PREVENŢIA ŞI

DISPENSARIZAREA
• Morbiditatea de toate cauzele înregistrează
valori ridicate, inclusiv în ţările dezvoltate.

• Riscurile pentru sănătate s-au diversificat,

impunând adaptarea metodelor prevenţionale

• APSS rol în elaborarea unor programe

cuprinzând obiective pe termen lung pentru
prestaţii prevenţionale , atât pentru BT cât şi
BNT.
• Prevenţia a fost dominantă în medicina antică
- medicina chineză, în urmă cu peste 2000 de ani, aprecia
activitatea medicului în raport de eficienţa practicilor de
protecţie a sănătăţii;
- medicina arabă considera că “scopul medicinei este de a
întreţine şi apăra sănătatea şi, uneori, de a vindeca boala”;

• Prevenţia a devenit un imperativ pentru protecţia sănătăţii (sec

XXI : ideea de sănătate a omului ca individ a fost înlocuită cu
cea a sănătăţii colectivităţilor umane - sănătatea comunitară);

• Prevenţia (profilaxia) = totalitatea metodelor şi mijloacelor

folosite în scopul cunoaşterii riscurilor pentru sănătate, a
neutralizării acţiunii acestora, depistării grupurilor populaţionale
cu risc crescut, evitării constituirii proceselor epidemiologice şi
identificării cât mai precoce a stărilor de preboală şi boală.
TREPTELE PREVENŢIEI
În raport de obiective:
•primară
•secundară
•terţiară
• Prevenţia primară = totalitatea masurilor care urmăresc prevenirea
unei boli sau a unor fenomene epidemice, cât şi promovarea
factorilor sanogeni

– preocupare majoră a MOS (MP, MC)

– în absenta stărilor de preboală / boala
– ex: acţiuni aplicate prenupţial, gravide, copii, în condiţii de
şcolarizare, ocupaţional, armată, cataclisme etc.

Obiective principale:
– depistarea factorilor de agresiune pentru sanatate→
supravegherea epidemiologică comunitară activă,
multidisciplinară, prin screening , triaj
– depistarea indivizilor/ grupurilor cu risc major faţă de acţiunea
posibilă a unor factori de agresiune;
– elaborarea, aplicarea şi evaluarea eficienţei medicale şi social-
economice a unor metode şi mijloace de neutralizare a factorilor de
agresiune la nivelul comunitaţii (ex: imunizări).
• Prevenţia secundară= urmăreşte depistarea
dezechilibrelor şi diagnosticarea precoce a stărilor de
preboală, înaintea apariţiei semnelor clinice de debut sau
de evolutivitate.
• - inclusă în preocupările MOS
• - se execută concomitent cu acţiuni de prevenţie primară.

Obiective principale:
• -depistarea indivizilor sau a grupurilor din populaţie care
au suferit anumite agresiuni →dezechilibre homeostatice
în stadii reversibile, fără evidenţe clinice = stări de
preboală;
• - instituirea de programe de reechilibrare, refacere a
sănătăţii →ambulator, dispensarizare
• Prevenţia terţiară= urmăreşte limitarea progresiei bolii
manifeste, evitarea recăderilor sau recidivelor şi
întârzierea instalării incapacităţii sau decesului.
-parţial →MOS

Obiective principale:
- folosirea concomitentă a acţiunilor de prevenţie primară şi
secundară pentru depistarea “activă” a stării de boală, în
diferite stadii de evoluţie: compensată, atipică, ignorată
(acţiuni dependente de entitatea nosologicăşi nivelul
educaţional al individului/ comunităţii);
-spitalizare (MOB) pentru terapie reparatorie –
recuperatorie;
- urmărirea ameliorării indicatorilor de calitate a vieţii.
DISPENSARIZAREA ŞI
TREPTELE SALE
• Dispensarizarea– metoda de supraveghere
activă, complexă de protecţie sau refacere a
sănătăţii → realizată multidisciplinar prin acţiuni
medicale şi nemedicale.

•asigură inserţia şi reinserţia socială a unor indivizi

sau grupuri populaţionale
•are funcţii: preventive, terapeutice, recuperatorii
•în relaţie cu treptele prevenţiei→ treptele
dispensarizării:
de protecţie, reechilibrare, recuperare
1. Dispensarizarea de protecţie
• caracter prevenţional
• operaţiuni medicale → nemedicale
• durată variabilă

• selecţia persoanelor sănătoase incluse în acţiuni:

-criteriul vârstă (0-1 an, 1-4 ani, adolescenţi, tineri, vârstnici)
-criteriul stării fiziologice (gravide, mame în perioada lehuziei/ alăptării)
-ocupaţional (noxe)
-indivizi sau grupuri cu risc crescut la acţiunea unor factori de
agresiune pentru sănătate depistaţi cu ocazia acţiunilor de prevenţie
primară

• asigură condiţii optime de: dezvoltare somato-psihică; ocupaţionale;

de mediu
• inserţia socială păstrată
• efectuată exclusiv de medicul de familie
2. Dispensarizarea de reechilibrare

• caracter prevenţional
• dependentă de rezultatul prevenţiei primare şi secundare

• selecţia persoanelor aparent sănătoase incluse în

acţiuni:
-indivizi sau grupuri cunoscute a fi suportat unele agresiuni
asupra sănătăţii
-indivizi cu dezechilibre reversibile (funcţionale, biochimice,
pre-boală) depistaţi prin screening

• ambulator, programe: examen clinic, laborator, educaţie

pentru comportamente sanogene
• intervenţii medicale în ambulator asociate cu eventuale
modificări ocupaţionale
• efectuată în colaborare de medicul de familie şi de alte
specialităţi
3. Dispensarizarea de recuperare
• parţial →MOS: depistare precoce a bolii
• spitalizare →MOB
• realizată în timpul prestaţiilor de prevenţie primară şi
secundara
• beneficii pentru MOB
• implicaţii familiale: medicale şi socio-economice

Dispensarizarea,ca şi prevenţia:

• → particularitati pentru diferite structuri demografice:

vârstă, sex, medii, ocupaţional, categorii speciale
(armată, sport, detenţie etc.)
• → particularizări: BT, BNT şi pe entităţi nosologice
 SUPRAVEGHEREA
EPIDEMIOLOGICĂ
ÎN MEDICINA COMUNITARĂ
• Definiţie -proces continuu şi sistematic de colectare,
prelucrare, analiza, interpretarea datelor şi diseminare
a informaţiei pentru iniţierea acţiunilor prin măsuri de
prevenire şi control.

• 􀂄Bolile supuse sistemului de supraveghere sunt cele

cu: frecvenţă crescută în populaţie sau impact medical/
social/ economic particular.

• 􀂄Terminologie:

– supravegherea epidemiologică (sănătatea publică)

≠supravegherea medicală
– supravegherea epidemiologică ≠cercetarea epidemiologică
– supravegherea epidemiologică ≠sistemele de informare
medicală
• Scopuri :

– 1. urmărirea unor probleme de sanatate (descrierea istoriei

naturale a bolii; a modului de manifestare în populaţie a
procesului epidemiologic; urmărirea instalării unor schimbări de
tipul: rezistenţei microorganismelor la antibiotice sau a s scăderii
imunitderii imunităţii organismelor gazdă; schimbări în practica
asistenţei de sănătate ).
– 2. realizarea legăturii cu intervenţia de sănătate publică
(stabilirea unor priorităţi bugetare; unor măsuri de prevenire şi/
sau control; evaluarea unor noi strategii; prognozarea
tendinţelor de evoluţie a e unor boli în populaţie)
– 3. verificarea unor ipoteze
– 4. arhivarea datelor privind manifestarea bolii la nivel
populaţional
• Caracteristicile sistemului de supraveghere:

• Simplu
• Sensibil
• Flexibil
• Acceptabil
• Oportun
• Reprezentativ
• Etapele supravegherii:

– Culegerea datelor
• Prelucrarea
• Interpretarea
• Difuzarea concluziilor
• Tipul de date: mortalitate, fertilitate, morbiditate, din studii speciale,
indicatori ai bolii (date demografice, absenteism, de mediu, consum
de medicamente de alte produse sau prestaţii …).
• 􀂄Culegerea datelor :

– sistem activ -operativ, simplu, accesibil, sensibil

– sistem pasiv– raportări, înregistrări, consemnări în registre
– sistem santinelă –supravegherea pe eşantioane omogene, bine
precizate, din zone prestabilite
􀂄
• Calitatea datelor :

• - înaltă;
• - administrarea corectă a documentelor cu înregistrarea datelor
(corectitudine, confidenţialitate);
• - prezentarea finală a datelor:
• -arhivarea datelor.
• Interpretarea
• Raportarea: grafice, tabele, hărţi, analiza
matematică
• Difuzarea informaţiei: caracter de urgenţă