Suport de Curs Nursing Comunitar

MODULUL: NURSING COMUNITAR ȘI ÎNGRIJIREA PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI
ANUL III/SEM II
NURSING COMUNITAR
Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala, angajare si
devotament pentru oameni si sanatatea lor.
Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a prelungi viata isi
organizeaza eforturile in urmatoarele directii: controlul imbolnavirilor, educarea in vederea
pastrarii igienei personale, organizarea de servicii medicale si de nursing pentru stabilirea
diagnosticului si aplicarea tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj social care sa
poata asigura fiecaruia un standard de viata adecvat in vederea mentinerii starii de sanatate si
a cresterii duratei de viata a individului.
Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind de la perioada
definirii sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau relatia dintre starea de sanatate a
individului si sanatatea publica dupa cum urmeaza: " Sanatatea este o expresie a functionarii
fiziologice si psihologice efective a persoanei. In acelasi timp ea are si semnificatia de sistem
de ingrijire conditionat de cultura, economie, legi si guvern ce poate functiona intr-un cadru
privat sau public".
Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor, cel mai
inalt nivel de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se refera in sens
larg la toate fiintele omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa reala
conferita de componentele sale biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea asistentele
sunt acelea care se ingrijesc de aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth si Partridge,
1978).
Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti factorii care
afecteaza oamenii din interior si exterior. Indivizii pot reactiona in mod diferit fata de stimuli
ambientali interni/externi. Conceptul de mediu include de asemenea aspectele intelectuale,
psihologice si interpersonale ale individului care pot influenta reactiile ambientale.
Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o continua dinamica si
schimbare. Ea este dependenta de modul in care individul se adapteaza continuu la factorii de
mediu si de stres. Deoarece teoreticienii nursingului cred ca sanatatea este influentata de
multi factori, definitiile date acesteia sunt mai putin consistente decat cele, destinate celorlalte
concepte.
Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea practica
si cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de
nursing.
Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea,
activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de lucru,
colaborare complexa cu clientul, familial, comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei precum
si studiul permanent. Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si demnitatea
individuala".
Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu
probleme de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demnitate cu propriile
infirmitati.
In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele standarde
pentru practica de nursing comunitar:
1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si
sistematica.
2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.
3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.
4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de nursing.
ANUL III/SEM II
5. Interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de

sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.
6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.
7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea comuna
a nursei si a sa.
8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor, definirea
noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.
Integrarea
Una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa cu celelalte
serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea cunostintelor
de psihologie comportamentala si de dezvoltare in pregatirea asistentelor si recunoasterea de
catre comunitate a responsabilitatilor ce le revin in raport cu dereglarile/modificarile
emotionale ale cetatenilor precum si a valorilor rezultate din relatia asistenta - client si
asistenta-familie.
Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au
inceput sa fie preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a
recunoscut faptul ca sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci un
drept al fiecaruia.
Formele nursingului
Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de toate varstele. Ele
se adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati, bolnavilor aflati in convalescenta
care necesita ingrijiri de scurta/lunga durata. Serviciile de ingrijire la domiciliu pot fi
specializate si depind de natura si dimensiunea nevoilor de ingrijire ale clientului.
Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire programe
de planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa externarea din spital.
Regulile nursingului comunitar

Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli ce tin de derularea in bune conditii a
activitatii de nursing comunitar:
1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea nevoilor de
ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop recunoasterea
nevoilor de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a programelor de sanatate
publica.
2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile serviciilor
lor.
3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din
programul de nursing.
4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la resursele
economice, culturale, sociale din aria de referinta.
5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de ingrijire.
6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti
integrale ale nursingului comunitar.
7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in
comunitate.
8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face evaluari
periodice privind de sanatate a comunitatii a familiei, a clientului.
9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna functionare a
echipei fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in atingerea scopurilor si
ANUL III/SEM II
obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate, siguranta si confort pentru

client si comunitate.
10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului responsabil de
ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.
11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat (exemplu,
asistenta sefa, directorul de nursing)
12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie continua
pentru personalul de ingrijire.
13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala perioadica.
Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor

comunitare si ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au
nevoie. Scopul principal al acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii
sa-si mentina gradul de independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.
De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul
clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip
geriatric, datorita imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea ramasi
singuri acasa, a maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a bolilor
cardiovasculare, la care imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti, nu a impiedicat
aparitia unui numar important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor semnificative
interventii de reabilitare resocializare.
In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta dezvolta nu numai
oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.
Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a
membrilor familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea zilnica a
acestuia, pentru a le oferi competenta necesara. Intr-o anumita masura ea devine responsabila
si pentru sanatatea celorlalti. In interventia comunitara ea poate deveni responsabila pentru
sanatatea celor incredintati din scoli, policlinici, platforme industriale sau alte locuri de
munca.
DEFINIREA INGRIJIRILOR DE SANATATE COMUNITARA
Definitia A.N.A. :
A.N.A. (American Nurses Association) da urmatoarea definitie pentru nursingul
comunitar:
„Nursingul comunitar nu este numai o sinteza a practicii de nursing si a educarii in domeniul
sanatatii, ci are scopul de a mentine si a stimula sanatatea populatiei.
Ingrijirile au un caracter continuu. Ingrijirea este orientata asupra individului, a
familiei sau a grupului si contribuie astfel la sanatatea intregii populatii a zonei respective
(sau oras).
Nursa aplica diverse metode pentru a mentine si stimula sanatatea, coordoneaza
activitatea in acest domeniu si stimuleaza continuitatea. Scopul ei este si acela de a-i apropia
pe indivizi, familie sau diverse grupuri.
Din aceasta definitie reiese ca interventiile nursei nu se orienteaza doar spre pacientii
individuali, ci cuprind si mediul social, afectiv si fizic al acestora.
ANUL III/SEM II
Elementele practicii sanatatii comunitare:

1. Promovarea unui stil de viata sanatos.
2. Tratarea tulburarilor si afectiunilor prin interventii directe si indirecte.
3. Promovarea recuperarii.
4. Sprijinirea serviciilor comunitare.
5. Susţinerea serviciilor primare de ingrijire a sanatatii.
6. Aprecierea nevoilor si evaluarea serviciilor.
Preceptele ingrijirii sanatatii in comunitate: activitate stabilita pe baza nevoilor si a

planului general de sanatate, scopuri si obiective clare, integrarea cetăţenilor in servicii pentru
intreaga comunitate, familia ca unitate de baza, promovarea sanatatii si educatia pentru
sanatate, implicarea familiei si indivizilor in luarea deciziei, aprecierea periodica si continua a
starii de sanatate, buna pregatire a asistentului medical, asistentul - membru activ al echipei
de ingrijire, acordarea ingrijirilor conform recomandarilor medicale, utilizarea inregistrarilor,
dirijarea clientului si familiei catre resurse comunitare, supravegherea personalului de
ingrijire, planificare programelor de educatie continua si asumarea responsabilitatii.
Rolul familiei
Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata de orice
persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul la domiciliu
in rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire, adica realizarea
igienei personale corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea medicatiei. Ele
rezolva acest tip de nevoi pana la sau intre vizitele personalului de specialitate.
Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea
(cresterea) gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista
clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta.
Acest timp de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de legaturi
intre client si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare pentru a
ramane acasa, neinstitutionalizat.
In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme cronice ca
si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul suferintelor
indelungate pot fi preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la domiciliu. Bolile
terminale pot fi monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este acceptat
de client si familia sa.
Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin

psihic prin:
1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea, evitarea,
rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul de bolnav, de
persoana asistata, precum si interferenta actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile
morale, credintele religioase, opiniile si prejudecatile proprii si ale grupului familial.
2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de stresul
anterior boli, produs de alte evenimente psihotraumatizante.
3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de starea patologica
actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin deteriorarea functiilor intelectuale
si emotionale, clientul poate neglija semnele lor ca si consecintele pe diferite planuri, cum ar
fi nevoia de tutela juridica.
Esecuri
ANUL III/SEM II
Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de ocrotire sunt

legate de complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a raspunde nevoilor si
circumstantelor specifice fiecarui pacient si familiei sale. Numarul mare de factori cu
potential contradictoriu pozitiv sau negativ, implicati in fiecare sistem, impune dezvoltarea
unor abilitati speciale de evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din partea asistentei.
MODELE CONCEPTUALE
Procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic, adaptabil la cerinţele

individului şi trebuinţele societăţii, mentinându-şi nealterat obiectivul principal, obţinerea
unei mai bune stări de sănatate pentru individ, familie, comunitate.
Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului medical a devenit
mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind aceea "de a
diagnostica şi stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul individului faţă de o
problemă de sănătate actuală sau potenţială”.
În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput simplist
doar ca un individ ce suferă de o anumita boală, ci este apreciat holistic ca o persoană cu
necesităţi fizice, emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi spirituale.
"Nu poti sa tratezi ochiul fara sa tii cont de cap, nu poti sa tratezi capul fara sa tii cont
de minte si nu poti sa tratezi mintea fara sa tii cont de sufletul si spiritul
omului" (Zamolxe)
Conform dictionarului explicativ roman, holism inseamna: conceptie care interpreteaza
teza ireductibilitatii intregului la suma partilor sale, socotind drept "factor integrator" al
lumii un principiu imaterial si incognoscibil.Domeniul in care se aplica cel mai frecvent
termenul de holism este cel medical. Totusi, este constructiv sa il aplicam in toate planurile
existentiale si mai ales in cel spiritual.
Aceste necesităţi inter-relaţionează, sunt interdependente, de egală importanţă şi
reprezintă fundamentul intervenţiilor asistentului medical ce va trebui să se adapteze la o
infinitate de reacţii, manifestări, trăiri, relaţii interpersonale, generate de unicitatea profilului
psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul situaţiei concrete în care îşi desfăşoară
activitatea.
Este important ca asistentul medical să fie familiarizat cu aspectul complex al naturii
psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii diferite faţă de aceeaşi problemă
urmare a structurii lor unice de personalitate. Vom putea aprecia pe deplin un individ doar
dacă îi vom cunoaşte mediul de viaţă şi activitate.
Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte, datorită
contextului social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. Socializarea se realizează în
interiorul diverselor grupuri umane (familie, şcoală, prieteni, colectiv de muncă). Grupul
intermediază individului relaţia cu societatea şi cu sine.
Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea externă şi
cu propria fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între cunoaşterea de sine şi
cunoaşterea realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se valorifică şi se dezvoltă
treptat pnn . socializare, asimilarea valorilor şi comportamentelor sub forma unei învăţări
continue.
Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat în câteva idei principale
ce stau la baza susţinerii ştiinţifice a desfăşurării procesului de nursing:
• individul este un tot unitar caracterizat prin integritate şi el reprezintă mai mult decât suma
părţilor sale componente;
ANUL III/SEM II
• individul este în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând materie şi

energie cu acesta;
• evoluţia fiziologică a individului este ireversibilă şi unidirecţională în timp şi spaţiu;
• individul uman se caracterizează prin capacitate de abstracţie, imaginaţie, senzaţii, emoţii.
Toate aceste aprecieri subliniază evoluţia conceptului "îngrijirilor de sănătate" de-a

lungul timpului şi adaptarea acestuia la principiile de organizare actuală a sistemului sanitar,
urmărind în principal rolul asistentului medical:
• asistentul medical reprezintă un element important al echipei medicale;
• asistentul medical desfăşoară o activitate autonomă, cu competenţe bine stabilite;
• activitatea medicală nu vizează doar tratarea eficientă a îmbolnăvirilor, în prezent accentul se
pune pe prevenirea bolilor şi promovarea stării de sănătate;
• rolul asistentului medical intervine atât în îngrijirea individului cât şi a comunităţii
(promovarea sănătăţii, educaţia pentru sănătate).
Organizarea datelor culese în vederea întocmirii planului de îngrijire se poate face

conform unui model conceptual. Conceptele sunt necesare în nursing pentru a lega teoria de
practică, iar pentru a fi complete trebuie să conţină elemente critice severe precum procesul
de nursing, un scop anume, un raţionament, o specificare a rolului profesional, o descriere a
clientului şi a aşezării clinice.
Procesul de îngrijire lucrează cu trei concepte esenţiale – omul, sănătatea şi

boala
Omul
– este o fiinţă unică , unicitatea fiind dată de nevoile psihologice, sociale şiculturale ce se
alătură nevoilor de bază, biologice ale supravieţuirii. Asigurarea exclusivă numai aanumitor
nevoi, excluzând alte aspecte , duce inevitabil la un eşec terapeutic.
Sănătatea
– definită conform OMS, ca o stare de bine fizic, mintal şi social, ce nu constănumai în
absenţa bolii sau a infirmităţii.Raportată la boală, sănătatea reprezintă ansamblul forţelor
biologice, fizice, afective, psihice şi sociale, mobilizate pentru a înfrunta, a compensa sau a
depăşi boala.
Boala -
reprezintă ruperea echilibrului sau a armoniei individului, prin apariţia uneisuferinţe fizice,
psihice sau prin apariţia unei dificultăţi de adaptare la o situaţie nouă, provizoriesau definitivă
în existenţa individului.
Concepte de bază corelate:

-Sănătatea se obţine prin facilitarea procesului natural al organismului de a funcţiona;
-Preocuparea primară a asistentului medical este de a menţine un mediu sănătos;
-Îngrijirile de bază menţin sau spijină adaptările persoanei prin participarea sa activă.;
-Îngrijirea persoanei reprezintă obiectivul practicii nursingului şi este un proces interactiv;
-Persoanele sunt sisteme deschise care interacţionează cu mediul;
-Ţinta nursingului o constituie o persoană şi creşterea răspunsului ei adaptativ;
- Preocuparea nursingului o reprezintă o persoană şi acţiunile ei de autoângrijire;
-Îngrijirea implică promovarea unei interacţiuni optime între om şi mediu;
-Fiinţa umană este un întreg ireductibil care nu poate fi înţeles reducându-l la părţile
componente;
ANUL III/SEM II
-Fiinţa umană şi mediul sunt câmpuri de energie care interacţionează unele cu altele şi care
converg constant către potenţialele lor maxime.
Concepte de bază concordante conform cărora orice persoană este un individ unic.

Nursingul centrat pe pacient semnifică îngrijiri de bază individualizate; fiecare om
este un individ unic, şi astfel el solicită o serie de abilităţi unice, de tehnici şi idei special
desemnate lui.
Myra Levin a elaborat o teorie unică care prevede: intervenţia nursing este bazată pe
conservarea energiei individuale a pacientului;
Ideea de bază a tuturor conceptelor este aceea că îngrijirea persoanei reprezintă
obiectivul practiciinursingului şi este un proces interactiv.
Definiţia elaborată de Consiliul Internaţional de Nursing: „Nursingul, ca parte integra
ntă asistemului de asistenţă socială, cuprinde ocrotirea sănătăţii, prevenirea bolilor şi
îngrijirea bolnavilor fizici,mentali, ca şi a celor infirmi ( handicapaţi) de toate
vârstele, în toate formele de asistenţă socială şi aşezăricomunitare”. Din această
definiţie reiese că:
-Intervenţiile nursing cuprind şi mediul social, afectiv şi fizic al pacientului;
-Asistentul medical coordonează activităţile de menţinere a sănătăţii;
-Stimulează continuitatea acestor activităţi.
Scopul nursingului este acela de a acorda îngrijiri cu rol în păstrarea sau restabilirea
independenţei individului pentru satisfacerea nevoilor proprii. Persoana va fi ajutată să-şi
conserve sau să-şi restabilească independenţa sa, astfel încât să-şi poatăsatisface nevoile
singur. Se va favoriza vindecarea şi se va asista muribundul spre un sfârşit demn.
Modele conceptuale
I. Modelul Henderson.
II. Modelul de adaptare Roy.
III. Modelul Rogers.
IV. Modelul conceptual Dorothea Orem
V. Modelul conceptual Betty Neuman
VI Nursingul bazat pe stilul de viaţă - Nancy Roper
VII. Modelul conceptual Hildegard Peplau
VIII Modelul conceptual Ida Jean Orlando
IX. Modelul conceptual Dorothy Johnson
X. Modelul conceptual Levine
XI. Modelul conceptual Imogene King
XII. Modelul conceptual Betty Neuman
I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson

În cartea sa, „Principii fundamentale ale îngrijirii nursing”, defineşte funcţia nursei
astfel:
„Rolul esential al nursei este de a ajuta individul bolnav sau sănătos prin activităţi ce
contribuie la menţinerea sau redobândirea sănătăţii (sau sa-l asiste în ultimele clipe), pe care
ar putea să le îndeplinească singur dacă ar avea puterea, voinţa sau cunoştinţele necesare, să-l
ajute să facă aceasta pentru a-şi recâştiga independenţa cât mai repede posibil.”
Modelul conceptual al Virginiei Henderson apreciază individul ca fiind un tot unitar
caracterizat prin nevoi fiziologice şi aspiraţii denumite generic nevoi fundamentale. Acestea
sunt:
ANUL III/SEM II
A respira
A bea şi a mânca
Nevoia de a elimina
Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
Nevoia de a dormi şi a se odihni
Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
nevoia de a fi curat, Îngrijit, de a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele
Nevoia de a comunica
Nevoia de a evita pericolele
Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia
Nevoia de autorealizare
Nevoia de a se recreea
Nevoia de a învăta cum să-ţi păstrezi sănătatea
I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson
1. A respira si o buna circulatie
• respiraţia este procesul fiziologic prin care oxigenul din aerul atmosferic ajunge până la
nivelul celulelor, unde este folosit În reacţiile de oxido-reducere, dioxidul de carbon rezultat
fiind eliminat din organism prin expiraţie;
• o respiraţie eficientă presupune şi o bună circulaţie deoarece sângele joacă rolul de
transportor pentru gazele respiratorii;
• disfuncţia respiratorie atrage după sine o perturbare a Întregului orgamsm atât la nivel
fiziologic şi fiziopatologie (hipoxie tisulară, hipercapnie) cât şi psihologic (senzaţie de
sufocare, anxietate, teamă).
2. A bea şi a mânca
Apa reprezintă aproximativ 60% din greutatea organismului adult, ea având un rol deosebit
de important În buna desfăşurare a proceselor fiziologice ale organismului.
Un individ poate supravieţui cu:

• 15% din funcţia normală a ficatului
• 25% din funcţia normală a rinichilor
• 35% din numărul total de hematii
• 45% din suprafaţa de hematoză pulmonară
• 70%din volumul plasmatic.
Reducerea volemiei cu mai mult de 30% este critică pentru supravieţuire.

• aprecierea statusului volemic al pacientului se poate face pe baza examenului clinic şi a
investigaţiilor paraclinice dar cel mai simplu prin stabilirea bilanţului hidric aport - pierderi
(intrări - ieşiri);
ANUL III/SEM II
• deficitul de apă al organismului va fi corectat prin hidratare per os sau la nevoie prin
administrare de soluţii perfuzabile coloidale sau cristaloide;
• excesul de apă al organismului impune restricţionarea aportului şi administrarea de
diuretice;
• principalul mecanism fiziologic de reglare a cantităţii de apă din organism este reflexul de
sete. La vârstnici acest reflex diminuă astfel că în mod obişnuit aceştia prezintă un anumit
grad de deshidratare;
• o alimentaţie sănătoasă vizează mai multe aspecte: cantitatea alimentelor, calitatea acestora,
ritmul de administrare;
• o dietă adecvată trebuie să asigure un aport suficient de nutrienţi, vitamine, apă şi săruri
minerale, aport adaptat necesităţilor organismului.
3. Nevoia de a elimina
• organismul este un sistem deschis în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător,

schimbând cu acesta materie şi energie;
• eliminarea satisface nevoia organismului de a îndepărta anumite substanţe nefolositoare
rezultate din metabolism sau digestie;
• fiziologic eliminarea are loc la nivelul tegumentelor (transpiraţie), respiraţiei (expiraţie),
aparatului renal (diureză), aparatului digestiv (scaun), aparatului genital feminin
(menstruaţie );
• în anumite condiţii patologice se produc modificări ale modalităţilor de eliminare ale
organismului:
◦ transpiraţii abundente (coma hipoglicemică) ş hemoptizie (neoplasm pulmonar)
◦ vărsături bilioase (colecistită)
◦ vărsături explozive în jet, neprecedate de greaţă (tumori cerebrale)
◦ hematemeză {vărsături cu aspect de zaţ de cafea ce apar în hemoragia digestivă
superioară)
◦ hematurie (urină cu sânge)
◦ tulburări ale tranzitului intestinal cu alternanţa constipaţie / diaree (tumori de colon)
◦ melenă (tumoră de colon)
◦ amenoree (lipsa menstruaţiei - ovar polichistic).
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
• nevoia de a te mişca şi a avea o bună postură reprezintă un aspect esenţial al mecanismului de

integrare a individului în mediul înconjurător şi orice disfuncţionalitate legată de această
nevoie fundamentală are repercursiuni în plan fizic, psihic şi social;
• menţinerea independenţei de mişcare şi a unei bune posturi presupun integritatea structurală
şi funcţională a sistemului osos, sistemului muscular, sistemului nervos, aparatului vestibular;
Putem întâlni:
◦ paralizie - absenţa completă a forţei musculare, urmare a pierderii contractilităţii musculaturii
striate datorită întreruperii uneia sau mai multor căi motorii cortico- musculare;
◦ pareza - uşoară slăbire a forţei musculare;
◦ hemiplegia - paralizia unei jumătăţi de corp;
◦ monoplegie - paralizia unui singur membru;
◦ paraplegia - paralizia jumătăţii inferioare a corpului;
◦ tetraplegia - paralizia celor patru membre.
• apariţia deficitelor motorii atrage după sine o serie de alte modificări:
ANUL III/SEM II
◦ tendinţa de limitare a folosirii părţii afectate;

◦ nesiguranţa echilibrului;
◦ mersul cu paşi mici;
◦ diminuarea încrederii în sine;
◦ teama de a nu cădea;
◦ nervozitate, nelinişte.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
• somnul reprezintă o extindere a procesului de inhibiţie la nivelul scoarţei cerebrale, expresia

somatică a unei decuplări temporale a individului faţă de mediul exterior.
• Necesarul fiziologic de somn diferă după vârstă:
• la copii 12-14 ore
• la adulţă 7-9 ore
• la vârstnici 5-7 ore;
• odihna şi somnul în bune condiţii şi timp suficient sunt indispensabile unei bune funcţionări a
organismului la randament maxim;
• oboseala se defineşte ca fiind acea stare temporară a organismului care apare în urma unui
efort excesiv sau de prea lungă durată şi care se anulează ca urmare a unei perioade de
odihnă;
• numeroase observaţii şi experimente au demonstrat că oboseala nu este un element periferic,
legat de organele efectoare (sistemul muscular) ci un fenomen central, nervos, legat fie de
consumarea substanţei excitative a neuronilor, fie de cauze fiziopsihice mai complexe (tipul
de sistem nervos, experienţa de adaptare la mediu a individului);
• asistentul medical va trebui să diferenţieze:
◦ oboseala patologică - care este parte a tabloului clinic al anumitor boli (hepatită,
tuberculoză, diabet)
◦ oboseala fiziologică - normală;
• remediul cel mai bun al oboselii nu este întotdeauna odihna înţeleasă ca şi stare de
inactivitate absolută, simpla întrerupere a activităţii şi aşteptarea pasivă a refacerii energiei
cheltuite;
• nu orice fel de repaus, indiferent de moment şi condiţii este reconfortant
• odihna cea mai eficace constă în alternare a raţională a unei activităţi cu alta. Acest mod de
odihnă a fost numit odihnă activă şi a căpătat o largă răspândire după fundamentarea sa
ştiinţifică (de către LM. Secenov).
Principiile odihnei active:

a). una şi aceeaşi activitate, de aceeaşi intensitate trebuie să se adreseze, alternativ unor
organe simetrice;
b). activităţile bazate în mod predominant, pe primul sistem de semnalizare (mimica, gestica)
trebuie să fie alternate cu cele bazate, în mod predominant pe cel de-al doilea sistem de
semnalizare (limbajul);
c). să nu se treacă la introducerea activităţii de variaţie mai înainte de a semnala oboseala în
activitatea principală, avându-se însă grijă ca alternare a activităţii să nu se facă prea târziu;
d). activitatea secundară să nu fie mai obositoare decât cea principală.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

• omul este o fiinţă socială. Integrarea în grup se ţace pe baza unor comportamente învăţate, a
unor valori asumate. Îmbrăcămintea are valoare practică (protejează corpul de variaţiile
climei) dar şi valoare de simbol (exprimă personalitatea şi unicitatea individului);
ANUL III/SEM II
• dificultatea sau imposibilitatea de a se îmbrăca, dezbrăca, de a purta îmbrăcăminte adecvată

este percepută de către individ ca o lezare a libertăţii sale cu implicaţii în percepţia
sentimentului de demnitate şi autorespect.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

• menţinerea constantă a temperaturi corpului, în ciuda variaţii lor termice exogene ŞI a
diverselor activităţi ale organismului, implică intervenţia adecvată a unor modificări
funcţionale complexe (metabolice, circulatorii, musculare, hidroelectrolitice, endocrine, etc.)
coordonată prin mecanismul de termoreglare, controlat de centrii hipotalamici, ce menţin
permanent şi dinamic echilibrul între producerea şi pierderea de căldură din organism;
• temperatura corpului este menţinută constantă, în condiţiile unor mari modificări ale
temperaturii mediului. Fiind influenţată de o serie de factori fiziologici (starea de somn sau
de veghe, digestie, activitatea fizică, etc.) temperatura corpului prezintă variaţii ciclice, având
valori minime între orele 4-6 dimineaţa şi atingând valori maxime, care în general nu diferă
cu mult de 0,50 C faţă de cele matinale, între orele 16-17 după-amiaza;
• perturbările mecanismului de termoreglare conduc la apariţia a două situaţii cu
particularităţi
distincte: hipotermia, hipertermia.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele
• definiţia completă a stării de sănătate este aceea ce o apreciază ca fiind starea de bine bio-
psiho-social; 3
• starea de bine biologic presupune integritatea funcţională a structurilor organismului şi la
aceasta contribuie şi protejarea tegumentelor şi mucoaselor, prin menţinerea curăţeniei şi
igienei personale;
• nevoia de a fi curat şi îngrijit, presupune un comportament învăţat, reflectă o anumită
trăsătură de personalitate şi indică un anumit nivel de înţelegere şi respect al individului;
• deficitul în satisfacerea acestei nevoi fundamentale, necesită implicarea activă a asistentului
medical atât în suplinirea măsurilor elementare de igienă cât mai ales în însuşirea de către
pacient a anumitor deprinderi.
9. Nevoia de a comunica
• comunicarea reprezintă una dintre trebuinţele fundamentale, de ordin spiritual a oamenilor,

fiind o modalitate esenţială de interacţiune psihosocială, un schimb de mesaje între
interlocutori, menit să realizeze o relaţie interumană durabilă determinând menţinerea ori
modificarea comportamentului individual sau de grup;
• comunicarea interumană se realizează cu ajutorul limbajului verbal sau nonverbal prin care se
schimbă mesaje (informaţii, simboluri, semnificaţii, idei, sentimente, intenţii, etc.) pentru a
influenţa, mai ales calitativ, comportamentul celuilalt;
• a comunica eficient şi expresiv cu ceilalţi înseamnă:
◦ să convingi,
◦ să poţi dezvolta gândirea, afectivitatea, personalitatea,
◦ să informezi inteligibil şi să înţelegi corect semnificaţia mesajului,
◦ să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile, atitudinile şi modificările comportamentale ale
interlocutorului;
• în cadrul procesului de nursing comUnIcarea are un rol esenţial, ea fiind o unealtă de
influenţare şi modificare a comportamentului pacientului, în sensul înlăturării sentimentului
ANUL III/SEM II
de teamă şi nesiguranţă, urmărind creşterea încrederii în sine, urmare a înţelegerii corecte a

situaţiei sale;
• este important ca în procesul de comunicare asistenta să folosească un limbaj adecvat şi
accesibil pacientului.
10. Nevoia de a evita pericolele
• individul sănătos este capabil să reacţioneze adecvat la variaţiile continue ale parametrilor
mediului exterior prin mecanisme de adaptare dezvoltate ontogenetic şi filogenetic, ceea ce îi
asigură menţinerea homeostaziei mediului intern şi a echilibrului psihic, conferindu-i
sentimentul de siguranţă;
• prezenţa bolii este de fapt o ameninţare a "stării de bine bio-psiho-social", ce vizează
integritatea funcţională a structurilor organismului şi sentimentul încrederii în propriile forţe;
pacientul se simte vulnerabil, nesigur, expus pericolelor, chiar dacă uneori nu-şi
exteriorizează sentimentele;
• în aceste condiţii este importantă asigurarea unui climat de încredere, înţelegere şi suport din
partea echipei de îngrijire, în concordanţă cu caracteristicile pacientului: vârsta, inteligenţa,
stilul de viaţă, credinţe le şi valorile sale, experienţele anterioare.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia
• nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori exprimă necesitatea individului

de a-şi afirma apartenenţa la un anumit grup social ceea ce în esenţă îi conferă sentimentul de
siguranţă;
• valorile sunt calităţile pe care le capătă pentru om elementele realităţii (obiecte, procese,
acţiuni) privite prin prisma unei atitudini (politice, juridice, morale, estetice, religioase) a unei
colectivităţi umane (categorie socială, naţiune);
• numeroase cercetări au evidenţiat că practicarea religiei contribuie la menţinerea
echilibrului
psihic al individului, acţionând prin mai multe mecanisme:
◦ credinţa (care încurajează serenitatea),
◦ sentimentul de apartenenţă la un grup care te susţine,
◦ valorizarea obişnuinţelor unei vieţi regulate (care încurajează mulţumirea);
• este evident faptul că asistentul medical trebuie să dea dovadă de disponibilitate,
compasiune şi toleranţă faţă de pacienţii care au stiluri de viaţă, atitudini şi sisteme de valori
diferite de ale sale. Ea va trebui să-şi supravegheze şi să-şi controleze comportamentul
propriu astfel încât binele pacientului să rămână principala motivaţie a acţiunii sale, tot
timpul.
12. Nevoia de autorealizare
• a fi preocupat în vederea realizării personale reprezintă o nevoie fundamentală de ordin

superior a individului ce implică atingerea potenţialului său maxim prin valorizarea
configuraţiei unice a personalităţii, creativităţii, proceselor cognitive, structurilor afective şi
volitive;
• când această nevoie nu este satisfăcută apare sentimentul de frustrare (imposibilitatea de a-ţi
îndeplini o dorinţă sau a-ţi exercita un drept) cu reperrcursiuni asupra sentimentului de stimă
şi încredere în sine;
ANUL III/SEM II
• se poate spune că nevoia de realizare şi autorealizare corespunde unei trebuinţe intrinseci de

interacţiune cu realitatea înconjurătoare şi se exprimă în mod diferit în funcţie de vârstă, sex
şi condiţiile socio - culturale în care se dezvoltă individul.
13. Nevoia de a se recreea
• activităţile recreative şi ludice sunt parte importantă a vieţii individului, esenţiale în

menţinerea echilibrului sau interior asigurând relaxarea fizică şi psihică;
• jocul şi activităţile agreabile în general au implicaţii benefice certe în desfăşurarea

proceselor afectiv emoţionale (sentimentul de mulţumire, bucurie, plăcere) asigurând condiţii
proprice de afirmare a personalităţii, facilitând interrelaţionarea cu indivizi cu preocupări
asemănătoare.
14. Nevoia de a învăta cum să-ţi păstrezi sănătatea
• fiinţa umană, se află în permanentă interacţiune cu ambianţa socială şi materială, cu semenii,

cu natura, cu situaţiile pe care le stăpâneşte, provoacă, anticipează, rezolvă, precum şi cu sine
însuşi;
• învăţarea este modalitatea de asimilare a cunoştinţelor şi de formare intelectuală, emoţională
şi voliţională, de elaborare a deprinderilor, a conştiinţei şi a comportamentului social cult;
• prin învăţare personalitatea umană se construieşte, se menţine şi se regenerează permanent.
Implicată în educaţia pentru sănătate a individului şi a comunităţii, asistentul medical

contribuie activ la acumularea de cunoştinţe, atitudini şi deprinderi în scopul menţinerii sau
redobândirii sănătăţii.
Modelul conceptual al Virginiei Henderson permite o apreciere globală a individului ca un tot
unitar ce reprezintă mai mult decât suma părţilor sale componente, având particularităţi ce îi
conferă unicitate.
II. Modelul conceptual al lui Abraham Maslow
Psihologul american Abraham Maslow afirmă că individul uman este rezultatul

interacţiunii dintre nevoile sale fundamentale şi realitatea mediului înconjurător. Nevoile
fundamentale pot fi ierarhizate în ordinea priorităţilor pe cinci niveluri diferite interconectate
între ele:
1. Nevoi fiziologice:
• asigură menţinerea homeostaziei mediului intern
• includ trebuinţe organice (respiraţia, nutriţia, excreţia, menţinerea temperaturii organismului)
dar şi nevoi psihologice (nevoia de odihnă şi somn, evitarea durerii)
• nevoile sexuale sunt importante pentru individ dar nu indispensabile. Sexul este esenţial
pentru supravieţuirea speciei nu a individului.
2. Nevoia de siguranţă şi securitate

• include siguranţa şi securitatea fizică (apărare, adăpost, locuinţă) şi psihică (confort,
protecţie) .
3. Nevoia de apartenenţă şi afectivitate, nevoi sociale

ANUL III/SEM II
• apartenenţă la un grup social (familie, prieteni, colegi de muncă)

• integrare şi acceptare
• iubire şi înţelegere.
4. Nevoia de stimă şi respect

• recunoaştere şi apreciere
• consideraţie
• recunoştinţă
• valorizare.
5. Nevoia de cunoaştere, autocunoaştere

• a ştii, a înţelege
• a rezolva
• a crea.
Ierarhizarea trebuinţelor individului permite aprecierea sa pe ansamblu şi se dovedeşte a fi

extrem de utilă în organizarea procesului de nursing permiţând adaptarea intervenţiilor
asistentului medical la nevoile pacientului.
Evoluţia spre o nevoie superioară se poate realiza doar atunci când nevoia inferioară este pe
deplin satisfăcută, de aceea această ierarhizare mai este cunoscută sub denumirea de
"piramida sau spirala trebuinţelor individului uman".
III. Modelul conceptual Hildegard Peplau
Hildegard Peplau, nursă de psihiatrie, a prezentat în 1952 modelul teoretic „Relaţiile

interpersonale în nursing”, unde nursingul este un „proces terapeutic interpersonal
important…Nursingul este un instrument educativ, o forţă matură care ţinteşte să promoveze
mai departe mişcarea personalităţii în direcţia curativă, constructivă, productivă, personală, şi
existenţa comunităţii”.
Peplau foloseşte termenul de “nursing psihodinamic”, descriind si cele patru faze ale acestei
relaţii:
◦ orientarea - pacientul şi nursa identifică problema de boală
◦ identificarea – pacientul cunoaşte nursa şi apoi acceptă ajutorul
◦ exploatarea – pacientul se foloseşte de ajutorul nursei
◦ rezoluţia – pacientul acceptă noile obiective în mod voluntar
ANUL III/SEM II
IV. Modelul conceptual Ida Jean Orlando
Ida Jean Orlando a identificat patru practici pe care le-a considerat de bază pentru nursing
(observarea, raportarea, înregistrarea şi îndeplinirea acţiunilor, pentru şi cu pacientul)
descriind două tipuri de acţiuni nursing:
◦ Acţiuni nursing planificate sunt cele care stabilesc sau satisfac nevoile imediate ale
clientului
◦ Acţiuni nursing automate sunt cele care au fost decise pe alte considerente decât pe nevoile
imediate ale clientului, dar acestea sunt consecvent ineficiente.
Teoria lui Orlando este specifică interacţiunii nursă-pacient. Scopul asistentului este de a
determina şi de a răspunde nevoilor imediate ale pacienţilor şi de a îmbunătăţi starea lor, prin
scutirea de suferinţă sau disconfort. Orlando pune accentul pe acţiunea planificată (mai
degrabă decât pe acţiunea automată), bazată pe observarea comportamentului pacienţilor
verbală şi non-verbală, care duce la o anumită concluzie, confirmată sau neconfirmată de
către pacient, ducând la identificarea de către nursă a necesităţilor pacientului, putând astfel
să-i ofere acestuia o îngrijire medicală eficientă.
V. Modelul conceptual Dorothy Johnson
sau Modelul Sistemelor comportamentale care se concentrează pe compotramentul pacientului

luat ca un întreg organizat si integrat, format din 7 subsisteme strâns legate între ele:
◦ ataşamentul
◦ dependenţa
◦ ingestia
◦ eliminarea
◦ sexualitatea
◦ agresiune/protecţie
◦ realizarea
Al 8-lea subsistem – reintegrarea - a fost adăugat mai târziu în 1997 de Holaday.
Fiecare subsistem îndeplineşte sarcini specializate pentru sisteme integrate si fiecare este
structurat prin 4 elemente motivaţionale precum scop, set, alegere şi acţiune/comportament.
Funcţia nursingului este să ajute restaurarea echilibrului fiecărui subsistem şi să prevină în
viitor tulburările sistemului.
VI. Modelul conceptual Dorothea Orem
Dorothea Orem se bazează pe 3 concepte: autoîngrijirea, deficitul de auto îngrijire şi sistemul

nursing.
Modelul se centrează pe abilitatea fiecărui individ de a realiza autoîngrijirea. În acord cu
acest model există 3 categorii de cerinte pentru autoîngrijire:
◦ Cerinţe universale – asociate cu procesul vieţii şi menţinerea integrităţii structurale şi
funcţionale
◦ Cerinţe de dezvoltare - asociate cu procesul de creştere şi dezvoltare în diverse stadii ale
ciclului vieţii
◦ Cerinţe determinate de starea de sănătate – deviaţii de la sănătate, de la deviaţii structural
funcţionale sau constituţionale/defecte genetice.
ANUL III/SEM II
În modelul Dorothea Orem scopul nursingului este să ajute oamenii să-şi satisfacă propriile
cerinţe de auto îngrijire. D. Orem a identificat 3 tipuri ale sistemului nursing:
◦ Sistemul complet compensator – compensarea în totalitate a incapacităţii pacientului de a
îndeplini activităţile de autoîngrijire, sprijin şi protecţie.
◦ Sistemul parţial compansator – compensarea parţială pentru pacienţii care sunt incapabili de
a îndeplini activităţile de autoîngrijire.
◦ Sistemul de sprijin şi educaţie – nursa ajută pacienţii care sunt capabili şi pot învăţa activităţi
de autoîngrijire, îi asistă pe ei în luarea deciziilor şi-i ajută să dobândeasca îndemânări şi
cunoştinţe.
VII. Modelul conceptual Levine
Imaginat de Myra Levine, numit şi Modelul Conservării are la bază trei mari concepte:
integritate, adaptare şi conservare. Acesta se concentrează pe indivizi ca fiinţe holiste iar
domeniul major de interes este menţinerea persoanei ca un întreg. Myra Levine a sugerat 4
principii ale menţinerii conservării, care au ca scop să faciliteze adaptarea pacienţilor:
◦ Conservarea energiei pacientului – conservarea resurselor energetice, fiziologice şi
psihologice ale idividului
◦ Conservarea integrităţii structurale – conservarea formei şi funcţiilor corpului
pacientului
◦ Conservarea integrităţii personale – menţinerea stimei de sine şi a identităţii psihologice a
pacienţilor
◦ Conservarea integrităţii sociale – păstrarea familiei, comunităţii şi afilierilor
culturale ale pacientului
În esenţă, Levine vede viaţa individului ca un proces a menţinerii integrităţii prin
adaptare, facilitată prin adaptare. Levine a notat că modelul ei este potrivit pentru
investigarea interfeţei dintre mediile intern şi extern ale persoanei.
VIII. Modelul conceptual Imogene King
Conform lui Imogene King, „Procesul de nursing este un proces interpersonal de acţiune,
reacţiune şi interacţiune, în cadrul căruia nursa şi pacientul împărtăşesc informaţiile despre
percepţiile lor în, în timpul unei situaţii care necesită îngrijiri.”
Interacţiunea sistemelor cadru şi obiectivele îngrijirii, se concentrează asupra indivizilor,
asupra relaţiei lor interpersonale şi contextul social prin 3 sisteme ce interacţionează între ele:
personal, interpersonal şi social. În fiecare dintre aceste 3 sisteme, King a identificat concepte
ce furnizează un concept structural, descriind procesele în fiecare dintre cele trei sisteme:
◦ Sistemul personal ◦ Percepţia
◦ Interesul personal
◦ Imaginea corpului
◦ Creşterea şi dezvoltarea
◦ Timp
◦ Spaţiu
◦ Sistemul interpersonal
◦ Rolul
◦ Interacţiunea
◦ Comunicarea
◦ Înţelegerea
ANUL III/SEM II
◦ Stres
◦ Sistemul social
◦ Organizare
◦ Putere
◦ Autoritate
◦ Statut
◦ Factorul decizional
Prin Modelul King, domeniul nursingului include promovarea, menţinerea şi restaurarea

sănătăţii.
IX. Modelul conceptual Betty Neuman
În 1972 Betty Newman enunţă aşa numitul „Model al sistemelor în îngrijirile de

sănătate”, este concetrat pe persoană ca un sistem complet, cu subpărţi ce reprezintă un
sistem deschis, compus din 5 variabile care interacţionează între ele: fiziologică, psihică,
socio-culturală, de dezvoltare şi spirituală, având o reprezentare grafică sub forma unor
cercuri concentrice. Interacţiunea acestor variabile determină cantitatea de rezistenţă a unui
individ, care poate creşte împotriva factorilor de stress.
În centrul protecţiei persoanei este prima linie de apărare împotriva stressorilor, care este
o linie linie flexibilă de rezistenţă, reprezentată de factorii interni care ajută să se apere
împotriva stressorilor.
Următoarea barieră de protecţie este linia normală de apărare, ce include factori ca: stilul
persoanei de a face faţă, etapa de dezvoltare.
Frâna finală împotriva stressorilor este o linie flexibilă de apărare compusă din factori
dinamici care pot varia în răspunsul la diferite circumstanţe.
În Modelul Neuman persoana menţine echilibrul şi armonia între mediile interne şi
externe, prin adaptare la stress şi prin apărarea împotriva tensiunii producătoare de stimuli.
Primul scop al nursingului este să ajute la atingerea şi menţinerea stabilităţii clientului.
X. Modelul de adaptare Roy
În viziunea lui Callista Roy, fiinţele umane sunt sisteme adaptative bio-psiho-social,
care au capacitatea de a face faţă la schimbarea mediului, prin procesul de adaptare. Conform
Modelului Roz în sistemele umane există 4 subsisteme: nevoi fiziologice, conceptul de sine,
rolul funcţional şi interdependenţa.
Aceste subsisteme constituie moduri adaptative care furnizează mecanisme pentru a face
faţă stimulilor de mediu şi schimbării. Modelul de adaptare legat de nevoile fiziologice este
interesat de nevoia pentru integritate fiziologica. Modelul adaptativ al conceptului de sine se
adresează nevoii de integritate psihică. Modurile de adaptare ale rolului funcţional şi
interdependenţa se concentrează pe nevoia de integritate socială.
Scopul nursingului în acord cu acest model este să promoveze adaptarea individului în
cele patru moduri, pe durata sănătăţii şi a bolii. Nursingul de altfel reglează stimulii care
afectează adaptarea. Intervenţiile nursing, în general, dau forma creşterii şi descreşterii,
modificării, retragerii sau menţinerii stimulilor interni şi externi care afectează adaptarea.
ANUL III/SEM II
3. ROLUL SI FUNCTIILE ASISTENTULUI MEDICAL GENERALIST IN

COMUNITATE.
3.1. Functii:
- acordarea ingijirilor in familie, colectivitati, scoli, persoanelor varstnice si bolnavilor
psihici, pacientilor cronici si in stadiul terminal, ingijiri de sanatate ocupationala;
- transmiterea cunostintelor catre beneficiarii serviciilor de ingrijire sau personalul din
sistemul de sanatate;
- membru al echipei de ingrijiri;
-dezvoltarea practicii ingrijirilor de sanatate prin gandire critica si cercetare.
3.2. Roluri: educator si pedagog, consilier, facilitator.
Codul deontologic al asistentilor medicali / nurselor se suprapune conceptului de
nursing, care consta in :
*Promovarea / pastrarea sanatatii
*Prevenirea imbolnavirilor
*Restabilirea/restaurarea sanatatii
*Inlaturarea suferintei
Ingrijirile pentru sanatate sunt acordate individului , familiei si colectivitatilor , activitatea
asistentului medical fiind in interrelatie cu a celorlalti profesionisti din sanatate .
BAZA LEGALĂ
Baza legală a asistenței medicale în comunitate – Legea 95\2006 capitolul 1, Titlul V,
Art. 126-135, H.G. 886/2000, OUG 162/2008, H.G. 56/2009, HG 459/2010
TITLUL V
Asistenţa medicală comunitară
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
 Art. 126. –
(1) Dispoziţiile prezentului titlu reglementează serviciile şi activităţile din
domeniul asistenţei medicale comunitare.
(2) Asistenţa medicală comunitară cuprinde ansamblul de activităţi şi servicii de
sănătate organizate la nivelul comunităţii pentru soluţionarea problemelor
medico-sociale ale individului, în vederea menţinerii acestuia în propriul mediu
de viaţă şi care se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale.
 Art. 127. –
(1) Asistenţa medicală comunitară presupune un ansamblu integrat de programe
şi servicii de sănătate centrate pe nevoile individuale ale omului sănătos şi
bolnav, acordate în sistem integrat cu serviciile sociale.
(2) Programele şi serviciile de asistenţă medicală comunitară se realizează în
concordanţă cu politicile şi strategiile Ministerului Sănătăţii Publice,
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Autorităţii Naţionale
pentru Persoanele cu Handicap, Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei, ale
altor instituţii ale autorităţii locale cu responsabilităţi în domeniu, precum şi cu
cele ale autorităţilor locale.
CONCEPTUL DESPRE OM, FAMILIE, COMUNITATE

ANUL III/SEM II
CONCEPTUL DESPRE OM: definitia individului, teoria holistica, omul ca unicat.
Omul este o fiinta unica, avand nevoi biologice, psihologice, sociale si culturale, o
fiinta in continua schimbare si in interactiune cu mediul ei inconjurator, o fiinta responsabila,
libera si capabila de a se adapta . Conceptia individului dupa Virginia Henderson: ,,Individul
este o entitate bio-psiho-sociala formand un TOT indivizibil (notiune privind globalizarea
individului). El are necesitati fundamentale (comune tuturor) cu manifestari specifice pe care
si le satisface singur daca se simte bine. El tinde spre autonomie in satisfacerea necesitatilor
sale’’ .
CONCEPTUL DE FAMILIE
1.Definiţia familiei OMS: "Familia reprezintă o persoană sau un grup de persoane
care trăiesc împreună şi au legături de sânge, prin căsătorie sau adopţiune."
Modele de definire:
a) Doi sau mai multi indivizi care locuiesc în aceeaşi gospodărie, care pot stabili unele
legături afective comune şi care sunt legaţi prin îndeplinirea unor sarcini sociale în comun
(Baranowski şi Nader, 1985);
b) Grup special ţinut laolaltă de legături afective semnificative, mai degrabă, decât o entitate
legală, economică, biologică sau genetică (Leavitt, 1982);
c) Două sau mai multe persoane cuprinse într-un grup în care persoanele:
au legături de sânge, căsătorie, adopţie sau consimţământ mutual;
interacţionează unul cu altul în cadrul unui statut familial al unor poziţii şi roluri desemnate
sau asumate;
creează şi menţin o subcultură comună (Stevenson, 1977);
d) Un sistem semiînchis de actori care ocupă poziţii interrelatie definite de societatea din al
cărui sistem face parte familia, ca unică pentru sistemul respectiv cu privire la conţinutul
rolurilor şi ideile legăturilor de rudenie (Robgers, 1973);
e) Un grup de doi sau mai multe persoane legate prin sânge, căsătorie sau adopţie şi care
locuiesc împreună (Biroul de recensământ SUA 1975);
2.Clasificarea familiilor
La baza clasificării stau numărul persoanelor, relaţiile dintre membrii familiei, funcţiile
fiecăruia precum şi relaţiile cu comunitatea.
I. Familii traditionale:
a.Familia nucleară = soţ, soţie şi urmaşi locuind într-o gospodărie comună.
b.Diada nucleară = soţ şi soţie, singuri, fără copii sau copiii nu locuiesc împreună cu ei.
c.Familia lărgită = perechea + rude
pe verticală = soţ, soţie, copii + părinţii unuia dintre soţi sau ai ambilor;
pe orizontală = copii + fraţi sau surorile unuia dintre soţi;
lărgită atât pe verticală cât şi pe orizontală
d.Familia cu un singur părinte (decapitată).
e.Reţeaua de rudenii - gospodării nucleare sau membrii necăsătoriţi care locuiesc aproape şi
au un schimb permanent de bunuri şi servicii;
f.Familia poligamă (în cult islamic).
II. Familii netraditionale :

Caracteristici:
structură cvasi-familială sau persoane vârstnice neînrudite, împărţind un aranjament comun,
gospodărie comună şi cheltuieli împărţite;
ANUL III/SEM II
relaţie de familie afiliată în care membrii mai vârstnici neînrudiţi au fost integrate în familii
mai tinere;
afilierea nerezidenţială prin care poate fi menţinută relaţia dintre ruda mai vârstnică şi alţi
membri ai familiei extinse;
familia binucleară;
familia reconstituită sau familia vitregă;
familia consensuală (concubinaj), coabitare heterosexuală cu un mariaj "de facto" dar fără
forme legale;
uniunea homosexuală de pereche sau mai mulţi membrii într-o singură gospodărie.
3.Funcţiile de bază ale familiei :

Funcţii fizice (biologice şi economice):
reproducere;
furnizare de hrană;
îmbrăcăminte şi adăpost, apărare de pericole ;
îngrijirea sănătăţii.
Funcţii afective:
satisfacerea nevoilor afective între soţi, între părinţi şi copii, între membrii diferitelor
generaţii;
bucuria traiului împreună, companie plăcută, încurajare;
Funcţii sociale:
asigurarea grupării sociale ;
întărirea stimei de sine;
sprijinirea creativităţii şi a iniţiativei;
dezvoltarea şi susţinerea personalităţii membrilor ei;
transmiţător al culturii de la o generaţie la alta;
pregătirea membrilor pentru locurile în ierarhia socială;
imprimarea controlului şi a sentimentului de dreptate (reguli, drepturi, obligaţii şi
responsabilităţi caracteristice societăţii umane).
4.Sarcinile de dezvoltare ale individului şi familiei

Familia:
Asigurarea diverselor facilităţi pentru diferite nevoi ale familiei.
Împărţirea responsabilităţii traiului familiei.
Menţinerea unei relaţii maritale vitale.
Menţinerea unei comunicări deschise constructive între generaţii.
Menţinerea contactului şi comunicării cu rudele.
Lărgirea orizontului social al tuturor membrilor familiei.
Menţinerea unor standarde morale şi etice sănătoase.
Fraţii:
Dezvoltarea unei structuri frăţeşti afective.
Socializarea (învăţarea rolului legat de gen).
Angajarea în stabilirea rolului unul faţă de altul.
Furnizarea de informaţii fraţilor mai tineri privind conţinutul sarcinilor la adolescenţă.
Modelarea rolului comportamentelor heterosexuale între cei de vârsta lor.
Acordarea de sprijin şi înţelegere fraţilor adolescenţi.
Fraţii adolescenţi servesc de mediatori în familie şi între fraţii mai mici şi comunitatea mare.
Şcolari (6-12 ani)

ANUL III/SEM II
Însuşirea deprinderilor fizice pentru activităţi fizice preţuite.

Formarea de deprinderi sănătoase faţă de propriul corp şi dezvoltarea lui.
Dezvoltarea unei personalităţi sociale cu colegii.
Învăţarea de roluri sociale potrivite.
Formarea de deprinderi intelectuale fundamentale (de ex. cititul).
Dezvoltarea conceptelor necesare vieţii de zi cu zi.
Formarea unui control moral interior şi a unui sistem de valori.
Dobândirea independenţei personale faţă de părinţi şi alţi adulţi.
Formarea de atitudini sociale faţă de grupurile şi instituţiile sociale.
Adolescenţii (13-20 ani)

Dobândirea de relaţii noi şi mai mature cu colegii de ambele sexe.
Însuşirea rolului social masculin sau feminin.
Acceptarea propriului corp şi folosirea lui.
Pregătirea pentru căsătorie şi viaţa de familie.
Pregătirea pentru o profesie sau o carieră.
Dobândirea unei identităţi şi însuşirea unei ideologii.
A dori şi a obţine un comportament social responsabil.
Adulţii (30-50 ani)

Obiectiv de a fi responsabili faţă de propria creştere şi dezvoltare, ca şi faţă de proiectele
organizatorice şi de a ajuta generaţiile tinere şi vârstnice, fără a le controla.
Dezvoltarea forţei socio-economice.
Evaluarea relaţiei dintre ocupaţia/cariera persoanei şi sistemul de valori.
Ajutarea persoanelor tinere să se integreze mai bine.
Întărirea/restabilirea intimităţii cu partenerul sau persoanele apropiate.
Formarea de prietenii adânci.
Ajutarea vârstnicilor în ultimii ani ai vieţii.
Asumarea de poziţii responsabile în activităţile profesionale, sociale şi ale comunităţii.
Menţinerea şi îmbunătăţirea căminului.
Folosirea timpului liber în mod creativ şi plăcut.
Acomodarea la schimbări biologice şi/sau personale.
SĂNĂTATEA FAMILIEI
“Sănătatea familiei este abilitatea ei continuă de a menţine o structură a sistemului

familiei care să faciliteze îndeplinirea funcţiilor definite în interacţiune cu sistemele
sociale, politice, economice şi sanitare”. Din perspectiva cadrului de dezvoltare, sănătatea
familiei poate fi definită ca: “Deţinerea capacităţilor şi resurselor pentru a îndeplini normele
de dezvoltare a fiecărei etape din ciclul vieţii familiei”.
O familie sănătoasă poate fi numită şi evaluată după abilitatea sa de a îndeplini autoîngrijirea
esenţială sau capacitatea de îngrijiri independente, să apeleze cât mai puţin la sisteme,
organizaţii sau instituţii care pot prelua din sarcinile familiei. Cu cît o familie îşi poate păstra
integritatea structurală şi funcţională şi este mai puţin dependentă, cu atât este mai sănătoasă.
Pentru studiul familiei şi măsurarea sănătăţii ei, OMS recomandă cel puţin patru indicatori:
demografici
medicali
sociologici
economici.
ANUL III/SEM II
Funcţiile şi sarcinile familiei legate de sănătate

Asigurarea de hrană, adăpost, îmbrăcăminte adecvată.
Menţinerea unui mediu fizic casnic ce sprijină sănătatea.
Menţinerea unui mediu casnic psiho-social care sprijină sănătatea.
Asigurarea de resurse pentru păstrarea igienei personale.
Asigurarea satisfacerii nevoilor spirituale.
Educaţia pentru sănătate.
Promovarea sănătăţii (alimentaţie, exerciţii fizice).
Luare de decizii legate de sănătate şi boală.
Recunoaşterea tulburărilor de dezvoltare.
Recunoaşterea tulburărilor stării de sănătate.
Solicitarea îngrijirii sănătăţii.
Solicitarea îngrijirii îmbolnăvirii.
Solicitarea îngrijirii danturii.
Primul ajutor.
Urmărirea medicaţiei prescrise şi neprescrise.
Îngrijirea bolii acute sau cronice.
Îngrijirea pentru recuperare.
Implicarea în sănătatea comunităţii (spiritul bun, umanitar).
Programe naţionale.
Indicatorii sănătăţii familiei

Utilizarea conceptului de Sănătate a Familiei porneşte de la faptul că o persoană în
dezvoltarea sa somatică, psihică şi socială este puternic influenţată, şi uneori pentru
totdeauna, de mediul familial. Chiar dacă persoana respectivă nu aplică în mod tradiţional
cultura familiei din care îsi are originea, ea face permanent referinţă, chiar negând, la familia
genitorilor săi.
Pentru a putea aprecia sănătatea familiei în toată complexitatea ei ca înfiinţare, evoluţie,
satisfacerea funcţiilor şi dezvoltarea, pot fi puse la dispoziţie diferite metode analizând
structura, relaţiile, funcţiile si diferiţi indicatori:
a) Indicatori demografici- se referă la structura familiei şi evenimente care intervin în
aceasta:
Structura familiei:
număr de persoane care compun familia (mărimea);
vârsta;
nivelul de instruire;
ocupaţia şi tot ce derivă din ea (nivel cultural, material).
Aceste descrieri se fac, în general, în raport cu capul familiei.
Mărimea medie a familiei: este reprezentată de numărul membrilor familiei. Acest indicator
este interesant de studiat diacronic pe parcursul secolelor, deceniilor şi oferă date interesante
cu importanţă chiar asupra unor decizii politice, economice, sociale şi de sănătate. Ca urmare
a scăderii natalităţii în ţările dezvoltate, fenomen înregistrat în ultimii ani şi în România,
numărul copiilor pe familie a scăzut, a crescut numărul familiilor fără copii, al celibatului şi
al familiilor formate dintr-o singură persoană. Ce este important însă că indicatorii structurali
şi de mărime impun noi tendinţe de asistenţă medicală şi socială a familiei. La numărul mare
de familii cu persoane singure sau fără copii, sistemele sociale sunt obligate să preia sarcini
care altfel ar fi fost preluate de membrii tineri ai familiei.
Tipuri de familie. Importanţa acestui indicator în asociere cu cele de mai sus este că
determină consecinţe pe plan medical:
ANUL III/SEM II
deplasarea centrului de greutate a solicitărilor medicale din domeniul materno- infantil spre
persoanele vârstnice;
restructurarea sistemului de asistenţă medicală cu accent pe serviciile sociale destinate
categoriilor dezavantajate şi la risc;
necesitatea colaborării serviciilor de sănătate, mai acut ca oricând, cu organizaţii şi instituţii
care au preocupări în noile probleme apărute.
Indicatori demografici dinamici:

divorţialitatea ;
mortalitatea generală şi specifică ;
sporul natural.
Deşi par indicatori din domeniul socialului, modificarea lor duce şi la consecinţe pe plan
medical dar, şi dezvoltarea asistenţei medicale poate influenţa, la rândul ei, aceşti indicatori
(ex. mortalitatea specifică).
b) Indicatori sociali- domeniu de preocupare a profesioniştilor din asistenţă socială şi
sociologie, instituţii cu care domeniul sănătăţii şi mai ales cel de Medicina de Familie, trebuie
să aibă o foarte strânsă colaborare şi acţiuni în parteneriat. Nu rareori problema pentru care
este solicitat medicul de familie este o problemă prioritar socială şi secundar medicală.
c) Indicatori economici nu constituie în mod direct preocuparea profesioniştilor din sănătate
dar, nu este indiferent nivelul economic faţă de fenomenul sănătate – boală:
costul bolii pentru familie;
nivelul de dezvoltare economică a ţării;
venitul mediu pe membrii de familie ;
Familia cu - locuinţă periculoasă - tulburări de comprtament

copii - cămin nestimulant - probleme de văz şi limbaj
şcolari - folosirea incorectă a resurselor - boli transmisibile
pentru copii - probleme şcolare
- mediu sărăcăcios - carii dentare
- maltratarea, neglijarea copiilor - retardare mintală
- model de viaţă de utilizare a - boli maligne
instituţiilor sociale, copii mulţi - boli psihice
apropiaşi de vârstă - accidente casnice
- stima de sine redusă - sub- şi suprapondere
- copil – „ţap ispăşitor”
- infecţii, accidente, spitalizări
- părinţi imaturi, dependenţi,
incapabili pentru responsabilităţi
- pedeapsa fizică pentru ascultare
- substanţe toxice neprotejate în
casă
- sub- şi supraalimentaţia
Familia cu - origine rasială şi etnică a familiei - morţi violente şi
adolescenţi - stiluri de viaţă şi comportament traumatisme
- inabilitatea soluţionării - alcoolism, folosirea de
problemelor droguri
- factori socio-economici care - sarcină nedorită
contribuie la relaţia cu colegii - boli cu transmisie sexuală
- familia preţuieşte agresivitatea şi - boli psihice
competiţia
ANUL III/SEM II
- valorile familiei inflexibile
- atitudini riscante
- conflicte între părinţi şi copii
- presiuni de a împlini speranţele
Familiei
Familia cu - HTA, diabet, obezitate - boli cardiovasculare
adulţi de - fumat, sedentarism - coronaropatii
vârstă - alimentaţie bogată în colesterol - AVC
mijlocie - modele ale personalităţii legate - cancer
de stres - accidente
- predispoziţie genetică, sex, rasă - omucideri, sinucideri
- folosirea contraceptivelor orale - boli mintale
- specificul zonei geografice - paradontopatii, edentaţie
- obiceiuri alimentare
- alcool, scandal
- poluanţi naturali
- clasa socială, locuinţă
- depresie, gingivite
Familia - vârsta, pensionarea - confuzie mintală
cu adulţi - interacţiunea medicamentelor - scăderea acuităţii vizuale
vârstnici - depresia, tulburări metabolice - tulburări de auz
- boli endocrine şi cronice - HTA, depresie
- pierderea partenerului - boli acute infecţioase
- venitul redus (gripă, pneumonie)
- alimentaţia necorespunzătoare - leziuni ca: arsuri, căderi
- sedentarism - moarte fără demnitate
- mediile, stilurile de viaţă trecute
- lipsa pregătirii pentru moarte
nivelul de dezvoltare, urbanizare şi industrializare;
familia şi membrii săi contribuabili solidari la sistemul de sănătate.
d) Indicatori medicali:
Prevalenţa factorilor de risc în familie;
Prevalenţa bolilor în familie;
Agregarea bolilor în familie.
FACTORII DE RISC specifici familiei şi problemele de sănătate induse de ei:
ETAPA FACTORII DE RISC PROBLEME DE SĂNĂTATE
Cuplul şi - lipsa de cunştinţe privind - dispareunie
familia planificarea familială - căsătorie nereuşită
aşteptând - căsătoria adolescenţilor - sarcină la vârsta
copiii, - lipsa de cunoştinţe privind adolescenţei
părinţi rolurile conjugale şi sexuale şi - naşteri de copii prematuri
tineri acomodările sau cu greutate mică
- lipsa îngrijirilor prenatale - traumatisme la naştere
- alimentaţia necorespunzătoare - malformaţii congenitale
- sub- şi supragreutatea - accidente
- obiceiuri alimentare nesănătoase - moartea subită a sugarulu
- fumat, alcool, droguri, cafea
- primipară sub 16 ani sau peste
ANUL III/SEM II
35 de ani
- antecedente de HTA
- infecţii în timpul sarcinii ca:
rubeolă, sifilis, gonoree
- factori genetici
- factori economici
- pericole legate de locuinţă
Influenta familiei asupra starii de sanatate a individului

Mecanisme
Situatii patologice
Mecanisme:
Ereditatea
Riscul mostenirii de catre copii a unor tare genetice manifeste/latente la parintii lor (risc
crescut daca cei 2 parinti au o incarcatura ereditara proprie sau familiala diagnosticate –
cunoscute);
Lipsa sfatului genetic in situatii suspecte;
Riscul mostenirii de catre parinti a tarelor genetice de la proprii ascendenti (-→ risc crescut
de a dezvolta aceleasi boli genetice ca si proprii parinti + posibilitatea ca aceste boli sa se
manifeste tardiv, in a 2-a jumatate a vietii).
Dezvoltarea copilului
Exista relatii evidente intre (dis)functionarea familiei si dezvoltarea insuficienta a copilului
(depresie, apatie, perturbari afective, boli infecto-contagioase, suicid) prin:
relatii afective reduse intre soti ;
relatii reduse afective intre:
parinti si copii
bunici – copii
frati naturali/vitregi
conceptii gresite ale parintilor despre valoarea sanatatii si caracteristicile starii de bine/bolii –
suferintei.
Zestrea patologica familiala mostenita de copii: ereditate, obiceiuri dizarmonice de viata,
mostenirea unor profesii sau vocatii:
Varsta parintilor
Stilul de viata familiala:
alimentatia (program, calitate – cantitate)
timpul liber
conditii de igiena
Timpul afectat profesiei/familiei/instruirii si educatiei
Impartirea responsabilitatilor
Tipuri de dependenta: alcoolism, stupefiante, tabagism
Climatul familial
Situatia economica: spatiul locativ (suprafata locuibila, dotari utilitare si de confort, nr. de
persoane); venit mediu pe membru de familie/an; distributia bugetului – subzistenta, servicii
medicale, alocatii pentru instruire, cultura, recreatie -; accesul la informatii
Situatia socio-culturala:
Nivelul de educatie si instruire
Climatul familial (relatii parinti – copii, tipuri de familie: mono-parentala, bi-parentala,
reconstituite, nucleara, extinsa; ocupatiile profesionale ale parintilor; personalitati accentuate
in familie
Membri ai familiei aflati in conflict cu legile sociale
ANUL III/SEM II
Apartententa religioasa: restrictii alimentare, sociale, medicale, culturale sau de instruire,

ritualuri periculoase etc;
Familia – sursa de boli cronice si contagioase
Drame familiale cu rasunet asupra celorlalti membri ai familiei: vaduvie, divort, singuratate,
celibat, batranete.
Situatii patologice
1.Sociale:
primatul interesului material in realizarea casatoriei si intemeierea familiei;
mediul in care se constituie familia/cuplul conjugal ;
tipuri labile/dezechilibrate caracterial, comportamental si relational (cupluri divergente,
devitalizate, pasive);
pauperitatea;
confort deficitar material in sanul familiei ;
intruziunea unor persoane straine in familie;
diferente etno-culturale si educativ-profesionale (diferenta de acumulare culturala, de
educatie sexuala-proctrativa/contraceptiva, de cultura sanitara sau igiena).
2.Psihologice:
conflicte, stari tensionale, indiferenta;
lipsa de confort psiho-emotional in cadrul familiei;
comunicare deficitara informativa, afectiva, educativa ;
legaturi extra-conjugale;
abandon/divort/despartire-separare (+perceptia evenimentului de catre copil si sotul inocent);
decesul unui membru al familiei ;
nereusita/esecul;
conflicte intre generatii;
atitudinea dominatoare-autocratica a unuia din soti.
Modele imprimate:
alimentatia (sarat, condimentat, fierbinte, hiperproteic/vegetarian, tipuri deviante de
comportament alimentar);
uzul de substante toxice (fumat, alcool, stupefiante);
mostenirea unor profesii cu riscuri particulare: mineri, brutari, agricultori, bibliotecari-
anticari, industria chimica, personal medical etc.
igiena vietii:
ritmul activitate-odihna;
evitarea concediilor de odihna sau medicale ;
neplanificarea activitatilor ;
atitudinea fata de propria sanatate si gradul de adresabilitate/accesibilitate la serviciile
medicale .
3. Conditii somato-psihice
boli fizice/psihice ale unui membru al familiei;
deficiente senzoriale si motorii, sau de relatie sau autonomie;
nasterea unui copil cu handicap.
BOLI CU AGREGARE FAMILIALA
Factorii de risc medical sau social pe care o familie ii poate avea:

factorii genetici;
locuinta necorespunzatoare;
alimentatia necorespunzatoare;
obiceiuri necorespunzatoare;
ANUL III/SEM II
relatii necorespunzatoare;
stresuri familiale.
Factori de risc externi care pot fi intretinuti de familie:
consum excesiv de sare ,glucide,lipide.
fumatul "in familie"
consumul de alcool "in familie"
sedentarismul
agresivitatea
abandonul, etc
PATOLOGIA FAMILIEI
Infertilitatea conjugala;
Contestarea relatiilor de filiatie;
Paternitatea inadecvata si Sindromul de copil maltratat ;
Violenta familiala.
a. Infertilitatea conjugala
Definitie: absenta unei sarcini la un cuplu dupa cel putin 1 an de coabitare sexuala normala (3
raporturi/saptamana), in absenta oricaror metode contraceptive.
Timpul acordat unui cuplu pentru obtinerea unei sarcini este de:
6 luni (50% sanse)
1 an (90% sanse)
2 ani (10% sanse)
Dupa 2 ani de absenta a sarcinii se considera ca acel cuplu este steril.
Clasificare:
-Infertilitatea de cauza feminina
-Infertilitatea de cauza masculina
Infertilitatea de cauza feminina:
I primara – absenta sarcinii in antecedente;
I secundara – exista in antecedente cel putin o sarcina;
I involuntara – act sexual incorect efectuat, spalaturi vaginale ;
I voluntara – prin mijloace contraceptive;
I fiziologica – in timpul menstruatiei, la pubertate, la menopauza, perioadele infertile lunare.
Infertilitatea de cauza masculina: excretorie, secretorie, imunitara.

Anomalii ale spermatogenezei:
infectii congenitale;
epididimite;
orhite: urliana, TBC, gonococica;
varicocel, tumori, iradieri;
medicamente: sulfamide, narcotice;
tabagism;
alcoolism ;
boli carentiale;
expunerea la temperaturi excesive.
La nivelul cailor ejaculatorii: epididimite, absenta congenitala a canalelor deferente.
b. Contestarea relatiilor de filiatie

Codul familiei reglementeaza relatiile de filiatie, adica legatura de descendenta intre copil si
parintii sai. Daca maternitatea rezulta din actul nasterii, paternitatea se bazeaza pe prezumtia
legala stabilita de art. 53 CF care stipuleaza :”copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe
ANUL III/SEM II
sotul mamei”. Identic se procedeaza si in cazul divortului, daca se stabileste conceptia

copilului in timpul casniciei si nasterea sa inainte de a doua casatorie a mamei (300 zile de la
conceptia copilului) .
Timpul cuprins intre a 300-a si 180-a zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al
conceptiunii. Daca aceasta perioada este cuprinsa in timpul casatoriei,presupune conceptia
copilului in casatorie, deoarece este durata cea mai lunga/respectiv cea mai scurta a unei
sarcini viabile. Deci, copilul nascut <300 zile de la desfacerea casatoriei sau > 180 zile de la
realizarea ei este socotit conceput in timpul casatoriei.
Filiatia fata de mama: se poate cere stabilirea ei in urmatoarele situatii:

lipsa certificatului de nastere;
furtul/schimbul de copii;
nou-nascuti/sugari/copii abandonati;
pruncucidere.
Filiatia fata de tatal din casatoria legitima se bazeaza pe prezumtia de paternitate conform
principiului “pater is est quem nuptiae demonstrant”.
Daca tagada se invoca in caz de absenta prelungita de la domiciliu, detentie, sterilitate etc, si
contesta prezumtia de paternitate care se bazeaza pe obligatia de fidelitate din partea sotiei, se
considera ca un copil este, juridic, descendentul unui barbat, iar biologic, al altui barbat.
Pot apare conflicte de paternitate intre sotul din prima casatorie si sotul din a doua casatorie
(caz de dubla paternitate) , cand cei doi barbati, ca soti succesivi ai unei aceleiasi femei, cad
sub influenta prezumtiei de paternitate.
Paternitatea din afara casatoriei se stabileste prin recunoasterea voluntara sau testamentara
sau prin actiune in justitie facuta de mama in numele copilului (copilul este reclamant).
In situatiile de concubinaj filiatia se atesta prin recunoastere a copilului de catre
prezumtivul tata sau prin cercetare in justitie, care incearca a exclude un barbat incriminat de
la o paternitate (certitudine) sau de a afirma paternitatea ca fiind posibila (posibilitate, nu
certitudine),
c) Paternitatea inadecvata. Sindromul de copil maltratat

In toate familiile, aparitia unui copil reprezinta un factor major de schimbare a modului de
viata de pana atunci. In unele cazuri se pot produce perturbari, stresuri datorate fragilitatii
sistemului familial, care nu este pregatit de a face fata actului natalitatii. Efectele asupra
copiilor vor evolua de la indiferenta catre aparitia abuzurilor si maltratarilor fizice sau
psihice.
Dezvoltarea unei paternitati inadecvate poate fi prevazuta daca se analizeaza o serie
de amanunte referitoare la membrii familiei analizate:
referitor la parinti:
experiente traumatizante in propria copilarie;
casatorie timpurie;
crescuti in familii monoparentale;
boli psihice;
imaturitate psiho-afectiva;
alcoolism in familiile de origine.
referitor la copii:
prematuritate;
handicap psiho-somatic;
copil nedorit ;
ANUL III/SEM II
copil sensibil, iritabil, care plange mult, cu tulburari de somn si alimentatie etc.
Sindromul de copil maltratat (Sindromul Tardieu-Silverman)

Este o afectiune semnalata de numerosi psihiatri si pediatri.In ultimile decenii s-au semnalat o
suma de studii referitoare la acest subiect, depistarea sindromului,prin natura lui,
reprezentand astazi una din cele mai complicate actiuni.Datele statistice din literatura cu
referire la frecventa sindromului se afla cu mult sub nivelul cazurilor existente in realitate,
situatie datorata:
frecventei mari a episoadelor de maltratare (devenite “obisnuinta” in familiile sau cazurile
respective);
lacunelor legislative;
lipsei instrumentelor de depistare si raportare;
neglijarii diagnosticului de catre medici, pedagogi, asistenti sociali.
Nu orice pedeapsa corporala intruneste elementele constitutive ale sindromului respectiv.
Acesta implica:
existenta obligatorie a unor leziuni serioase si variate (osoase, cutanate, organice);
conturarea unui asa-zis model de conduita patologica a copilului torturat;
atitudine parentala/tutorala semnificativa.
Agresorii sunt reprezentati de parinti/unul din parinti, o ruda apropiata aflata in anturajul
copilului, baby-sitter, tutore, pedagog.Un triplu aspect: medical, social si juridic se raporteaza
la acesti copii supusi maltratarii.
Aspectul medical este rezumat de tabloul clinic al dr. Tardieu-Silverman

Leziuni somatice:
Stare generala influentata, malnutritie, retard staturo-ponderal, lipsa de igiena;
Leziuni traumatice cutanate: echimoze, urme de lovituri, arsuri, alopecie parcelara;
Fracturi recente/vechi (sechele), consolidate vicios, situate la craniu, membre, oasele fetei ;
Hematoame subdurale;
Contuzii viscerale diverse.
Aceste leziuni somatice diverse au 2 caracteristici: ele sunt de vechime variabila si nici o
explicatie logica nu poate fi gasita pentru producerea acestora, cu exceptia unei agresiuni.
Leziuni psihice, rar izolate dar foarte suspectabile daca ele acompaniaza leziunile somatice:
Apatie, dezinteres,tristete;
Frica fata de adulti, cu accese de panica;
Iritabilitate, cu agitatie si plans;
Retard al achizitiilor psihosomatice .
Aspectul social arata un comportament anormal al copilului maltratat: enurezis, tulburari de

comportament, de alimentatie, de somn In plus, este un copil: adesea nascut prematur, adesea
cu spitalizari repetate si indelungate, cu u statut social propriu: un copil din afara casatoriei
prezente, etc.Parintii insisi au o serie de caracteristici care explica tulburarile de
comportament, pe fondul imaturitatii.
Prezinta adesea:
= etilism (unul sau ambii);
= alienare mintala/dezvoltare mintala limitata;
= dezechilibre psihice cu trecere la acte agresive;
= un fond pervers sexual sau comportamental ;
= psihoze sau alte boli neuro-psihice involutive.
ANUL III/SEM II
La aceste situatii adaugam pauperizarea, insecuritatea profesionala, familia numeroasa,

conditiile improprii de locuit.Trebuie subliniat ca exemple de copii maltratati se pot intalni si
in clasele sociale inalte, chiar daca maltratarea este, in astfel de situatii, mai dificil de
evidentiat.
Aspectul juridic se refera atat la interventia de urgenta in astfel de situatii pentru tratarea
leziunilor si complicatiilor produse de violenta cat si la terapia sociala a cazului. Spitalizarea
este un gest de salvgardare, ea reprezentand adesea punctul de plecare pentru stabilirea
diagnosticului.
d) Violenta familiala . Forme de manifestare:

Violenta fizica -corporala:
= cu grad mare de periculozitate, soldate cu decesul victimei sau instalarea unei invaliditati
permanente sau care au pus in pericol iminent integritatea/functionalitate organismului;
de gravitate medie: soldate cu modificarea infatisarii fizice a victimei (hematoame, escoriatii,
arsuri)
= de gravitate minora
de atentionare (“alarma”)
= sexuala:
- viol/tentativa de viol;
- abuzarea fizica sexuala a minorilor;
- abuzarea fizica sexuala a membrilor familiei aflati in imposibilitate de aparare sau
discernamant.
Violenta psiho-afectiva
agresiune psihica acuta:
violente de limbaj, de tonalitate, expresii jignitoare, obscene;
crize de gelozie;
persecutia psihica in relatie cu menajul, educatia copiilor, venituri, activitatea zilnica;
agresiunea psihica cronica: cupluri devitalizate si in conflict permanent;
maltratarea psihica legata de relatiile conjugale (conjugopatie, adulter).
Agresiunea asupra functiilor de relatie cu exteriorul
impiedicarea – sub amentintare – a exercitarii profesiei, accesului la scolarizare, educatie,
cultura, recreere;
impiedicarea la servicii de ajutor in caz de urgenta (servicii medicale, cheltuieli pentru
medicamente, recuperare etc.)
Factorii de risc si mecanismele generatoare ale violentei familiale

Conjugopatii genetice (aparute in momentul incheierii casatoriei)
circumstante ale casatoriei;
relatiile afective ;
intruziunea persoanelor din exterior in familie;
nivelul socio-economic si cultural-educational al familiei constituite;
varsta la casatorie ;
influente negative ale familiei de origine asupra cuplului (mentinerea stricta a distributiei
traditionale a rol-statusurilor: prejudecati, ierarhizare familiala)
locuinta proprie ;
discordante religioase si/sau de cultura, educatie.
Conjugopatii dobandite
alcoolism uni-bi-conjugal;
boli psihice/dezechilibre psiho-emotionale de cauza exogena;
ANUL III/SEM II
disfunctii in relatiile conjugale (sexuale);

pauperizarea;
somajul/pierderea statutului economic si social;
gestiunea proasta a fondurilor familiei;
neconcordante intre asteptari/idealuri si realitate (lipsa de adaptabilitate la real);
exercitarea deficitara a rol-statusului in familie;
esecul educational/scolar al copiilor ;
boli organice aparute intre timp;
lipsa de comunicare intre membrii familiei (instrainare, gelozie, incordare, relatii glaciale,
nivel scazut de intelegere a starilor celorlalti membri ai familiei).
APRECIEREA STARII DE SANATATE A FAMILIEI.
Culegerea datelor:
Vizita la domiciliu:
intrarea in relatie:
tehnici de comunicare: ascultare, exprimare clara, concentrare, incredere, empatie,
capacitatea de a se adapta la situatie:
asigurarea confidentialitatii, respectarea demnitatii.
Descrierea familiei si a factorilor care pot influenta starea de sanatate a acesteia:
membri: numar, stuctura pe varste, starea de sanatate, probleme deosebite;
relatii intre membrii familiei: intre parinti (soti), parinti – copii, relatiile cu bunicii;
relatii sociale: cu prietenii, cu vecinii;
habitatul: locuinta (spatiu de locuit adecvat, dotari, intretinere igiena), spatiul din jurul
locuintei.
alimentatia: adecvata, obiceiuri alimentare:
activitatea profesionala: profesia membrilor familiei, conditiile la locul de munca;
odihna si timpul liber, posibilitati de recreere:
nivel economic: venit, satisfacerea nevoilor familiei;
nivel cultural si de educatie, preocupari cultural- educative, comportamentul fata de sanatate;
apartenenta religioasa;
stabilirea scorului APGAR pentru familie

Suport de Curs Nursing Comunitar

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Nursing Comunitar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MODULUL: NURSING COMUNITAR ȘI ÎNGRIJIREA PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

5. Interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de

Regulile nursingului comunitar

obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate, siguranta si confort pentru

Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor

DEFINIREA INGRIJIRILOR DE SANATATE COMUNITARA

Elementele practicii sanatatii comunitare:

Preceptele ingrijirii sanatatii in comunitate: activitate stabilita pe baza nevoilor si a

Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin

Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de ocrotire sunt

Procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic, adaptabil la cerinţele

• individul este în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând materie şi

Toate aceste aprecieri subliniază evoluţia conceptului "îngrijirilor de sănătate" de-a

Organizarea datelor culese în vederea întocmirii planului de îngrijire se poate face

Procesul de îngrijire lucrează cu trei concepte esenţiale – omul, sănătatea şi

Concepte de bază corelate:

I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson

I. Modelul conceptual al Virginiei Henderson

1. A respira si o buna circulatie

Un individ poate supravieţui cu:

Reducerea volemiei cu mai mult de 30% este critică pentru supravieţuire.

• organismul este un sistem deschis în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător,

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

• nevoia de a te mişca şi a avea o bună postură reprezintă un aspect esenţial al mecanismului de

◦ tendinţa de limitare a folosirii părţii afectate;

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

• somnul reprezintă o extindere a procesului de inhibiţie la nivelul scoarţei cerebrale, expresia

Principiile odihnei active:

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

• dificultatea sau imposibilitatea de a se îmbrăca, dezbrăca, de a purta îmbrăcăminte adecvată

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele

• comunicarea reprezintă una dintre trebuinţele fundamentale, de ordin spiritual a oamenilor,

de teamă şi nesiguranţă, urmărind creşterea încrederii în sine, urmare a înţelegerii corecte a

10. Nevoia de a evita pericolele

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia

• nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori exprimă necesitatea individului

12. Nevoia de autorealizare

• a fi preocupat în vederea realizării personale reprezintă o nevoie fundamentală de ordin

• se poate spune că nevoia de realizare şi autorealizare corespunde unei trebuinţe intrinseci de

13. Nevoia de a se recreea

• activităţile recreative şi ludice sunt parte importantă a vieţii individului, esenţiale în

• jocul şi activităţile agreabile în general au implicaţii benefice certe în desfăşurarea

14. Nevoia de a învăta cum să-ţi păstrezi sănătatea

• fiinţa umană, se află în permanentă interacţiune cu ambianţa socială şi materială, cu semenii,

Implicată în educaţia pentru sănătate a individului şi a comunităţii, asistentul medical

II. Modelul conceptual al lui Abraham Maslow

Psihologul american Abraham Maslow afirmă că individul uman este rezultatul

2. Nevoia de siguranţă şi securitate

3. Nevoia de apartenenţă şi afectivitate, nevoi sociale

• apartenenţă la un grup social (familie, prieteni, colegi de muncă)

4. Nevoia de stimă şi respect

5. Nevoia de cunoaştere, autocunoaştere

Ierarhizarea trebuinţelor individului permite aprecierea sa pe ansamblu şi se dovedeşte a fi

III. Modelul conceptual Hildegard Peplau

Hildegard Peplau, nursă de psihiatrie, a prezentat în 1952 modelul teoretic „Relaţiile

IV. Modelul conceptual Ida Jean Orlando

V. Modelul conceptual Dorothy Johnson

sau Modelul Sistemelor comportamentale care se concentrează pe compotramentul pacientului

VI. Modelul conceptual Dorothea Orem

Dorothea Orem se bazează pe 3 concepte: autoîngrijirea, deficitul de auto îngrijire şi sistemul

VII. Modelul conceptual Levine

VIII. Modelul conceptual Imogene King

Prin Modelul King, domeniul nursingului include promovarea, menţinerea şi restaurarea