Spitalul care

promovează
sănătatea.
Legislația
igienică
atribuită IMSP.
Elaborat de: Bogatova
Tatiana M1916
Coordonator stiintific:
Serbulenco Aliona
 OBIECTIVE

01 02 03
Introducere în
educaţia pentru Spitale care Legislația igienică
sănătate şi promovează sănătatea atribuită IMSP
promovarea
sănătăţii

04 05
Concluzii Bibliografie
 Introducere
Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului
şi colectivităţilor posibilitatea de a-şi creşte controlul
asupra determinanţilor sănătăţii şi, prin aceasta, de a-şi
îmbunătăţi starea de sănătate. Reprezintă un concept
unificator pentru cei care recunosc nevoia fundamentală
de schimbare atât a stilului de viaţă, cât şi a condiţiilor de
trai. Promovarea sănătăţii reprezintă o strategie de
mediere între individ şi mediu, combinând alegerea
personală cu responsabilitatea socială şi având drept scop
asigurarea în viitor a unei mai bune stări de sănătate
01 INTRODUCERE ÎN EDUCAŢIA PENTRU
SĂNĂTATE
ŞI PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII

Promovarea sănătăţii este un termen care presupune o

abordare multidimensională de îmbunătăţire a stării de sănătate,
care include activităţi de educaţie, activităţi de promovare a unor
schimbări comportamentale şi de stil de viaţă, politici şi măsuri
legislative.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) subliniază (1986) că

sănăta-tea este mult prea importantă pentru a fi lăsată numai
practicienilor din domeniul sanitar; educaţia şi elaborarea de
politici trebuie să fie centrale pentru dezvoltarea sănătăţii la nivel
individual, comunitar şi naţional.
Promovarea sănătăţii – concept
multidisciplinar
 Acest model prezintă 3 sfere de activitate distincte dar care, în
acelaşi timp, se suprapun:

educaţia pentru prevenirea

protejarea sănătăţii
sănătate îmbolnăvirilor
Experienţa specialiştilor din domeniu, începând cu anul
1974, a
permis identificarea a cinci principii care stau la baza
promovării sănătăţii
1. Promovarea sănătăţii implică activ populaţia pentru stabilirea
unui program de fiecare zi care favorizează sănătatea, în loc de a se
orienta preponderent şi exclusiv asupra indivizilor la risc, care au
legături cu serviciile medicale. Acesta înseamnă, de fapt, folosirea
strategiilor preventive populaţionale ecologice, care încearcă să
scadă incidenţa bolilor prin modificarea distribuţiei factorilor de
risc în populaţie. Avantajul principal este că potenţialul metodei
este mare, iar dezavantajul major al acestei metode este că oferă
beneficii mari pentru populaţia
generală dar beneficii mici pentru indivizii la risc înalt, aşa numitul
“paradox al prevenirii” (Enăchescu, 1994). Combinarea celor două
tipuri de strategii preventive - cea ecologică şi cea a indivizilor la
risc înalt poate asigura impactul cel mai bun.
1. Promovarea sănătăţii este orientată
asupra cauzelor care produc îmbolnăviri;

2. Promovarea sănătăţii foloseşte diferite

abordări care contribuie la îmbunătăţirea
stării de sănătate. Acestea includ
informarea şi educarea, dezvoltarea
comunităţii, organizarea, pledoaria pentru
sănătate şi legislaţia; prin toate acestea,
promovarea sănătăţii este multisectorială
şi implică mai multe discipline, nu numai
sectorul de sănătate, în demersurile sale;
Promovarea sănătăţii depinde în
mod special de participarea
populaţiei;

Specialiştii din sănătate, în special

cei din asistenţa primară de sănătate,
au un rol important în facilitarea
acţiunilor de promovare a
sănătăţii
 02
SPITALE CARE
PROMOVEAZĂ
SĂNĂTATEA
Scopul acestui capitol este de a arăta necesitatea introducerii
promovării sănătăţii şi la nivelul spitalelor, într-un mod sisteatizat. De
asemenea capitolul prezintă pe scurt un instrument
propus de către reţeaua internaţională a spitalelor care promoează sănătatea
şi OMS, instrument de lucru care permite
spitalelor să-şi auto-evalueze modul în care promovează sănătatea
prin activitatea curentă.
CE CONŢINE PROMOVAREA
SĂNĂTĂŢII ÎN SPITALE?
Promovarea renunţării la fumat înainte de
operaţii

Evaluarea factorilor de risc la nivelul fiecărui

pacient

Informarea pacienţilor asupra nevoilor şi

posibilităţilor rezultate din
noua lor condiţie de pacienţi
Discussions Summary

01
Satisfacerea nevoilor pacienţilor pentru
informaţii suplimentare
despre afecţiunea pe care o au

02
Informarea pacienţilor despre afecţiuni uzuale
sau cronice care sunt
mai des tratate în spitale

03
Discutarea cu pacienţii despre stresul psihologic
produs de
spitalizare şi ajutarea pacienţilor să facă faţă
acestui stres
 Alte argumente pentru introducerea sistemului de promovare a
sănătăţii în cadrul spitalelor ar putea fi formulate astfel:

• Spitalele produc o mare cantitate de

deşeuri, fapt care poate
• Spitalele deţin în continuare un rol
contribui la poluare
central în cadrul sistemului de
sănătate

• Spitalele sunt instituţii prin care trece un
număr mare de oameni putând astfel aborda
un segment important al populaţiei.
• Spitalele oferă o gamă largă de servicii
diagnostice şi terapeutice ca
răspuns la boli acute şi cronice fapt care le face
să se orienteze cu
precădere asupra bolii şi nu asupra sănătăţii.

•Spitalele reprezintă un loc de expunere

la diferite toxice, agenţi
chimici şi infecţioşi, dar şi la o mare • Spitalele au avut până acum un rol
cantitate de stres atât pentru marginal în promovarea sănătăţii
personal, cât şi pentru pacienţi. şi prevenirea bolilor în ciuda unui
potenţial enorm
 03
PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ÎN SPITALE - ELEMENT
DE BAZĂ ÎN SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CA-
LITĂŢII

Abordarea principală a managementului calităţii în spitale este

realizată prin stabilirea unor standarde pentru servicii. Promovarea
sănătăţii este un element de bază pentru îmbunătăţirea sănătăţii şi
susţinerea calităţii
vieţii. Standardele pentru promovarea sănătăţii în spitale sunt
necesare pentru a asigura calitatea serviciilor
furnizate în acest domeniu
 04
NEVOIA DE STANDARDE PENTRU
PROMOVAREA
SĂNĂTĂŢII ÎN SPITALE

• Standardul 1 cere ca spitalele să aibă o reglementare scrisă pentru

promovarea sănătăţii. Această reglementare trebuie să fie implementată ca
parte a sistemului general de calitate al organizaţiei şi are drept scop
îmbunătăţirea rezultatelor de sănătate. Se afirmă că reglementarea se referă la
pacienţi, aparţinătorii acestora şi la personal.
• Standardul 2 descrie obligaţiile organizaţiei de a asigura evaluarea nevoilor
pacienţilor pentru promovarea sănătăţii, prevenirea bolilor şi reabilitare.
• Standardul 3 se referă la continuitate şi cooperare, necesitând o abordare
planificată la colaborarea cu alte sectoare ale serviciilor de sănătate şi alte
instituţii
• Standardul 4 spune că organizaţia
trebuie să ofere pacienţilor informaţii
asupra factorilor semnificativi referitori
la afecţiunea sau boala lor şi la
intervenţiile de promovare a sănătăţii şi
că intervenţiile de promovare a
sănătăţii trebuie să fie stabilite pentru
toate etapele şi circuitele parcurse de
pacienţi.
• Standardul 5 atribuie managementului
responsabilitatea de a stabili condiţiile
pentru dezvoltarea spitalului ca loc de
muncă sănătos.
 REGULAMENTUL
INSTITUŢIEI MEDICO – SANITARE
PUBLICE
Scopul principal al IMSP IMU
este fortificarea sănătăţii
populaţiei
Republicii Moldova prin
organizarea şi asigurarea
asistenţei medicale, bazate pe
tehnologii medicale de
performanţă şi prestarea
 IMSP IMU are următoarele obiective
majore:
a)sporirea accesibilităţii
populaţiei la asistenta
medicală oportună;
b) asigurarea asistenţei
medicale specializate de
ambulator şi spitaliceşti
pentru cazurile medicale
complexe ce nu pot fi
rezolvate la nivel de asistenţă
medicală primară sau
spitalicească de nivel
secundar teritorial;
e) efectuarea cercetărilor ştiinţifice în
domeniul medicinii cu implementarea
în practică a rezultatelor benefice.
c) îmbunătăţirea calităţii
serviciilor medicale prin
creşterea nivelului
profesional şi tehnologic,
orientat spre asigurarea
securităţii pacientului şi
respectarea drepturilor
acestuia;
d) asigurarea continuităţii în
acordarea asistenţei medicale
populaţiei şi
interacţiunii cu toate
instituţiile medico-sanitare
din teritoriul deservit în
vederea asigurării satisfacţiei
pacientului pentru serviciile
medicale acordate;
 Pentru realizarea scopului şi obiectivelor menţionate
Instituţia este
mandatată cu următoarele atribuţii funcţionale:
• prestarea serviciilor medicale de calitate în cadrul
asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală în
conformitate cu contractele încheiate cu Compania
Naţională de Asigurări în Medicină şi cu actele normative
în vigoare;
• prestarea serviciilor medicale în cadrul asigurărilor
medicale facultative în conformitate cu clauzele
contractuale şi prevederile legale;
• prestarea de servicii medicale contra plată, în baza
actelor normative în vigoare;
• procurarea echipamentului, medicamentelor şi a
consumabilelor necesare pentru prestarea serviciilor
medicale, precum şi altor bunuri necesare pentru
activitatea sa, cu respectarea procedurilor legale de
achiziţii şi a prezentului Regulament;
e) darea în locaţiune a bunurilor şi încăperilor, trecerea la cheltuieli
amijloacelor fixe şi vânzarea mijloacelor fixe neutilizate în activitatea
IMSP IMU seefectuează exclusiv cu acordul Ministerului Sănătăţii;

f) implementarea tehnologiilor performante orientate spre asigurarea

securităţii pacientului şi a calităţii serviciilor medicale (utilizarea
standardelor, ghidurilor de tratament şi protocoalelor clinice aprobate,
etc.);

g) colectarea datelor, crearea şi gestionarea eficientă a bazelor de date

privind serviciile medicale prestate şi prezentarea în modul şi termenul
stabilit a rapoartelor şi informaţiilor despre activitatea IMSP IMU;

h) monitorizarea indicatorilor principali de sănătate şi prezentarea

rapoartelor statistice medicale instituţiilor abilitate în modul şi termenii
stabiliţi;

i) încheierea contractelor cu persoane terţe, cu prestatorii de servicii

aferente activităţii de bază (spălătorii, alimentaţie, reţele de comunicaţii,
de canalizate etc.);
j) conlucrarea cu alţi prestatori de servicii medicale, asigurarea
integrităţii şi continuităţii tratamentului, respectarea principiului
de etapizare a asistenței
medicale;

k) organizarea şi participarea la conferinţe tematice în domeniile

de activitate;

l) crearea condiţiilor pentru autoinstruirea personalului,

organizarea educaţiei medicale continue a lucrătorilor medico-
sanitari şi farmaceutici în
instituţiile abilitate şi contribuirea la dezvoltarea profesională a
angajaţilor;

m) solicitarea informaţiilor de la alte instituţii medicale, referitor

la starea sănătăţii pacientului, extrase din fişa medicală,
rezultatelor de laborator şi a investigaţiilor efectuate în procesul
acordării asistentei medicale;

n) efectuarea altor activităţi permise de legislaţia in vigoare.

05
Concluzii
1. Promovarea responsabilităţii sociale pentru
sănătate
Factorii de decizie trebuie să respecte cu fermitate
responsabilitatea
socială. Atât sectorul guvernamental, cât şi cel particular,
trebuie să promoveze sănătatea prin adoptarea de politici şi
practici care:

• evită afectarea sănătăţii indivizilor;

• protejează mediul şi asigură folosirea raţională a resurselor;
• restricţionează producţia şi comerţul produselor şi bunurilor
dăunătoare cum ar fi tutunul şi armamentul, ca şi practicile
nesănătoase de marketing;
• protejează atât cetăţeanul din piaţă, cât şi individul de la locul
de muncă;
• includ evaluări ale impactului legat de echitatea în sănătate ca
o
parte integrantă a elaborării de politici
 2. Creşterea investiţiilor pentru
îmbunătăţirea stării de sănătate

In multe ţări, investiţia care se face în sănătate este inadecvată şi

frecvent ineficientă. Creşterea investiţiilor pentru îmbunătăţirea stării de
sănătate necesită o abordare într-adevăr multisectorială, inclusiv alocarea
suplimentară de resurse pentru educaţie, locuinţe şi sectorul de sănătate. O mai
mare investiţie pentru sănătate şi reorientarea serviciilor existente – atât în
cadrul, cât şi între diferite ţări - au potenţialul de a favoriza evoluţia pozitivă a
dezvoltării umane, a sănătăţii şi a calităţii vieţii.
Investiţiile în sănătate ar trebui să reflecte nevoile anumitor grupuri
cum ar fi: femeile, copiii, persoanele în vârstă, populaţiile sărace , etc.
3. Creşterea capacităţii
comunitare şi împuternicirea
individului

Promovarea sănătăţii se face de către şi cu oameni şi nu despre oameni. Presupune

atât îmbunătăţirea capacităţii indivizilor de a pune în practică acţiuni, cât şi
capacitatea grupurilor, a organizaţiilor sau a comunităţilor de a influenţa factorii
determinanţi ai stării de sănătate. Îmbunătăţirea
capacităţii comunităţilor pentru promovarea sănătăţii presupune educaţie practică,
pregătirea în domeniul conducerii şi acces la resurse. Împuternicirea indivizilor
presupune accesul mai consistent la procesul de luare a
deciziilor, ca şi cunoştinţele şi abilităţile esenţiale pentru a produce schimbarea.
 4. Asigurarea unei infrastructuri de
promovare a sănătăţii
Trebuie găsite modalităţi de asigurare a unei infrastructuri de
promovare a sănătăţii, noi mecanisme de finanţare locală,
naţională şi globală. Trebuie găsite motivaţii pentru a influenţa
acţiunile guvernelor, organizaţiilor neguvernamentale, instituţiilor
de educaţie şi sectorului particular, pentru a se asigura mobilizarea
resurselor la maximum în promovarea sănătăţii. Există mai multe
modalităţi de abordare practică a priorităţilor din promovarea
sănătăţii: cea axată pe probleme/subiecte/boli, cea axată pe factori
de risc şi cea axată pe grupuri ţintă. Abordarea clasică este cea a
realizării unor programe specifice fiecărei probleme/subiect de
promovare a sănătăţii; în fapt, acestea se referă la abordarea unor
boli sau obiceiuri dăunătoare sănătăţii. Astfel, se elaborează
programe antifumat, anticancer, antialcool etc.
 References

● AUTHOR (YEAR). Title of the publication. Publisher

● AUTHOR (YEAR). Title of the publication. Publisher

● AUTHOR (YEAR). Title of the publication. Publisher

● AUTHOR (YEAR). Title of the publication. Publisher

● AUTHOR (YEAR). Title of the publication. Publisher

● AUTHOR (YEAR). Title of the publication. Publisher

Multume
sc pentru

atentie !
CREDITS: This presentation template was created by
Slidesgo, including icons by Flaticon, and infographics
& images by Freepik.