nu pot fi influențate numai prin
campanii publicitare

 probabilitatea de a obține un răspuns individual crește dacă subiectul

companiei prezintă interes pentru individ. Dacă sunt interesate puține
persoane, puțini vor răspunde

 receptivitatea la informații noi depinde de atitudinile existente în

prealabil. Oamenii evită informațiile dezagreabile

 oamenii înțeleg diferit informația pe care o primesc în funcție de valorile

lor personale și de credințele pe care le au. Oamenii diferiți reacționeaza
diferit la același tip de informație
 MARKETINGUL SOCIAL NU ARE DREPT SCOP
OBȚINEREA UNI PROFIT FINANCIAR. MECANISMUL
SCHIMBĂRII NU ESTE FINANCIAR.
 Produsul în marketingul social poate fi o idee, o practică,
sau un obiect tangibil.

1. Ideea se referă la :

valoare – o ideie generală despre
ceea ce este bine și ceea ce este rau 2. Practica se referă la:
(de exemplu: drepturile pacientului)
credința- percepția unui aspect 3.Obiect tangibil
practic (de exemplu: folosirea o acțiune (de exemplu:
prezervativului previne transmiterea vaccinarea)
HIV)
un comportament
(ex: adezivele cu
atitudinea- evaluare pozitivă sau
negativă a unor oameni, obiecte,
(ex.: folosirea
nicotina)
idei sau evenimente (de exemplu:
fumatul este dăunător.) prezervativului).
MARKETINGUL SOCIAL ÎN PROMOVAREA
SĂNĂTĂȚII :

specialistii în materialele
promovarea educative trebuie să
sănătății trebuie să fie adecvate
cercetarea fie conștienți de grupului țintă ,
trebuie făcuta limitele același mesaj
de persoane cunoștințelor sale. putând fi transmis
specializate în procesul este în diferite forme
domeniul limitat de
promovării nivelul
sănătății cunoștințelor
este limitat de
calitatea
cercetării
pieței. campaniile trebuie
nu este rapid amplasate în
și nici ieftin. locurile unde se
găsește audiența
țintă
implică munca
coordonată cu o
cercetarea
varietate de
permanentă a
instituții și
eficienței
sectoare.
campaniei.
OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ
ÎN SECOLUL 21"

21 Obiective care stau la  baza

politicilor de sănătate în toate
ţările Europei pe următorii 20 de
Ani.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

Solidaritate în favoarea sănătăţii Echitate în Sănătate prin

în Regiunea Europeană prin reducerea inechităţilor între
partajarea viziunii, resurselor, diferitele grupuri umane
cunoaşterii şi expertizei la nivel folosind politici, legislaţie şi
european. activităţi specifice.

Un început sănătos în viaţă prin

investiţii sociale şi economice
în viaţa părinţilor şi familiilor,
acces la servicii de reproducere
şi sănătatea copilului.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

Îmbătrânire sănătoasă prin asigurarea

Sănătatea tinerilor prin asigurarea unui
locuinţei, venitului şi altor necesităţi
mediu fizic, social şi economic sigur şi
destinate îmbunătăţirii autonomiei şi
susţinător folosind cooperarea dintre
productivităţii sociale folosind
serviciile de sănătate, educative şi
promovarea şi protecţia sănătăţii pe tot
sociale.
timpul vieţii.

Îmbunătăţirea sănătăţii mintale prin

adaptarea condiţiilor de lucru şi viaţă
pentru a obţine şi întării un sens al
coerenţei şi al relaţiilor sociale,
concomitent cu creşterea capacităţii de
a coopera cu situaţiile şi evenimentele
stresante.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

Reducerea bolilor transmisibile prin Reducerea bolilor netransmisibile

eradicarea sau eliminarea  prin prevenirea şi controlul factorilor
poliomelitei, pojar şi tetanos de risc al acestora folosind noi
neonatal folosind monitorizarea politici de sănătate publică inclusiv
agreată internaţional, imunizare şi noua mişcare europeană pentru un
strategii de control. stil de viaţă sănătos. 

Reducerea  vătămărilor provocate de

violenţă şi accidente prin acordarea
unei atenţii deosebite siguranţei şi
coeziunii sociale la locul de muncă
şi în comunităţile umane.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

Un mediu fizic sănătos şi sigur

O viaţă sănătoasă prin activităţi
prin planuri naţionale şi
de sprijinire a opţiunilor
regionale referitoare la mediu şi
sănătoase în nutriţie, exerciţii
sănătate folosind instrumente
fizice şi sexualitate + cooperare
legale şi economice pentru
cu stresul.
reducerea deşeurilor şi poluării.

Reducerea răului provocat de

alcool, droguri şi tutun prin
strategii de prevenire a
dependenţelor şi tratare a celor
dependenţi.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

Stabilimente pentru sănătate Responsabilitate multisectorială

prin mecanisme multisectoriale pentru sănătate prin evaluarea
de a face locuinţele, şcolile, impactului asupra sănătăţii a
locurile de muncă şi oraşele tuturor sectoarelor din viaţa şi
mult mai sănătoase. activitatea umană. 

Un Sistem de sănătate care

integrează serviciile de sănătate
primară a familiilor şi
comunităţilor cu un sistem
spitalicesc flexibil.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

Finanţarea serviciilor de sănătate şi

Gestionarea calităţii îngrijirilor medicale alocarea resurselor prin creşterea
prin folosirea eficienţei dovedite a acoperirii universale, solidarităţii
îngrijirilor medicale în programele de naţionale şi sustenabilităţii, alături de o
dezvoltare a serviciilor de sănătate.  alocare a unor resurse financiare
suficiente nevoilor de sănătate prioritare.

Dezvoltarea resurselor umane pentru

promovarea şi îngrijirea sănătăţii prin
punerea la baza educaţiei pentru sănătate
a acestor principii, iar profesioniştii din
sănătatea publică să acţioneze ca
iniţiatori cheie şi avocaţi ai sănătăţii de la
comunitatea locală până la nivel national.
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

Cercetarea şi cunoaşterea din obilizarea partenerilor din sănătate

sănătate să fie orientată către nevoile
prioritare ale acestor obiective,
oferind mecanismele practicii
medicale folosind cercetarea
ştiinţifică.
prin realizarea unor coaliţii şi acţiuni
reunite in promovarea şi refacerea
sănătăţii, cu identificarea şi
evaluarea beneficiilor mutuale ale
investiţiilor în acest domeniu.

Politici şi strategii destinate sănătăţii

pentru toţi să fie formulate şi
implementate de la nivel naţional la
nivel local implicând sectoare şi
organizaţii semnificative având la
bază aceste 21 obiective. 
CONCLUZII:
Oamenii trebuie informați cu
privire la sănătate și modul lor
de viață, având ca obiectiv
prevenirea îmbolnăvirilor înainte
ca procesele de deteriorare a
sănătății să înceapă.
  Educația pentru sănătate
constă în programe planificate
pentru ca oamenii să învețe
despre problemele legate de
sănătate cu scopul de a favoriza
asumarea unor modificări
voluntare ale comportamentelor
  Promovarea sănătății
reprezintă punerea în
practică bazată pe
informație a intervențiilor
desemnate să promoveze
sănătatea.
  Principii importante în acțiunile de
educație pentru sănătate: mesaj clar;
mesaj care poate fi înțeles; mesaj
adaptat mediului (fond și formă);
evitarea mesajelor care folosesc frica,
judeca comportamente; sublinierea
aspectelor pozitive; comunicarea în
dublu sens; participarea grupului țintă;
un singur mesaj nu este sufficient, el
trebuie repetat, în forme diferite.
 BIBLIOGRAFIE :
 “Medicina Internă ” (L.Gherasim)Vol.2, partea a II-a,
Editura Medicală
 “Psihologie medicală” (Ioan Bratu Iamandescu) Editura
Info Medica
 “ Sănătate publică”, UMF Carol Davila.


Mulțumesc pentru atenție