NURSING COMUNITAR

RADU CRISTINA AMG III A

 Nursingul comunitar

− Nursingul comunitar nu este numai o sinteză a practicii de nursing și a educării în

domeniul sănătății, ci are scopul de a menține și a stimula sănătatea populației. (American
Nurses Association)
− Îngrijirile au un caracter continuu. Îngrijirea este orientată asupra individului, a familiei sau
a grupului și contribuie astfel la sănătatea întregii populații a zonei respective (sau oraș).
− Asistentul medical aplică diverse metode pentru a menține și stimula sănătatea, coordonează
activitatea în acest domeniu și stimulează continuitatea. Scopul ei este și acela de a-i apropia
pe indivizi, familie sau diverse grupuri. Din această definiție reiese că intervențiile
asistentului medical nu se orientează doar spre pacienții individuali, ci cuprind și mediul
social, afectiv și fizic al acestora.
− Nursingul comunitar se ocupă de sănătatea populației în totalitate punând accent mai ales
pe latura preventivă, dar având în vedere şi latura curativă fapt ce implică colaborarea cu alți
lucrători din sistemul de sănătate prin serviciile asigurate individului, familiei, grupurilor
populaționale, în vederea influențării stării de sănătate a întregii colectivități din zona
respectivă. Pentru rezolvarea problemelor de sănătate se încurajează şi participarea activă a
autorităților şi a populației.
Starea de sănătate a individului/comunității poate fi influențată de o serie de factori care pot fi
clasificați astfel:

_Factorii biologici: ereditate, caracteristici demografice ale populației.

− Factorii ambientali: factorii mediului fizic şi social: fizici, chimici, socio-culturali şi
educaționali.
− Factorii comportamentali: atitudinile şi obiceiurile.
− Serviciile de sănătate.

Asistența medicală comunitară cuprinde ansamblul de activităţi şi servicii de sănătate

organizate la nivelul comunităţii pentru soluționarea problemelor medico-sociale ale
individului în vederea menținerii acestuia în propriul mediu de viaţă şi care se acordă în
sistem integrat cu serviciile sociale. Asistența medicală comunitară presupune un ansamblu
integrat de programe şi servicii de sănătate centrate pe nevoile individuale ale omului sănătos
şi bolnav acordate în sistem integrat cu serviciile sociale. Unul dintre obiectivele generale ale
asistenţei medicale comunitare este educarea comunităţii pentru sănătate. Un motiv de
îngrijorare reprezintă apariţia bolilor cardiovasculare la vârste din ce în ce mai tinere, iar
mortalitatea datorată acestora este în continuă creştere.
Nursingul comunitar presupune acţiuni de promovare şi recuperare a sănătăţii cu referire la:
1. Diagnosticarea sănătăţii individuale şi colective.
2. Prognozarea şi planificarea intervenţiilor de nursing.
3. Supravegherea stării de sănătate.
4. Evaluarea activităţii depuse şi a stării de sănătate.

Realizarea acțiunilor specifice presupune satisfacerea următoarelor obiective prin rolul

acordat asistentului medical comunitar în procesul de nursing comunitar:
− Cunoaşterea problemelor de sănătate specifice comunităţii.
− Formularea cât mai exactă a problemelor de îngrijire.
− Evidenţa primară a îmbolnăvirilor.
− Asigurarea evidenţei indicatorilor sanitari şi demografici.
− Stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse.
− Stabilirea unui program al intervenţiilor de nursing adecvate şi adaptate.
− Evaluarea intervenţiilor prin observarea rezultatelor obţinute.
− Să transmită şi să primească informaţii medicale şi sociale.
Metodica intervenţiilor de nursing se bazează şi pe punctele de plecare ale sistemului de
îngrijire a sănătăţii naționale, pe poziţia pacientului, pe specialiști, adică pe conceptul de
îngrijire primară de sănătate (unde predomină aspectul preventiv).
Profesia asistentului medical comunitar este complexă şi are consecințe pentru:
− Poziţia asistentului în societate.
− Relaţia asistentului cu pacientul.
− Contribuția asistentului la stimularea şi menţinerea sănătăţii populaţiei.

Nursingul comunitar apelează la teoria sistemică şi studiază atât componentele sistemelor, cât
şi relațiile dintre ele, observând legăturile şi raporturile în care se găsesc: organele în
organism, individul în familie, familia în societate, societatea în mediul fizic.
Omul sănătos trebuie privit şi îngrijit ca un întreg, investigat continuu prin prisma sănătăţii
pentru a-i evalua dimensiunile biologică, psihologică, socială.
Omul bolnav presupune afectarea anatomică sau funcțională a unuia sau mai multor organe,
aparate, situaţii în care individul suferă ca „întreg” şi nu pe „sectoare” . Aproape întotdeauna
există o participare nervoasă, o suferință psihică chiar dacă nu este observată.
Scopurile nursingului comunitar:
1. Scop profesional:
− Controlul activităţii profesionale.
− Eliminarea lacunelor educaționale.
− Perfecționare continuă.

2. Scop social:
− Explicarea cheltuielilor de sănătate.
− Asigurarea sănătăţii cu evitarea iatrogeniilor.
− Obţinerea avantajelor maxime pentru bolnavi.
− Eliminarea riscurilor inutile.

3. Scop pragmatic:
− Depistarea precoce şi activă a problemelor de sănătate.
− Cunoaşterea, observarea şi studierea problemelor de sănătate.
− Prognozarea evoluţiei problemelor de sănătate pe termen lung.
− Folosirea atitudinilor de înțelegere a omului (educare, prevenire, performanţă).
− Nursing economic terapeutic şi recuperator.
Avantajele nursingului comunitar
Nursingul comunitar oferă societăţii servicii care asigură sănătatea omului activ, membru al
familiei, membru al colectivității. Nursingul comunitar reprezintă imaginea reală a stării de
sănătate a populaţiei. Sunt folosite tehnici şi metode specifice pentru depistarea problemelor
actuale sau potenţiale de sănătate. Totodată permite abordarea mediului fizic, familial şi social
în care se manifestă problemele de sănătate.
Nursingul comunitar foloseşte metodologia supravegherii medicale active:
− Control medical periodic.
− Controlul grupurilor de populație expuse la risc.
− Dispensarizarea bolnavilor cu anumite afecţiuni.
− Educaţie pentru sănătate generală şi terțiară.
− Identificarea problemelor sanogenezei.
− Aplicarea de măsuri speciale: schimbarea locului de muncă, folosirea echipamentelor de
protecţie, cura balneară.
− Asigurarea controalelor de sănătate ritmică şi periodică.
− Învățarea asumării responsabilității.
− Depistarea şi tratarea manifestărilor generale necaracteristice.
− Depistarea şi tratarea manifestărilor ascunse sau convertite în manifestări psihosomatice,
depresia mascată etc.

Nursingul comunitar nu necesită aparatură costisitoare și fiind îngrijire de durată permite un

contact continuu cu pacientul, familia sau colectivitatea!

În România asistența medicală comunitară este organizată și își desfășoară activitatea conform
reglementărilor mai multor acte normative, cu completările și modificările ulterioare.
Conform Legii 95/2006, asistența medicală comunitară este definită ca fiind ansamblul de
activităţi şi servicii de sănătate organizate la nivelul comunităţii pentru soluționarea
problemelor medico-sociale ale individului, în vederea menținerii acestuia în propriul mediu
de viaţă şi care se acorda în sistem integrat cu serviciile sociale.
Asistența medicală comunitară presupune un ansamblu integrat de programe şi servicii de
sănătate centrate pe nevoile individuale ale omului sănătos şi bolnav, acordate în sistem
integrat cu serviciile sociale.
Conform articolului 135 din Legea 95/2006 beneficiarul serviciilor şi activităţilor de asistență
medicală comunitară este comunitatea dintr-o arie geografică definită, precum: județul, orașul,
comuna, satul, după caz, iar în cadrul acesteia în mod deosebit categoriile de persoane
vulnerabile.
Categoriile de persoane vulnerabile sunt persoanele care se găsesc în următoarele situaţii:
a) nivel economic sub pragul sărăciei;
b) șomaj;
c) nivel educaţional scăzut;
d) diferite dizabilități, boli cronice;
e) boli aflate în faze terminale, care necesita tratamente paliative;
f) graviditate;
g) vârsta a treia;
h) vârsta sub 5 ani;
i) fac parte din familii monoparentale.
Serviciile şi activităţile de asistenta medicală comunitara sunt derulate de următoarele
categorii profesionale:
a) asistent social;
b) asistent medical comunitar;
c) mediator sanitar;
d) asistent medical comunitar de psihiatrie;
e) asistent medical de îngrijiri la domiciliu.
Categoriile profesionale prezentate mai sus, cu excepția asistentului social, se încadrează cu
contract individual de muncă pe perioadă determinată la unitățile sanitare desemnate, iar
cheltuielile de personal se suportă în cadrul programelor naţionale de sănătate.
Toate aceste categoriile profesionale colaborează cu autoritățile locale şi cu serviciile de
asistență medicală şi socială.
La art. 137 sunt prezentate obiectivele generale ale serviciilor şi activităţilor de asistență
medicală comunitara, care sunt:
a) implicarea comunităţii în identificarea problemelor medico-sociale ale acesteia;
b) definirea şi caracterizarea problemelor medico-sociale ale comunităţii;
c) dezvoltarea programelor de intervenție, privind asistenta medicală comunitara, adaptate
nevoilor comunităţii;
d) monitorizarea şi evaluarea serviciilor şi activităţilor de asistenta medicală comunitara;
e) asigurarea eficacităţii acţiunilor şi a eficientei utilizării resurselor.

La art 138 sunt enunțate obiectivele generale ale asistenţei medicale comunitare:
a) educarea comunităţii pentru sănătate;
b) promovarea sănătăţii reproducerii şi a planificării familiale;
c) promovarea unor atitudini şi comportamente favorabile unui stil de viaţă sănătos;
d) educaţie şi acţiuni direcționate pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos;
e) activităţi de prevenire şi profilaxie primara, secundară şi terţiară;
f) activităţi medicale curative, la domiciliu, complementare asistenţei medicale primare,
secundare şi terţiare;
g) activităţi de consiliere medicală şi socială;
h) dezvoltarea serviciilor de îngrijire medicală la domiciliu a gravidei, nou-născutului
şi mamei, a bolnavului cronic, a bolnavului mintal şi a bătrânului;
i) activităţi de recuperare medicală.
Finanțarea programelor de asistență comunitară se realizează cu fonduri din bugetul de stat,
bugetul autorităților locale, precum şi din alte surse, inclusiv din donații şi sponsorizări, în
condiţiile legii.
Asistentul medical comunitar are, în principal, atribuţii privind:
a) identificarea familiilor cu risc medico-social din cadrul comunităţii;
b) determinarea nevoilor medico-sociale ale populaţiei cu risc;
c) culegerea datelor despre starea de sănătate a familiilor din teritoriul unde îşi desfăşoară
activitatea;
d) stimularea de acţiuni destinate protejării sănătăţii;
e) identificarea, urmărirea şi supravegherea medicală a gravidelor cu risc medico-social în
colaborare cu medicul de familie şi cu asistenţa din cadrul cabinetului medical individual,
pentru asigurarea în familie a condiţiilor favorabile dezvoltării nou-născutului;
f) efectuarea de vizite la domiciliul lăuzelor, recomandând măsurile necesare de protecţie a
sănătăţii mamei şi a nou-născutului;

g) în cazul unei probleme sociale, ia legătura cu serviciul social din primărie şi din alte
structuri, cu mediatorul sanitar din comunităţile de romi pentru prevenirea abandonului;
h) supraveghează în mod activ starea de sănătate a sugarului şi a copilului mic;
i) promovează necesitatea de alăptare şi practicile corecte de nutriţie;
j) participă, în echipă, la desfăşurarea diferitelor acţiuni colective, pe teritoriul comunităţii:
vaccinări, programe de screening populaţional, implementarea programelor naţionale de
sănătate;
k) participă la aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a eventualelor focare de infecţii;
l) îndrumă persoanele care au fost contaminate pentru controlul periodic;
m) semnalează medicului de familie cazurile suspecte de boli transmisibile constatate cu
ocazia activităţilor în teren;
n) efectuează vizite la domiciliul sugarilor cu risc medico-social tratați la domiciliu şi
urmăreşte aplicarea măsurilor terapeutice recomandate de medic;
o) urmăreşte şi supraveghează în mod activ copiii din evidența specială (TBC, HIV/SIDA,
prematuri, anemici etc.);
p) identifică persoanele neînscrise pe listele medicilor de familie şi contribuie la înscrierea
acestora; urmăreşte şi supraveghează activ nou-născuții ale căror mame nu sunt pe listele
medicilor de familie sau din zonele în care nu există medici de familie;
q) organizează activităţi de consiliere şi demonstrații practice pentru diferite categorii
populaţionale;
r) colaborează cu ONG-uri şi cu alte instituţii pentru realizarea programelor ce se adresează
unor grupuri-ţintă (vârstnici, alcoolici, consumatori de droguri, persoane cu tulburări mintale
şi de comportament), în conformitate cu strategia naţională;
s) urmăreşte identificarea persoanele de vârstă fertilă; diseminează informaţii specifice de
planificare familială şi contracepție;
t) se preocupă de identificarea cazurilor de violenţă domestică, a cazurilor de abuz, a
persoanelor cu handicap, a bolnavilor cronici din familiile vulnerabile;
u) efectuează activităţi de educaţie pentru sănătate în vederea adoptării unui stil de viaţă
sănătos.
Asistentul medical comunitar se confruntă în teritoriu cu probleme deosebite şi întâlneşte
situaţii de neimaginat. Este pus în faţa unor situaţii ca sărăcia, decăderea urbană, nedreptăţile
sociale, tensiunile rasiale şi, în majoritatea zonelor, declinul calităţii şi integrităţii vieţii
comunitare. În faţa unor asemenea situaţii se cere o marcantă obiectivitate cuplată cu
demonstrarea de cunoştinţe şi abilităţi specifice ce vor avea o esenţială contribuţie la găsirea
soluţiilor.