CURS 2

Prevenţia. Combaterea.
Dispensarizarea.
Educaţia pentru sănătate.
Supravegherea epidemiologică.
 PREVENŢIA

• Prevenţia (profilaxia) = totalitatea metodelor şi mijloacelor folosite în scopul:

- cunoaşterii riscurilor pentru sănătate

- a neutralizării acţiunii acestora
- depistării grupurilor populaţionale cu risc crescut
- evitării constituirii proceselor epidemiologice
- identificării cât mai precoce a stărilor de preboală şi boală
 Algoritmul diagnosticului stării de
sănătate individuale şi al unei comunităţi
Diagnosticul stării de sănătate a unui individ Diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi

- Identificarea persoanei (nume, sex, - Identificarea grupului (distribuţia pe vârste şi determinare

vârstă,ocupaţie) vârstei medii care reprezintă “vârsta” grupului; distribuţia pe
sexe cu determinarea proporţiei sexului masculin, respectiv
feminin; distribuţia în funcţie de alte variabile, ca de exemplu:
ocupaţie, grad de şcolarizare, etc.)
- Anamneza -Se culeg informaţii în condiţii cât mai standardizate, se
- Examenul clinic prelucrează, calculându-se indici, valori medii şi /sau valori
- Examenul paraclinic relative şi se compară rezultatele obţinute, cu anumite modele de
referinţă.
- Informaţiile obţinute se compară cu
“modelele” ştiute pentru diferite afecţiuni

- Diagnosticul sănătăţii (bolii) individului - Diagnosticul sănătăţii comunităţii

- Determinarea etiologiei bolii stabilite - Determinarea cauzei (cauzelor) probabil implicate
- Tratament etiologic sau simptomatic -”Tratamentul” = program de intervenţie aplicat colectivităţii care
vizează factorii ”cauzali”, de risc (de ex. : modificarea de
comportamente) sau boala a cărei frecvenţă a fost determinată

- Control - Control prin monitorizarea stării de sănătate a colectivităţii

 ISTORIC

• Prevenţia → dominantă în medicina antică - exemplu:

- medicina chineză, în urmă cu peste 2000 de ani → aprecia activitatea

medicului în raport de eficienţa practicilor de protecţie a sănătăţii,

- medicina arabă considera că “scopul medicinei este de a întreţine şi apăra

sănătatea şi, uneori, de a vindeca boala”
ISTORIC
• Prevenţia = imperativ pentru protecţia sănătăţii
în sec XXI ideea de sănătate a omului ca
individ a fost înlocuită cu cea a sănătăţii
colectivităţilor umane - sănătatea comunitară.
• În momentul actual morbiditatea de toate
cauzele înregistrează valori ridicate, inclusiv în
ţările dezvoltate
• Riscurile pentru sănătate s-au diversificat →
adaptarea metodelor prevenţionale.
 ISTORIC
• Costurile deosebit de mari → la nivelul tuturor unităţilor de
îngrijire a bolnavilor → reorientarea politicilor de sănătate către
actul medical prevenţional → „este mai uşor să previi decât să
vindeci”

• recunoscută necesitatea şi importanţa actului medical

prevenţional – Medicina Omului Sănătos = MOS → ca principală
modalitate de îmbunătăţire a stării de sănătate a populaţiei,
comunităţii
 TREPTELE PREVENŢIEI

În raport de obiective:
 primară
 secundară
 terţiară
1. Prevenţia primară = totalitatea măsurilor care urmăresc prevenirea unei boli
sau a unor fenomene epidemice cât şi promovarea factorilor sanogeni

- constituie obiectivul fundamental al medicinii preventive

- preocupare majoră a MOS
- în absenţa stărilor de preboală/boală
- ex: acţiuni aplicate prenupţial, gravide, copii, în condiţii de şcolarizare,
ocupaţional, armată, cataclisme etc.

Obiective principale:
- depistarea factorilor de agresiune pentru sănătate  supravegherea
epidemiologică comunitară activă, multidisciplinară, prin screening (triaj);
- depistarea indivizilor/ grupurilor cu risc major faţă de acţiunea posibilă a
unor factori de agresiune;
- elaborarea, aplicarea şi evaluarea eficienţei medicale şi social-economice a
unor metode şi mijloace de neutralizare a factorilor de agresiune la nivelul
comunităţii (ex: imunizari).
2. Prevenţia secundară = urmăreşte depistarea dezechilibrelor şi diagnosticarea
precoce a stărilor de preboală, înaintea apariţiei semnelor clinice de debut sau de
evolutivitate

- inclusă în preocupările MOS

- se execută concomitent cu acţiuni de prevenţie primară.

Obiective principale:

- depistarea indivizilor sau a grupurilor din populaţie care au suferit anumite

agresiuni  dezechilibre ale homeostaziei în stadii reversibile, fără evidenţiere clinică
= stări de preboală;
- instituirea de programe de reechilibrare, refacere a sănătăţii  ambulator,
dispensarizare.
3. Prevenţia terţiară = depistarea activă, precoce, a persoanelor cu boală, în faza
compensată, atipică sau care este ignorată
- urmăreşte limitarea progresiei bolii manifeste, evitarea recăderilor sau recidivelor şi
întârzierea instalării incapacităţii sau decesului

- parţial  MOS

Obiective principale:

- folosirea concomitentă a acţiunilor de prevenţie primară şi secundară pentru

depistarea “activă” a stării de boală, în diferite stadii de evoluţie: compensată,
atipică, ignorată
(acţiuni dependente de entitatea nosologică şi nivelul educaţional al individului/
comunităţii);
- spitalizare (MOB) pentru terapie reparatorie-recuperatorie
- urmărirea ameliorării indicatorilor de calitate a vieţii
Prevenţia → poate îmbrăca aspecte “ţintite” – cu
particularizări → prevenţia BT/ prevenţia BNT
• Prevenţia direcţionată spre evitarea unei anumite maladii (gripă, rujeolă,
infecţii cu streptococ beta hemolitic etc.) va include măsuri de:

1. Prevenţie generală

2. Prevenţia specială

3. Prevenţia specifică
Prevenţia generală

• Supravegherea grupurilor cu risc crescut

• Educaţie pentru cooperare populaţională la igienizarea cotidiană

• Decontaminare

• Dezinsecţie

• Deratizare
Prevenţia specială

• Antibiotice

• Antivirale

• Imunoglobuline standard

pentru persoane sau grupuri restrânse expuse ocupaţional sau prin

modul de viaţă
Prevenţia specifică

• Vaccinuri

• Imunoglobuline specifice
DISPENSARIZAREA ŞI TREPTELE SALE
Dispensarizarea – metoda de supraveghere activă, complexă de protecţie sau
refacere a sănătăţii  realizată multidisciplinar prin acţiuni medicale şi
nemedicale

• asigură inserţia şi reinserţia socială a unor indivizi sau grupuri

populaţionale
• are funcţii: preventive, terapeutice, recuperatorii
• în relaţie cu treptele prevenţiei  treptele dispensarizării:
- de protecţie
- reechilibrare
- recuperare
1. Dispensarizarea de protecţie

 caracter prevenţional
 se realizează  operaţiuni medicale- nemedicale
 durată variabilă
 selecţia persoanelor sănătoase incluse în acţiuni:
• criteriul vârsta (0-1 an, 1-4 ani, adolescenţi, tineri, vârstnici)
• criteriul stării fiziologice (gravide, mame în perioada lehuziei/
alăptării)
• ocupaţional (noxe)
• indivizi sau grupuri cu risc crescut la acţiunea unor factori de
agresiune pentru sănătate depistaţi cu ocazia acţiunilor de
prevenţie primară
 Dispensarizarea de protecţie

asigură condiţii optime: de dezvoltare somato-psihică;

ocupaţionale; de mediu

pe termen lung  aduce câştiguri deosebite medicale şi

economice

cei incluşi în program îşi păstrează intactă inserţia socială

efectuată exclusiv de medicul de familie

2. Dispensarizarea de reechilibrare
- caracter prevenţional

- asociată măsurilor de prevenţie primară şi secundară

- selecţia persoanelor aparent sănătoase incluse în acţiuni:

- indivizi sau grupuri cunoscute a fi suportat unele agresiuni asupra
sănătăţii
- indivizi cu dezechilibre reversibile (funcţionale, biochimice, pre-
boală) depistaţi prin screening
 Dispensarizarea de reechilibrare
- ambulator  programe: investigaţii clinice, laborator, educaţie
pentru comportamente sanogene

- intervenţii medicale în ambulator asociate cu eventuale

modificări ocupaţionale

- efectuată în colaborare de medicul de familie şi medici de alte

specialităţi
3. Dispensarizarea de recuperare
- parţial  MOS: depistare precoce a bolii realizată în timpul acţiunilor de prevenţie
primară şi secundară → persoane cu forme variate de boală (toleratp/ignorată)
- spitalizare  MOB (relaţii: MOS-MOB)
- beneficii pentru MOB  programe de recuperare – ambulatoriu/spital
- reducerea incidenţei cazurilor cu evoluţie gravă, cu complicaţii
- evitarea riscului decesului prematur
- implicaţii familiale: medicale şi socio-economice  instruire:
- respectarea periodicităţii controalelor medicale
- cooperarea la modificările impuse stilului de viaţă
Dispensarizarea, ca şi prevenţia:

 particularizări pentru diferite structuri demografice:

vârstă, sex, medii, ocupaţional, categorii speciale (armată,
sport, detenţie etc.)

 particularizări: BT, BNT şi pe entităţi nosologice

COMBATEREA – măsuri:
1. Ancheta epidemiologică
2. Depistarea bolnavilor cu forme tipice / atipice de boală
3. Izolarea la domiciliu / spital a bolnavilor / suspecţilor
4. Declararea numerică / nominală a cazurilor
5. Izolarea / carantinarea contacţilor
6. Supravegherea contacţilor – epidemiologică, clinică şi cu laboratorul → pentru
cei receptivi – prevenţie
7. Dispensarizarea convalescenţilor
COMBATEREA – măsuri:
7. Decontaminare, dezinsecţie, deratizare (DDD)
8. Măsuri de igienizare (mediu, individ, alimente etc.)
9. Educaţia pentru sănătate a celor implicaţi
10. Evaluarea purtătorilor de agenţi patogeni
11. Instruirea personalului medico-sanitar

12. Supravegherea focarului:

- durata maximă a perioadei de incubaţie calculată din momentul depistării
ultimului caz
 MOS MOB

Recuperare pentru
TERŢIARĂ reinserţie socială
de echilibrare homeostatică
SECUNDARĂ a cazurilor de preboală

PRIMARĂ
De protecţie a grupurilor
populaţionale cu risc crescut faţă
PREVENŢIE
de FR

DISPENSARIZARE

Treptele prevenţiei şi dispensarizării

SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ

“informaţie pentru acţiune”

• Definiţie - proces continuu şi sistematic de colectare, prelucrare, analiză,
interpretare a datelor şi diseminare a informaţiei pentru iniţierea
acţiunilor prin măsuri de prevenire şi control

• Bolile supuse sistemului de supraveghere sunt cele cu: frecvenţă crescută în

populaţie sau impact medical/social/economic particular

• Terminologie :

supravegherea epidemiologică (sănătatea publică) ≠ supravegherea medicală

supravegherea epidemiologică ≠ cercetarea epidemiologică

supravegherea epidemiologică ≠ sistemele de informare medicală

CLASIFICARE – după natura investigaţiilor utilizate:
Supraveghere epidemiologică generală, prevenţională
Supraveghere epidemiologică specială:
- S.E. de combatere în focar
- S.E. în stadiul de eradicare a unor maladii

Faza de eliminare = dispariţia cazurilor de boală clinic manifestă, dar nu şi a

infecţiilor subclinice, deci nici a agentului etiologic, care persistă în populaţie

O boală este adusă în faza de eradicare dacă agentul cauzal (sălbatic sau vaccinal)
a dispărut din natură
- S.E. a “import-exportului” de boli transmisibile
- supraveghere seroepidemiologică
- S.E. a unor boli netransmisibile
• Scopuri :

1. urmărirea unor probleme de sănătate (descrierea istoriei naturale a

bolii; a modului de manifestare în populaţie a procesului epidemiologic;
urmărirea instalării unor schimbări de tipul rezistenţei microorganismelor
la antibiotice sau a scăderii imunităţii organismelor gazdă; schimbări în
practica asistenţei de sănătate)

2. realizarea legăturii cu intervenţia de sănătate publică (stabilirea unor

priorităţi bugetare; unor măsuri de prevenire şi/sau control; evaluarea
unor noi strategii; prognozarea tendinţelor de evoluţie a unor boli în
populaţie)

3. verificarea unor ipoteze

4. arhivarea datelor privind manifestarea bolii la nivel populaţional

• Caracteristicile sistemului de supraveghere:

Simplu
Sensibil
Flexibil
Acceptabil
Oportun
Reprezentativ
Valoare predictivă pozitivă
(dacă sistemul de supraveghere relevă starea de sănătate a
populaţie/persoanei → la momentul respectiv probabilitatea ca această
stare să fie adevarată este foarte mare)
• Etapele supravegherii :

 Culegerea datelor
 Prelucrarea
 Interpretarea
 Difuzarea concluziilor
• Tipul de date: mortalitate, fertilitate, morbiditate, din studii speciale ,
indicatori ai bolii (date demografice, absenteism, de mediu, consum de
medicamente, de alte produse sau prestaţii …)

• Culegerea datelor :
- sistem activ - operativ, simplu, accesibil, sensibil
- sistem pasiv – raportări, înregistrări, consemnări în registre
- sistem santinelă supravegherea pe eşantioane omogene, bine
precizate, din zone prestabilite …

• Calitatea datelor :
- înaltă;
- administrarea corectă a documentelor cu înregistrarea datelor
(corectitudine, confidenţialitate)
- prezentarea finală a datelor
- arhivarea datelor
• Interpretarea

• Raportarea: tabele, grafice, hărţi, analiza matematică

• Difuzarea informaţiei: caracter de urgenţă

POPULAŢIE

DIFUZAREA REZULTATELOR CULEGEREA INFORMAŢIILOR

REŢEAUA DE APSS
PRELUCRARE ŞI STOCARE
Supraveghere:
Iceberg –ul BT Raportare

Pozitivi
Supraveghere prin laborator
Testare
Supraveghere clinică
Bolnavi: perioada de
Depistare pasivă
stare, forme tipice
Bolnavi în incubaţie; forme Supraveghere comunitară
atipice; asimptomatici Depistare activă
Persoane contaminate Studii serologice: screening

Persoane expuse
 Iceberg–ul BNT
Supraveghere:
DECES

Bolnavi – stadiul complicaţiilor Monitorizare

Prevenţie terţiară
INTERVENŢIONALĂ
Bolnavi – stadiul clinic manifest Monitorizare
(monitorizare, spitalizare) Prevenţie secundară şi
terţiară
Bolnavi – stadiul inaparent Depistare
(boala nedepistată, ignorată) Prevenţie secundară
Bolnavi – stadiul preboală
Depistare
PREVENŢIONALĂ
Prevenţie primară şi secundară
Grupuri din populaţia generală Depistare
purtătoare de FR
Prevenţie primară

Populaţia generală Identificarea problemelor

 Modelul epidemiologic al “iceberg-ului”
“Partea văzută” este reprezentată de cazurile tipice de boală, iar cea “nevăzută” (cea
mai extinsă şi importantă d.p.v.d. epidemiologic), de cazurile atipice si subclinice.