4) Discuții

Experiența centrelor medicale europene cu această tehnică este mică, în principal

datorită costurilor. Sunt publicate la zi o parte dintre studii și doar o parte de cazuistică.
Administrarea enterală a Duodopa a fost descrisă pentru prima dată în 2003 chiar
dacă sistemul de infuzie era voluminos ți neneficace. Un studiu restrâns pe 12 pacienți a
arătat că infuzia levodopa în combinație cu carbidopa scade variabilitatea valorilor
levodopa plasmatice comparativ cu placebo.
Studiul DIREQT (Duodopa™ infusion:randomised efficacy and quality of life
study) este trialul clinic pricipal care a comparat tratamentul convențional cu tratamentul
enteral cu Duodopa. În acest studiu au fost distribuiți aleatoriu, dublu orb încrucișat, 24
de pacienți în două grupuri. Primul grup a primit tratamentul convențional pentru trei
săptămâni, urmat de infuzie de Duodopa pentru alte trei săptămâni.
Celui de-al doilea grup i s-a administrat tratamentul în ordine inversă. Pentru a
evita chirurgia inutilă s-au utilizat tuburi nazojejunale. Ajustarea dozelor a fost realizată
atât în timpul primei săptămâni, cât și după aceasta, dar nu în zilele înregistrărilor video.
Pacienților li s-a permis administrarea medicație de rezervă, dar doar la nevoie.
Au ajuns până la finalul studiului optsprezece pacienți. Trei pacienți s-au retras
deoarece nu au suportat tubul nazojejunal sau pompa de infuzie; un pacient a declarat că
dorește să renunțe la terapia convențională declarându-se deplin satisfăcut de tratamentul
cu Duodopa; un pacient a fost eliminat din studiu datorită insomniei severe, iar un altul a
fost eliminat pentru că a continuat terapia convențională în timpul administrării enterale
de Duodopa.
În timpul tratamentului convențional au apărut efecte adverse la 16 pacienți și la
17, în timpul infuziei, dar majoritatea au fost moderate. Printre reacțiile adverse cele mai
comune s-au numărat: dischinezia, constipația, depresia, insomnia și somnolența.
Distonia, palpitațiile, anxietatea, amețelile, durerile de cap, agitația, diareea au fost de
asemenea raportate în ambele grupuri. Anorexia și confuzia nu au fost declarate decât în
grupul cu infuzia.
 După inserția GEP pot să apară o serie de complicații postoperatorii printre care
infecția plăgii, scurgeri peristomale, dislocări accidentale ale tubului, obstrucția externa a
tubului prin torsiune sau rupere, fistulă gastro-colică, peritonită, septicemie, fasceită
necrozantă, etc. Deși rata mortalității după o lună de la montarea gastrostomei a fost de
20% în unele studii, trebuie avut în vedere că acești pacienți prezentau comorbidități
severe ca bolile terminale sau disfagia severă.
Nu a fost raportat nici un deces în timpul inserției GEP destinate tratamentului
enteral cu Duodopa.
Una dintre cele mai numeroase serii de cazuri a inclus 65 de pacienți urmăriți pe o
perioadă de 10.7 ani, dintre care 52 de pacienți au fost tratați mai mult de un an.
S-a observat că profilul efectelor adverse după infuzia de levo/carbi-dopa poate fi
comparat cu cel al administrării orale. Șapte pacienți au murit, dar toate decesele au fost
secundare altor cauze în afara procedurilor efectuate. Cele mai frecvente probleme au fost
legate de tubul intestinal și anume: dislocări în stomac, apărute la 69% dintre pacienți.
Într-un studiu francez ce include șapte pacienți, au fost întâmpinate probleme în
timpul punerii GEP la patru pacienți, evenimente legate de montarea echipamentului
(pompă, tub intern, conexiuni) la toți pacienții și probleme cu privire la Levodopa la patru
pacienți.
În studiul nostru nu au fost probleme cu montarea GEP, dar au existat incidente
(repetate) la montarea tubului jejunal doar la pacientul de 22 de ani. De remarcat, că în
comparație cu studiul francez nu s-a observat o creștere a calității vieții.
Într-un alt studiu francez ce include toți pacienții tratați cu Duodopa din Franța,
mai mult de 90% dintre subiecți au raportat îmbunătățiri ale calității vieții, autonomiei și
ale statusului neurologic.
Într-un studiu danez, publicat recent, pe un lot de 14 pacienți s-au constatat
complicații la 7 pacienți: la unul s-a produs o iritație locală la nivelul gastrostomei
datorată unei secreții abundente de suc gastric ce a dus la multiple schimbări a poziției
tubului; la doi dintre pacienți tubul intern a alunecat și s-a exteriorizat; la un pacient s-a
produs peritonită și a fost operat, iar la încă trei capătul distal s-a răsucit în stomac. Totuși
la toți pacienții s-au constatat semne de îmbunătățire a funcției motorii și de ameliorare a
calității vieții.
Referitor la eficiența terapiei cu Duodopa vis-à-vis de alte metode, și la locul
acesteia în managementul bolii Parkinson avansate, studiul lui Angelo Antonini (Long-
term Outcome of Duodenal Levodopa Infusion for Advanced Parkinson’s Disease) relevă
faptul că deși tratamentul cu apomorfină este o metodă bună, aceasta nu este indicată
datorită scăderii complianței și a reacțiilor cutanate locale la locul aplicației. Concluzia
este că Duodopa se prezintă ca o alternativă eficientă chiar dacă este o metodă invazivă.